Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive cuprinse in Legea nr. 193 (r2) din 06/11/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori

Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

- comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane - agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra comerciantului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;

s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;

b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.

Noutati in domeniul contabil

Potrivit art. 10. alin. (1) din Legea nr. 82 (republicata) din 24/12/1991 a contabilităţii, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.

Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

În cazul persoanelor juridice care au optat pentru un sistem simplificat, contabilitatea poate fi organizată şi condusă şi pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane fizice.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine.

În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

În cazul persoanelor fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri care au obligaţia să conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilităţii în partidă simplă, răspunderea pentru organizarea contabilităţii revine acestora. Conducerea contabilităţii se poate efectua de către aceste persoane, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora.

În cazul în care contabilitatea este condusă potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 82 (r4) din 24/12/1991 a contabilităţii sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

A fost aprobat sistemul simplificat de contabilitate, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239/2011, publicat in Monitorul Oficial Partea I nr. 522/2011. Descrierea sistemului este publicata în Anexa, din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 bis, care nu este încă disponibil publicului, conform Centrului pentru relații cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial. In cel mai scurt timp de la momentul în care acesta va fi disponibilă, o voi afişa.

Conform art.2 al Ordinului, persoanele care în exercițiul financiar precedent au înregistrat cifra de afaceri neta sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro si totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro pot opta pentru sistemul simplificat de contabilitate.

Prin sistem simplificat de contabilitate se înţelege un set de reguli de bază privind evaluarea, înregistrarea elementelor patrimoniale utilizând un plan de conturi simplificat şi prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale ce cuprind bilanţ şi cont de profit şi pierdere simplificate, având în vedere şi prevederile comunitare în domeniu.

Persoanele care au optat pentru aplicarea sistemului simplificat de contabilitate, pot utiliza, pentru evidențierea operațiunilor economico-financiare, planul de conturi simplificat și tratamentele contabile prevazute de reglementările contabile simplificate.

Situațiile financiare anuale simplificate trebuie însoțite de o declarație scrisa de asumare a răspunderii conducerii persoanei pentru întocmirea acestora în conformitate cu sistemul simplificat de contabilitate.

Prevederile Ordinului nr. 2239/2011 se aplică începând cu situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar al anului 2011.

Studiu de caz: Suspendarea contractului individual de muncă si înscrierile in Revisal

Suspendarea contractului individual de munca se realizeaza in conformitate cu legea si cuprinde mai multe situatii in care angajatorul poate lua decizia incheierii contractului. Cum poate insa actiona un angajator in situatia in care un salariat nu vine la serviciu pentru o perioada scurta de timp (1-2 zile), nu face o cerere in acest sens, insa prezinta ulterior dovada de concediu medical.

Poate angajatorul, in aceasta situatie, sa suspende contractul?

In plus, cand se vor inregistra aceste modificari si cand vor fi inscrise in Revisal?

In ceea ce priveste registrul general de evidenta a salariatilor, art. 3 alin. (2) lit. h) din HG 500/2011, mentioneaza ca acesta se completeaza in ordinea angajarii si include perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor de suspendare in baza certificatelor medicale.

Astfel, trebuie precizat ca suspendarea contractului individual de munca, potrivit art. 49 alin. (1) din Codul muncii, poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti. Suspendarea de drept intervine in virtutea legii, in cazurile prevazute la art. 50 din Codul muncii, respectiv:

- concediu de maternitate;

- concediu pentru incapacitate temporara de munca;

- carantina;

- exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;

- indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;

- forta majora;

- in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;

- de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept;

- in alte cazuri expres prevazute de lege.

Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

Astfel, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului potrivit art. 52 alin. (1) din Codul muncii in urmatoarele situatii:

- pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;

- in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;

- in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

- pe durata detasarii;

- pe durata suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale. Astfel, doar aceste cauze de suspendare pot fi inscrise in Revisal, exceptie facand cauzele de suspendare in baza certificatelor medicale.

Nu va fi inscrisa in Revisal suspendarea contractului individual de munca avand drept cauza concediul de maternitate, concediul pentru incapacitate temporara de munca sau concediul pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani.

In plus, invoirea nu constituie cauza de suspendare a contractului individual de munca, ca urmare nu se inscrie in registrul general de evidenta a salariatilor perioada in care salariatul este invoit.

Perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca se inregistreaza in registru in termen de maximum 20 de zile lucratoare de la data suspendarii. HG 500/2011 stabileste reguli speciale privind inscrierea in registrul de evidenta pentru situatia in care contractul individual de munca se suspenda ca urmare a detasarii salariatului.

In consecinta, potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) perioada detasarii si angajatorul la care se face detasarea se inregistreaza in registru cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariatul in cauza. Inscrisul in baza caruia se suspenda contractul individual de munca difera in functie de cauza de suspendare.

Sursa: http://www.legislatiamuncii.manager.ro/a/4115/studiu-de-caz:-suspendarea-contractului-individual-de-munca-si-inscrierile-in-revisal.html

Care sunt condiţiile de reluare a cumului pensiei cu salariul în domeniul bugetar?

La art. 11. alin. (1) din Instructiuni din 20/11/2009 pentru aplicarea prevederilor cap. IV "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, in scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International se specifică:



Art. 11. - (1) Pensia care a fost suspendata ca efect al aplicarii dispozitiilor prevazute in cap. IV din Legea nr. 329/2009 poate fi reluata in plata la cererea pensionarului, incepand cu luna urmatoare celei in care nu se mai realizeaza cumulul, in urmatoarele situatii:

a) daca salariul mediu brut depaseste nivelul pensiei suspendate;

b) la incetarea calitatii de salariat.

(2) Persoanele aflate in situatia prevazuta la alin. (1) sunt obligate sa aduca la cunostinta angajatorului faptul ca a fost reluata plata pensiei, prezentand in acest sens comunicarea casei de pensii care a procedat la aceasta operatiune.

Regulament din 2011 privind organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii

Art. 1. - (1) În cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, respectiv, Serviciului Român de Informaţii se înfiinţează comisii de contestaţii, ca organisme de verificare create la nivel naţional ce examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, şi care urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.

(2) Comisiile de contestaţii prevăzute la alin. (1) se organizează şi funcţionează pe lângă Direcţia financiar-contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Secretariatul general din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, respectiv, Direcţia generală financiară din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

(3) Activitatea comisiilor de contestaţii se desfăşoară în şedinţe, conform prevederilor prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale este compusă din 3 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 2 membri, precum şi 3 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 2 membri, numiţi prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor este compusă din 5 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 4 membri, precum şi 5 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 4 membri, numiţi prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(3) Comisia de contestaţii din cadrul Serviciului Român de Informaţii este compusă din 3 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 2 membri, precum şi 3 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 2 membri, numiţi prin ordin al directorului Serviciului Român de Informaţii.

(4) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor se compune din: preşedinte - reprezentant al Secretariatului general; membri - reprezentanţi ai Direcţiei generale juridice, Direcţiei generale management resurse umane, Direcţiei generale financiare şi Direcţiei generale audit intern; secretar - reprezentant al Secretariatului general.

(5) Membrii supleanţi ai comisiei de contestaţii prevăzută la alin. (4) sunt desemnaţi din cadrul aceloraşi structuri ca şi membrii titulari.

(6) Membrii supleanţi participă la şedinţele comisiilor de contestaţii în locul membrilor titulari care se află în imposibilitate de a participa la acestea.

(7) Pot fi membri ai comisiilor de contestaţii prevăzute la alin. (1)-(3) specialişti din cadrul instituţiilor respective, cu experienţă în domeniul pensiilor, juridic, management resurse umane sau economic.

Art. 3. - Preşedintele comisiei de contestaţii îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi conduce şedinţele acesteia;

b) convoacă şedinţele acesteia, prin secretarul de şedinţă;

c) stabileşte activităţile şi sarcinile ce revin membrilor comisiei de contestaţii şi secretarului de şedinţă, în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege;

d) reprezintă comisia de contestaţii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice.

Art. 4. - (1) În activitatea lor, comisiile de contestaţii beneficiază de suport tehnic şi logistic din partea direcţiilor pe lângă care funcţionează.

(2) Suportul tehnic prevăzut la alin. (1) constă, în principal, din următoarele activităţi:

a) asigură primirea şi înregistrarea contestaţiilor;

b) asigură secretariatul comisiei de contestaţii;

c) asigură comunicarea hotărârilor comisiei de contestaţii părţilor interesate şi restituirea dosarelor de pensie caselor de pensii sectoriale.

