duminică, august 31, 2014

Concediul de maternitate/paternitate şi creştere a copilului

    








    Protecția maternității și  prestațiile de maternitate

    Concediul de maternitate/paternitate şi creştere a copilului
   


În urma primului război mondial, prin Tratatul de pace de la Versailles, fostele state beligerante au hotărât crearea unor instituţii specializate care să se ocupe de problemele muncii şi securităţii sociale. Aşa s-a născut Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.) la 11 aprilie 1919, ocazie cu care a fost ales directorul primului Birou Internaţional al Muncii.

Între cele două războaie mondiale, O.I.M. ca instituţie autonomă în cadrul Societăţii naţiunilor, a acţionat, printre altele, pentru promovarea zilei de muncă de 8 ore, reducerea şomajului, crearea sistemului securităţii sociale, protecţia maternităţii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a femeilor şi tinerilor.

În anul 1964 a fost adoptat Codul european de securitate socială care a intrat în vigoare în anul 1968, cod care stabileşte valori minime de protecţie pe care statele trebuie să le asigure în 9 domenii de securitate socială şi precizează diverse condiţii de acordare.

Spre deosebire de Convenţia O.I.M. nr.102/1951, privind norme minimale de securitate socială, care a fost destinată mai ales ţărilor mai puţin dezvoltate, Codul european a fost adoptat cu intenţia de a se institui o normă superioară de securitate socială. Domeniile de securitate socială prevăzute de Cod sunt: îngrijirile medicale, indemnizaţiile de boală, prestaţiile de şomaj, de bătrâneţe, în caz de accidente de muncă şi boală profesională, prestaţiile acordate familiilor, prestaţiile de maternitate, invaliditate şi pentru urmaşi.

În prezent, Uniunea Europeană promovează echilibrul între viața de familie si cea profesională, susținând protecţia maternităţii, prestaţiile de maternitate, încurajând tatăl nou-născutului să se implice activ în creşterea acestuia.

In România,  și tații își pot lua concediu pentru creşterea copilului până la doi ani – aceasta fiind una dintre cele mai lungi perioade din UE.

Legislaţia națională a muncii[1] prevede obligaţii si proceduri pentru angajator precum si drepturi pentru angajate pe perioada de graviditate, lăuzie și alăptare. Spre exemplu, solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă iar  femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte. De asemenea, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă  pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere, pe durata concediului de maternitate, pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Angajatorii au obligaţii speciale față de grupurile sensibile la riscuri precum femeile gravide, lăuzele, femeile care alăptează, etc. In cazul nerespectării acestei reguli, angajatorii pot fi sancționați cu amenzi cuprinse între 2.000-10.000 de lei.

Angajatorii care nu respectă obligaţia de a amenaja locurile de muncă ţinând seama de prezența grupurilor sensibile la riscuri specifice, conform art. 39 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare,  riscă sa fie sancționați cu amenzi cuprinse între 2.000-4.000 de lei.

Protecţia maternității  și prestaţiile de maternitate  ocupă un loc important  și în cadrul legislației medicale și de protecție socială, sferă reglementată de către Guvern prin următoarele acte:


·        Ordonanţa de urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003  privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare,

·        Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă  care au fost aprobate prin Hotărâre a Guvernului nr. 537/2004, cu modificările și completările ulterioare,

·        Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005   privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate,  aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

·        Ordonanţa de urgenţă nr. 148 din 3 noiembrie 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare,

·        Ordonanţa de urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010  privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările şi completările ulterioare.



Ordonanţa de urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003  privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare reglementează măsuri de protecţie socială pentru:

a) salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;

b) cetăţeni ai altor state şi apatrizi, care au conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, dacă fac parte din categoriile de salariate mai sus menționate.


 Termeni, definiții

Pentru înțelegerea unor termeni, sunt necesare câteva definiții:


a)     salariata gravidă este femeia care anunţa în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste aceasta stare;

b)     salariata care a născut recent este femeia care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;

c)     salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;

d)     dispensa pentru consultaţii prenatale reprezintă un număr de ore libere plătite salariatei de către angajator, pe durata programului normal de lucru, pentru efectuarea consultaţiilor şi examenelor prenatale pe baza recomandării medicului de familie sau a medicului specialist;

e)     concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mamă are obligaţia să îl efectueze după naştere, în cadrul concediului pentru sarcina şi lauzie cu durata totală de 126 de zile, de care beneficiază salariatele în condiţiile legii;

f)      concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele   gravide şi mame, lăuze sau care alăptează pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.


Protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide şi/sau mame la locurile lor de muncă  și este văzută de legiuitor în actele normative  menționate ca un proces ce se desfăşoară în mod obligatoriu în mai multe etape, astfel:

  a) salariata gravidă efectuează consultaţii prenatale la medicul de familie şi, după caz, la medicul specialist, în vederea atestării stării sale fiziologice de graviditate;

  b) medicul de familie şi/sau, după caz, medicul specialist completează Carnetul gravidei şi Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei pentru atestarea fie a stării fiziologice de graviditate, fie a faptului că salariata a născut recent sau că alăptează, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 12/2004 pentru adoptarea Protocolului privind Metodologia efectuării consultaţiei prenatale şi a consultaţiei postnatale, Carnetului gravidei şi Anexei pentru supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004;

  c) salariata înştiinţează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei, completată corespunzător de medic, la compartimentul resurse umane din cadrul unităţii, însoţită de o cerere scrisă care să conţină informaţii referitoare la starea proprie de maternitate,  şi, după caz, solicitarea de a i se aplica măsurile de protecţie prevăzute de aceasta;

  d) angajatorul transmite copii de pe documentele depuse de salariată, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii lor, medicului de medicina muncii, care asigură supravegherea stării de sănătate a angajaţilor din unitate, precum şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea;

  e) angajatorul împreună cu medicul de medicina muncii efectuează evaluarea privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, întocmesc şi semnează Raportul de evaluare privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, denumit în continuare Raport de evaluare;

  f) în baza Raportului de evaluare, angajatorul înştiinţează salariata în cel mult 15 zile lucrătoare de la data încheierii raportului de evaluare a riscului despre rezultatele evaluării privind riscurile la care poate fi supusă la locul ei de muncă şi despre măsurile suplimentare de protecţie pe care trebuie să le respecte atât angajatorul, cât şi salariata prin Informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

  g) salariata ia cunoştinţă de conţinutul Informării privind protecţia maternităţii la locul de muncă şi, dacă este cazul, solicită concediu de risc maternal, în condiţiile prevăzute la art. 5, 6 şi 7  din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă[2], cu modificările și completările ulterioare;

  h) inspectoratul teritorial de muncă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii documentelor, efectuează o verificare a condiţiilor de muncă ale salariatei pentru a verifica modul în care se respectă prevederile ordonanţei de urgenţă şi ale prezentelor norme metodologice. Rezultatele controlului vor fi înaintate în scris angajatorului, iar în cazul constatării neîndeplinirii unor măsuri vor fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege.
Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005   privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare,  sunt:

  a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
  b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
  c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
  d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
  e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
Dreptul la concediile şi indemnizaţiile  menționate este condiţionat de plată contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizaţii, denumită în continuare contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii.

Concediul şi indemnizaţia de maternitate
  
Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005   privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate,  aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.

În situaţiile prevăzute la alin. (2), baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calităţii de asigurat, cu respectarea prevederilor art. 10[3]  din Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005 cu modificările şi completările ulterioare.

Condiţii de acordare a concediului şi indemnizaţiei de maternitate
Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, (venituri din salarii, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, aşa cum sunt definite de această lege), sau dacă s-au aflat într-una din situaţiile considerate asimilate stagiului de cotizare, prin lege, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, în cuantum de 75% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 3.400 lei.

Beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, oricare dintre părinţii fireşti ai copilului, precum şi persoana căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore, denumite în continuare persoane îndreptăţite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)  sunt cetăţeni români sau, după caz, cetăţeni străini ori apatrizi;
b)  au domiciliul sau reşedinţa în România, conform legii;
c)   locuiesc împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.

Concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 naşteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredinţaţi în vederea adopţiei, adoptaţi sau aflaţi în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată.
Actele necesare acordării   indemnizaţiei de maternitate

a.     Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau a stimulentului (formularul 1.2)
b.      Actul de identitate al solicitantului (copie şi original)
c.      Actul de identitate al celuilalt părinte (copie şi original)
d.      Certificatul de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul (copie şi original)
e.      Certificatele de naştere ale copiilor născuţi după 2005 (copie şi original)
f.       Livretul de familie (în original)
g.      În cazul în care persoana solicitantă doreşte primirea indemnizaţiei creştere copil, prin transfer bancar, ataşează un extras de cont. Extrasul de cont trebuie să fie pe numele persoanei solicitante, care este titularul de dosar şi trebuie să conţină obligatoriu: numele şi prenumele titularului de cont, CNP titular, codul IBAN şi ştampila băncii.  Contul în lei poate fi deschis la una din următoarele bănci, sucursale din Bucureşti (PROCREDIT BANK, BCR, BANCA TRANSILVANIA, BRD, RAIFFEISEN BANK, ALPHABANK, PIREUS BANK, BANCA C.R. FIRENZE ROMÂNIA S.A, VOLKSBANK ROMÂNIA, UNICREDIT ŢIRIAC, ROMEXTERA, CARPATICA, C.E.C BANK, ATE BANK, INTESA SANPAOLO, ROMAIN INTERNATIONAL BANK, OTPBANK, ING, BANCPOST).

