Ministerul
Educatiei Nationale a publicat un proiect de Hotarare a Guvernului de
aprobare a continutului educativ si a standardelor de calitate pentru
serviciile de educatie timpurie anteprescolara aici http://edu.ro/index.php/articles/20521
In nota de
fundamentare, la aspectul Descrierea situaţiei actuale se precizează:
Legea educației
naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 23
alin.(1) lit.a), stabilește faptul că sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde nivelul educației timpurii (0—6 ani), formată din nivelul
antepreșcolar (0—3 ani) și învățământul preșcolar (3—6 ani), care cuprinde
grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.
De asemenea,
art. 27 lit (2) din Legea educației
naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede că “organizarea
unităților de educație timpurie antepreșcolară, conținutul educativ,
standardele de calitate și metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației Naționale” .
Așadar, conform Legii educației naționale nr.1/2011, cu modificările și
completările ulterioare, copiii pot fi înscrişi în învăţământul preşcolar la
vârsta de 3 ani, iar pentru copiii sub 3 ani există posibilitatea înscrierii
acestora în unități de educație timpurie antepreșcolară.
În acest context, educaţia timpurie este crucială pentru
dezvoltarea şi educaţia ulterioară a copilului şi se realizează prin folosirea
unei metodologii şi a
unui curriculum adecvate,
precum şi a unor standarde de calitate care necesită o abordare integrată a
nevoilor și intereselor copilului, în strânsă colaborare cu familia şi
serviciile de sănătate şi protecţie a copilului.
Prin politicile sale
educaţionale promovate şi prin alocarea resurselor financiare necesare,
Guvernul României şi-a propus să asigure, în mod efectiv, accesul egal
şi sporit la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa
socială, etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă. Totodată, dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin
formare iniţială şi continuă, pentru o piaţă a muncii flexibilă şi globalizată,
reprezintă obiective majore ale programului de guvernare.
O
caracteristică a sistemului existent de educaţie timpurie din România este
aceea că, datorită lipsei de până acum a legislaţiei privind educaţia copiilor
de la 0 la 3 ani, un număr de creşe/grădiniţe cu creșe, centre de zi etc. s-au
dezvoltat fără o structură organizatorică reglementată sau fără standarde
educaţionale clare. Există o diversitate de
instituţii pentru educaţie timpurie, după cum urmează:
·
Centre
de zi pentru copii sub 6 ani aflaţi în situaţie de risc, coordonate de Direcţia
Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului;
·
Centre
de zi sau grădiniţe particulare pentru copiii sub 6 ani, aprobate de Agenția
Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), care
oferă exemple de bună practică în domeniu;
·
Grădiniţe
cu creşă pentru copiii din aceeaşi grupă de vârstă ca şi cei din centrele de zi
(sub 6 ani);
·
Grădiniţe
pentru copiii de la 3 la 6/7 ani. Acestea sunt finanţate de consiliile locale
şi sunt coordonate de Ministerul Educaţiei Naționale;
·
Creşe
pentru copiii de la 4 luni la 3 ani, care primesc copii şi peste 3 ani. Acestea
sunt finanţate şi coordonate de consiliile locale, fără o supervizare din punct
de vedere profesional şi fără standarde educaţionale sau de alt tip.
Serviciile pentru copiii cu
vârste între 0 şi 3 ani sunt furnizate prin sistemul creşelor, care oferă
câteva forme de îngrijire medicală fără nici o componentă de educaţie timpurie.
În trecut, creşele au fost
în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, în schimb, din 2002, Ministerul
Sănătăţii nu a mai avut atribuții în
acest sens şi creşele au fost lăsate fără nici o identitate formală şi fără
sprijin guvernamental.
În prezent, creşele sunt
finanţate de autoritățile administrației publice locale. Totodată, adesea, în
cazul în care creșa este cuplată cu o grădiniță (funcționează în aceeași
incintă) directorul grădiniţei este responsabil de calitatea îngrijirii
furnizate în creşă.
Studiul “Educaţia Timpurie
în România”, elaborat în anul 2004 cu sprijinul UNICEF, arată că la nivelul ţării existau 287
de creşe cu aproximativ 11,000 de copii(înainte
de 1989 erau 902 creşe cu 90,000 de copii).
De asemenea, studiul arată
că marea majoritate a părinţilor care îşi trimit copiii la creşă sunt părinţi
care lucrează şi nu pot sau nu intenţionează să-şi părăsească serviciul pentru
concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea copilului până la 2 ani
(numai 8 % dintre taţii copiilor din creşe sunt neangajaţi şi 4% dintre mame
sunt neangajate/casnice).
În același studiu este evidențiat și faptul că nu există un organism
reglator responsabil în problema creşelor şi, de aceea, responsabilitatea
administrativă rămâne în grija autorităţilor locale.
În acest context, sistemul anterior care furniza numai servicii de
supraveghere și sprijin medical predomină încă, iar aspectele care ţin de
educaţie şi de îngrijirea psihologică a copiilor nu sunt îndreptate către acei
copii care frecventează aceste instituţii.
Un alt aspect pe care studiul “Educaţia Timpurie în România” îl analizează
este și acela al formării continue a personalului din creșe. Datele din analiza
prezentată arată că:
· nu există un sistem de formare continuă a
personalului, care este alcătuit în principal din lucrători în domeniul
sănătăţii;
· 42% din personalul creşelor se înscrie în
categoria îngrijitorilor primari (infirmiere), cărora le lipseşte calificarea
profesională;
· 32.5% din personalul creşelor este compus
din surori şi 97% din creşe sunt conduse de acestea, iar restul de 3% dintre
manageri este compus din medici;
·
procentul personalului calificat pentru educaţie
timpurie este în jur de 4%;
·
50% din personalul creşelor nu a participat la
nici un program de formare continuă sau pentru împrospătarea cunoştinţelor, iar
cealaltă jumătate a parcurs variate programe de formare numai în domeniul
sănătăţii sau pe probleme înrudite.
Pentru punerea în
aplicare a prevederilor Legii educației naționale nr.1/2011, precum și pentru
încurajarea participării copiilor la educația timpurie antepreșcolară în
vederea atingerii țintei europene de 95% rată de participare a copiilor
preșcolari la servicii de educație până în 2020 este necesară elaborarea
conținutului educativ și a standardelor de calitate pentru serviciile de
educație timpurie antepreșcolară.