(3) Conducerile direcţiilor pe lângă care funcţionează asigură specialiştii şi logistica necesare bunei desfăşurări a activităţii comisiilor de contestaţii.

Art. 5. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor, comisiile de contestaţii colaborează cu alţi experţi din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale, precum şi din alte instituţii publice.

(2) Casele de pensii sectoriale au obligaţia să pună la dispoziţia comisiilor de contestaţii, la cerere, toate informaţiile necesare soluţionării în termen legal a contestaţiilor depuse.

Art. 6. - (1) Comisiile de contestaţii examinează deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit legii.

(2) Deciziile de pensie emise în sistemul de pensii militare şi de stat ale poliţiştilor, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011, precum şi cele emise în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, se supun căilor de atac prevăzute de legislaţia în baza cărora au fost adoptate şi se soluţionează de comisiile prevăzute la art. 1.

Art. 7. - Procedura comisiilor de contestaţii de examinare a deciziilor de pensie supuse contestării reprezintă, potrivit legii, procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Art. 8. - (1) Contestaţia împotriva deciziei de pensie, emisă de casa de pensii sectorială, se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa de pensii sectorială emitentă.

(2) Casa de pensii sectorială are obligaţia înregistrării contestaţiei la registratura generală.

Art. 9. - (1) Contestaţia se consideră depusă în termenul prevăzut la art. 8 şi în situaţia în care este depusă eronat la altă casă de pensii constituită în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), casa de pensii care a înregistrat contestaţia o va transmite, în cel mult 5 zile de la înregistrare, casei de pensii a cărei comisie de contestaţii este competentă cu soluţionarea acesteia.

Art. 10. - Casa de pensii sectorială are obligaţia înaintării contestaţiei la comisia de contestaţii competentă, în termen de 10 zile de la înregistrare, împreună cu următoarele documente:

a) dosarul de pensie;

b) dovada datei comunicării deciziei de pensionare contestate;

c) notă de prezentare a cazului, cuprinzând temeiurile de drept şi de fapt care au condus la emiterea deciziei, precum şi concluziile reieşite în urma reverificării dosarului.

Art. 11. - (1) Comisiile de contestaţii soluţionează contestaţiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.

(2) La soluţionarea contestaţiilor, comisiile de contestaţii verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, şi urmăreşte aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale în vigoare, precum şi stabilirea corectă a drepturilor de pensie.

Art. 12. - (1) În activitatea lor, membrii comisiilor de contestaţii au obligaţia de a fi imparţiali, de a asigura aplicarea unui tratament juridic nediscriminatoriu tuturor persoanelor care contestă deciziile de pensionare şi de a nu se lăsa influenţaţi în exprimarea liberă a votului în cadrul comisiilor.

(2) La soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, membrii comisiilor de contestaţii sunt independenţi în exprimarea votului lor şi nu pot fi traşi la răspundere pentru votul exprimat în această calitate.

(3) Pe perioada soluţionării contestaţiilor, membrilor comisiilor de contestaţii le este interzisă orice formă de comunicare cu contestatorii, altfel decât prin corespondenţa oficială a comisiilor de contestaţii.

Art. 13. - (1) Comisiile de contestaţii se întrunesc ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui comisiei respective, prin secretarul de şedinţă.

(2) Comisiile de contestaţii îşi desfăşoară activitatea în prezenţa tuturor membrilor lor şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor.

(3) Modalitatea de vot în cadrul comisiilor este votul deschis.

(4) La şedinţele comisiilor de contestaţii participă câte un secretar de şedinţă, fără drept de vot, desemnat de preşedintele comisiei de contestaţii din rândul specialiştilor prevăzuţi la art. 4.

(5) Şedinţele comisiilor de contestaţii nu sunt publice.

(6) La şedinţele comisiilor de contestaţii pot fi invitaţi şi alţi specialişti pentru clarificarea unor aspecte de ordin tehnic.

(7) Lucrările şedinţelor comisiilor de contestaţii sunt consemnate în procese-verbale de şedinţă, redactate de secretarul de şedinţă, semnate de preşedinţii şi de membrii comisiilor respective şi care se păstrează la nivelul acestora.

