România, ca stat democratic
european, promoveazã o politicã publicã integratã în materia consolidãrii
integritãţii instituţionale, bazatã pe o atitudine proactivã orientatã spre
reducerea costurilor corupţiei, dezvoltarea mediului de afaceri bazat pe
concurenţã, creşterea încrederii publicului în justiţie şi administraţie,
precum şi implicarea societãţii civile în procesele decizionale.
La nivel guvernamental, a fost adoptată Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind
aprobarea Strategiei naţionale
anticorupţie pe perioada
2012-2015, a Inventarului măsurilor
preventive anticorupţie
şi a indicatorilor de evaluare,
precum şi a Planului naţional de acţiune
pentru implementarea Strategiei naţionale
anticorupţie 2012-2015.
Strategia Naţională Anticorupţie[1] 2012
– 2015, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 202 din
27 martie 2012.
SNA are ca premise asumate politic importanţa asigurãrii stabilitãţii cadrului legislativ şi instituţional anticorupţie şi alocarea resurselor adecvate pentru o funcţionare eficientã a instituţiilor publice în serviciul cetãţeanului. Sectorul educaţional prezintã, alãturi de celelalte sectoare de activitate din România, unele vulnerabilitãţi la fenomenul de corupţie.
SNA are
ca premise anticorupţie asumate politic
importanţa asigurãrii stabilitãţii cadrului legislativ şi instituţional şi
alocarea resurselor adecvate pentru o funcţionare eficientã a instituţiilor
publice în serviciul cetãţeanului.
SNA privind sectoarele vulnerabile
şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010 situa educaţia în lista
sectoarelor vulnerabile.
Ulterior, în cadrul Strategiei
naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015
s-a renunţat la abordarea sectorialã, responsabilitatea implementãrii
mãsurilor vizate de SNA 2012-2015 fiind în acest moment în sarcina tuturor
instituţiilor din sectorul public, inclusiv a celor din sectorul educaţional.
Cu privire la
Creşterea gradului de educaţie anticorupţie, la Obiectivul specific 2-
Creşterea gradului de informare a publicului cu
privire la impactul fenomenului de corupţie, SNA prevede următoarele
măsuri:
a)
organizarea
la nivel naţional şi local a dezbaterilor publice anticorupţie;
b)
introducerea
tematicii anticorupţie în cadrul activitãţilor extracurriculare şi programelor
şcolare (promovarea unei discipline opţionale în cadrul CDŞ - curriculum la
decizia şcolii - din ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi
orientare);
c)
desfãşurarea
de campanii naţionale şi locale pentru promovarea unui comportament de
recunoaştere şi respingere a corupţiei, inclusiv prin parteneriate şcoalã -
comunitate - familie;
d)
iniţierea
şi derularea de proiecte comune cu organizaţii neguvernamentale specializate în
domeniul anticorupţie;
e)
elaborarea
de ghiduri metodologice privind prevenirea corupţiei în educaţie;
f)
realizarea
unui portal şi a unei baze de date pentru sesizãri on-line şi mecanisme instituţionale
de verificare;
g)
formarea
de cadre didactice şi personal din administraţia publicã în domeniul
anticorupţie în educaţie.
SNA numește ca responsabili MECTS, în cooperare cu instituţiile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei, conducãtorii instituţiilor şi autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar şi Parlament.
Ministerul Educaţiei Naţionale a
emis Ordinul nr. 5144 din 26 septembrie 2013 privind
aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţie,
care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 714 din 20
noiembrie 2013.
Potrivit Strategiei anticorupţie în
educaţie, instituţiile din sectorul educaţional au responsabilitatea asigurãrii
condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a cadrului normativ la nivelul
sectorului educaţional, cât şi a monitorizãrii şi evaluãrii periodice a
eficienţei mãsurilor adoptate.
