Codul lui Hammurabi a fost scris pe vremea acestui imparat babilonian
care a trait pe la 1750 inainte de Hristos, adica in urma cu mai bine de 3.750
de ani. De Codul lui ne despart cel putin 3.750 de ani. E un document secular si
de aceea nu poate fi atacat astazi ca fiind fictiunea unei zeitati. Ne e vorba
aici de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune ca nu putem
argumenta pentru valorile traditionale din perspectiva biblica, crestina ori
religioasa. Argumente de genul acesta sunt excluse din dezbaterile care au loc
privind casatoria, viata, ori moravurile sexuale moderne. Codul lui Hammurabi
insa e un punct de reper secular foarte util pentru a evalua nivelul de
degradare al valorilor contemporane in comparatie cu valorile codificate de
babilonieni acum 3.750 de ani.
Observatii generale
Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de
genul celor cu care suntem obisnuti noi. El constituie codificarea in scris a
principiilor de convietuire sociala practicate de civilizatia babiloniana acum
4000 de ani. Descrie atit normele de convietuire acceptabile cit si pe cele
neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe care noi le numim traditionale
dar pe care ideologia deconstructionista contemporana le
numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani. Denota
valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil au fost practicate
vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de a fi codificate. Pe linga asta
documentul da de inteles ca la un anumit punct in evolutia societatii societatea
a determinat ca anumite practici sociale erau utile si altele nu. In consecinta,
atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost codificate cu scopul de a
proteja si promova pe primele si de a le interzice ori pedepsi pe cele din urma.
Analiza pe care o facem astazi denota ca ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau
ca fiind normal, astazi vad ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie
ori institutii de genul acesta, ci la institutia multimilenara a familiei si
casatoriei.
Cuvantul “casatorie” apare in Cod de 13 ori, cuvantul “sot” de 44 de
ori, “sotie” de 67 de ori, “adulter” de 3 ori, “familie” o data, si “divort” de
3 ori. Cuvintul “sex” nu apare de loc. Asta indica ca pentru societatea
babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era importanta, relatiile intre sot si
sotie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvintului
“sex” denota ca, spre deosebire de astazi, societatea primitiva nu era obsedata
de sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca fiind ingaduit in
cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era pedepsit cu moartea. Un
barbat care isi parasea familia nu se mai putea intoarce la ea iar sotia lui
avea dreptul sa se alipeasca casei unui alt barbat. Pedepsele aspre pentru
adulter si abandonul familiei indica ca babilonienii luau in serios protejarea
familiei si a casatoriei.
Casatoria
Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul lui Hammurabi.
Codul nu o defineste direct ci doar indirect. Paragraful 128 afirma, in
traducerea engleza: “If a man has taken a wife and has not executed a marriage
contract, that woman is not his wife”. (Romaneste: “daca un barbat si-a luat o
nevasta dar nu a facut un contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia
lui”.) Casatoria deci era constituita dintr-un barbat si o femeie, barbatul
fiind numit “sot” iar femeia “sotie”. Dar pentru a fi oficial constituita si
recunoscuta in societate, uniunea dintre sot si sotie trebuia evidentiata sub
forma unui contract de casatorie. Asta denota ca in
absenta unui contract de casatorie relatia dintre barbat si femeie era o
relatie de concubinaj. Ceea ce insemna ca inca acum 4000 de ani societatea
facea distinctie intre concubinaj si casatorie. Oare de ce? Fara indoiala
deoarece casatoria, nu concubinajul, impunea stabilitate relatiilor intre soti,
care la rindul ei impunea stabilitate sociala pentru toti membrii societatii.
Casatoria demarca perimetrii relatiilor sexuale si de familie, relatiile intre
barbat si femeie si intre parinti si copii. Toti isi cunosteau rolurile si
limitele. Iar din asta toti aveau numai de castigat: barbati si femei, parinti
si copii, si societatea in general.
Ce inseamna “contract de casatorie”? Exact ceea ce
in zilele noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj. Concubinajul
nu e bazat pe legamint ci e o convietuire de convenienta fara obligatii
reciproce. Casatoria, insa, e bazata pe legamint. Legamintul de casatorie intre
barbat si femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a
trai impreuna la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din
relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile acestea erau facute
in prezenta martorilor. E interesant si de notat ca si Biblia, in Vechiul
Testament, defineste casatoria ca fiind un legamint intre un
barbat si o femeie facut in fata martorilor. (Maleahi 2:14 “Şi
de ziceţi: "De ce?" Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia
tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi
femeia legământului tău”.)
Punem in contrast aceasta definitie traditionala a casatoriei, veche
de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza astazi. Noua
ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe uniunea intre barbat si
femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legamintul intre sot si sotie,
fidelitate, monogamie si excluderea persoanelor terte din relatiile intre sot si
sotie. Se vorbeste tot mai mult despre un nou gen de casatorie, casatoriile
deschise (“open marriages”) in care sotul permite femeii sa intretina relatii
sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex, iar sotia permite
acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori casatoria de grup face parte si
ea din acest trend si cere tot mai strident sa fie recunoscuta legal.