Art. 14. - Prin hotărârile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, comisiile de contestaţii pot decide:

a) admiterea totală sau parţială a contestaţiei, având drept consecinţă obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensie de către casa de pensii sectorială emitentă, potrivit legii;

b) respingerea contestaţiei.

Art. 15. - (1) Hotărârile comisiilor de contestaţii adoptate în soluţionarea contestaţiilor cuprind în mod obligatoriu:

a) numărul şi data adoptării hotărârii;

b) numele şi prenumele, codul numeric personal, precum şi domiciliul contestatorului;

c) numărul şi data înregistrării contestaţiei;

d) numărul şi data deciziei de pensie contestate;

e) data comunicării deciziei de pensie contestate;

f) obiectul contestaţiei;

g) motivarea hotărârii - temeiurile de fapt şi de drept care au condus la admiterea sau la respingerea contestaţiei;

h) menţiunea că hotărârea comisiei de contestaţii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă şi termenul prevăzut de lege;

i) semnăturile preşedintelui, membrilor comisiei şi a secretarului de şedinţă;

j) ştampila comisiei de contestaţii.

(2) Hotărârile se redactează în 3 exemplare, din care un exemplar se comunică contestatorului, unul casei de pensii sectoriale şi unul se păstrează la nivelul comisiilor de contestaţii.

Art. 16. - Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia la comisia de contestaţii.

Art. 17. - (1) Hotărârile comisiilor de contestaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor de pensii sectoriale interesate, în termen de 5 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile comisiilor de contestaţii se comunică persoanelor în cauză prin poştă, la domiciliul persoanei, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data comunicării fiind data primirii sub semnătură a hotărârii.

(3) Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate, potrivit legii, la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Hotărârile comisiilor de contestaţii care nu au fost atacate în termenul prevăzut la alin. (3) sunt definitive.



Ordin nr. 1453 din 02/05/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei centrale de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, precum şi pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii

Ce cuprinde Dosarul personal al salariatului ?

Angajatorul are obligaţia de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariaţi, de a-l păstra în bune condiţii la sediu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dosarul personal al salariatului cuprinde cel puţin următoarele documente:

a) actele necesare angajării,

b) contractul individual de muncă,

c) actele adiţionale şi celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă,

d) acte de studii/certificate de calificare,

e) orice alte documente care certifică legalitatea şi corectitudinea completării în registru.

La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat angajatorul este obligat să îi elibereze acestuia:

a) copii ale documentelor existente în dosarul personal;

b) copii ale paginilor din registrul electronic care cuprind înscrierile referitoare la persoana sa şi/sau un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul general de evidenţă şi din dosarul personal, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

Documentele sunt eliberate în copie certificată de reprezentantul legal al angajatorului sau de persoana împuternicită de angajator pentru conformitate cu originalul.

Registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra în condiţii care să asigure securitatea datelor, precum şi păstrarea lor îndelungată şi corespunzătoare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Angajatorul răspunde pentru asigurarea acestor condiţii, precum şi pentru orice prejudiciu produs salariatului, sau oricărei alte persoane fizice sau juridice, prin încălcarea acestor obligaţii.

În măsura în care, din motive obiective, angajatorul se află în imposibilitatea de a elibera documentele solicitate, salariatul sau fostul salariat poate solicita inspectoratului teritorial de muncă din raza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte elementele conţinute în registru, astfel cum a fost întocmit şi transmis de către angajator.

Inspectoratul teritorial de muncă în cauză eliberează documentul, în baza registrului electronic transmis de angajator, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.


Bază: Hotărârea nr. 500 din 18/05/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor
Obs: Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 august 2011.
La data de 1 august 2011 se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Ce înseamnă colaborator al Securităţii ?

În accepţiunea art. 2 al Ordonanţei de urgenţă nr. 24 din 05/03/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii cu modificările şi completările ulterioare, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaboratorul Securităţii este diferit de lucrătorul Securităţii care este definit ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Care sunt condiţiile privind recalcularea (revizuirea) pensiei?

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pensii pentru limită de vârstă.

Potrivit reglementărilor Legii nr. 164/2000, sistemul pensiilor militare de stat cuprindea: pensia de serviciu; pensia de invaliditate; pensia de urmaş.

La rândul său, pensia de serviciu putea fi: pentru limită de vârstă; anticipată; anticipată parţială.

