Grupul aparține Asociației „Academia Cetățeanului”
Pentru a vă include
în grup, trimiteți un e-mail la adresa academiacetateanului@gmail.com cu mesajul
ABONARE.
duminică, martie 31, 2019
Înscrierea ca membru în Grupul „Academia cetățeanului”
sâmbătă, martie 09, 2019
Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de funcționarii publici și de către alte persoane
Codul Penal al Romaniei (Legea nr. 286/2009), publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 510 din 24/07/2009, a intrat in vigoare la data de 1 februarie
2014.
Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Noul Cod Penal extinde faptele săvărșite de funcționarul public catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu și la alte persoane.
Dispoziţiile
art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică
în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu
persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
1. Cine sunt funcționarii publici?
ART. 175
Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
1. Cine sunt funcționarii publici?
ART. 175
Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
2. Care
sunt aceste persoane?
ART. 308
(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
3. Care sunt faptele prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu?
ART. 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 290
Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 291
Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 292
Cumpărarea de influenţă
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 295
Delapidarea
(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
ART. 299
Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
(1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
ART. 300
Uzurparea funcţiei
Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
ART. 301
Conflictul de interese
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
ART. 304
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 308
(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
3. Care sunt faptele prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu?
ART. 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 290
Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 291
Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 292
Cumpărarea de influenţă
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 295
Delapidarea
(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
ART. 299
Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
(1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
ART. 300
Uzurparea funcţiei
Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
ART. 301
Conflictul de interese
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
ART. 304
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
4. Este profesorul
din învățământul preuniversitar de stat funcționar public în accepțiunea
Codului penal?
Prin Încheierea de şedinţă din
data de 23.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ) pentru a pronunţa o
hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de
drept: “În sensul legii penale, profesorul din
învăţământul preuniversitar de stat este funcționar public în accepţiunea
art. 175 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul penal sau
în accepţiunea art. 175 alin. 2 din Codul penal?”
1.
Ce a
decis ÎCCJ în cazul mai sus menţionat?
Analizând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti –
Secţia I penală, prin Decizia nr.
8/2017 ÎCCJ a
admis sesizarea respectivă şi a stabilit că profesorul din învăţământul
preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepţiunea dispoziţiilor art.
175 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul penal.
De dată recentă, Decizia ÎCCJ nr. 8/15.03.2017 a fost publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 290/25.04.2017 și, de la data
publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de
25.04.2017, a devenit obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
2.
Care a fost parcursul litigiului care a determinat formularea
sesizarii către ÎCCJ?
Prin Rechizitoriul din data de 07.12.2015, emis în Dosarul nr.
549/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, s-a dispus
trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei S.L.-D. (plasată
sub control judiciar), sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită,
prevăzută deart. 289 alin. (1) din Codul penal, şi, respectiv, a inculpatei
G.D. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită,
prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal.
În fapt, s-a reţinut că
inculpata S.L-D. (profesoară de geografie la clasa a XI-a fără frecvenţă din
cadrul Liceului “Alexandru Odobescu” din oraşul Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi)
a pretins, prin intermediul inculpatei G.D. (elevă a clasei respective), suma
totală de 500 lei (câte 25 lei de la fiecare elev al clasei), iar la data de 13
noiembrie 2015 a primit, prin intermediul aceleiaşi inculpate, fiind prinsă în
flagrant, suma de 475 lei (colectată de cea din urmă de la majoritatea elevilor
clasei), pentru a-i promova pe elevii acelei clase la materia pe care o preda
(în condiţiile în care, la momentul respectiv, aceştia nu primiseră note la
materia geografie).
Prin Sentinţa penală nr. 39/23.05.2016, pronunţată în Dosarul
nr. 2.056/116/2015, Tribunalul Călăraşi (instanţa sesizată cu judecarea în
primă instanţă a cauzei) a hotărât achitarea ambelor inculpate, în temeiulart.
16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu este
prevăzută de legea penală).
În motivarea sa, pentru a pronunţa sentinţa mai sus amintita,
tribunalul a constatat, pe de o parte, că nu este dovedită legătura dintre
fapta reţinută pe baza probatoriului analizat a fi fost comisă de inculpata
S.L.-D. (primirea unei sume de bani pentru realizarea de amenajări în cabinetul
de geografie) şi îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu [prin raportare
la dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal].
Pe de altă parte,
tribunalul a apreciat, în privinţa aceleiaşi inculpate, că nu este îndeplinită
o cerinţă de tipicitate [în raport cu dispoziţiile art. 289 alin. (2) din Codul
penal], întrucât aceasta este profesor la o unitate de învăţământ de stat şi are
calitatea de funcționar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) din Codul
penal (sens în care a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 1/2011),
iar fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare nu a fost comisă în
legătură cu niciunul dintre scopurile care determină realizarea conţinutului
constitutiv al infracţiunii de luare de mită, în cazul unui astfel de
funcţionar public (neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor
la îndatoririle sale legale sau efectuarea unui act contrar acelor îndatoriri).
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatelor, susţinând că faptele descrise în actul de sesizare sunt probate şi întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acestea au fost trimise în judecată şi solicitând, în consecinţă, condamnarea lor, pentru comiterea acelor infracţiuni, în încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu [art. 289 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal].
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatelor, susţinând că faptele descrise în actul de sesizare sunt probate şi întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acestea au fost trimise în judecată şi solicitând, în consecinţă, condamnarea lor, pentru comiterea acelor infracţiuni, în încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu [art. 289 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal].
