Serviciile publice deconcentrate

Dinamica transformărilor economico-sociale din România din perioada care a trecut de la Revoluţia din decembrie 1989 a determinat mutaţii profunde chiar şi în conţinutul şi semnificaţia unor noţiuni şi concepte înscrise în Constituţie şi preluate de întreaga legislaţie bazată pe aceasta. Între acestea se numără şi conceptele de "descentralizare" (în administraţia publică) şi cel de "deconcentrare" (a serviciilor publice).

În acest sens, se cuvine să amintim, mai întâi, prevederile în materie cuprinse în Constituţia adoptată în anul 1991. Dispoziţiile fostului articol 119 din legea fundamentală a statului statuau că "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice".

După 13 ani, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, această normă a căpătat un nou conţinut şi o nouă formă. Astfel, în dispoziţiile art.120 alin. (1) din Constituţia revizuită se prevede că "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice” [1]

Constituţia României din 21 noiembrie 1991 (republicată), la Secţiunea a 2-a, Administraţia publică locală prevede:

Articolul 120 Principii de bază

(1)Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrarii serviciilor publice.

(2)În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigura folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.

Articolul 121 Autorităţi comunale şi orăşeneşti

(1)Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii.

(2)Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe.

(3)Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Articolul 122 Consiliul judeţean

(1)Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

(2)Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.

Articolul 123 Prefectul

(1)Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

(2)Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(3)Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4)Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu exista raporturi de subordonare.

(5)Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

În Monitorul Oficial nr. 555 din 5 iulie 2019 a fost publicat Codul administrativ (Ordonanţa de urgenţă nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ), act emis de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată. Codul administrativ a intrat în vigoare la 5 iulie 2019.

Ulterior, Codul administrativ a fost modificat și completat de către Ordonanţa de urgenţă nr. 63 din 12 septembrie 2019.
 

Codul administrativ reglementează cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.

Serviciile publice deconcentrate și deconcentarea în Codul administrativ

Potrivit definiției din Codul administrativ, serviciile publice deconcentrate sunt structurile de specialitate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale ale administraţiei publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în concordanţă cu obiectivele politicilor şi strategiilor sectoriale ale Guvernului, iar deconcentrarea trebuie înțeleasă ca fiind distribuirea de atribuţii administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către structuri proprii de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale.

Prezentăm serviciile publice deconcentrate așa cum sunt reglementate în Codul administrativ la Titlul II, urmând ca în articolul viitor să prezentăm serviciile publice deconcentrate în ansambul reglementărilor din Codul administrativ.

Titlul II Serviciile publice deconcentrate

Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 277 Înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate

(1) Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate în unităţile administrativ-teritoriale.

(2) Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate, obiectul de activitate şi competenţele acestora sunt stabilite prin actul de înfiinţare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent în subordinea cărora aceste servicii îşi desfăşoară activitatea.

Articolul 278 Atribuţiile serviciilor publice deconcentrate

Serviciile publice deconcentrate, potrivit legii, pot îndeplini atribuţii de control, inspecţie şi monitorizare în domeniul de specializare al ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.

Capitolul II Conducerea serviciilor publice deconcentrate

Articolul 279 Atribuţiile ministerelor şi ale prefectului în relaţia cu serviciile publice deconcentrate

(1) Ministerele de resort, respectiv organele de specialitate ale administraţiei publice centrale competente stabilesc organigrama, numărul de posturi şi funcţiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea lor.

(2) Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot emite ordine şi instrucţiuni, obligatorii pentru serviciile publice deconcentrate aflate în subordinea lor.

(3) Prefectul conduce şi coordonează activitatea serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judeţului pentru asigurarea implementării măsurilor din programul de guvernare şi în situaţii care implică intervenţia urgentă a organelor statale în teritoriu. În îndeplinirea acestui rol, prefectul exercită atribuţiile prevăzute la art. 254 din prezentul Cod, precum şi alte atribuţii prevăzute de lege.

(4) Ministerul de resort, respectiv organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent şi prefectul au obligaţia de a colabora în vederea exercitării competenţelor legale privind conducerea serviciilor publice deconcentrate din unităţile administrativ-teritoriale.