În contextul eforturilor României
de prevenire şi combatere a corupţiei din ultimii ani, dar şi al necesitãţii
adecvãrii acestor eforturi în vederea adoptãrii unei abordãri bine planificate
şi sustenabile pe termen mediu şi lung în domeniul prevenirii corupţiei, rolul
sectorului educaţional se contureazã a fi unul fundamental pentru asigurarea
succesului acestor demersuri.
În sectorul educaţiei au fost
introduse câteva mãsuri-pilot de prevenire, cum ar fi propunerile Centrului
Naţional de Integritate (de exemplu, supravegherea video la examenele de
bacalaureat), şi este în curs de elaborare o strategie sectorialã în contextul
unui proiect anticorupţie finanţat de UE.
Alte domenii-cheie de risc care
trebuie avute în vedere sunt investiţiile în infrastructura şcolarã şi corupţia
în cadrul sistemului de examinare în şcoli şi al sistemului de acordare a
diplomelor în unitãţile de învãţãmânt superior. Aceste activitãţi-pilot
desfãşurate în domenii sensibile din punctul de vedere al corupţiei au fost
utile şi au avut un impact important asupra bugetului de stat, însã ele trebuie
continuate pentru a deveni parte dintr-o abordare sistematicã.[2]
Strategia anticorupţie în educaţie este un
document strategic pe termen mediu, care creeazã cadrul de implementare a
mãsurilor de promovare a integritãţii prin procesul educaţional, cât şi la
nivelul instituţiilor din cadrul sectorului educaţional.
Strategia anticorupţie în educaţie asigurã cadrul de implementare şi
dezvoltare a obiectivelor Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015 la
nivelul sectorului educaţional şi a direcţiilor de acţiune asumate prin Programul
de Guvernare 2013-2016, Capitolul "Justiţie".
Strategia are la bazã, în acelaşi timp, Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pornind de la misiunea
asumatã de lege: de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societãţii
româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţarã
membrã a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizãrii, şi de
generare sustenabilã a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilã
sã funcţioneze eficient în societatea actualã şi viitoare.
De asemenea, art. 2 alin. (3) din
acelaşi act normativ prevede cã "Idealul
educaţional al şcolii româneşti constã în dezvoltarea liberã, integralã şi
armonioasã a individualitãţii umane, în formarea personalitãţii autonome şi în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi
dezvoltarea personalã, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetãţeneascã activã în societate, pentru incluziune socialã şi
pentru angajare pe piaţa muncii."
Totodatã, art. 4
prevede cã "Educaţia şi formarea
profesionalã a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principalã
formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de
cunoştinţe, deprinderi/abilitãţi şi aptitudini, necesare pentru: (...) b)
integrarea socialã şi participarea cetãţeneascã activã în societate; (...) e)
educarea în spiritul demnitãţii, toleranţei şi respectãrii drepturilor şi
libertãţilor fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilitãţii faţã de
problematica umanã, faţã de valorile moral-civice şi a respectului pentru
naturã şi mediul înconjurãtor natural, social şi cultural."
Scopul strategiei este prevenirea şi
reducerea fenomenului corupţiei la nivelul sectorului educaţional şi
valorizarea rolului important al procesului educaţional în demersurile de
prevenire a corupţiei pe termen mediu şi lung, la nivelul societãţii româneşti.
Documentul se adreseazã
întregului sistem de educaţie şi formare profesionalã.
