Dinamica transformărilor economico-sociale din România din
perioada care a trecut de la Revoluţia din decembrie 1989 a determinat mutaţii
profunde chiar şi în conţinutul şi semnificaţia unor noţiuni şi concepte
înscrise în Constituţie şi preluate de întreaga legislaţie bazată pe aceasta.
Între acestea se numără şi conceptele de "descentralizare" (în
administraţia publică) şi cel de "deconcentrare" (a serviciilor
publice).
În acest sens, se cuvine să amintim, mai întâi, prevederile în
materie cuprinse în Constituţia adoptată în anul 1991. Dispoziţiile fostului
articol 119 din legea fundamentală a statului statuau că "Administraţia
publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul
autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice".
După 13 ani, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei,
această normă a căpătat un nou conţinut şi o nouă formă. Astfel, în
dispoziţiile art.120 alin. (1) din Constituţia revizuită se prevede că "Administraţia
publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice” [1]
Constituţia României din 21 noiembrie 1991 (republicată), la Secţiunea a 2-a, Administraţia publică locală prevede:
Articolul 120 Principii de bază
(1)Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrarii serviciilor publice.
(2)În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigura folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Articolul 121 Autorităţi comunale şi orăşeneşti
(1)Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii.
(2)Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe.
(3)Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Articolul 122 Consiliul judeţean
(1)Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
(2)Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.
Articolul 123 Prefectul
(1)Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2)Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3)Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4)Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu exista raporturi de subordonare.
(5)Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
În Monitorul Oficial nr. 555 din 5 iulie 2019 a fost publicat Codul administrativ (Ordonanţa de urgenţă nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ), act emis de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată. Codul administrativ a intrat în vigoare la 5 iulie 2019.
Ulterior, Codul administrativ a fost modificat și completat de către Ordonanţa de urgenţă nr. 63 din 12 septembrie 2019.
Codul administrativ reglementează cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.
Serviciile publice deconcentrate și deconcentarea în Codul administrativ
Potrivit definiției din Codul administrativ, serviciile publice deconcentrate sunt structurile de specialitate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale ale administraţiei publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în concordanţă cu obiectivele politicilor şi strategiilor sectoriale ale Guvernului, iar deconcentrarea trebuie înțeleasă ca fiind distribuirea de atribuţii administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către structuri proprii de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale.
Prezentăm serviciile publice deconcentrate așa cum sunt reglementate în Codul administrativ la Titlul II, urmând ca în articolul viitor să prezentăm serviciile publice deconcentrate în ansambul reglementărilor din Codul administrativ.
Titlul II Serviciile publice deconcentrate
Capitolul I Dispoziţii generale
Articolul 277 Înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate
(1) Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate în unităţile administrativ-teritoriale.
(2) Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate, obiectul de activitate şi competenţele acestora sunt stabilite prin actul de înfiinţare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent în subordinea cărora aceste servicii îşi desfăşoară activitatea.
Articolul 278 Atribuţiile serviciilor publice deconcentrate
Serviciile publice deconcentrate, potrivit legii, pot îndeplini atribuţii de control, inspecţie şi monitorizare în domeniul de specializare al ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.
Capitolul II Conducerea serviciilor publice deconcentrate
Articolul 279 Atribuţiile ministerelor şi ale prefectului în relaţia cu serviciile publice deconcentrate
(1) Ministerele de resort, respectiv organele de specialitate ale administraţiei publice centrale competente stabilesc organigrama, numărul de posturi şi funcţiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea lor.
(2) Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot emite ordine şi instrucţiuni, obligatorii pentru serviciile publice deconcentrate aflate în subordinea lor.
(3) Prefectul conduce şi coordonează activitatea serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judeţului pentru asigurarea implementării măsurilor din programul de guvernare şi în situaţii care implică intervenţia urgentă a organelor statale în teritoriu. În îndeplinirea acestui rol, prefectul exercită atribuţiile prevăzute la art. 254 din prezentul Cod, precum şi alte atribuţii prevăzute de lege.
(4) Ministerul de resort, respectiv organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent şi prefectul au obligaţia de a colabora în vederea exercitării competenţelor legale privind conducerea serviciilor publice deconcentrate din unităţile administrativ-teritoriale.
(5) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sunt obligate să comunice prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul de activitate al serviciilor publice deconcentrate, pentru care legea nu prevede publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 280 Numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de conducere este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent. Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.
(2) Conducătorul serviciului public deconcentrat care are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau calitatea de angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte atribuţiile în condiţiile prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.
(3) Conducătorul serviciului public deconcentrat are calitatea de ordonator de credite.
Articolul 281 Atribuţiile conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate asigură conducerea executivă a acestora în vederea exercitării atribuţiilor stabilite prin lege şi prin actele prevăzute la art. 279 alin. (2).
(2) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au următoarele atribuţii principale:
a)emit actele privind numirea şi eliberarea din funcţie, modificarea raporturilor de serviciu sau de muncă, precum şi sancţionarea disciplinară a personalului din cadrul serviciului public deconcentrat;
b)informează, trimestrial şi la cerere, prefectul şi ministerul de resort sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent cu privire la activitatea serviciului public deconcentrat;
c)participă la convocările realizate de prefect şi de ministerul de resort sau de organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent;
d)întocmeşte proiectul bugetului serviciului public deconcentrat pe care îl conduce şi îl înaintează spre avizare şi aprobare organelor competente.
(3) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au şi alte atribuţii stabilite prin legile speciale, prin actele ministerului de resort sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.
Articolul 282 Actele conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate emit decizii.
(2) Deciziile au caracter individual şi se referă la situaţii şi persoane determinate.
Articolul 283 Răspunderea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate răspund în faţa legii, ministerului, respectiv în faţa organului de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea căruia se află serviciul public deconcentrat.
(2) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute la alin. (1) pot sancţiona conducătorii serviciilor publice deconcentrate în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Sursa: "Deconcentrarea serviciilor publice", un concept constituţional nou pentru administraţia publică -prof.univ.dr. Mircea Preda,
Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)
Foto: Unsplash
Sursa:
[1] "DECONCENTRAREA
SERVICIILOR PUBLICE", UN CONCEPT CONSTITUŢIONAL NOU PENTRU ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
-prof.univ.dr. Mircea PREDA consilier, şef de sector preşedinte interimar de
secţie, http://clr.ro/eBuletin/1_2004/Buletin_1_2004.pdf