(5) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sunt obligate să comunice prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul de activitate al serviciilor publice deconcentrate, pentru care legea nu prevede publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 280 Numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate

(1) Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de conducere este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent. Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.

(2) Conducătorul serviciului public deconcentrat care are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau calitatea de angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte atribuţiile în condiţiile prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.

(3) Conducătorul serviciului public deconcentrat are calitatea de ordonator de credite.

Articolul 281 Atribuţiile conducătorilor serviciilor publice deconcentrate

(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate asigură conducerea executivă a acestora în vederea exercitării atribuţiilor stabilite prin lege şi prin actele prevăzute la art. 279 alin. (2).

(2) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au următoarele atribuţii principale:

a)emit actele privind numirea şi eliberarea din funcţie, modificarea raporturilor de serviciu sau de muncă, precum şi sancţionarea disciplinară a personalului din cadrul serviciului public deconcentrat;

b)informează, trimestrial şi la cerere, prefectul şi ministerul de resort sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent cu privire la activitatea serviciului public deconcentrat;

c)participă la convocările realizate de prefect şi de ministerul de resort sau de organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent;

d)întocmeşte proiectul bugetului serviciului public deconcentrat pe care îl conduce şi îl înaintează spre avizare şi aprobare organelor competente.

(3) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au şi alte atribuţii stabilite prin legile speciale, prin actele ministerului de resort sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.

Articolul 282 Actele conducătorilor serviciilor publice deconcentrate

(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate emit decizii.

(2) Deciziile au caracter individual şi se referă la situaţii şi persoane determinate.

Articolul 283 Răspunderea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate

(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate răspund în faţa legii, ministerului, respectiv în faţa organului de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea căruia se află serviciul public deconcentrat.

(2) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute la alin. (1) pot sancţiona conducătorii serviciilor publice deconcentrate în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Sursa: "Deconcentrarea serviciilor publice", un concept constituţional nou pentru administraţia publică -prof.univ.dr. Mircea Preda,

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Sursa:

---

[1] "DECONCENTRAREA SERVICIILOR PUBLICE", UN CONCEPT CONSTITUŢIONAL NOU PENTRU ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ -prof.univ.dr. Mircea PREDA consilier, şef de sector preşedinte interimar de secţie, http://clr.ro/eBuletin/1_2004/Buletin_1_2004.pdf

Constatarea amiabilă de accident (r3)

Începând cu data de 1 iulie 2009, conducătorii auto din România au posibilitatea de a-şi soluţiona problemele survenite în urma implicării lor în accidente uşoare de circulaţie fără a mai apela la Poliţie, exclusiv prin intermediul societăţilor de asigurare auto, procedură utilizată în majoritatea statelor membre ale spaţiului economic european în cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore[1].

În Monitorul Oficial nr. 624 din 1 august 2017 a fost publicată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară –( https://asfromania.ro/) - NORMA nr. 20 din 27 iulie 2017 privind asigurările auto din România

 Elementul de noutate a fost Constatarea amiabilă de accident, care în prezente   este reglementată de către:

1.      cap. X din  NORMA nr. 20 din 27 iulie 2017 privind asigurările auto din România

2.     art. 79  și 81 din    ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice

3.     art. 17 din LEGEA nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie

Prevederi generale privind Constatarea amiabilă de accident, conform cap. X din  NORMA nr. 20 din 27 iulie 2017 privind asigurările auto din România

Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face şi în baza formularului "Constatare amiabilă de accident".

Completarea şi semnarea formularului "Constatare amiabilă de accident" reprezintă descrierea unui cumul de elemente şi fapte care contribuie la soluţionarea dosarelor de daună, nereprezentând o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto.

Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în relaţia cu asigurătorii fără a mai fi necesară întocmirea documentelor de constatare de către poliţia rutieră, numai dacă este completat şi semnat de către ambii conducători de vehicule implicaţi în accident.

În situaţia în care unul dintre vehicule este staţionat sau parcat, formularul poate fi completat şi de către proprietarul sau utilizatorul acestuia.

Asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condiţiilor contractuale şi ale dispoziţiilor legale în vigoare.

