Punct de vedere privind neconstituționalitatea unor modificări ale OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și prorogarea unor termene

La data de 23.12.2019, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru proiectul de lege PL-x nr. 669/23.12.2019 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În cuprinsul acestuia, se regăsesc unele modificări ale OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și prorogarea unor termene, modificări pe care le prezint mai jos și pe care le consider neconstituționale:

Art. 18 - După articolul 41 se introduc trei noi articole, art. 41¹ - 41³, cu următorul cuprins:

„Art.41¹. - (1) Beneficiarii dreptului la pensie pentru limită de vârstă aparţinând sistemului public de pensii, cât şi beneficiarii pensiilor de serviciu/pensiilor militare de stat/indemnizaţiilor pentru limită de vârstă, anticipată/anticipată parţială, reglementate prin acte normative cu caracter special, care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăților naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, nu pot cumula pensia cu veniturile astfel realizate.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului articol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului articol devin pensionaricumularzi.

(3)Prevederile prezentului articol nu se aplică persoanelor pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie sau care exercită un mandat ales în autorităţi publice prevăzute în Constituţie.

(4) Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din sistemul de învăţământ preuniversitar, sănătate şi cultură, pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.

(5) Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din Academia Română pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.

(6) Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, asistenţii personali ai persoanelor cu handicap pensionaţi pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, pot fi menţinuţi pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.

(7) Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, cărora li se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli prin hotărâre de guvern, pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.

(8) Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul angajat cu contract individual de muncă pe post de pilot din cadrul Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.

Art. 41². - (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 41¹ alin.(2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a art. 41¹ să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie.

(2) Persoanele prevăzute la art. 41¹ alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile lucrătoare de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie.

(3) Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut alin. (1) şi (2) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.

(4) În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la alin. (1) şi (2), plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii. Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.

(5) În termen de 5 zile lucrătoare de la exprimarea opţiunii, angajatorul are obligaţia de a notifica în scris casele teritoriale de pensii, Casa sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Casa sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Casa sectorială a Serviciului Român de Informaţii, după caz.

Art. 41³ - Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 41²."

MOTIVARE

Cele mai semnificative dovezi privind sacrificarea unei întregi categorii profesionale, respectiv a militarilor Armatei României de către propria țară, de către proprii conducători, sunt ilustrate pe deplin de prevederile OUG nr. 7/26.01.1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități și de Expunerea de motive care a stat la baza acestui act legislativ.

Lipsit de orice pregătire profesională specifică alta decât cea pentru care am jurat ,,să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții”, prin ordonanța mai sus menționată, modificată prin Legea nr. 37 din 7 martie 2001, Statul Român mi-a oferit ca măsură de protecție socială pe lângă dreptul la o pensie anticipată parțială de 1500 de lei și dreptul de a mă angaja în orice sector de activitate, deci inclusiv în administrația publică:

,,Art. 24. - Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate cumula pensia cu salariul obţinut în cazul în care îşi continua activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi în scop lucrativ.”

Cu toate aceste aspecte, prin Legea nr. 329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a  fost interzisă cumularea pensiei cu salariul, în condițiile în care, dreptul la muncă fusese garantat și reprezenta un angajament, o obligație fermă asumată prin OUG nr. 7/1998 de către Statul Român.

Astfel, am fost trădat și abandonat încă o dată de țara mea în numele aceluiași ,,interes național”, România încălcându-și obligațiile atât față de NATO cât și față de mine.

Iată că după exact 10 ani, prin asumarea răspunderii pe proiectul PL-x nr. 669/23.12.2019 și implicit a dispozițiilor mai sus prezentate, Statul Român mă trădează și abandonează, fiind pus în situația de a opta pentru pensie sau salariu contrar voinței mele și a obligațiilor pe care și le-a asumat România față de mine.

Pornind de la forma inițială a prevederilor avute în vedere pentru interzicerea cumulului pensiei cu salariul și ajungând la forma finală adoptată cu amendamente la data de 23.12.2019, consider că dispozițiile în cauză sunt neconstituționale din următoarele considerente:

1. Potrivit art. 47 din Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut. În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă, datorată de către angajator, deci și de stat.

2. Prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a statuat că, prin instituirea unei obligații de a opta între pensie și venitul din salarii se ,,afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cât și dreptul la muncă consacrat prin art. 41”.

            Prin urmare, în consolidarea prevederilor constituționale și a jurisprudenței invocate mai sus, interdicția aprobată constituie o restrângere a dreptului la pensie și a dreptului la muncă, restrângere care însă nu se realizează în condițiile stabilite prin art. 53 din Constituție, potrivit căruia:

            ,,(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfacerea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

             (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății”.

3. Potrivit jurisprudenței de la CEDO, dreptul de creanță este ocrotit în aceiași măsură ca și dreptul de proprietate. Prin Decizia CCR nr. 375/2005 judecătorii au stabilit că "Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o raţiune licită".

Or, prevederile art. 18 din proiectul PL-x nr. 669/23.12.2019 de interdicție a cumulului pensie cu salariu încalcă în mod flagrant această decizie din următoarele considerente:

        a) Exceptează personalul din sistemul de învăţământ preuniversitar, sănătate şi cultură, pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii;

      b) Exceptează personalul din Academia Română pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii;

       c) Exceptează asistenţii personali ai persoanelor cu handicap pensionaţi pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii; 

   d) Exceptează personalul din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, cărora li se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli prin hotărâre de guvern, pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii;

    e) Exceptează personalul angajat cu contract individual de muncă pe post de pilot din cadrul Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă. 

Este evident faptul că singurul personal căruia i-a fost interzis cumulul pensiei cu salariul este cel care beneficiază de pensii de serviciu și cel din sistemele neintegrate de pensii care beneficiază de pensii de stat, respectiv:

a) Magistrații (judecători, procurori) care beneficiază de pensie de serviciu și care nu mai pot cumula pensia cu salariul obținut din desfășurarea unor activități de avocat, de notar, de cadru didactic, de diplomat, jurist, etc.;

b) Militarii disponibilizați prin OUG nr. 7/1998 în numele așa zisului ”interes național”, din rândul cărora fac parte și eu;

c) Personalul MAI, SPP, SRI, SIE, STS;

d) Funcționarii publici cu statut special din penitenciare, etc.

