Probleme dificile de procedură civilă - Tribunalul București, 14-15 septembrie 2012

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 586 din data de 16 august 2012 a fost publicata Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusa de Constantin Abaluta si altii impotriva Romaniei.

1. Faptele

Domnul Constantin Abaluta si alti 306 reclamanti, foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculata potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din solda, pentru a beneficia de o pensie suplimentara. Pensia lunara de baza reprezenta aproximativ 60% din ultima solda si era achitata in intregime de la bugetul de stat.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil si militarilor. Astfel, pensiile militarilor au fost recalculate pe baza varstei la momentul pensionarii, duratei si cuantumului cotizatiilor la fondul de pensii.

Reclamantii sustin ca introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora, aducandu-se atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilita la data pensionarii, in timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi fostii magistrati, continua sa beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.

2. Aprecierile Curtii

Curtea a declarat cererea inadmisibila, considerand ca masurile criticate de reclamanti nu au fost de natura sa ii faca pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate, si reclamantii nu au fost in mod nejustificat discriminati in raport cu alti pensionari.

Principalele argumente ale Curtii au fost urmatoarele:

Curtea face trimitere la jurisprudenta sa in care a aratat ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii unei case de asigurari, acest lucru nu poate fi interpretat ca dand dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat.

Curtea mai reaminteste ca statele parti la Conventie dispun de o marja de apreciere destul de larga atunci cand reglementeaza politicile sociale, acestea putand alege mijloacele cele mai potrivite pentru a stabili un echilibru intre cheltuielile si veniturile statului, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului in care acestea se dovedesc, in mod evident, lipsite de un temei rezonabil.

In speta, Curtea subliniaza ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe ratiuni obiective, si anume contextul economic si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.

In ceea ce priveste diferenta de tratament in raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteste ca o distinctie este discriminatorie in sensul art. 14 din Conventie daca ii lipseste o justificare obiectiva si rezonabila. In acest sens, Curtea sustine ca faptul ca alte categorii sociale se bucura in continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

DECIZIE din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 15 mai 2012 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,

privind cererea menţionată anterior, introdusă la 20 iunie 2011,

după deliberare, pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. Reclamanţii, domnul Constantin Abăluţă şi alţi 306 reclamanţi ale căror nume sunt disponibile la grefa Curţii, sunt resortisanţi români, toţi militari pensionaţi. Sunt reprezentaţi în faţa curţii de domnul I. Olteanu, avocat în Bucureşti.

Circumstanţele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanţi, pot fi rezumate după cum urmează,

3. Reclamanţii, foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculată potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din soldă, pentru a beneficia de o pensie suplimentară. Pensia lunară de bază reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă şi era achitată în întregime de la bugetul de stat.

4. Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor militare, pentru a asigura echilibrul bugetar şi pentru a corecta inegalităţile dintre diferitele sisteme de pensii. Conform Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare trebuie să fie recalculate şi incluse în sistemul public de pensii în termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

5. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil şi militarilor. Pensiile acestora din urmă au fost recalculate pe baza vârstei la momentul pensionării, duratei şi cuantumului cotizaţiilor la fondul de pensii. Durata serviciului militar a fost asimilată cu perioadele de contribuţie în sensul legii.

6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 735/2010, a modificat anumite aspecte tehnice de calcul al pensiilor şi a prelungit termenul pentru punerea în aplicare a noului sistem general de pensii.

7. Reclamanţii susţin că introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora.

8. Între timp, multe foste cadre militare, inclusiv o parte dintre reclamanţi, au solicitat instanţelor interne de contencios administrativ anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 şi menţinerea vechii metode de calcul al pensiilor.

9. După abrogarea hotărârii sus-menţionate, instanţele naţionale, inclusiv curţile de apel din Cluj şi Bucureşti, au respins sau au declarat inadmisibile aceste acţiuni.

CAPĂT DE CERERE

10. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din Convenţie, reclamanţii au susţinut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi foştii magistraţi, continuă să beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.

ÎN DREPT

11. Reclamanţii invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi a art. 14 din Convenţie, pe motivul diminuării cuantumului pensiilor lor. Reclamanţii susţin, de asemenea, că, din cauza modificărilor legislative operate, nu au beneficiat de un recurs efectiv, care să le fi permis să se plângă de situaţia în cauză şi să pretindă redresarea acesteia.

12. Curtea nu consideră necesar să se pronunţe cu privire la existenţa în dreptul intern a unui recurs efectiv şi asupra obligaţiei reclamanţilor de a-l exercita, atât timp cât plângerea este inadmisibilă, pentru motivele prezentate în continuare.

13. Curtea reaminteşte că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat [a se vedea, în special, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croaţiei (dec), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei, (dec), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, şi Maggio şi alţii împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 şi 56.001/08, pct. 55, 31 mai 2011].

14. Curtea reaminteşte, de asemenea, că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile şi veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice şi sociale, Curtea consideră că autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil [Mihăieş şi Senteş împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 şi 44.605/11, 6 decembrie 2011].

15. În speţă, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (supra, pct. 4).

16. În această privinţă, Curtea constată că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi consideră că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.

17. Curtea reţine, de asemenea, şi faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum şi că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuţie în sensul legii. În consecinţă, reclamanţii nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuţiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor [a se vedea, mutatis mutandis, Frimu şi alţii împotriva României, (dec.), nr. 45.312/11, 7 februarie 2012)].

18. În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteşte că o distincţie este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenţie dacă îi lipseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă.

19. În speţă, Curtea susţine că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

20. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanţi nu au fost de natură să îi facă pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi reclamanţii nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.

21. Reiese că cererea trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

-****-

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

Josep Casadevall, preşedinte Marialena Tsirli, grefier adjunct

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 586 din data de 16 august 2012

Examenul medical la angajarea in munca – informatii utile

Examenul medical la angajarea in munca – informatii utile

Posted: 28 Aug 2012 01:35 AM PDT

Potrivit prevederilor art.27 din Codul Muncii, republicat, o persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui certificat medical, care constata faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului individual de munca. In plus, potrivit art. 260 alin.(1) lit.m) din Codul Muncii, republicat, incalcarea obligatiei [...]

 

Continuarea aici http://www.contabun.ro/2012/08/28/examenul-medical-la-angajarea-in-munca-%E2%80%93-informatii-utile/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+contabun%2FxnAt+%28Newsletter+contabun%29 

Incompatibilitãţi privind funcţionarii publici

 
  Incompatibilitãţi privind funcţionarii publici conforme cu Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003   privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei


     ART. 94*)

    (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilã cu orice alta funcţie publica decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publica.
    (2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfãşura alte activitãţi, remunerate sau neremunerate, dupã cum urmeazã:
    a) în cadrul autoritãţilor sau instituţiilor publice;
    b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publica, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;
    c) în cadrul regiilor autonome, societãţilor comerciale ori în alte unitãţi cu scop lucrativ din sectorul public;
    d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

    (2^1) Nu se aflã în situaţie de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2) lit. a) şi c), funcţionarul public care:
    a) este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, sã reprezinte interesele statului în legãturã cu activitãţile desfãşurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat, în condiţiile rezultate din actele normative în vigoare;
    b) este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, sã participe în calitate de reprezentant al autoritãţii ori instituţiei publice în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare;
    c) exercitã un mandat de reprezentare, pe baza desemnãrii de cãtre o autoritate sau instituţie publicã, în condiţiile expres prevãzute de actele normative în vigoare.

    (2^2) Nu se aflã în situaţie de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2), funcţionarul public care este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanţat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, cu excepţia funcţionarilor publici care exercitã atribuţii ca auditor sau atribuţii de control asupra activitãţii derulate în cadrul acesteia şi a funcţionarilor publici care fac parte din echipa de proiect, dar pentru care activitatea desfãşuratã în cadrul respectivei echipe genereazã o situaţie de conflict de interese cu funcţia publicã pe care o ocupã.

    (3) Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfãşurat activitãţi de monitorizare şi control cu privire la societãţi comerciale sau alte unitãţi cu scop lucrativ de natura celor prevãzute la alin. (2) lit. c) nu pot sa-si desfãşoare activitatea şi nu pot acorda consultanţa de specialitate la aceste societãţi timp de 3 ani dupã ieşirea din corpul funcţionarilor publici.
    (4) Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legãtura cu funcţia publica pe care o exercita.
    (5) In situaţia prevãzutã la alin. (2) lit. b), la încheierea mandatului demnitarului, funcţionarul public este reincadrat în funcţia publica deţinuta sau într-o funcţie similarã.

     ART. 95*)

    (1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de demnitar.
    (3) Persoanele care se afla în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) sau (2) vor opta, în termen de 60 de zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar.
    (4) Orice persoana poate sesiza existenta situaţiilor prevãzute la alin. (1) sau (2).
    (5) Situaţiile prevãzute la alin. (1) şi neîndeplinirea obligaţiei prevãzute la alin. (3) se constata de cãtre şeful ierarhic superior al funcţionarilor publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de gradul I.
    (6) Situaţiile prevãzute la alin. (2) şi neîndeplinirea obligaţiei prevãzute la alin. (3) se constata, dupã caz, de cãtre primul-ministru, ministru sau prefect, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre demnitar şi funcţionarul public soţ sau ruda de gradul I.