Obiectivele generale ale strategiei anticorupţie în educaţie
1. Prevenirea corupţiei la
nivelul sectorului educaţional
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 1: Remedierea vulnerabilitãţilor
specifice sectorului │
│educaţional prin
implementarea sistematicã a mãsurilor preventive │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. autoevaluarea periodicã a gradului de
implementare a mãsurilor preventive obligatorii aferente Inventarului mãsurilor
preventive aferent SNA;
2. elaborarea şi implementarea Metodologiei
privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor Ministerului
Educaţiei Naţionale prin adoptarea la nivelul tuturor structurilor MEN a unor
mãsuri de control şi/sau prevenire, în vederea menţinerii la un nivel
acceptabil al probabilitãţii de apariţie a riscurilor, cât şi a impactului
acestora la nivelul sectorului educaţional;
3. operaţionalizarea aplicaţiei
informatice dezvoltate de cãtre MEN de monitorizare a riscurilor de corupţie în
vederea implementãrii Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie
în cadrul structurilor Ministerului Educaţiei Naţionale, prelucrãrii automate a
datelor şi reprezentãrii statistice şi grafice a riscurilor de corupţie.
Responsabili: MEN şi structurile aflate în
subordinea/coordonarea MEN
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 2: Creşterea transparenţei
instituţionale prin sporirea │
│gradului de disponibilitate a datelor publice
deschise puse la dispoziţie │
│de cãtre instituţiile din sectorul
educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. asigurarea respectãrii prevederilor privind
accesul la informaţii de interes public şi a celor privind transparenţa
procesului decizional la nivelul sectorului educaţional, prin implementarea
aplicaţiei informatice de monitorizare a riscurilor de corupţie dezvoltate de
cãtre MEN în vederea implementãrii Metodologiei privind managementul riscurilor
de corupţie în cadrul structurilor Ministerului Educaţiei Naţionale;
2. dezvoltarea soluţiilor de e-guvernare şi e-administrare
ca platforme de accesare a serviciilor publice de cãtre cetãţeni;
3. identificarea de resurse financiare prin
accesarea fondurilor structurale pentru implementarea de proiecte în domeniul
promovãrii integritãţii şi a bunei guvernãri la nivelul sectorului educaţional,
în parteneriat cu societatea civilã;
4. creşterea gradului de accesibilizare a
informaţiilor de la nivelul autoritãţilor implicate în sistemul educaţional în
vederea informãrii corecte şi eficiente a actorilor implicaţi în actul
educaţional şi a publicului larg;
5. îmbunãtãţirea strategiilor de comunicare pe
teme anticorupţie la nivelul unitãţilor de învãţãmânt, care sã ia în calcul
potenţialele riscuri şi vulnerabilitãţi la corupţie;
6. crearea unei structuri minime pentru
siturile web ale unitãţilor de învãţãmânt şi pentru inspectoratele şcolare şi
asigurarea actualizãrii permanente a acestora;
7. asigurarea
transparenţei în procesele de înscriere, admitere, transfer şi absolvire a
elevilor şi studenţilor în sistemul de învãţãmânt.
Responsabili: MEN şi structurile aflate în
subordinea/ coordonarea MEN
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 3: Consolidarea integritãţii
personalului din sectorul │
│educaţional prin promovarea standardelor etice
profesionale şi prin │
│stimularea comportamentului etic, a
profesionalismului şi a rezultatelor │
│obţinute
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. aprobarea, implementarea şi monitorizarea
aplicãrii Codului de eticã pentru învãţãmântul preuniversitar şi a Codului de
referinţã al eticii şi deontologiei universitare, cât şi monitorizarea
activitãţii Consiliului Naţional de Eticã pentru Învãţãmântul Preuniversitar şi
a Consiliului de eticã şi management universitar;
2. aprobarea şi implementarea codului
etic/deontologic pentru personalul din educaţie care lucreazã în proiecte cu
finanţare externã;
3. desfãşurarea de acţiuni de promovare a
prevederilor Codului de eticã pentru învãţãmântul preuniversitar şi ale Codului
de referinţã al eticii şi deontologiei universitare destinate personalului
vizat din cadrul învãţãmântului preuniversitar şi universitar;
4. consolidarea unor sisteme interne de
management şi asigurare a calitãţii la nivelul unitãţilor şcolare şi
universitãţilor care sã asigure transparenţa şi responsabilitatea
instituţionalã cu privire la aspectele legate de etica profesionalã şi de
performanţele profesionale;
5. introducerea în fişa de evaluare a cadrelor
didactice a unui criteriu privind respectarea standardelor etice profesionale;
6. profesionalizarea
managementului învãţãmântului preuniversitar prin introducerea unor criterii
standardizate privind pregãtirea profesionalã şi managerialã.