h.      Dosar cu şină

 Actele doveditoare privind realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit conform Codului Fiscal, sunt următoarele:

·        Adeverinţă (Anexa II - formularul 1.3) completată de angajator sau, de entităţi asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri supuse impozitului după caz, de autoritatea competentă, în caz de dizolvare, faliment ori lichidare judiciară a angajatorului, în cazul în care, solicitantul realizează venituri cu caracter salarial (se anexează şi copie după decizia de suspendare a activităţii) şi/sau, după caz,

·        Dovada privind veniturile realizate în anul fiscal anterior celui în care s-a născut copilul şi/sau după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plăţii anticipate a impozitului, precum şi copia deciziei de impunere, eliberată de autorităţile competente, dovada întreruperii activităţii pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dovada eliberată de autorităţile competente, respectiv de plătitorul indemnizaţiei de maternitate, din care să reiasă ultima zi de concediu de maternitate, în cazul în care, solicitantul realizează venituri din activităţi independente sau agricole şi care nu lucrează în baza unui contract de muncă, respectiv decizia de impunere anuală 250, decizia de impunere pentru plăţi anticipate 260, adeverinţa de venit - acte emise de Administraţia Finanţelor Publice teritorială.
In ambele cazuri, se ataşează dovada întreruperii activităţii.
           i. Orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
Termenele de depunere a dosarului

Cererea pentru acordarea indemnizaţiei creştere copil, însoţită de actele doveditoare, se depune în cel mult 60 de zile lucrătoare de la încetarea, conform legii, a concediului de maternitate, indiferent de părintele care depune dosarul (concediul de maternitate este format din pre - natal şi post-natal, este de maximum 126 zile şi are dreptul doar mama; concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice).
 Conform O.U.G. nr.148 din 2005 cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia creştere copil, se acordă:
·        începând cu ziua următoare celei în care încetează conform legii concediul şi indemnizaţia de maternitate (minim 42 zile calendaristice de la data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în cel mult 60 de zile lucrătoare de la acea dată.

·        începând cu data naşterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru acordarea concediului şi indemnizaţiei aferente, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.

·        începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau plasamentului în regim de urgenţă, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.

·        de la data depunerii cererii, în celelalte cazuri.


Obligaţiile beneficiarului

Beneficiarul indemnizaţiei creştere copil până la 2 ani, respectiv 3 ani este obligat să comunice în scris, orice modificare intervenită în situaţia sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plăţii drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariţia acesteia.
Instituţia plătitoare  indemnizaţiei creştere copil
Conform O.U.G. nr. 148 din 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, cererile pentru acordarea indemnizaţiei şi documentele din care rezultă îndeplinirea condiţiile legale de acordare a acesteia, se transmit săptămânal, pe bază de borderou la Agenţia Județeană Pentru Plăţi Şi Inspecţie Socială. Întrucât AJPIS emite decizia cu privire la soluţionarea dosarelor transmise şi asigură plata indemnizaţiei, orice informaţii referitoare la dosar se pot solicita  la sediul agenției.

Formula de acordare a indemnizaţiei pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2011 prevede reglementarea de măsuri opţionale la dispoziţia părinţilor, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap.  Opţiunea beneficiarului se exprimă în scris, pe bază de cerere şi nu poate fi schimbată pe parcursul acordării drepturilor.

a)   În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 1 an, conform actului normativ adoptat:

·     va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei;

·        va beneficia de un stimulent de inserţie pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. În acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.
b)   În situaţia în care părintele nu revine pe piaţa muncii, acesta va putea opta pentru acordarea unui concediu fără plată pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani.
c)   În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de până la 2 ani, conform actului normativ adoptat:
·     va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei;
·     va beneficia de un stimulent de inserţie pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani dar nu înaintea vârstei de 1 an. În acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.
d)   În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 2 ani:
·     va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei.
e)   Pentru copilul cu handicap, părintele care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege, va beneficia de concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă se va acorda în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni.


