In Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr. 586 din data de 16 august 2012 a fost publicata
Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 15 mai 2012
cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusa de Constantin Abaluta si altii
impotriva Romaniei.
1. Faptele
Domnul Constantin Abaluta si alti 306 reclamanti,
foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculata potrivit Legii nr.
164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit
la bugetul de stat cu aproximativ 5% din solda, pentru a beneficia de o pensie
suplimentara. Pensia lunara de baza reprezenta aproximativ 60% din ultima solda
si era achitata in intregime de la bugetul de stat.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil si
militarilor. Astfel, pensiile militarilor au fost recalculate pe baza varstei
la momentul pensionarii, duratei si cuantumului cotizatiilor la fondul de
pensii.
Reclamantii sustin ca introducerea noului sistem a
condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora, aducandu-se atingere
dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilita la data pensionarii,
in timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi fostii magistrati, continua sa
beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.
2. Aprecierile Curtii
Curtea a declarat cererea inadmisibila,
considerand ca masurile criticate de reclamanti nu au fost de natura sa ii faca
pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu
dreptul de proprietate, si reclamantii nu au fost in mod nejustificat
discriminati in raport cu alti pensionari.
Principalele argumente ale Curtii au fost
urmatoarele:
Curtea face trimitere la jurisprudenta sa in care
a aratat ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 garanteaza plata prestatiilor
sociale pentru persoanele care au achitat contributii unei case de asigurari,
acest lucru nu poate fi interpretat ca dand dreptul la acordarea unei pensii
intr-un cuantum determinat.
Curtea mai reaminteste ca statele parti la
Conventie dispun de o marja de apreciere destul de larga atunci cand
reglementeaza politicile sociale, acestea putand alege mijloacele cele mai
potrivite pentru a stabili un echilibru intre cheltuielile si veniturile
statului, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului in care acestea
se dovedesc, in mod evident, lipsite de un temei rezonabil.
In speta, Curtea subliniaza ca reforma sistemelor
de pensii a fost fundamentata pe ratiuni obiective, si anume contextul economic
si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.
In ceea ce priveste diferenta de tratament in
raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteste ca o distinctie este
discriminatorie in sensul art. 14 din Conventie daca ii lipseste o justificare
obiectiva si rezonabila. In acest sens, Curtea sustine ca faptul ca alte
categorii sociale se bucura in continuare de un mod de calcul mai favorabil al
pensiilor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
DECIZIE din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr.
63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 15 mai
2012 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos,
judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
privind cererea menţionată anterior, introdusă la 20 iunie 2011,
după deliberare, pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
|
1. Reclamanţii, domnul Constantin Abăluţă şi alţi 306
reclamanţi ale căror nume sunt disponibile la grefa Curţii, sunt resortisanţi
români, toţi militari pensionaţi. Sunt reprezentaţi în faţa curţii de domnul I.
Olteanu, avocat în Bucureşti.
Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de
reclamanţi, pot fi rezumate după cum urmează,
3. Reclamanţii, foste cadre militare, beneficiau de o
pensie calculată potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata
serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din soldă,
pentru a beneficia de o pensie suplimentară. Pensia lunară de bază reprezenta
aproximativ 60% din ultima soldă şi era achitată în întregime de la bugetul de
stat.
4. Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor
militare, pentru a asigura echilibrul bugetar şi pentru a corecta inegalităţile
dintre diferitele sisteme de pensii. Conform Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru
recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare
de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind
stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare trebuie să fie
recalculate şi incluse în sistemul public de pensii în termen de 5 luni de la
data intrării în vigoare a noii legi.
5. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit
un nou sistem general de pensii, aplicabil şi militarilor. Pensiile acestora
din urmă au fost recalculate pe baza vârstei la momentul pensionării, duratei
şi cuantumului cotizaţiilor la fondul de pensii. Durata serviciului militar a
fost asimilată cu perioadele de contribuţie în sensul legii.