Responsabili: MEN, Consiliul de Eticã şi
Management Universitar, ARACIP, ARACIS.
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 4: Creşterea eficienţei
mecanismelor de prevenire a │
│corupţiei în materia achiziţiilor publice şi a
utilizãrii fondurilor │
│publice în general, la nivelul sectorului
educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. prevenirea conflictelor de interese în
gestionarea fondurilor publice la nivelul sectorului educaţional prin
elaborarea şi implementarea unor proceduri specifice;
2. elaborarea de materiale cu caracter de
îndrumare privind achiziţiile publice şi diseminarea acestora la nivelul
personalului cu funcţii de conducere din cadrul unitãţilor de învãţãmânt şi al
altor instituţii din sectorul educaţional;
3. asigurarea implicãrii tuturor factorilor
cointeresaţi în procesul de elaborare a planului de achiziţii al unitãţii de
învãţãmânt;
4. publicarea unui raport anual, la nivelul
MEN, cu privire la modul de alocare a fondurilor publice la nivelul sistemului
educaţional;
5. asigurarea
transparenţei resurselor bugetare şi extrabugetare prin publicarea anualã a
informaţiilor la avizierul şcolii/pe site-ul web al unitãţii de învãţãmânt.
Responsabili: MEN şi
structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
2. Creşterea gradului
de educaţie anticorupţie
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 1: Creşterea gradului de
educaţie anticorupţie a │
│personalului instituţiilor educaţionale şi a
personalului din │
│administraţia publicã cu roluri în
educaţie │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. organizarea periodicã de cursuri privind
respectarea normelor de eticã şi conduitã moralã pentru personalul angajat din
sectorul educaţional;
2. introducerea în tematica de formare
profesionalã a unor module privind normele de conduitã moralã, eticã şi de
integritate;
3. formarea de cadre didactice şi personal din
administraţia publicã cu roluri în domeniul educaţiei, privind anticorupţia şi
managementul educaţional;
4. elaborarea şi
diseminarea de ghiduri şi materiale cu caracter informativ privind riscurile şi
consecinţele faptelor de corupţie sau ale incidentelor de integritate.
Responsabili: MEN şi structurile aflate în
subordinea/coordonarea MEN
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 2: Creşterea gradului de
educaţie anticorupţie la │
│nivelul beneficiarilor educaţiei │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. introducerea tematicii anticorupţie (cu
caracter teoretic şi practic, adaptatã vârstei elevilor) în cadrul programelor
şcolare şl al activitãţilor extracurriculare;
2. stimularea organizãrii periodice şi
sistematice, la nivelul învãţãmântului preuniversitar, a unor programe
extracurriculare şi extraşcolare destinate creşterii nivelului educaţiei
anticorupţie a tinerei generaţii, prin parteneriate cu instituţii având
competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei;
3. monitorizarea video şi audio a concursurilor
şi examenelor naţionale organizate în sistemul educaţional;
4. derularea de programe şi campanii de
informare şi responsabilizare a elevilor şi studenţilor cu privire la riscurile
şi consecinţele negative ale corupţiei;
5. elaborarea unui Cod etic
al elevilor, raportat la Codul etic pentru învãţãmântul preuniversitar.
Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 3:
Creşterea gradului de informare a publicului cu │
│privire la impactul fenomenului de corupţie şi
a gradului de implicare a │
│factorilor cointeresaţi şi societãţii civile în
demersurile de prevenire │
│şi combatere a corupţiei
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. organizarea la nivel naţional şi local a
dezbaterilor publice anticorupţie, cu participarea factorilor cointeresaţi de
la nivelul sectorului educaţional;
2. desfãşurarea de campanii naţionale şi locale
pentru promovarea unui comportament de recunoaştere şi respingere a corupţiei,
inclusiv prin dezvoltarea de parteneriate şcoalã - comunitate - familie;
3. iniţierea şi derularea de proiecte comune în
acest domeniu cu organizaţii neguvernamentale specializate în domeniul
anticorupţie;
4. elaborarea de
ghiduri metodologice privind prevenirea corupţiei în educaţie.
Responsabil: MEN
3. Consolidarea mecanismelor de control
administrativ şi a cooperãrii interinstituţionale în domeniul prevenirii şi combaterii
corupţiei în educaţie
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 1: Întãrirea rolului
structurilor de control, audit şi │
│de promovare a integritãţii din cadrul MEN şi
monitorizarea activitãţii │
│acestora
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. evaluarea impactului sistemului sancţiunilor
administrative la nivelul sistemului educaţional;
2. consolidarea autonomiei operaţionale a
structurilor de control şi audit din cadrul MEN;
3. implementarea şi dezvoltarea sistemelor de
control intern/managerial la nivelul MEN şi la nivelul structurilor aflate în subordinea/coordonarea
MEN, respectiv al structurilor subordonate acestora ai cãror conducãtori au
calitatea de ordonatori de credite, pentru sprijinirea activitãţilor de
prevenire a corupţiei;
4. publicarea anualã a unui raport privind
sancţiunile disciplinare aplicate la nivelul sectorului educaţional legate de
fapte de corupţie;
5. introducerea în competenţa organelor de
control a obligaţiei de a rãspunde într-un mod mai elaborat la întrebãrile
adresate de cetãţean şi de a oferi îndrumãri adecvate care sã depãşeascã
nivelul rãspunsurilor-tip sau al sintagmelor-şablon;
6. operaţionalizarea
Comisiei Naţionale de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie.
Responsabil: MEN
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 2: Intensificarea cooperãrii
în domeniul combaterii │
│corupţiei cu instituţiile competente │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. încheierea de protocoale de colaborare şi
comunicare între MEN şi instituţii furnizoare de date din teritoriu
(inspectorate şcolare judeţene, consilii locale, unitãţi de învãţãmânt), în
vederea operaţionalizãrii bazei de date cu proceduri şi instrumente de
monitorizare a factorilor vulnerabili din domeniul educaţiei, susceptibili de a
genera fapte de corupţie în rândul personalului din structura MEN şi
structurile subordonate (inspectorate), precum şi din şcoli şi consiliile
locale - reprezentanţi în consiliul de administraţie al şcolii;
2. intensificarea
cooperãrii cu organele judiciare prin valorificarea rezultatelor activitãţilor
de audit şi control.
Responsabili: MEN -
Comisia Naţionalã de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie, Corpul de
control al ministrului educaţiei naţionale, Serviciul de audit, ISJ/ISMB,
unitãţi de învãţãmânt
4. Aprobarea,
implementarea şi actualizarea planului sectorial aferent sectorului
educaţional, precum şi dezvoltarea sistemului de monitorizare a implementãrii
strategiei şi planului aferent
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 1: Aprobarea, promovarea şi
implementarea planului │
│aferent strategiei şi autoevaluarea periodicã a
gradului de implementare a│
│mãsurilor preventive
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. informarea personalului MEN, a personalului
din sectorul educaţional şi a reprezentanţilor administraţiei publice cu roluri
în educaţie cu privire la procesul de elaborare a planului sectorial;
2. iniţierea unui proces de consultare publicã
cu privire la conţinutul strategiei şi planului sectorial aferent sectorului
educaţional;
3. aprobarea şi promovarea planului sectorial
la nivelul sectorului educaţional;
4. desfãşurarea de
acţiuni de informare şi promovare a strategiei anticorupţie în educaţie şi a
responsabilitãţilor ce revin instituţiilor educaţionale, în vederea asigurãrii
aplicãrii mãsurilor anticorupţie la nivelul instituţiilor din cadrul sistemului
educaţional.