Domeniul de aplicare al constatării amiabile de accident 

Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în România, indiferent de locul producerii accidentului.

  

Formatul şi conţinutul formularului "Constatare amiabilă de accident"

Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeaşi valoare juridică, în conformitate cu anexa nr. 7, şi instrucţiunile de utilizare a acestuia, prevăzute în anexa nr. 8.

Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine informaţii privind:

  a) data şi locul producerii accidentului;

  b) datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi;

  c) datele proprietarilor vehiculelor implicate;

  d) datele vehiculelor implicate şi ale propriilor asigurători;

  e) circumstanţele producerii accidentului.

  

Obligaţiile asigurătorului

Asigurătorii RCA tipăresc şi distribuie asiguraţilor formularul "Constatare amiabilă de accident" fără a inscripţiona pe acesta denumirea sau sigla proprie.

Asigurătorii RCA instituie un canal de comunicare prin care asiguraţii şi conducătorii vehiculelor pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA.

Accesul la canalul de comunicare prevăzut la alin. (2) din Normă este pus la dispoziţia asiguraţilor la momentul încheierii contractului RCA sau pe parcursul derulării acestuia.

La solicitarea asiguraţilor sau a conducătorilor auto, asigurătorul RCA comunică informaţii cu privire la:

  a) drepturile şi obligaţiile ce le revin acestora în baza legislaţiei aplicabile locului de producere a evenimentului;

  b) modul de completare a formularului "Constatare amiabilă de accident";

  c) procedurile pe care asiguraţii le parcurg în vederea reparaţiei vehiculului asigurat şi a instrumentării daunei;

  d) alte informaţii, în vederea soluţionării amiabile a cazului.

Prevederi finale

Este interzisă îndrumarea părţilor implicate în accident în vederea protocolării accidentului de către poliţia rutieră în cazul în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

În situaţia în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 41 alin. (1) din Normă, îndrumarea părţilor pentru protocolarea accidentului de către poliţia rutieră se realizează printr-un document justificativ.

Alte prevederi legale

Art. 17 din LEGEA nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie prevede:

Art. 17 (1) Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai prejudicii materiale, asiguraţii pot informa societăţile din domeniul asigurărilor şi în baza unui formular tipizat, eliberat de către aceste societăţi, denumit în continuare constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informaţii privind data şi locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale propriilor societăţi de asigurare RCA, precum şi informaţii privind circumstanţele producerii accidentului.
  (2) Forma, dimensiunile, conţinutul şi procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F., în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 79  și 81 din    ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevăd:

Art. 79  (1) Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi:
  a) să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;
  b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
  (2) Se exceptează de la obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)*):
  a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii;
  b) conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Art. 81  (1) În vederea întocmirii dosarelor pentru despăgubire, la solicitarea societăţilor din domeniul asigurărilor, autoritatea care are în evidenţă vehiculele înmatriculate sau înregistrate comunică acestora datele referitoare la proprietarii sau deţinătorii mandataţi ai vehiculelor.

  (2) La solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau a societăţilor din domeniul asigurărilor, poliţia rutieră comunică acestora copii ale documentelor de constatare a evenimentelor.
  (3) La solicitarea poliţiei rutiere, societăţile din domeniul asigurărilor comunică în termenul stabilit de aceasta copii ale documentelor referitoare la constatările amiabile de accidente înregistrate în evidenţa acestora sau alte date expres cerute, în condiţiile legii.

Detalii practice privind completarea formularului "Constatare amiabilă de accident"[2], aici https://recomandcudrag.ro/2018/06/cum-se-completeaza-formularul-de-constatare-amiabila/.