Așadar, dispozițiile criticate conțin o discriminare vădită a personalului căruia îi sunt aplicabile față de personalul care a fost exceptat de la aplicare, contravenind flagrant principiului egalității în drepturi prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Cu alte cuvinte, se creează o gravă discriminare inadmisibilă între personalul beneficiar ar unor pensii de serviciu/de stat și ceilalți pensionari din  sistemul unitar de pensii publice în condițiile în care nu există nicio rațiune licită care să justifice această legiferare.

Având în vedere că în expunerea de motive nu există prezentată nicio rațiune a discriminării menționate, în spiritul aceleiași Decizii CCR nr. 375/2005 ar putea rezulta concluzia, inacceptabilă şi absurdă, că legiuitorul a instituit o sancţiune pentru personalul care s-a aflat în serviciul justiţiei, apărării, internelor, serviciilor speciale, etc. timp de cel puţin 25 de ani - durată prevăzută pentru acordarea pensiei de serviciu/de stat - şi anume aceea de a nu putea beneficia de această pensie în cazul în care prezenţa lor ar fi utilă și necesară în diverse locuri de muncă din cadrul unor autorități și instituții de stat, tocmai datorită pregătirii și experienței de excepție acumulate.

În opinia mea, măsura luată de Executiv strict împotriva unui grup restrâns de pensionari pe motivul că respectivii nu beneficiază de pensii pe criteriul ”contributivitații” este complet inechitabilă, populistă care poate fi percepută ca o pedeapsă aplicată acestora pentru simplul motiv că și-au desfășurat activitatea în sectoare de activitate speciale, că munca lor cumva a fost lipsită de importanță și în consecință, nu sunt altceva decât niște „proscriși” care trebuie să fie scoși în afara legii, mai precis, să nu beneficieze de aceleași drepturi de care beneficiază ceilalți cetățeni ai României.

Un astfel de raționament este inacceptabil, este lipsit de o rațiune licită și coroborat cu faptul că măsura interdicției nu se aplică în mod egal pentru toți cetățenii, așa cum a decis CCR prin Decizia nr.  375/2005, conduce fără drept de tăgadă la neconstituționalitatea deciziilor adoptate.

4. Este adevărat că prin DECIZIA nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, CCR s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 17-22 prevăzute în cap. IV din Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu privire la interzicerea cumulului pensie salariu, susținând că acestea sunt constituționale.

            Este extrem de important de reținut însă care a fost proporționalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, or, potrivit motivelor care au determinat adoptarea Legii nr. 329/2009, scopul acestuia a fost combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională". Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale".

Una dintre măsurile reglementate de legiuitor la acel moment critic a fost aceia de restrângere a dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică, pe de o parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte.

            Justificarea unei astfel de limitări a rezidat în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afecta veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată a fost proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi s-a aplicat în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Or, contrar măsurilor adoptate la acel moment critic pentru țară, dispozițiile actuale sunt neconstituționale întrucât pe de o parte suprimă complet nivelul mai sus menționat considerat rezonabil de Curte, măsura fiind astfel una excesivă în condițiile în care țara nu se confruntă cu o criză, și pe de alta, se aplică în mod discriminatoriu doar unui grup restrâns de persoane, contrar Deciziei CCR nr. 375/2005. 

5. De asemenea, prin DECIZIA din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (Cap. IV, paragrafele 17-25 din Legea nr. 329/2009), având în vedere ”interesul public” generat de criza care a determinat luarea unor măsuri excepționale de către legiuitorul român, respectiv norme noi în privinţa salariilor din sectorul public în vederea raţionalizării cheltuielilor publice, aşa cum impunea contextul excepţional al crizei financiare şi economice globale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul în condițiile extreme mai sus menționate respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor.

În cauză, dispozițiile criticate privind interzicerea cumulului pensie cu salariu doar pentru un grup restrâns de persoane sunt excesive,  nejustificate și implicit neconstituționale întrucât Guvernul României nu poate invoca Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, pentru simplul fapt că în acest moment, nu există o criză financiară globală, nu există un context care să pună în pericol statul de drept și care să impună, în numele ”interesului public” național, adoptarea unor măsuri excepționale.

            Susținerea Executivului din expunerea de motive a asumării răspunderii pe proiectul de lege PL-x nr. 669/23.12.2019 potrivit cărora posibilitatea cumulului ”presupune un efort dublu asupra bugetului general consolidat”, cumularzii ”beneficiind atât de plata salariului cât și a pensiei publice” nu se poate reține întrucât, potrivit art. 47 din Constituția României republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut.  

În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă iar posturile care actualmente sunt încadrate cu cumularzi sunt oricum deja bugetate indiferent de cine le ocupă, deci nu există niciun fel de efort asupra bugetului general consolidat.

De asemenea, susținerea guvernului că prin interzicerea cumulului se vor face economii de circa 270 mil. de lei este complet nerealistă pentru că deja au fost exceptați de la interdicția cumulului toți pensionarii beneficiari ai unor pensii obținute pe principiul contributivitații al căror număr se ridică la zeci de mii (sănătate, cultură, învățământ, etc.). Deci nu mai poate fi vorba de o asemenea sumă în condițiile în care noile reglementări se aplică doar unui grup restrâns  de pensionari.

Mai mult, susținerea Executivului este complet falsă și pentru faptul că posturile eliberate de cei care vor fi afectați de dispozițiile criticate vor fi obligatoriu încadrate cu alte persoane pe care angajatorii le vor plătit din același buget național consolidat, deci nu va rezulta niciun fel de economie, eforturile financiare fiind aceleași.

Ceea ce din păcate nu a luat în calcul Executivul, eliberarea posturilor de către specialiștii actuali în a căror pregătire s-au investit de-a lungul anilor importante sume de bani și al căror grad de pregătire profesională a ajuns la un înalt nivel, nu aduce decât dezechilibre în funcționarea administrației publice și cheltuieli suplimentare consistente ocazionate de perfecționarea noilor angajați.

