luni, iulie 20, 2015

Reţinerile din salariu


 

1.      Aspecte generale privind reţinerile din salariu – reglementări legale


Reţinerile din salariu sunt reglementate de către:

  • Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003  republicată - Codul muncii cu modificările și completările ulterioare,
  • Legea nr. 134/2010 republicată Codul de Procedură Civilă  cu modificările și completările ulterioare,
  • Legea nr. 571 din 2003  - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,
  • Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 republicată -Codul civil, cu modificările și completările ulterioare,
  • Ordonanţa de Urgenţă Guvernului nr. 92 din 30 decembrie 2014-Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare.
 
  1. Reţinerile din salariu reglementate de Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003  republicată-Codul muncii cu modificările și completările ulterioare

Reţinerile din salariu sunt reglementate de Codul Muncii, astfel:

Art. 169   (1) Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
 (2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
  a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
  b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
  c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
  d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net.

Mai întâi, Codul Muncii precizează că nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În cazul în care angajatorul primeşte pentru acelaşi salariat mai multe documente justificative valide în baza cărora trebuie să facă reţinerea din salariu, ordinea respectării lor este:

a) obligaţiile de întreţinere;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.

  1. Reţinerile din salariu reglementate de Codul  de Procedură Civilă


Pe de cealaltă parte, Codul de Procedură Civilă precizează, prin intermediul art. 729, detalii suplimentare legate de natura veniturilor celor care urmează a li se face reţinerea din salariu şi în acelaşi timp corespondenţa în funcţie de care diferă cuantumul valorii reţinute:
Art. 729 (1) Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:
  a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;
  b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
  (2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
  (3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

Obiectul popririi  este detaliat la art. 780 iar la art. 781-793 sunt  prevăzute alte aspecte legale privind poprirea:

Art. 780 (1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.
  (2) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728, dacă este cazul.
  (3) Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.
  (4) Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.
  (5) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:
  a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;
  b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;
  c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.


  1. Reținerile din salariu reglementate de Codul fiscal

 Legea nr. 571 din 2003  - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede:
Art. 1 (3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.

  1. Reținerile din salariu  reglementate de   Codul de procedură fiscală

Ordonanţa de Urgenţă Guvernului nr. 92 din 30 decembrie 2014-Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare prevede:

Art. 149 (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.


  1. Aspecte practice privind reținerile salariale:

De multe ori, în practică, angajatorul primeşte de la bancă o înştiinţare de plată în ceea ce priveşte ratele restante ale salariatului.

Documentele primite direct de către angajator de la  angajat sau de  la bancă nu reprezintă însă un  document justificativ în baza căruia se pot face reţineri pe statul de salarii.




Concediul fără plată al personalulului didactic

Concediul fără plată al personalulului didactic  1.      Aspecte generale privind concediile  fără plată – reglementări legale:


Concediul fără  plată este reglementat  în România de către :
  • Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003  republicată - Codul muncii cu modificările și completările ulterioare,
  • Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011   educaţiei naţionale, cu modificările și completările ulterioare
  • Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar în vigoare la această dată.

  1. Reglementarea concediului fără plată de către  Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003  republicată-Codul muncii cu modificările și completările ulterioare:

Art. 54 Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.Art. 153 (1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.  (2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 16 (5) Absenţele nemotivate şi concediile fără plată se scad din vechimea în muncă.(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesională fără plată, acordate în condiţiile art. 155 şi 156.


  1. Reglementarea concediul fără plată de către  Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011   educaţiei naţionale, cu modificările și completările ulterioare:

Art. 255 (8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unităţii de învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.              Art. 279 Personalul didactic titular care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze/să continue studiile are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa unităţii şcolare prin consiliul de administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.


  1. Reglementarea concediului fără plată de către  Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, în vigoare la această dată:

Art. 31 (1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare pe an calendaristic; aceste concedii nu afectează vechimea în învăţământ. Salariaţii care urmează, completează, îşi finalizează studiile, precum şi cei care se prezintă la concursul pentru ocuparea unui post sau unei funcţii în învăţământ au dreptul la concedii fără plată pentru pregătirea examenelor sau a concursului, a căror durată însumată nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare pe an calendaristic; aceste concedii nu afectează vechimea în învăţământ/în muncă. Salariaţii beneficiază şi de alte concedii fără plată, pe durate determinate, stabilite prin acordul părţilor.Art. 100. Unitatea/instituţia se obligă să asigure derularea în condiţii normale a procesului de învăţământ prin suplinirea personalului aflat în concediu fără plată, trimis la cursuri de formare şi perfecţionare sindicală, stagii de pregătire sindicală - în ţară sau în străinătate - schimburi de experienţă, precum şi alte acţiuni sindicale şi să le sprijine efectiv. Persoanele care suplinesc vor fi remunerate corespunzător pentru activitatea suplimentară efectuată.