Surse:

1. LEGEA nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, actualizată
2. Codul Rutier, actualizat-  ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice
3. NORMA nr. 20 din 27 iulie 2017 privind asigurările auto din România, actualizată 

4. formularul de constat amiabil (anexa nr. 7)

5. instrucţiunile de utilizare a acestuia (anexa nr. 8) 

1. https://www.politiaromana.ro/ro/constatare-amiabila-de-accident
2. https://recomandcudrag.ro/2018/06/cum-se-completeaza-formularul-de-constatare-amiabila/

Dreptul la munca, un drept constitutional

CONSTITUTIONAL,

DREPTUL LA MUNCA AL PENSIONARILOR NU POATE FI INGRADIT

-          In atentia parlamentarilor Romaniei –

Doamnelor si domnilor deputati si senatori,

Ne adresam dvs. deoarece “in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului” (Art.69, al.1, Constitutia Romaniei). Nu invers! Si o facem pentru ca situatia Romaniei si a natiunii romane a ajuns de o gravitate exceptionala. Cu stupoare constatam ca, in ultimii ani, indiferent de culoare politica, reluati masurile anticonstitutionale, antinationale si antistatale, ale grupului antinational constituit Basescu-Boc: neaccesarea de fonduri europene, contractarea de imprumuturi oneroase, neinvestirea in industrie si infrastructura, inghetarea salariilor, promovarea unei legislatii haotice la pensii (amestecand deliberat pensia cu pomenile sociale, rentele si indemnizatiile de merit), instrainarea tuturor surselor de venit ale statului (astazi aveti in vedere, pe langa instrainarea industriei energetice, a TAROM-ului, Platformei Magurele si “privatizarea” SMURD, LOTO, Postei, CEC-ului etc) si distrugerea, accelerata, a ultimelor forte ale statului (desfiintarea gruparilor mobile de jandarmi, specializate in gherila urbana si “civilizarea” jandarmilor, a pompierilor, pe fondul injumatatirii efectivelor militare ridicole, existente). Constient sau nu, lucrati pentru pregatirea unei explozii sociale, menita sa creeze conditiile unui razboi de secesiune in martie-mai 2020, care sa atinga obiectivul vizat si neindeplinit in 1989 – dezmembrarea Romaniei. In aceasta directie, a sporirii tensiunii sociale, trebuie privita si asumarea raspunderii guvernului pe initiative legislative de competenta Parlamentului, in randul carora se inscrie si PLX 669/23.12.2019, dat hoteste, asa cum ne-am obisnuit in ultimii 6 ani, intre Craciun si Anul Nou si vizand modificarea incriminatei OUG 114/2018.

PLX 669/2019, statuand intre altele, ingradirea dreptului la munca al pensionarilor, introducerea discriminarilor intre pensionari si a urii fata de militari si politisti indeosebi, prin lansarea sintagmei insultatoare “pensionari cumularzi” (Art.41¹, al.2_{a si b}), promovat printr-o imbecila propaganda populista, este o reluare a Legii basiste 329/2009 impotriva careia SCMD a luptat constant, timp de 5 ani, reusind sa obtina redarea integrala a dreptului la munca pentru toti pensionarii, prin Legea 134 din octombrie 2014. Ca o ironie a sortii, primul beneficiar al ei a fost calaul natiunii romane, Traian Basescu, cel care a devenit “pensionar cumulard” in octombrie si noiembrie 2014.

Argumentele de atunci, juridice, economice, politice si militare ale SCMD, raman valabile si astazi.

Doamnelor si domnilor deputati si senatori,

Juridic, PLX 669/2019 este, sub aspectul dreptului la munca, neconstitutional, deoarece, in Romania, “DREPTUL LA MUNCA NU POATE FI INGRADIT”. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera” (Art.41, al.1, C.R.).

In plus, pensia este un drept patrimonial dobandit, in baza unor contracte de munca prestate in trecut, adica un drept de proprietate care nu poate fi incalcat, chair in conditiile ticaloasei legi a pensiilor, initiata de LOV, care amesteca, voit, pensiile cu ajutoarele sociale, indemnizatiile si rentele, pentru a-i priva de drept pe pensionari. Or, “dreptul de proprietate este garantat si ocrotit in mod egal de lege, IDIFERENT DE TITULAR” (pensionar sau nu), conform Art.44, al.1 si 2 din C.R. Mai mult, “nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrvit legi, PRIN DREAPTA SI PREALABILA DESPAGUBIRE” (Art.44, al.3), fiind “interzisa nationalizarea sau orice alte masuri….de alta natura discriminatorie a titularilor” (Art.44, al.4). Asadar, dvs. confiscati un drept de proprietate, contrazicand Art.4, al.8 al Constitutiei si, prin acelasi PLX 669/2019, legalizati DISCRIMNAREA INTRE PENSIONARI, sfidand Art.16, al.1 (“Cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”) si al.2 (“Nimeni nu este mai presus de lege”). In mod clar, prin exceptiile stabilite de Art.41^1-3, al.2_{a si b}, exceptandu-va pe dvs., pe academicieni, piloti, CFR-isti si alti lucratori in companiile de stat, profesori etc. ii discriminati, flagarant, pe rezervisti!