6. Un alt motiv de neconstituționalitate al deciziilor în cauză, constă în faptul că Guvernul României nu poate invoca deciziile menționate la pct. 4 și 5, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, deoarece în acest moment nu există un context intern/extern de criză care să justifice aplicarea unor măsuri de limitare a unor drepturi constituționale iar acest fapt este demonstrat de următoarele date după cum urmează:

Conform datelor Eurostat și Institutului Național de Statistică:

- România are a doua creștere economică din Europa cu 4,6%;         

- Față de anul 2018, PIB a înregistrat o creştere cu 4,6%. În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, Produsul Intern Brut a crescut cu 4,8%, iar în trimestrul al doilea față de aceeași perioadă a anului trecut s-a constatat o creştere cu 4,4% pe seria brută şi cu 4,6% pe seria ajustată sezonier.

           Conform măsurilor adoptate de Parlamentul României și susținute de actualul guvern:

- Pentru anul 2020, creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la 2.080 lei la 2.230 lei;

            - Menținerea indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică conform Legii-cadru nr. 153/2017;

            - Creşterea salariilor bugetarilor cu 25% de la 1 ianuarie 2020;

            - Acordarea unor sporuri de 25% pentru polițiști și funcționarii cu statut special;

- Menținerea voucherelor de vacanță și a indemnizațiilor de hrană pentru angajații din instituțiile de stat conform Legii nr. 94/2014 și Legii-cadru nr. 153/2017;

- Creșterea indemnizațiilor de merit instituite prin Legea nr. 118/2002;

- Asigurarea unor fonduri suficiente în vederea desfășurării normale a activităților federațiilor naționale;

- Dublarea alocațiilor copiilor de către Parlamentul României;

- Creșterea punctului de pensie cu 40% la toate pensiile din sistemul de stat;

- Corecții în plus ale pensiilor militarilor;

            - Scăderea TVA-ului la alimente;

            - Programe pentru stimularea/reinserţia profesională inclusiv a celor plecaţi la muncă în străinătate;

            - Modernizarea aeroporturilor din Bucureşti, Timişoara şi Constanţa;

            - Declanşarea lucrărilor de construcţie pentru Autostrada Sibiu – Piteşti, Autostrada de Centură a Capitalei şi Drumul expres Piteşti – Craiova;

            - Demararea procedurilor pentru construirea autostrăzii Tg. Mureş – Iaşi – Ungheni cu fonduri europene şi finalizarea procedurilor pentru construirea autostrăzii Comarnic – Braşov în Parteneriat Public – Privat;

          - Finalizarea procedurilor şi începerea construcţiei pentru spitalele regionale de la Iaşi, Craiova şi Cluj cu fonduri europene;

- Eliminarea supraaccizei la carburanți;

- Guvernul şi-a programat investiţii de 4,5% din PIB anul viitor, adică 50,8 miliarde de lei, cu 6 miliarde de lei în plus faţă de anul acesta.

7. Conform Deciziei CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ,,esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este tocmai caracterul excepțional și temporar al acestuia”. (...). Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol”.

În concluzie, restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale nu se poate aplica decât în situații extreme or în acest moment, nu există motive care să justifice luarea măsurilor de interdicție a cumulului pensie salariu, dispozițiile adoptate intrând în contradicție cu decizia mai sus menționată, ceea ce scoate în evidență neconstituționalitatea acestora.

            Cel mai solid argument constă în faptul că datorită depășirii crizei economice care a constrâns Guvernul României să ia măsurile extreme la care am făcut deja referire, prin Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014 publicată în  M.O. nr. 753 din 16 octombrie 2014, Parlamentul României a abrogat prevederile prevăzute de litera c) a articolului 1 şi capitolul IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare", cuprinzând articolele 17-26, din Legea nr. 329/2009.

            În acest context, dincolo de faptul că nu există o situație de criză care să le justifice, dispozițiile adoptate privind interzicerea cumulului pensiei cu veniturile salariale doar pentru un grup restrâns de persoane fără a fi aplicabile tuturor pensionarilor din România și fără a stabili și un nivel al pensiei nete până la care poate opera cumulul, deci în absența întrunirii condițiilor de obiectivitate și rezonabilitate și proporționalitate impuse de principiul nediscriminării și de prevederile art. 53 din Constituția României referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi, apreciez că sub forma actuală, limitează în însăși substanța lor dreptul la muncă și dreptul la pensie, iar în opinia mea, sunt NECONSTITUȚIONALE. 

Vedeti si
https://www.legistm.ro/blog/cadrul-juridic-al-parteneriatului-romania-nato
https://www.legistm.ro/blog/masurile--de-protectie-sociala-a-personalului-militar        

Măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil și reconversia profesională

 

În decembrie 1989, Armata României avea pe atunci o doctrină proprie, bazată pe apărarea țării spre toate orizonturile, un efectiv de vreo 300.000 de militari-luptători activi, constituiți în patru Armate (cu 10 divizii mecanizare, dislocate în zonele de operații, cu două divizii de tancuri – una la București și alta la Târgu Mureș, în general, pentru contralovitură, dar nu numai –, cu 6 brigăzi de vânători de munte, cu numeroase mari unități și unități de artilerie, de rachete și artilerie antiaeriană, cu o logistică pe măsură), în o mulțime de comandamente ale armelor, cu o divizie de aviație și câteva regimente de aviație, cu două divizii de apărare antiaeriană, cu o divizie maritimă, o brigadă de vedete purtătoare de rachete și torpiloare și numeroase alte forțe, la care se adăuga o rezervă substanțială de vreun milion și mai bine de luptători, încadrați, la nevoie, potrivit planurilor de mobilizare, pentru completarea cu efective a unităților operative și în unitățile și marile unități prevăzute a se înființa în caz de război, ele însele având, în stoc, nu doar armamentul și munițiile necesare, ci și echipamentul, pus pe umerașe, în unitățile și marile unități active, care aveau obligația managementului punerii în operă a planurilor de înființare a acestora [1].

Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO a avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu standardele NATO, dimensionând efectivele militare de la 300.000 la 70.000.

Pentru a veni în întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale.