Copiii nenascuti
Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o valoare reala in Codul lui
Hammurabi. Daca o persoana agresa o femeie sloboda insarcinata si cauza
pierderea fatului, nu se impuneau pedepse penale ci pecuniare, despagubirea
fiind de 10 secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte care trebuiau
despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in cazul uciderii copilului
nenascut al femii slobode. In antichitate echivalentul unui sechel era de 10
dolari, ceea ce ne indica ca acum 4000 de ani uciderea copilului nenascut se
despagubea cu echivalentul a 100 de dolari.
Divortul
Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar interzis in altele.
De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o putea divorta ci avea obligatia
sa o intretina pentru restul vietii. (Art 148) Iar daca divortul era permis,
barbatul era obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si bunuri pentru
a-si intretine copiii. (Art 138)
Crime sexuale
Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul “sex”, anumite relatii
sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era interzis. Un tata care
intretinea relatii de incest cu fica lui trebuia expulzat din cetate. (Art. 154)
Un tata care lua o sotie pentru fiul lui si se culca cu ea era spanzurat iar
fata inecata. (Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui sau dupa
moartea tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157) Violul era
pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era pedepsit cu moartea
ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art 129)
Releventa Codului lui Hammurabi astazi
Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor dezbateri
actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani privesc cu dispret
principiile de interactiune sociala si convietuire ale inaintasilor nostri cu
mii de ani in urma. Dupa ei aceste principii nu sunt relevante astazi.
Dimpotriva sunt luate in ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna credinta,
ca ele reprezinta prima incercare de reglementare in scris a relatiilor sociale
civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in Codul lui Hammurabi au
fost adoptate pentru a preveni haosul moral si decadenta morala in care au trait
generatiile de dinainte. Daca Hammurabi a socotit de bine sa defineasca si sa
standardizeze casatoria, inseamna ca generatia lui a gasit modurile de
convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a fost desemnata tocmai
pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze relatiile intre sexe, parinti
si copii, sa protejeze copiii, sa protejeze sotii de intruziunea tertilor, si sa
asigure succesiunea armonioasa a generatiilor.
Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la polul opus.
Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de ani de experienta
umana, casatoria este re-definita. Hammurabi si generatiile din
vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca dupa 3.750 de ani tarile
“luminate” ale Europei au legiferat casatoriile intre persoane de acelasi sex.
Crimele sexuale au fost si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu
se mai pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit. Divortul
s-a liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l obtine nu mai sunt
necesare.
Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi reprezinta si un
standard care traseaza liniile definitorii ale civilizatiei. Civilizatia
incepe atunci cind societatea stie sa diferentieze intre bine si rau, alege
binele, respinge raul, codifica binele si pedepseste raul. In consecinta, o
societate poate fi numita civilizata doar atita timp cit are discernamint, poate
diferentia intre bine si rau si interzice raul. Abisul si colapsul moral
incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de rau se termina iar vointa de
a respinge raul se stinge. La punctul acesta se afla Europa zilelor noastre,
indraznim sa spunem. Avortul, imoralitatea sexuala, uniunile sexuale rele,
cultura mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de interes fata de bunastarea
generatiei de miine – toate acestea sunt simptome ale faptului ca Europa isi
pierde abilitatea de a diferentia intre bine si rau si ca vointa ei de a
respinge raul se stinge.
Dar Romania?
Codul lui Hammurabi codifica prima institutie a umanitatii:
casatoria si familia. Aceasi institutie care e mentionata si in
Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Institutia cea mai veche din istoria
omenirii. Prima si cea mai importanta. Cea care a facilitat aparitia si fondarea
tuturor celorlalte institutii. Codul lui Hammurabi a codificat-o pentru ca
generatiile vechi au gasit-o ca fiind cea mai utila si importanta institutie
pentru a preveni intoarcerea societatii in barbarism. Este uimitor deci, poate
chiar jalnic, ca liderii politici ai Romaniei se opun codificarii acestei
institutii in Constitutia Romaniei. Dl Ponta, dl Basescu, dl Cernea par a fi
corigenti la istorie. Ar fi bine sa citeasca pravila lui Hammurabi sa-si dea
seama cit sunt de eronati. Probabil se cred persoane inteligente si educate, dar
aparent sunt analfabeti la Istorie. De 3.750 de ani casatoria a fost codificata
ca fiind uniunea intre un barbat si o femeie, dar domnilor Ponta, Basescu si
Cernea nu le pasa. Din 2006 Alianta Familiilor din Romania lupta tocmai pentru
protejarea acestei institutii si definirea ei in Constitutia Romaniei, asa cum e
ea a fost codificata pentru prima data cu peste 3.750 de ani in urma in Codul
lui Hammurabi. E o lupta pe care o credem nobila. Da, noi
suntem de partea Istoriei. Ei, adica domnii Ponta, Basescu si
Cernea nu sunt.
Materiale: Pe tema subiectului, AFR pune la
dispozitie citeva materiale:
Sursa: Alianta Familiilor din Romania
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro