Extras din
Codul Muncii privind Regulamentul intern
ART. 26
(1) Prin
clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului
individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau
informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în
condiţiile stabilite în regulamentele
interne, în contractele colective de muncă sau în contractele
individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare
dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.
ART. 29
(1) Contractul
individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor
profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2)
Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1)
sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de
personal - profesional sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu
dispune altfel.
ART. 31
(1) Pentru
verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual
de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile
calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile
calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2)
Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se
realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile
calendaristice.
(3) Pe durata
sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate
înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa
oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.
(4) Pe durata
perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate
obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă
aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
ART. 39
(1) Salariatul
are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la
salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la
repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la
concediu de odihnă anual;
d) dreptul la
egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la
demnitate în muncă;
f) dreptul la
securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la
acces la formarea profesională;
h) dreptul la
informare şi consultare;
i) dreptul de
a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului
de muncă;
j) dreptul la
protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la
negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de
a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de
a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele
colective de muncă aplicabile.
(2)
Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia
de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi
revin conform fişei postului;
b) obligaţia
de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia
de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia
de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia
de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia
de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele
colective de muncă aplicabile.
ART. 40
(1)
Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să
stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să
stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii;
c) să dea
dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii
lor;
d) să exercite
controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate
săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare,
potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului
intern;
f) să stabilească obiectivele de performanţă
individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora.
ART. 49
(1) Suspendarea
contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul
părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
(2)
Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării
muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către
angajator.
(3) Pe durata
suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor
decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi
speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte
individuale de muncă sau prin regulamente interne.
(4) În cazul
suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile
salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care
rezultă din calitatea sa de salariat.
ART. 51
(1) Contractul
individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în
următoarele situaţii:
a) concediu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului
cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) concediu
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea
vârstei de 18 ani;
c) concediu
paternal;
d) concediu
pentru formare profesională;
e) exercitarea
unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel
central sau local, pe toată durata mandatului;
f)
participarea la grevă.
g) concediu de
acomodare.
(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat
în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite
prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă,
precum şi prin regulamentul intern.
ART. 61
Angajatorul
poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în
următoarele situaţii:
a) în cazul în
care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile
de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de
muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca
sancţiune disciplinară;
b) în cazul în
care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o
perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;
c)
în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se
constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite
acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă
ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de
muncă în care este încadrat.
ART. 63
(1)
Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de
la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de
către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite
de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut
la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a
salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv
de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
ART. 101
Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare,
prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor
interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile
salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată
la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata
misiunii la acesta.
ART. 116
(1) Modul
concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de
lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi
negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în
absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai
dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
ART. 127
(1) Salariaţii
care urmează să desfăşoare muncă de noapte în condiţiile art. 125 alin. (2)
sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi,
după aceea, periodic.
(2) Condiţiile
de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi
protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii.
(3) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au
probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la
o muncă de zi pentru care sunt apţi.
ART. 134
(1) În cazurile
în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii
au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii în
vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de
minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4
ore şi jumătate.
(3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din
contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor
include în durata zilnică normală a timpului de muncă.
ART. 137
(1) Repausul
săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul
în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau
desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în
alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin
regulamentul intern.
(3) În
situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu
stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul
individual de muncă.
(4) În
situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o
perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu
autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau,
după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă
în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit
art. 123 alin. (2).
ART. 152
(1) În cazul
unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere
plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă.
(2) Evenimentele familiale deosebite şi numărul
zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de
muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
ART. 153
(1) Pentru
rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără
plată.
(2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
ART. 166
(1) Salariul
se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul
individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în
regulamentul intern, după caz.
(2) Plata
salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.
(3) Plata în
natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 165, este
posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă
aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau
neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de
daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
ART. 178
(1)
Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi
securităţii în muncă.
(2) În
cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli
privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate
în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii
salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
ART. 223
Reprezentanţii
salariaţilor au următoarele atribuţii principale:
a) să
urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele
individuale de muncă şi cu regulamentul intern;
b) să
participe la elaborarea regulamentului intern;
c) să
promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă,
timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte
interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;
d) să sesizeze
inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale
contractului colectiv de muncă aplicabil;
e) să negocieze contractul colectiv de muncă, în condiţiile legii.
Reprezentanţii salariaţilor au următoarele
atribuţii principale:
a) să urmărească respectarea drepturilor
salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv
de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu regulamentul
intern;
b) să participe la elaborarea
regulamentului intern;
c) să promoveze interesele salariaţilor
referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă,
stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi
sociale legate de relaţiile de muncă;
d) să sesizeze inspectoratul de muncă cu
privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de
muncă aplicabil;
e) să negocieze contractul
colectiv de muncă, în condiţiile legii.
Regulamentul
intern
ART. 241
Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator,
cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
ART. 242
Regulamentul
intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli
privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli
privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei
forme de încălcare a demnităţii;
c) drepturile
şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura
de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli
concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile
disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli
referitoare la procedura disciplinară;
h)
modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
ART. 243
(1)
Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija
angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul
încunoştinţării acestora.
(2) Obligaţia
de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern
trebuie îndeplinită de angajator.
(3) Modul
concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul
regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil
sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul
angajatorului.
ART. 244
Orice modificare ce intervine în conţinutul
regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art.
243.
ART. 245
(1) Orice
salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile
regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al
său.
(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în
regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi
sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a
modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1).
ART. 246
(1) Întocmirea
regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de
60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea
în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1)
începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice.
CAP. II
Răspunderea
disciplinară
ART. 247
(1)
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica,
potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori
constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu
munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de
către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul
intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
ART. 252
(1)
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în
formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la
cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub
sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea
faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea
prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul
individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost
încălcate de salariat;
c) motivele
pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul
cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile
prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de
drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în
care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi
contestată.
(3) Decizia de
sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la
data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4)
Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în
caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau
reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de
salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice
de la data comunicării.