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din
sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a abrogat Hotărârea
Guvernului nr. 735/2010,
a modificat anumite aspecte tehnice de calcul al pensiilor şi a prelungit
termenul pentru punerea în aplicare a noului sistem general de pensii.
7. Reclamanţii susţin că introducerea noului sistem a
condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora.
8. Între timp, multe foste cadre militare, inclusiv o parte
dintre reclamanţi, au solicitat instanţelor interne de contencios administrativ
anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 şi menţinerea vechii metode de calcul al pensiilor.
9. După abrogarea hotărârii sus-menţionate, instanţele
naţionale, inclusiv curţile de apel din Cluj şi Bucureşti, au respins sau au
declarat inadmisibile aceste acţiuni.
CAPĂT DE CERERE
|
10. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din Convenţie, reclamanţii au
susţinut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de
proprietate, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce
alte grupuri sociale, cum ar fi foştii magistraţi, continuă să beneficieze de
un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.
ÎN DREPT
|
11. Reclamanţii invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 şi a art. 14 din Convenţie,
pe motivul diminuării cuantumului pensiilor lor. Reclamanţii susţin, de
asemenea, că, din cauza modificărilor legislative operate, nu au beneficiat de
un recurs efectiv, care să le fi permis să se plângă de situaţia în cauză şi să
pretindă redresarea acesteia.
12. Curtea nu consideră necesar să se pronunţe cu privire
la existenţa în dreptul intern a unui recurs efectiv şi asupra obligaţiei
reclamanţilor de a-l exercita, atât timp cât plângerea este inadmisibilă,
pentru motivele prezentate în continuare.
13. Curtea reaminteşte că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1
garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat
contribuţii unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând
dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat [a se vedea, în
special, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999,
Jankovic împotriva Croaţiei (dec), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva
Germaniei, (dec), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei
(dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, şi Maggio şi alţii împotriva Italiei, nr.
46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 şi 56.001/08, pct. 55, 31 mai 2011].
14. Curtea reaminteşte, de asemenea, că statele părţi la Convenţie dispun de o
marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea
politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii
echilibrului între cheltuielile şi veniturile statului implică, de regulă, o
examinare a aspectelor politice, economice şi sociale, Curtea consideră că
autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege
mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea
respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc, în mod
evident, lipsite de un temei rezonabil [Mihăieş şi Senteş împotriva României,
(dec.), nr. 44.232/11 şi 44.605/11, 6 decembrie 2011].
15. În speţă, Curtea subliniază că reforma sistemelor de
pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi
corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (supra,
pct. 4).
16. În această privinţă, Curtea constată că pretinsa
diminuare a pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra
aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi consideră că
motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept
nerezonabile sau disproporţionate.
17. Curtea reţine, de asemenea, şi faptul că reforma
sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum şi că perioada
serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuţie în sensul
legii. În consecinţă, reclamanţii nu au pierdut pensia care le era datorată în
temeiul contribuţiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar
o parte din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care
reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră anterior datorită
naturii profesiei lor [a se vedea, mutatis mutandis, Frimu şi alţii împotriva
României, (dec.), nr. 45.312/11, 7 februarie 2012)].
18. În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu
alte categorii de pensionari, Curtea reaminteşte că o distincţie este
discriminatorie în sensul art. 14 din Convenţie dacă îi lipseşte o justificare obiectivă şi
rezonabilă.
19. În speţă, Curtea susţine că faptul că alte categorii
sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor
ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
20. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că
măsurile criticate de reclamanţi nu au fost de natură să îi facă pe aceştia să
suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de
proprietate, şi reclamanţii nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în
raport cu alţi pensionari.
21. Reiese că cererea trebuie respinsă în temeiul art. 35 §
3 şi 4 din Convenţie.
-****-
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară
cererea inadmisibilă.
Josep Casadevall,
preşedinte
Marialena Tsirli,
grefier adjunct
|
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 586 din data
de 16 august 2012