Ulterior, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 a suferit modificări și completări aduse de către:

• Ordonanţa nr. 73 din 27 august 1999;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 37 din 1 martie 2001;
• Legea nr. 37 din 7 martie 2001;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 210 din 22 decembrie 2005;
• Legea nr. 118 din 30 iunie 2010.

În perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 prevedea unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, astfel:

ART. 1 Personalul militar şi salariaţii civili din cadrul unităţilor militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în prezenta ordonanţa, ca urmare a programului de restructurare a armatei, care se referă la:

a) desfiinţarea de comandamente, mari unităţi, unităţi, subunitati şi formaţiuni din compunerea armatei în timp de pace;

b) transformarea sau redimensionarea structurilor militare, având drept urmare diminuarea numărului de funcţii prevăzute în statele de organizare în timp de pace;

c) redislocarea structurilor militare în alte localităţi, la o distanta mai mare de 50 km.

ART. 6 (1) În perioada de restructurare a armatei, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot cere trecerea în rezerva, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, astfel:

a) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime integrala, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 30 de ani bărbaţii şi 25 de ani femeile;

b) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 20 de ani, din care cel puţin 10 ani în serviciul militar;

ART. 8 (1) Cadrele militare cu o vechime în serviciu mai mica de 20 de ani pot trece în rezerva, la cerere, sau pot fi trecute în rezerva de către Ministerul Apărării Naţionale ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare a armatei, beneficiind de o plata compensatorie*) neimpozabilă, corespunzătoare vechimii în serviciu, al carei cuantum este de:

a) 12 solde lunare brute, pentru o vechime mai mica de 7 ani;

b) 15 solde lunare brute, pentru o vechime cuprinsă între 7 şi 15 ani;

c) 20 de solde lunare brute, pentru o vechime mai mare de 15 ani.

ART. 15 (1) În sensul prezentei ordonanţe, prin măsuri active de protecţie se înţelege acele măsuri care au ca scop combaterea şomajului şi sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pentru a dobândi statutul de persoana ocupată.

(2) Măsurile active se realizează de Ministerul Apărării Naţionale împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu alte ministere şi agenţii cu atribuţii în domeniul ocupării forţei de muncă.

(3) Personalul militar şi salariaţii civili disponibilizaţi prin restructurarea armatei beneficiază de servicii de preconcediere organizate de Ministerul Apărării Naţionale, respectiv de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

ART. 16 În vederea realizării măsurilor active de protecţie şi a serviciilor de preconcediere Ministerul Apărării Naţionale va încheia cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cu alte ministere şi agenţii implicate acorduri de colaborare privind tipurile de măsuri active şi procedurile de implementare a acestora.

ART. 17 Cheltuielile pentru înfăptuirea măsurilor active şi a serviciilor de preconcediere vor fi suportate din bugetul de stat şi din alte surse atrase în condiţiile legii.

ART. 24 Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate cumula pensia cu salariul obţinut în cazul în care îşi continua activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi în scop lucrativ.

În anul 2008, Ministerul Apărării Naționale emite Norma privind reconversia profesională în Ministerul Apărării din 16.01.2008, care la art. 10 alin. (1) precizează:

Centrele militare, prin referenții de specialitate, răspund de aplicarea pe plan local a serviciilor de preconcediere și a măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă și au următoarele atribuții:

d) identifică posturile care sunt sau urmează a fi disponibile în sectorul public și în cel privat, ofertele pentru cursuri de calificare/recalificare profesională organizate pe plan local, precum și condițiile de participare la acestea.

În anul 2001, Parlamentul României emite Legea nr. 37 din 7 martie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale. Legea a intrat în vigoare la 13 martie 2001.

Expunerea de motive a Proiectui de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2001 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.7/1998 poate fi urmărită aici.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fost prevăzute şi unele dispoziţii din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crea un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă:

,,Art. 26 (1): „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată/determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime în muncă, dobîndit până la data pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.”

În Raportul privind activitatea Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului pe anul 2012, la capitolul Respectarea drepturilor omului în Ministerul Apărării Naţionale [2] se precizează:

,,În sistemul militar, factorul uman reprezintă una din cele mai importante investiţii, conştientizarea acestui tip de raportare a omului la tot ce îl înconjoară reprezentând cheia managementului în societatea modernă. Acesta este vectorul acţiunii militare într-o schemă praxiologică care cuprinde şi alţi termeni: scopul, obiectul acţiunii, metoda, situaţiile, operaţiile, rezultatul. Capitalul uman este o resursă strategică fundamentală, care trebuie îndrumată administrativ şi condusă în deplină armonie între structura şi comportamentul persoanei şi suprastructura socială în care se integrează.

În ultimul deceniu, organismul militar a parcurs un amplu proces de reformă, modernizare şi restructurare, în scopul creării unor capacităţi de apărare credibile şi eficiente, apte să răspundă modificărilor majore din mediul de securitate internaţional şi să asigure îndeplinirea cerinţelor impuse de integrarea României în Alianţa Nord – Atlantică şi în Uniunea Europeană. Acest proces complex a beneficiat de sprijin din partea statelor aliate şi a partenerilor strategici.

Este demn de reţinut faptul că, dacă în timp de pace privaţiunile impuse de serviciul militar înseamnă limitări drastice ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în timp de război sau campanie înseamnă sacrificiul suprem.

Acesta este motivul pentru care statul trebuie să prevadă o compensare pe măsura privaţiunilor impuse, altfel serviciul militar nu va mai fi atractiv pentru proiecţia unei cariere şi nu va reuşi să absoarbă resurse umane valoroase. Serviciul militar va fi doar o soluţie temporară, acceptată in extremis, de persoane lipsite de alternative de existenţă, iar instituţia militară va fi nevoită să accepte o resursă umană formală, slab pregătită, greu utilizabilă.