     ART. 96*)

    (1) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activitãţi în domeniul didactic, al cercetãrii ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legãturã directã sau indirectã cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.

    (2) In situaţia funcţionarilor publici care desfãşoarã activitãţile prevãzute la alin. (1), documentele care alcãtuiesc dosarul profesional sunt gestionate de cãtre autoritatea sau instituţia publica la care aceştia sunt numiţi.

     ART. 97*)

    (1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilã sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publica.
    (2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspenda:
    a) pe durata campaniei electorale, pana în ziua ulterioara alegerilor, dacã nu este ales;
    b) pana la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publica, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.

     ART. 98*)

    (1) Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite.
    (2) Funcţionarilor publici le este interzis sa fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice şi sa exprime sau sa apere în mod public poziţiile unui partid politic.
    (3) Funcţionarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria inaltilor funcţionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din funcţia publica.

     CAP. IV
    Alte conflicte de interese şi incompatibilitãţi

     ART. 99*)

    (1) Persoanelor care exercita urmãtoarele demnitati publice şi funcţii publice de autoritate din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:
    a) membrii Curţii de Conturi;
    b) preşedintele Consiliului Legislativ şi preşedinţii de secţie;
    c) Avocatul Poporului şi adjunctii sãi;
    d) membrii Consiliului Concurentei;
    e) membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
    f) guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consilului de administraţie şi angajaţii cu funcţii de conducere ai Bãncii Naţionale a României;
    g) directorul Serviciului Roman de Informaţii, prim-adjunctul şi adjunctii sãi;
    h) directorul Serviciului de Informaţii Externe şi adjunctii sãi;
    i) membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor;
    j) membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului;
    k) membrii consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare ale Societãţii Romane de Radiodifuziune şi Societãţii Romane de Televiziune;
    l) membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii;
    m) directorul general şi membrii consiliului director al Agenţiei Naţionale de Presa ROMPRES
    li se aplica dispoziţiile art. 72 şi regimul incompatibilitãţilor prevãzut în prezentul titlu pentru miniştri si, respectiv, secretari de stat, precum şi incompatibilitãţile prevãzute în legi speciale.
    (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) pot exercita funcţii sau activitãţi în domeniul didactic, al cercetãrii ştiinţifice şi al creatiei literar-artistice.
    (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor prevãzute la alin. (1) de cãtre comisiile de specialitate ale Parlamentului.
    (4) Persoanele care ocupa demnitãţile publice şi funcţiile publice de autoritate din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor prevãzute la alin. (1), dacã se afla într-un caz de incompatibilitate, vor informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor si, respectiv, Senatului.
    (5) In termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (4), persoanele care exercita demnitãţile publice şi funcţiile publice prevãzute la alin. (1) vor opta între aceste funcţii şi cele care sunt incompatibile cu acestea, demisionand din funcţia care a generat cazul de incompatibilitate.
    (6) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (5), dacã starea de incompatibilitate continua sa existe, persoana care ocupa funcţia sau demnitatea publica este consideratã demisionata din aceasta funcţie. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor si, respectiv, Senatului. Hotãrârea Camerei prin care se constata demisia se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

     ART. 100*)

    (1) Consilierilor prezidentiali şi consilierilor de stat din Administraţia Prezidentiala li se aplica dispoziţiile art. 72 şi regimul incompatibilitãţilor prevãzut în prezentul titlu pentru miniştri si, respectiv, secretari de stat.
    (2) Consilierii prezidentiali şi consilierii de stat din Administraţia Prezidentiala pot exercita funcţii sau activitãţi în domeniul didactic, al cercetãrii ştiinţifice şi al creatiei literar-artistice.
    (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor prevãzute la alin. (1) de cãtre Preşedintele României.
    (4) Procedurile de constatare a incompatibilitãţilor pentru persoanele prevãzute la alin. (1) sunt cele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale.

     ART. 100^1*)

    În mod excepţional, pentru persoanele numite, potrivit legii, de Preşedintele României, de Parlament, la propunerea acestuia, sau de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, birourile permanente ale Camerelor, în şedinţã comunã, pot aproba, la sesizarea Preşedintelui României, îndeplinirea, în continuare, a funcţiei care a generat cazul de incompatibilitate, dacã un interes public impune aceasta.