Art. 134 alin. (2) din HG nr. 257/2011pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că pensia pentru limită de vârstă poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea stagiilor de cotizare realizate după data înscrierii la pensie.

Prin urmare, cadrele militare care au lucrat în sistemul public, după trecerea în rezervă, pot solicita recalcularea pensiei, chiar dacă nu au împlinit vârsta standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 263/2010.

La recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/ 2010, se utilizează stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei.

Pot fi recalculate, la cerere, şi pensiile de invaliditate, stabilite în baza Legii nr. 164/2001. Pentru acestea, se calculează punctajul mediu anual aferent stagiului/veniturilor realizate după trecerea în rezervă. Punctajul aferent stagiului potenţial se determină cu respectarea condiţiilor şi modalităţii de calcul de la ultima decizie de stabilire/ modificare a drepturilor de pensie.

Cererea de recalculare trebuie să fie însoţită de documente din care să reiasă veniturile şi/sau stagiile de cotizare realizate după trecerea în rezervă.

Drepturile recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Sursa: http://www.presamil.ro/OM/2011/22/ziar%2022.pdf

CERERE de recalculare a a pensiei pentru stagiile de cotizare  realizate dupa data inscrierii la pensie


Catre

Casa de Pensii sectoriala a Ministerului Apararii Nationale


Subsemnatul ______________________________________________,avand codul numeric personal nr.______________________,domiciliat in localitatea _____________________________, str._______________________________, nr.___, bl._____, sc.___, et.___, ap.____, jud. ____________________, posesor al actului de identitate seria __, nr.______________,eliberat la data _____________, de catre ___________, nascut la data de ____________ in localitatea ________________, jud.___________________, fiul lui ____________________ si al _______________________, cu dosar de pensie nr.______________, telefon _______________, in baza art.107, alin(4) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art.134 alin.(2) si (3) din Hotararea Guvernului nr.257/20111 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si avand in vedere ca, potrivit art.2, alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pensia mea de serviciu a devenit pensie pentru limita de varsta prin efectul legii si si-a pastrat acelasi regim de pensie pentru limita de varsta, potrivit art.171 din Legea nr.263/2010



SOLICIT RECALCULAREA PENSIEI PRIN ADAUGAREA STAGIILOR DE COTIZARE REALIZATE DUPA DATA INSCRIERII LA PENSIE.


In acest scop depun urmatoarele documente:


-Adeverinta eliberata de Casa Judeteana de Pensii _________________________ in baza declaratiilor privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat , __ pagini, (original si copie)

-Cartea de munca cu seria_____________in original si-n copie cu un numar de ____pagini. (original si copie)

-Carte de identitate seria ___, nr. _____________, eliberata de _____________________ la data de _______________-1 pagina, in copie,

-Ultimul talon de pensie (________________________), 1 pagina, in copie.


Ma oblig a anunta, in termen de de 15 zile, Casei sectoriale de Pensii orice schimbare ce va surveni in cele declarate mai sus.

Documentul contine :- 1 pag. (cererea)

- ____ pag. (__ anexe)



DATA SEMNATURA

Care este forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată?

Potrivit art. 82, alin. 1 şi art. 113, alin. 1 C. proc. civ.,  cererea trebuie făcută în scris şi în limba română (art. 127, alin. 1, din Constituţie şi art. 6, alin. 1 din Legea nr. 94/1992).

Cuprins
În contextul condiţiilor generale privitoare la cereri (art. 82-84 C. proc. civ. ) şi observând exigenţele legale în materie (art. 112-114 C. proc. civ.), cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoarele:

1. Arătarea instanţei căreia cererea i-a fost adresată. Această menţiune prezintă interes sub două aspecte: a) potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea celui care pretinde un drept trebuie făcută “înaintea instanţei competente”. Or, numai prin indicarea instanţei poate fi verificată competenţa acesteia. Pe de altă parte, numai o instanţă competentă se poate considera valabil învestită prin sesizarea ei; b) în toate cazurile de competenţă terotorială alternativă sau facultativă, reclamantul numai poate reveni asupra alegerii instantei, iar alegerea instanţei se face tocmai prin indicarea acesteia.