Concediul pentru sarcină

Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere.

Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.

Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.

În situaţia copilului născut mort sau în situaţia în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.
  
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 10 din Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.


Concediul şi indemnizaţia de risc maternal
  
Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.

Cuantumul indemnizaţiei prevăzute reprezintă 75% din baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005   privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Concediul paternal și indemnizația de concediu

In prezent, tații beneficiază de două tipuri de concediu în ceea ce priveşte copilul nou-născut: concediul paternal de cinci zile, care poate fi prelungit cu încă zece, în cazul în care au absolvit cursul de puericultură susţinut de medicul de familie și concediul parental de creştere și îngrijire a copilului, de până la doi ani.
Concediul paternal se acordă pe bază de cerere, în primele opt săptămâni de la naşterea copilului. Potrivit Codului muncii, cele cinci, respectiv 15 zile de concediu paternal constituie vechime în muncă, iar angajatorul nu poate refuza acordarea concediului.
Orice ar alege – concediu de paternitate de cinci zile sau concediu parental de unul sau doi ani - suspendarea contractului de muncă pentru efectuarea concediului trebuie declarată în Registrul general de evidentă a salariaţilor (REVISAL).
Începând de la 1 martie 2012, din totalitatea concediului de creştere si îngrijire a copilului până la doi ani, cel puţin o lună îi revine celuilalt partener.
 Dacă perioada solicitată este de 1 an, mama beneficiază de concediu 11 luni, iar tatăl de cea de-a 12-a luna. Indiferent dacă tatăl își solicită sau nu dreptul, perioada mamei va rămâne aceeaşi, de 11 luni. In cazul în care tatăl renunţă la respectiva lună, ea se pierde, iar statul nu oferă niciun fel de compensaţie.
Cererea pentru solicitarea de către tată a respectivei luni din concediul parental trebuie depusă cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea efectivă în acest concediu. Respectiva lună de concediu poate fi luată în orice moment în perioada de doi ani, respectiv de un an a concediului.

Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii și este egală cu salariul corespunzător perioadei respective. Aceasta se include în veniturile impozabile ale salariatului si se calculează pe baza salariului brut realizat, incluzând sporurile și adaosurile la salariul de bază.

In cazul în care tatăl optează pentru concediul de creştere și îngrijire a copilului până la doi ani, indemnizaţia reprezintă 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele 12 luni dinaintea naşterii copilului – nu mai puţin de 600 de lei și nu mai mult de 3.400 de lei.


Autor: Ion Nistor

Articolul face parte din lucrarea Resursele umane în învatamantul preuniversitar care poate fi achizitionată de la editura LBW, aici http://edituralbw.ro/educational/pachete-de-consultanta/resursele-umane-in-invatamantul-preuniversitar-ab-anual.html





[1] Codul Muncii din 24 ianuarie 2003, republicat
[2] Aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 537/2004, cu modificările și completările ulterioare

[3] ART. 10
  (1) Baza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
  (2) În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care, potrivit prevederilor alin. (1), se constituie baza de calcul al indemnizaţiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3), veniturile care se iau în considerare sunt:
a) indemnizaţiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguraţii, prevăzute la art. 8 alin. (2);
b) salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective, pentru situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a) şi b);
c) indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv indemnizaţia pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani, potrivit Legii nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. c).
 (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul pensionarilor de invaliditate gradul III, al pensionarilor nevăzători, pe perioada în care se află în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B şi alin. (2) lit. c) şi d).
(4) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, pentru situaţiile prevăzute la art. 9 şi 31, baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia, cu respectarea prevederilor alin. (2).
 (5) Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare.(6) La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum şi cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.
-------------*) NOTA :
  Art. 3 din Ordonanţa nr. 1 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 57 din 20 ianuarie 2006 prevede:
  "Art. 3
  (1) Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi perioadele în care asiguraţii prevăzuţi la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 au realizat, până la data de 31 decembrie 2005, stagii de cotizare în sistemul public de pensii, precum şi perioadele în care asiguraţii au beneficiat de indemnizaţie de risc maternal.
  (2) În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se constituie baza de calcul a indemnizaţiilor se utilizează perioade asimilate stagiului de cotizare dintre cele prevăzute la alin. (1), veniturile ce se iau în considerare sunt cele în baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia de asigurări sociale în sistemul public de pensii, respectiv cuantumul indemnizaţiei de risc maternal."