Doamnelor si domnilor deputati si senatori,

Cat timp sa va mai explicam ca exista in toata lumea doar doua categorii de salariati, juridic diferite – civili si militari? Prin urmare, doua categorii de pensionari. Ca civilii se raporteaza la dreptul muncii normate, avand contracte de munca, in timp ce militarii si politistii se raporteaza real la “munca fortata” (Art.42 C.R.), avand contracte de activitate la ordin, 24 de ore din 24, sub pedeapsa inchisorii la neexecutarea ordinului, pe timp de pace si a glontului pe timp de razboi!

Militar, politic si diplomatic, prin aderarea la NATO, ne-am angajat sa modificam drepturile si obligatiile inclusiv ale rezervistilor, acestia fiind singura categorie socio-profesionala care, iesind mai repede la pensie, se poate reorienta profesional, putand cumula pensia cu salariul, putand avea doua pensii de stat, ambele diminuate si aliniate la conditiile NATO, beneficiind de fonduri si personal specializat in reconversie profesionala etc. Ca exista “nesimtiti” in domeniu, care profita de nestiinta dvs., este altceva! Vechimea unui “pensionar cumulard” este inclusa in pensie! Deci nu mai poate fi inclusa si in salariu! Cu alte cuvinte, statul achizitioneaza un profesionist, la pret de stagiar. Acesta ar fi avantajul economic, daca legea s-ar aplica in mod corect. In plus, ati beneficia si de pregatirea la locul de munca a tinerilor, in conditiile in care invatamantul este asa cum este si scolile profesionale au fost desfiintate.

Spuneti ca pensionarii ocupa locurile de munca ale tinerilor? Care tineri? Filipinezi? Somalezi? Si aceasta doarece tinerii nostri sunt, programat, indeparati din tara si indemnati sa lucreze “la negru”, pe alte meridiane. In Romania nu exista criza de locuri de munca, ci de forta de munca, atat specializata cat si necalificata. Ca dovada, doar pentru Bucuresti si Ilfov, Oficiul National pentru Ocuparea Fortei de Munca scoate lunar, la targurile de job-uri, peste 10.600 de lucuri de munca, in conditii mai mult decat atractive, la care, insa, nu “aplica” nimeni.

Doamnelor si domnilor deputati si senatori,

Punem punct pentru moment acestei atentionari, pentru ca lista argumentelor este interminabila. Speram, insa, ca ati inteles esentialul si va veti gasi timpul necesar atacarii la CCR sau respingerii pe orice cale a acestui remake basist, daca nu in interesul Tarii, macar in interesul dvs.! Tari fara Parlament exista, dar Parlamente fara Tara, nu! Chiar nu vedeti, in orbirea intereselor personale si de grup, in ce directie sunteti manipulati, extern, sa impingeti Romania?

Sa va dea si sa ne dea tuturor, Dumnezeu, mintea romanului cea de pe urma, acum un prag de An Nou!

La Multi Ani, Romania!

Honor et Patria!

Presedintele SCMD,

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Sursa https://sindicatulcmd.blogspot.com/2019/12/dreptul-la-munca-un-drept-constitutional.html?spref=fb&fbclid=IwAR31CVbRWLBrcAlv2XdtLmZsJZX4YF-0B_lEwc-k7V-h9sOwfvAD4vAEcwk

La mulți ani!

Conducerea Asociației Academia Cetățeanului  urează  membrilor  și tuturor colaboratorilor  un  an  mai  bun,  cu  sănătate  și liniște  sufletească!