Referitor la Calitatea vieţii personalului şi reconversia profesională, activităţile derulate în anul 2012 au vizat, în principal, următoarele:

În domeniul calităţii vieţii personalului armatei:

a) identificarea şi analizarea disfuncţiilor sociale semnalate de către structurile armatei şi promovarea, prin Comisia Centrală pentru Probleme Sociale, a unor măsuri adecvate de soluţionare;

b) iniţierea şi menţinerea unui dialog sistematic pentru identificarea personalul armatei/familiilor acestora care întâmpină dificultăţi socio-medicale şi promovarea unor măsuri de sprijin, inclusiv prin desfăşurarea unor acţiuni caritabile;

c) încheierea de protocoale cu organizaţii neguvernamentale în vederea derulării unor acţiuni caritabile dedicate urmaşilor celor decedaţi în teatrele de operaţii internaţionale şi în acţiuni militare interne.

d) au fost actualizate valorile normelor de hrană pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale şi drepturile de echipament pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari din Ministerul Apărării Naţionale.

În domeniul calităţii vieţii personalului în rezervă/retragere şi reconversiei profesionale:

a) menţinerea unui dialog sistematic cu structurile asociative ale personalului militar în rezervă/retragere şi monitorizarea modului în care sunt rezolvate problemele acestor categorii de personal de către autorităţile statului cu responsabilităţi în domeniu;

b) iniţierea demersurilor pentru elaborarea proiectului de ordin privind unele măsuri pentru sprijinirea activităţii structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă/retragere şi ale veteranilor de război, care desfăşoară activităţi în sfera de competenţe a Ministerului Apărării Naţionale;

c) iniţierea demersurilor pentru elaborarea proiectului privind atestarea şi certificarea profesională a personalului militar pentru ca deprinderile şi cunoştinţele dobândite în armată să devină transferabile în mediul profesional civil.

Urmărirea permanentă a dezvoltării managementului resursei umane civile promovate la nivelul Ministerului Apărării Naţionale vizează toate aspectele şi procesele specifice managementului resurselor umane: recrutare şi selecţie, promovare în carieră, evaluarea performanţelor profesionale individuale şi salarizare, precum şi perfecţionarea pregătirii profesionale şi aplicarea unor măsuri active de protecţie socială pentru persoanele disponibilizate.

Respectarea obligaţiilor internaţionale

Apartenenţa la Alianţa Nord – Atlantică presupune pentru România, pe lângă beneficiile evidente în domeniul asigurării securităţii proprii, şi o serie de obligaţii, inclusiv împărţirea echitabilă a eforturilor pentru asigurarea în comun a securităţii şi stabilităţii, fie că acestea sunt de natură financiară, materială, în domeniul activităţilor politice şi diplomatice, al dezvoltărilor conceptuale sau al participării cu trupe în teatrele de operaţii.

Ca membru responsabil şi credibil al comunităţii internaţionale, România a acţionat în continuare pentru susţinerea unui profil strategic de furnizor de securitate atât la nivel global şi regional, prin promovarea intereselor naţionale şi acţionând pentru menţinerea unui climat de stabilitate şi prosperitate sigur şi stabil.

În sensul celor menţionate mai sus, România este un membru activ în cadrul organizaţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii internaţionale (ONU, NATO, UE) şi participă consecvent şi consistent la misiunile şi operaţiile conduse sub egida sau comanda acestora, precum şi în coaliţii şi iniţiative de cooperare militară regională.

România va continua să acţioneze sistematic şi consecvent, în conformitate cu interesul naţional, pentru respectarea angajamentelor asumate faţă de organizaţiile, alianţele şi coaliţiile la care este parte. Prin urmare, potenţiala retragere a trupelor româneşti din teatrele de operaţii se va face pe baza deciziei politice a autorităţilor statului, fie atunci când vor fi fost îndeplinite obiectivele politico-militare ale campaniilor, operaţiilor sau misiunilor la care participă militarii români, fie când se va considera că participarea României la acestea nu mai serveşte interesului naţional sau aliat.

În acest sens, Ministerul Apărării Naţionale acordă prioritate maximă asigurării securităţii personalului care, conform deciziilor politice, participă la operaţiile din zonele de conflict, scop în care face eforturi deosebite pentru îmbunătăţirea tehnicii şi echipamentelor militare dislocate în operaţii.

Aceste aspecte reprezintă, în opinia noastră, motivaţia principală pentru care România participă cu trupe în teatrele de operaţii sau în misiuni individuale, la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară şi individuale, în principalele zone fierbinţi de pe glob.

Participarea se face în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, a Strategiei de întrebuinţare a forţelor Armatei României la misiuni în afara teritoriului statului român şi a angajamentelor internaţionale asumate, de participare cu forţe la misiuni sub egida NATO, UE şi ONU.

Începând cu anul 2000, Ministerul Apărării Naţionale a pus bazele ,,Programului de reconversie profesională a personalului militar disponibilizat din Armata României”, elaborat cu expertiza specialiştilor NATO şi acceptat spre finanţare de Banca Mondială.

În anul 2001, Banca Mondială a alocat armatei, prin intermediul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, o primă tranşă de 500.000 USD.

Pentru utilizarea acestor fonduri, au fost încheiate acorduri de colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Demersurile s-au finalizat cu modificarea Acordului de împrumut RO 3849, încheiat între România şi Banca Mondială în 1995, aprobat prin  Hotărârea de Guvern nr. 746 din 26 iulie 2001 pentru aprobarea amendamentelor convenite prin Scrisoarea semnată la Washington la 1 iunie 2001 şi la Bucureşti la 26 iunie 2001 între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare referitor la Proiectul privind forţa de muncă şi protecţia socială, semnat la Washington la data de 23 august 1995.

După finalizarea cadrului legislativ, pe baza Acordului de colaborare dintre Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, încheiat la 30.03.2001, s-a trecut la realizarea măsurilor active de protecţie socială, cursuri de calificare/recalificare, plasament pe piaţa forţei de muncă, servicii de ocupare-mutare, asistenţă pentru deschiderea unei afaceri, acordarea de microcredite şi incubatoare de afaceri.

Aceste măsuri s-au derulat conform prevederilor şi criteriilor stabilite de instituţia finanţatoare şi au fost cuprinse în Ghidul de implementare a măsurilor active de protecţie socială, al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Situațiile statistice indică faptul că până la sfârşitul lunii martie 2002, au optat pentru reconversie profesională şi au beneficiat de măsurile prevăzute în program 5.255 cadre militare disponibilizate. Dintre acestea, 3.893 au fost consiliate în scopul reorientării profesionale, 336 au fost plasate pe piaţa forţei de muncă, la 300 li s-a acordat consultanţă pentru deschiderea unei afaceri, iar 100 au început propria afacere.