2. Identificarea părţilor. În această privinţă, actuala reglementare este nu numai laconică, dar şi lacunară, atât art. 82 alin. 1, cât şî art. 112 alin. 1, pct. 1 C. proc. civ. vorbim doar de “numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor”. Chiar în lipsa unor texte adecvate, identificarea părţilor – persoane fizice – trebuie să se facă şi prin prenume, naţionalitate, data naşterii, iar în cazul persoanelor morale prin denumire sau firmă, naţionalitate, sediu, organelle care le reprezintă legal – asemenea elemente putând prezenta deosebit interes în desfaşurarea judecăţii. Reclamantul se poate afla în imposibilitatea de a face unele dintre menţiunile arătate, dar aceasta nu trebuie să anuleze dezideratul identificării părţilor cât mai complet posibil. Identifivarea părţilor, prin atributele menţionate, poate prezenta importanţă, între ele, pentru:

a) stabilirea limitelor litigiului sub raportul subiectelor procesuale;

b) verficarea calităţii şi a capacităţii procesuale;

c) verficarea competenţei instanţei;

d) stabilirea locului unde urmează să se facă comunicarea actelor de procedură;

e) asigurarea condiţiilor necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, precum şi pentru sancţionarea încercării de disimulare frauduloasă a unora dintre elementele procesului.

3. Calitatea juridică în care părţile stau în judecată, atunci cand ele nu stau în numele lor propriu. Părţile stau în judecată într-o dublă ipostază: în calitatea ce le derivă din raportul juridic substanţial (de exemplu, creditor şi debitor); în calitate ce le derivă din raportul juridic procesual (de exemplu, reclaman şi pârât, intervenient principal, intervenient accesoriu, chemat în garanţiei). Interesează însă, mai ales, calitatea ce derivă dintr-un raport de reprezentare (mandatar convenţional ad litem, reprezentant legal, mandatar judecătoresc). Reprezentantul trebuie să-şi arate calitatea şi să o probeze. Altminteri, se va presupune că el acţionează în nume propriu. De asemenea, arătarea calităţii trebuie să se facă şi atunci când persoana acţionează atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant. Menţionarea calităţii, atunci când părţile nu stau în judecată în numele lor propriu, se dovedeşte a fi esenţială în unele situaţii.

4. Obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea nu este cu putinţă. În cazul bunurilor imobile vor fi menţionate elementele necesare pentru identificarea lor (comună, judeţ, stradă, număr, număr de carte funciară, numărul topografic etc.). Este vorba deci despre pretenţia concretă a reclamantului. Determinarea obiectului trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putinţă, întrucât şi acest reper are multiple semnificaţii şi implicaţii între care: indicarea exactă a obiectului (quod petitur, quod desideratur şi care poate fi dare, facere, pati) pune părţile dintr-un început pe poziţii de egalitate, pârâtul putând deja opta între recunoaşterea pretenţiilor sau formularea apărărilor, raportat la obiect se va verfica respectarea normelor privitoare la competenţa instanţei, legalitatea alcătuirii completului de judecată, taxa de timbru, admisibilitatea unor probe, eventuala modificare sau completare ulterioară a cererii; obiectul constituie elementul indispensabil al dispozitivului şi criteriul de apreciere a situaţiilor de minus, plus sau ultra petita; obiectul – sau, mai correct spus material litigioasă – constituie unul dintre elementele autorităţii lucrului judecat;

5. Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. În esenţă şi atât cât este posibil în acestă primă etapă a procesului civil, reclamantul trebuie să indice împrejurările de ordin material din care derivă pretenţia sa, titlu juridic pe care se sprijină acea pretenţie şi cauza juridică – în convenţii acesta înseamnă echivalentul unei îndatoriri, iar în procedură fundamental juridic al pretenţiei. Cât priveşte motivele de drept, nu este necesar să se recurgă la formele sacramentale, nici să se indice exact textele de lege, ci să se indice principiile de drept care fundamentează cererea. Sub ambele aspecte – al motivelor de fapt şi de drept – arătarea acestora, chiar sumară, este indeniabilă pentru a permite pârâtului să-şi formuleze excepţiile, apărările sau explicaţiile, pentru fixarea cadrului procesului şi pentru prefigurarea fondului acestuia, dar şî – în cele din urmă – pentru verificare unuia dintre elementele autorutăţii lucrului judecat: cauza juridică;

6. Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Simplele alegaţii nu pot conduce la admiterea cererii; ele trebuie să se sprijine pe probe. Probele sunt o instituţie dinamică; utilitatea sau inutilitatea lor se remarcă în chiar cursul desfăşurării procesului civil. Toate probele – mai ales cele ce susţin obiectul şi valoarea cererii, motivele de fapt şi titlu juridic – trebuie indicate. Aceasta, pentru relevarea temeiniciei cererii, aprecierea admisibilităţii mijloacelor probatorii, celeritatea justiţiei, prevenirea surprinderii adversarului, respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Art. 112 alin. 1, pct. 5 C. proc. civ. aduce câteva precizări în plus:

- Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii, câţi pârâţi sunt, precum şi câte o copie de pe fiecare înscris pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu orginalul;

- Se poate depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime;

- Dacă înscrisurile sunt scrise într-o limbas străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte;

- Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale prin interogatoriul pârâtului, se va cere înfăţişare în persoană a acesteia, cu menţiunea “la interogatoriu”;

- Când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şî domiciliul acestora.

Pentru acest stadiu al procedurii, legea nu prevede sancţiunea care poate interveni în cazul nerespectării exigenţelor prevăzute la art. 112 C. proc. civ. Prin corelarea însă cu alte dispoziţii, eventuala sancţiune care poate interveni se prefigurează: preşedintele, primind cererea, va dispune citarea pârâtului la termenul fixat pentru judecată şi comunicarea copiilor de pe cerere şi înscrisuri, aşadar fixarea termenului este condiţionată, implicit, de depunerea copiilor de pe înscrisuri (art. 114 alin. 3 C. proc. civ.); preşedintele îi va pune în vedere reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată, spre a le întregi înainte de comunicare (art. 114 alin. 2 C. proc. civ.); în afara excepţiilor prevăzute de lege, dovezile care nu au fost cerute în condiţile art. 112 C. proc. civ., nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii; sub sancţiunea decăderii, partea este obligată, în cazul amânării judecăţii, ca înainte cu cel puţin cinci zile de termenul fixat pentru judecată să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate (art. 138 C. proc. civ.); dacă partea refuză să răspundă la interogatoriu sau dacă refuză să înfăţişeze înscrisul, instanţa va putea considera ca dovedite pretenţiile formulate (art. 174 şi art. 225 C. proc. civ.) etc.

7. Semnătura (art. 82 alin. 1 şi art. 112 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.). Acest element este indiscutabil necesar, deoarece tocmai semnătura constituie certificarea manifestării de voinţă a reclamantului. De altfel, art. 133 C. proc. civ. – într-o formulare paradoxală îsă – precizează că cererea de chemare în judecată nesemnată va fi declarată nulă.

8. Data cererii de chemare în judecată nu este menţionată ca element necesar al acesteia, nici de art. 82 C. proc. civ., nici de art. 112 C. proc. civ. Totuşi, datarea trebuie considerată ca necesară. Cu totul adecărat că cele mai multe şî mai semnificative consecinţe sunt corelate datei de introducere a cererii de chemare în judecată, dar şi data cererii poate atrage unele indicaţii (de exemplu, cât priveşte capacitatea procesuală a părţii).

Art. 133 alin. 1 C. proc. civ. sancţionează cu nulitate cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura. Textul art. 133 C. proc. civ. rămâne vulnerabil sub mai multe aspecte:

a) Ar rezulta, fiind vorba de sancţionarea “nulităţii”, că dispoziţiile privitoare la elementele cererii de chemare în judecată au caracter imperativ, deşi, în realitate, ele au caracter dispozitiv;

b) Ar rezulta, de asemenea, că lipsurile cererii pot fi invocate de oricare parte şi oricând, cu toate că numai pârâtul poate invoca excepţia având ca obiect viciile cererii, şi nu pentru prima dată în dezbateri de fond, în apel sau în recurs;

c) Termenul “nulitate” poate evoca ideea imposibilităţii acoperirii ulterioare a lipsurilor cererii de chemare în judecată, ceea ce contrazice chiar art. 133 alin. 2 C. proc. civ., cu privire la lipsa semnăturii;

d) În fine, s-ar putea deduce, greşit îsă, că nulitatea nu operează atunci când lipsesc alte elemente din cererea de chemare în judecată decât numele, obiectul sau semnătura. Textul trebuie deci interpretat circumspect.

Potrivit cu natura unor cereri de chemare în judecată, acestea trebuie să îndeplinească unele condiţii complementare.