În cursul cercetării
judecătoreşti, apărătorul ales al inculpatei G.D. a formulat o cerere de sesizare a ÎCCJ pentru dezlegarea de
principiu a următoarei probleme de drept: dacă profesorul din învăţământul
preuniversitar de stat este funcţionat public în accepţiunea art. 175 alin. (1)
lit. b) teza a II-a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175 alin. (2) din
Codul penal.
În aceste conditii instanța de apel, în speță Curtea de Apel
Bucureşti – Secţia I penală a apreciat că este necesar ca ÎCCJ să dea o
dezlegare problemei de drept ridicate în cauza mai sus amintită, și, pe cale de
consecință, a suspendat cauza și a dispus sesizarea ÎCCJ.
3.
Cum a argumentat în esență ÎCCJ decizia respectivă?
(….) Codul penal în
vigoare prevede în titlul X – Înţelesul unor termeni sau expresii în legea
penală, în dispoziţiile art. 175 şi 176, semnificaţia noţiunilor de “funcționar
public” şi, respectiv, “public”.
Astfel, în art. 175 alin (1), funcţionar public, în sensul legii penale,
este definit ca “persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi
responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o
funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c)
exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome,
al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral
sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate
al acesteia”.
Conform alin. (2) al aceleiaşi norme, “este considerată funcționar public, în sensul legii penale,
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public”.
Prin termenul de “public”, aşa cum este statuat în art. 176, “se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile
publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică”.
Legiuitorul a urmărit,
prin modul de reglementare a ipotezei prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. b)
teza a II-a din Codul penal, folosirea sintagmei “funcţie publică de orice
natură” cu scopul eliminării oricărei suprapuneri cu noţiunea de “funcţie
publică” în accepţiunea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilind
sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în sensul legii penale
şi rolul de a nu restrânge categoria funcţionarilor publici prevăzută în art.
175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal la categoria funcţionarilor
publici prevăzută în Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 26/03.12.2014, a
interpretat sintagma “funcţie publică de orice natură” în sensul art. 175 alin.
(1) lit. b) din Codul penal ca definind “o categorie mai largă decât funcţia
publică, aşa cum este înţeleasă în dreptul administrativ, iar noţiunea de
«funcţionar public» este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare”, invocând şi Decizia nr. 2 /05.01.2014
a Curţii Constituţionale (….).
Sfera persoanelor care au calitatea de
funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza
a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii:
exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea
din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică.
Astfel, referitor la
primul criteriu, persoana care exercită o funcţie specifică în cadrul
sistemului public de învăţământ, aşa cum este profesorul în învăţământul
preuniversitar, care este personal didactic, se circumscrie categoriei
funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a
din Codul penal.
În ceea ce priveşte al doilea criteriu, persoanele care exercită
o funcţie specifică în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice sunt
incluse în categoria funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1)
lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Potrivit art. 101 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea unităţilor de
învăţământ preuniversitar de stat cuprinde finanţarea de bază, finanţarea
complementară şi finanţarea suplimentară.
În conformitate cu art. 104 alin. (2) din actul normativ
menţionat, finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, finanţarea
complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ
preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate
anual prin legea bugetului de stat cu această destinaţie [art. 105 alin. (2)
din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare], iar
finanţarea suplimentară se acordă din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale,
la finanţarea suplimentară contribuind şi consiliile locale, consiliile
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti [art. 107 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare].
Or, unitatea de învăţământ preuniversitar de stat
este o structură finanţată din fonduri publice.
Funcţiile specifice (personal didactic) din cadrul sistemului
public de învăţământ, exercitate în unităţile de învăţământ preuniversitar de
stat, finanţate din fonduri publice, se circumscriu sintagmei “funcţii publice
de orice natură” în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Aşadar, profesorul din cadrul învăţământului
preuniversitar de stat exercită cu titlu permanent, cu o remuneraţie, o funcţie
specifică (personal didactic) în sistemul public de învăţământ, în cadrul unei
structuri finanţate din fonduri publice (unitate de învăţământ preuniversitar
de stat), exercitând o “funcţie publică de orice natură” în sensul art. 175
alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal (…).
Profesorul din cadrul unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat nu poate fi inclus în categoria persoanelor considerate funcţionari publici în sensul legii penale, în baza dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Profesorul din cadrul unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat nu poate fi inclus în categoria persoanelor considerate funcţionari publici în sensul legii penale, în baza dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Astfel, profesorul din
învăţământul preuniversitar de stat este o persoană care îşi exercită
atribuţiile în cadrul sistemului public de învăţământ, finanţat din fondurile
publice, iar angajarea sa nu echivalează cu o învestire de către autorităţile
publice pentru a exercita un serviciu de interes public. Actul de angajare, ca
bază a raportului dintre profesor şi unitatea de învăţământ preuniversitar de
stat, în temeiul căruia profesorul este încadrat în sistemul public de
învăţământ, nu poate fi
considerat un act de învestire de către autorităţile publice, un act de delegare a unui atribut de autoritate publică.
Profesorul care îşi
exercită funcţia într-o unitate de învăţământ preuniversitar de stat, angajat
pe post de către directorul unităţii de învăţământ pe baza deciziei de repartizare
semnate de inspectorul şcolar general, nu se include în sfera persoanelor
considerate funcţionari publici în sensul legii penale, conform dispoziţiilor
art. 175 alin. (2) din Codul penal.
În
concluzie, faţă de modul în care au fost analizate cele două criterii mai sus
arătate, în ceea ce priveşte profesorul din cadrul învăţământului
preuniversitar de stat, acesta are calitatea de funcţionar public în
accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul
penal (…).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)