Totodată, în aceeaşi perioadă, 597 cadre militare disponibilizate au urmat cursuri de calificare/recalificare organizate prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor sale teritoriale, costul acestora ridicându-se la aproximativ 78.000 USD.

În plus, 23 ofiţeri disponibilizaţi au absolvit cursul ,,Departamentul pentru pregătirea personalului didactic”, organizat şi finanţat de Ministerul Apărării Naţionale, costurile acestuia ridicându-se la 30 milioane lei.

Restrângerea drepturilor militarilor rezerviști dosponibilizați

În anul 2009, a fost adoptată Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional

Legea avea ca obiect, printre altele, reglementarea: c) condiţiile exercitării cumulului pensiei din sistemul public de pensii şi sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau pe baza actului de numire în funcţie, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar;

 Cap. IV (art.17 – 26) din Legea 329/2009 prevedea:

Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare

ART 17 (1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.

ART 18 (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

ART. 19 (1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.

ART 20 Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.

ART. 21 În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.

ART. 22 Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.

ART 23 (1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.

ART. 24 Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 25 Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.

ART. 26 În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează instrucţiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cap. IV din Legea 329/2009 a fost abrogat la 19.10.2014 de art. unic din Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Expunerea de motive care a stat la baza acestei legi se poate consulta, iar întregul demers legislativ de abrogare a Cap. IV din Legea 329/2009 poate fi urmărit aici.

În luna decembrie 2019 la Camera Deputaților a fost înregistrat documentul PL-x nr. 669/2019 -Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

La data de 23.12.2019, Guvernul îsi angajeaza raspunderea în fata Parlamentului pe acest proiect de lege.

Forma inițiatorului - modificată și completată ca urmare a includerii unor amendamente formulate de senatori și deputați în conformitate cu art.114 alin.(3) din Constituție, acceptate de Guvern se poate urmări aici.

Proiectul pe care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului prevede:

"Beneficiarii dreptului la pensie pentru limita de vârstă aparținând sistemului public de pensii, cât și beneficiarii pensiilor de serviciu/pensiilor militare de stat/indemnizațiilor pentru limită de vârstă, anticipată/anticipată parțială, reglementate prin acte normative cu caracter special, care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, nu pot cumula pensia cu veniturile astfel realizate".

Mai exact, cumulul va fi interzis atât între pensiile din sistemul public de stat și veniturile bugetare, cât și între acestea din urmă și pensiile din legi speciale. Sunt vizate și pensiile pentru limită de vârstă, dar și cele anticipate.

Guvernul a venit cu câteva exceptări de la această interdicție:

• personalul din învățământul preuniversitar, sănătate și cultură pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivității care poate fi menținut pe post la decizia ordonatorului principal de credite, numai dacă postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar și numai dacă neocuparea postului afectează buna funcționare a instituției;
• în aceleași condiții, personalul Academiei Române și asistenții personali ai persoanelor cu handicap;
• personalul din societățile/companiile naționale și societățile comerciale la care capitalul social e deținut integral/majoritar de stat și cărora li se stabilește bugetul de către Guvern, în aceleași condiții ca cei de mai sus;
• personalul angajat cu contract de muncă pe post de pilot din cadrul Școlii Superioare de Aviație;
• pentru mandatele pentru care Constituția stabilește expres durata sau pentru mandatele alese în autorități publice prevăzute de Constituție.

Sursa:

1. https://www.justitiarul.ro/somnul-de-moarte-al-unei-ratiuni-in-metastaza-Starea actuală a României: Somnul de moarte al unei rațiuni în metastază, general brg. (r) dr. Gheorghe Văduva
2. https://oado.wordpress.com/2013/06/09/raportul-privind-activitatea-organizatiei-pentru-apararea-drepturilor-omului-pe-anul-2012/ - Raportul privind activitatea Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului pe anul 2012

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

 

Cadrul juridic al parteneriatului ROMÂNIA - NATO

1. Cadrul general

Potrivit Wikipedia, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cunoscută și ca Alianța Atlanticului de Nord (NATO), este o alianță politico-militară înființată cu scopul de a garanta libertatea și securitatea membrilor săi prin mijloace politice și militare, alianță ce reunește 29 de țări din Europa și America de Nord.

Organizația a fost înființată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, D.C. pe 4 aprilie 1949.

Obiectivul principal al organizației este de a pune în aplicare un sistem comun de apărare împotriva unui atac provenit din exterior.

Sediul general NATO se află la Bruxelles, în Belgia, iar Sediul Central al Forțelor Aliate din Europa se află în apropiere de Mons, în Belgia.

NATO deține ceea ce Tratatul numește Planul de acțiune pentru aderare.

Apartenența la NATO este deschisă „oricărui alt stat european în măsură să dezvolte principiile acestui Tratat și să contribuie la securitatea zonei Atlanticului de Nord”

Pe linia obiectivelor politice, NATO promovează valorile democratice și dă membrilor săi posibilitatea de a se consulta și de a coopera în aspecte privind apărarea și securitatea pentru a soluționa probleme, a clădi încrederea și, pe termen lung, a preveni conflictele.

Pe linia obiectivelor militare, NATO se angajează să soluționeze pașnic disputele. În cazul în care eforturile diplomatice eșuează, Alianța dispune de puterea militară de a întreprinde operațiuni de management al crizelor.

Acestea se desfășoară sub clauza de apărare colectivă a tratatului de constituire a NATO – Art. 5 al Tratatului de la Washington sau sub un mandat al Națiunilor Unite, independent sau în cooperare cu alte state și organizații internaționale.

Acest Plan ajută membrii aspiranți să se pregătească pentru aderare și să respecte cerințele cheie, furnizând sfaturi practice și asistență personalizată.

După evenimentele din decembrie 1989 (Revoluția Română din 1989), integrarea euroatlantică a României a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe, obiectiv susținut timp de peste un deceniu de un amplu proces de reforme politice, economice, sociale şi militare.