Președinte
Jurist Ion Nistor

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE  asupra Legii privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative (PL-x nr. 669/2019), propus spre adoptare prin angajarea răspunderii Guvernului la data de 23 decembrie 2019, în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, pe care o considerăm neconformă cu prevederile art.1 alin (4), art. 16, art. 41 alin. (1), art. 44  alin.(1), art. 47 alin.(2) art. 53, art. 61 alin.(1) și art.114 din Constituția României, republicată, pentru următoarele motive: 

 (...)

4. Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și

completarea unor acte normative (PL-x nr. 669/2019) încalcă prevederile art.

16, art. 41 alin. (1), art. 44 alin.(1) și ale art. 47 alin.(2) din Constituție.

Prin introducerea art. 411, art.412și art. 413in Ordonanța de urgență a

Guvernului nr. 114/2018 se interzice cumularea pensiei pentru limita de vârstă

aparținând sistemului public de pensii cu venituri salariale obținute în cadrul

autorităților și instituțiilor publice centrale, locale, regii autonome, societăți

naționale, companii naționale si societăți comerciale la care capitalul social este

deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.

Persoanele aflate într-o astfel de situație sunt obligate să opteze între suspendarea

plații pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă.

Prevederile 411, art.412și art. 413 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 41

alin.(1) , art. 44, art. 47 alin.(2) și art. 53 din Constituție, republicată, pentru

următoarele considerente:

Normele nou introduse condiționează continuarea raporturilor de muncă sau

impun încetarea forțată a acestora, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu,

care contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Interzicerea cumulului

pensiei cu salariul se aplica doar unei anumite categorii de persoane, celor care au

raporturi de munca cu autoritățile și instituțiile publice centrale, locale, regii

autonome, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale la care

capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate

administrativ-teritorială.

Aceste masuri vin pe fondul unei puternice crize a forței de munca în

Romania. Îmbătrânirea populației, deprofesionalizarea tinerilor și, cel mai grav,

migrația masivă în vestul Europei, au adus angajatorii din România în situația de a

pune dezvoltarea afacerilor în așteptare sau de a închide afaceri din cauza

deficitului de forță de muncă. Acest fenomen se manifestă atât in mediul privat cât

și în instituții publice, societăți sau companii cu capital de stat.Potrivit studiilor de

specialitate, România se află pe locul al doilea, la nivel mondial, după Japonia, la

lipsa de personal specializat. În acest context, interzicerea cumulului pensiei cu

salariul, pentru anumite categorii, conduc la adâncirea crizei fortei de munca, la

crearea de dezechilibre în anumite sectoare de activitate ( în sanatate, învatamant,

cercetare, etc.) unde formarea profesionala este de durată și nu pot exista soluții

imediate.

Potrivit Deciziei nr. 297 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 513, Partea I, din 20 iulie 2011, nicio dispoziție constituțională nu

împiedică legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o

asemenea măsură sa se aplice în mod egal pentru toți cetățenii. Sub acest aspect,

apreciem că textele nou introduse încalcă egalitatea in drepturi a cetățenilor,

principiu consacrat de art. 16 alin.(1) din legea fundamentală.

Prin introducerea celor trei articole este afectat dreptul la munca, prevăzut de

art. 41 alin. (1) din Constituție, republicată, potrivit căruia: „Dreptul la muncă nu

poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului

de muncă este liberă.” În lumina acestor texte, dreptul la muncă al unei persoane nu

poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoana fiind liberă să

muncească.

Deasemeni, dreptul la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție,

republicată, este încălcat. Constituția nu instituie o obligație de a ieși la pensie, ci un

drept al cetățenilor de a obține pensia la împlinirea condițiilor de vârsta și stagiu

prevăzute de lege. Nu se poate stabili că o persoana care a contribuit la fondul de

pensii să fie privată de plata pensiei pentru o anumita perioadă de timp, pe durata

exercitării activității. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se

datorează pentru munca prestata în trecut. Salariul constituie retribuția angajatului

pentru munca prestată, datorată de angajator, deci și de autoritățile și instituțiile

publice centrale sau locale, indiferent de modul de finanțare și/sau subordonare,

precum și de regii autonome, societăți naționale, companii naționale și societățile la

care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate

administrativ-teritorială.

Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicată in Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 786 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a statuat

că pensia este plătită în conformitate cu contribuțiile depuse de angajat pe durata cât

și-a desfășurat activitatea, din bugetul asigurărilor sociale de stat, și nu de la bugetul

anual de stat. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime, potrivit art.

47, și se datorează pentru munca trecută.

Salariul constituie retribuția angajatului pentru munca prezentă, datorată de

către angajator, deci și de către stat în aceasta calitate, și nu are nicio legătura cu

pensia, care se acordă pentru o muncă efectuată în timp până la vârsta pensionării.

Munca trecută care este plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat nu vine în

concurs cu munca prezentă pentru care salariatul primește o retribuție lunară de la

bugetul de stat, aflându-se în succesiune, și nu în concurs.

Cumularea lor nu poate fi afectată sub nicio formă, pensia fiind un drept

câștigat și nicio reglementare legală nu-l poate înlătura.

Interzicerea cumulului pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate

profesională desfășurată în cadrul autorităților și instituțiilor publice, și corelativ, se

impune obligația persoanelor aflate în situația menționată de a opta pentru pensie ori

pentru veniturile realizate din activitatea profesională, altfel spus, de a renunța la

pensie continuându-și activitatea profesională sau de a înceta activitatea profesională

aducătoare de venituri și de a-și conserva pensia, limitează atât dreptul la pensie

prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cat și dreptul la munca consacrat prin

art. 41 din legea fundamentală, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 82, Partea

I, din 15 ianuarie 2009 publicată in Monitorul Oficial al României nr. 33 din 16

ianuarie 2009.

Atât dreptul la munca cât și dreptul la pensie sunt drepturi constituționale

fundamentale, garantate cetățenilor români. O restrangere a dreptului la pensie și a

dreptului la muncă, ar putea să se realizeze doar in condițiile art. 53 din Constituție,

republicată, potrivit caruia:

„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin

lege și numai dacă se impune, dupa caz, pentru: apărarea securitații naționale, a

ordinii, a sanătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertaților cetațenilor;

desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamităti naturale,

ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrăngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate

democratică. Masura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o,

să fie aplicatăîin mod nediscriminatoriu și fară a aduce atingere existenței

dreptului sau a libertății”.

Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 1414/2009 a statuat competența

legiuitorului de a decide asupra limitării acestor drepturi, cu precizarea că legiuitorul

nu poate acționa aleatoriu, fara o justificare obiectivă. În prezenta situație nu exista

justificări, de natura celor prevăzute în cuprinsul art. 53, care să justifice o asemenea

măsură. Prin urmare, câtă vreme nu există o justificare rezonabilă, apreciem ca legea

încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, republicată.

De esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiuțui unui drept sau

a unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acestuia. Într-o societate

democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și

libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu

există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în

pericol.

Atât Constituția României, în art. 53, cât și documentele internaționale în

materia drepturilor omului, de exemplu, Convenția europeană a drepturilor omului,

Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, admit posibilitatea

diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în

anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin

aceasta nu este atinsă chiar substanța dreptului. Suspendarea, chiar și temporară,

a dreptului de a beneficia de pensie constituie o restrângere a dreptului fundamental

la pensie. O restrângere a dreptului fundamental la muncă o constituie obligarea de

opta între a continua raportul de muncă sau încetarea forțată a acestuia

Semnalăm că sunt încălcate și prevederile art. 44 din Constituție, republicată,

referitoare la dreptul de proprietate privată, precum si ale art. 1 paragraful 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauza

Buchen contra Cehiei – 2002, noțiunea de „bun” înglobează orice interes al unei

persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și

dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate. Așa fiind, interdicția de a

cumula pensia cu salariul, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituție

echivalează practic cu o expropriere.

Pentru aceste considerente, apreciem că Legea privind unele măsuri fiscal bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională.
Detalii  aici https://www.stiripesurse.ro/breaking-psd-a-contestat-la-ccr-schimbarile-din-oug-114-document_1417391.html?fbclid=IwAR2QqTPs_4Jzc7a6ECjab3eSQBNGFGtrR_UHq6b6uGA09atGJMYt_xfOK98