Eforturile de aderare a României la NATO s-au desfăşurat în mod unitar sub coordonarea unor comitete/comisii înființate de către Guvern:

1. Comitetul Naţional pentru Integrarea României în NATO. Componența Comitetului Interministerial pentru integrarea României în NATO a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 807 din 1996.
2.  Comisia interdepartamentală pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă Hotărârea Guvernului nr. 14 din 13 ianuarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interdepartamentale pentru integrarea României în NATO.
3. Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană. Componența Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 15 din 19 decembrie 1996.
4. Comisia naţională pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 328 din 22 martie 2001 privind înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO.

2.  Cronologia relaţiilor România – NATO

Cronologia relaţiilor România – NATO poate fi urmărită aici

Potrivit cronologiei, România a dobândit statutul de Aliat în anul 2004.

La 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord iar la 2 aprilie 2004 a avut loc la Bruxelles ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.

În prezent, profilul României în NATO reflectă continuitate, coerenţă şi dinamism în susţinerea intereselor naţionale în materie de securitate.

România a fost şi continuă să fie prezentă, alături de Aliaţi, în operaţiile şi misiunile NATO, menite să promoveze stabilitatea şi securitatea la nivel global.

Participarea militarilor şi a experţilor români a fost de-a lungul anilor distinct notată, din perspectiva nivelului înalt de pregătire şi profesionalism, de către oficialii NATO şi liderii comunităţii euro-atlantice.

Summit-ul din Marea Britanie a avut o relevanţă aparte pentru România, în contextul împlinirii, în 2014, a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO.

Cu prilejul Summit-ul din Marea Britanie, în contextul împlinirii în 2014 a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO, Alianţa Nord-Atlantică a reconfirmat angajamentul de a oferi un răspuns credibil şi eficient provocărilor curente ale mediului de securitate internaţional, în special din vecinătatea estică.

Anul 2019 are o dublă semnificație, fiind anul în care s-au împlinit atât 70 de ani de la înființarea Alianței Nord-Atlantice, odată cu semnarea Tratatului de la Washington, cât și 15 ani de la aderarea României la structurile aliate

Capacitatea NATO de a acţiona ca actor de prim rang pe scena internaţională a fost și este permanent evaluată.

De la integrarea de jure în NATO și până în prezent România participă cu trupe în teatrele de operaţii sau în misiuni individuale, la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară şi individuale, în principalele zone fierbinţi de pe glob.

Participarea se face în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, a Strategiei de întrebuinţare a forţelor Armatei României la misiuni în afara teritoriului statului român şi a angajamentelor internaţionale asumate, de participare cu forţe la misiuni sub egida NATO, UE şi ONU.

3. Cadrul juridic

​Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO  avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu standardele NATO.

Acest proces complex, cu mari implicaţii economico-financiare, structurale şi sociale, reforma sistemului militar nu se putea realiza fără o ,,susţinere” legislativă corespunzătoare, fapt cea impus ca Programul de îndeplinire a reformelor să aibă ca parte componentă un capitol important referiror la legislaţie

Obiectivele procesului de amendare a legislaţiei au fost, în principal:

a) analizarea compatibilităţii cadrului constituţional naţional cu cerinţele Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949;

b) eliminarea oricăror impedimente legale, care ar fi putut obstrucţiona îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Alianţei (desfăşurarea rapidă de trupe peste graniţele ţării, intrarea trupelor aliate pe teritoriul naţional în sc opurile prevăzute de tratate, cooperarea eficientă între forţele armate pe timpul misiunilor, apărarea comună a spaţiului aerian NATO etc.);

c) reorganizarea, restructurarea şi retehnologizarea forţelor armate;

d) redefinirea şi reorganizarea sistemului pentru pregătirea populaţiei economiei şi teritoriul pentru apărare;

e) armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul NATO.

Pentru aderarea României în NATO, s-a creat un colectiv de lucru format din specialişti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Apărării Naţionale care a analizat compatibilitatea dispoziţiilor Constituţiei României din 1991 cu prevederile art.5 din Tratatul de la Washington, care se referă la acordul părţilor de a considera un atac armat împotriva unuia dintre acestea ca fiind un atac împăotriva tuturor statelor membre, şi care le îndreptăţeşte, ca urmare, să-şi exercite orice măsuri sunt considerate necesare, inclusiv folosirea armatei. 

Deşi principala cauză a studiului a fost că dispoziţiile constituţionale sunt compatibile cu acquis-ul NATO, în contextul revizuirii legii fundamentale, specialişti din colectivul de lucru au propus factorilor de decizie politică amendarea Constituţiei sub două aspecte:

a) consacrarea constituţională a aderării României la NATO,

b) asigurarea unui temei constituţional modificărilor viitoare din legislaţia privind apărarea naţională.

Prima propunere se regăseşte în dispoziţiile art.149 din Constituţia României, republicată, care prevede:

„Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor”. 

Acest text a constituit temeiul adoptării Legii nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Expunerea de motive la Legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949 poate fi consultată aici.

Tot în anul 2004, a fost adoptată Legea nr. 423 din 25 octombrie 2004 privind aderarea României la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informaţiilor, adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997

În ceea ce priveşte cea de-a doua propunere, amendamentele aduse unor texte constituţionale au creat temeiul pentru:

1. renunţarea treptată la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti (art.54 din Constituţie constituie temeiul constituţional al adoptării Legii nr.395/2005, privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciului militar bazat pe voluntariat, care prevede suspendarea, în armată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a executării serviciului obligatoriu, în calitate de militar cu termen redus. Pe durata starea de război, a stării de mobilizare şi pe timpul stării de asediu, legea menţine obligativitatea îndeplinirii îndatoririlor militare);
2. participarea României la misiunile de apărare colectivă şi de menţinere a păcii;
3. prezenţa, în scopuri oficiale NATO, a trupelor străine pe teritoriul naţional;
4. introducerea motivelor religioase sau de conştiinţă ca temei juridic pentru tineri de a refuza îndeplinirea îndatoririlor militare şi de a opta pentru serviciul în folosul comunităţii (art.42 alin.2 lit.a din Constituţie).

Amendarea legii fundamentale sub aspectele evocate a creat premisa dezvoltării cadrului legislativ necesar pentru participarea României la apărarea colectivă, pentru îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate faţă de NATO.

În acest context, un element important a fost adoptarea Legii nr.42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care faţă de dispoziţiile Legii apărării naţionale nr. 45/1994, simplifică procedura de luare a deciziilor, fapt ce emite creşterea operativităţii în îndeplinirea misiunilor.

Astfel, pentru participarea la operaţii de apărare colectivă, operaţii în sprijinul păcii, misiuni de asistenţă umanitară sau la operaţii militare de tip coaliţie, de gestionare a crizelor, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  hotărăşte care sunt forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie, în acest scop, în anul următor.

Pentru simplificarea procedurilor de aprobare a intrării forţelor armate străine armate străine pe teritoriul naţional, în scopul oficiale NATO, în anul 2000, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2000, care modifică art. 5 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994 astfel:

"În interesul securităţii şi apărării colective, potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale, participarea forţelor armate la acţiuni militare, acţiuni în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Desfăşurarea exerciţiilor şi a operaţiunilor de mare amploare ale forţelor armate, precum şi a altor activităţi care implica intrarea, staţionarea ori trecerea unor unităţi militare străine pe teritoriul României se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Pentru activităţile de natura celor prevăzute la alineatul precedent, de mai mica amploare, aprobarea se da de către Preşedintele României, astfel:
a) la propunerea Guvernului, pentru acţiuni cu durata de până la 90 de zile, care angajează forte în valoare de până la o brigada din trupele de uscat, un grup de aviatie şi o escadra navala, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 5.000 de militari;

b) la propunerea primului-ministru, pentru acţiuni cu durata de până la 60 de zile, care angajează forte în valoare de până la un batalion sau divizion din trupele de uscat, o escadrila de aviatie şi un divizion de nave, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 3.000 de militari;
c) la propunerea ministrului apărării naţionale, pentru acţiuni cu durata de până la 45 de zile, cu forte terestre, aeriene şi navale, care angajează maximum 2.000 de militari.
Acţiunile de aceasta natura, cu durata mai mica de 30 de zile, cu forte care angajează mai puţin de 1.000 de militari, se aproba de ministrul apărării naţionale, la propunerea Statului Major General.
Participarea unor unităţi ale forţelor armate, în afară teritoriului României, cu efective şi tehnica de lupta, la exercitii militare comune cu unităţi ale altor state se aproba de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale sau a ministrului de interne, după caz."

Completarea cadrului legislativ pentru participarea României la sistemul de apărare colectivă s-a realizat şi prin adoptarea Legii nr.25/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al României. Această lege prevede situaţii când măsurile şi mijloacele de acţiune împotriva aeronavelor care folosesc neautorizat spaţiul aerian românesc, stabilind, în acelaşi timp, autorităţilor competentesă aprobe aplicarea acestor măsuri.

Actul normativ reglementează expres integrarea spaţiului naţional aerian în spaţiul aerian al NATO în scopul apărării colective, şi constituie temeiul pentru cooperarea cadrul NATINEADS (sistemul de apărare aeriană integrat extins al NATO).

Astfel, după aderarea la Alianţă, în condiţiile stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aeronavele aparţinând statelor membre pot acţiona în spaţiul aerian al României, în scopul executării în comun a serviului de poliţie aeriană. De asemenea, Ministerului Apărării Naţionale este abilitat ca, potrivit prevedrilor acordurilor tehnice încheiate, să realizeze permanent schimbul de date şi informaţii privind situaţia aeriană cu sistemele similare NATO.

Cadrul legal pentru îmbunătăţirea procesului de înzestrare a forţelor armate a fost întregit prin adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr.437/2004 privind planificarea apărării.

Cadrul legal pentru pregătirea aderării României la NATO a fost întregit și prin adoptarea Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare care schimbă sistemul bazat pe autoritate centralizată într-unul care să asigure coordonarea între necesităţile planificării centralizate şi resursele necesrae care trebuie furnizat instituţilor sistemului de apărare, altor instituţii publice şi populaţiei, în cadrul unei economii de piaţă libere şi potrivit conceptelor NATO în domeniu.

Strategia naţională de apărare, Carta Albă a Apărării, Directivele ministeriale NATO şi Strategia Militară, sunt, potrivit legii, documentele care stau la baza fundamentării Directivei de planificare a apărării, document major prin care Ministerul Apărării Naţionale planifică structura şi capabilităţilor militare.

4. Reorganizarea, restructurarea forţelor armate

Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, republicată şi de celelalte acte normative incidente în domeniul apărării naţionale.

Personalul militar al Armatei României practică profesia militară în baza Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, având posibilitatea de reziliere unilaterală a contractului (demisie), cu excepţia situaţiilor, prevăzute de lege (stare de urgenţă, stare de asediu, stare de mobilizare şi stare de război).

Întreaga activitate a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor se desfăşoară conform Statutului cadrelor militare, în care sunt stipulate, în integralitatea lor, îndatoririle, drepturile, interdicţiile, precum şi restrângerea unor drepturi.

Principala realizare în domeniul managementului resurselor umane ale Ministerului Apărării Naţionale o constituie modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi adoptarea mai târziu a Hotărârii Guvernului nr. 582 /2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. S-a creat astfel un sistem compatibil cu cel al armatelor statelor membre NATO, adaptat la nevoile Armatei României, care asigură transparenţă, şanse egale şi corectitudine în promovarea personalului pe trepte ierarhiei militare.

Hotărârea Guvernului nr. 582 /2001 a fost abrogată de Hotărârea Guvernului nr. 106 din 9 februarie 2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, care a fost ulterior modificată și completată.

5. Măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil

Pentru a veni în întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fost prevăzute şi unele dispoziţii din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crea un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă.

Despre măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil și reconversia profesională, în articolul care va urma.

Surse:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord
2. https://www.nato.int/nato-welcome/index_ro.html#members
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n%C4%83_din_1989
4. https://www.mae.ro/node/48648
5. https://www.mae.ro/node/25703
6. https://plopandrew.blogspot.com/2019/09/masurile-legislative-ale-romaniei-de.html
7. https://csat.presidency.ro
8. https://oado.wordpress.com/2013/06/09/raportul-privind-activitatea-organizatiei-pentru-apararea-drepturilor-omului-pe-anul-2012

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!