Responsabili: conducerea MEN, coordonatorul
planului sectorial, Comisia Naţionalã de Prevenire a Actelor de Corupţie în
Educaţie
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv specific 2: Monitorizarea
implementãrii planului sectorial şi │
│participarea la sistemul naţional de
monitorizare a SNA │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
1. adoptarea de cãtre ministrul educaţiei
naţionale a declaraţiei de aderare la valorile fundamentale, principiile,
obiectivele şi mecanismul de monitorizare a SNA şi comunicarea cãtre
Secretariatul tehnic al SNA (realizatã);
2. colectarea datelor necesare autoevaluãrii şi
comunicarea rapoartelor cãtre Secretariatul tehnic al SNA (semestrial/anual);
3. organizarea de misiuni tematice de evaluare
a implementãrii mãsurilor preventive la nivelul instituţiilor din sistemul
educaţional, formate din experţi ai MEN şi reprezentanţi ai organizaţiilor;
4. contribuţia la elaborarea Raportului
naţional anticorupţie;
5. participarea la
activitãţile de monitorizare a SNA.
Responsabili:
conducerea MEN, coordonatorul planului sectorial, Comisia Naţionalã de
Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie
5. Implicaţii juridice
Aşa cum se precizeazã şi în SNA 2012-2015,
cadrul normativ general în domeniul anticorupţie este considerat a fi suficient
dezvoltat, iar în acest context Strategia anticorupţie în educaţie vizeazã în
special intensificarea eforturilor de prevenire a corupţiei, atât la nivelul
sectorului educaţional, cât şi la nivelul societãţii, prin valorizarea rolului
educaţiei, dar şi aplicarea efectivã la nivelul fiecãrei instituţii
educaţionale a mãsurilor anticorupţie, îmbunãtãţirea demersurilor în plan
administrativ, a cooperãrii interinstituţionale şi a informãrii şi implicãrii
societãţii civile.
Ca urmare a monitorizãrii implementãrii şi
eficienţei mãsurilor anticorupţie vizate, este posibil ca pe perioada de
implementare a prezentei strategii sã fie formulate propuneri de politici
publice şi/sau propuneri de amendare a legislaţiei sau a codurilor etice. De
asemenea, la nivel instituţional, implementarea prezentei strategii şi a
planului aferent presupune adoptarea de acte administrative în vederea
realizãrii mãsurilor anticorupţie vizate.
Strategia anticorupţie
în educaţie va fi aprobatã prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
6. Implicaţii bugetare
Implicaţiile bugetare
sunt conform bugetului aprobat pentru MEN.
7. Coordonarea
implementãrii strategiei şi monitorizarea
7.1. Responsabili cu coordonarea şi
monitorizarea implementãrii strategiei
Implementarea strategiei se realizeazã sub
autoritatea şi coordonarea ministrului educaţiei naţionale.
7.2. Rapoartele periodice, metodologia de
monitorizare şi publicarea raportului anual
Obiectivele procesului de monitorizare şi
raportare sunt:
- identificarea progreselor înregistrate în
implementarea strategiei;
- identificarea şi colectarea problemelor
practice apãrute în aplicarea politicilor şi normelor anticorupţie;
- identificarea soluţiilor şi a bunelor
practici;
- propunerea de mãsuri în vederea actualizãrii
planului sectorial;
- raportarea în cadrul SNA;
- informarea publicului cu privire la
progresele înregistrate.
Coordonatorul planului
va realiza semestrial rapoarte de monitorizare a stadiului de implementare a
strategiei şi planului sectorial (raport intermediar şi raport anual), ce vor
fi prezentate conducerii MEN şi transmise MJ. Rapoartele vor conţine evaluãri
privind stadiul implementãrii strategiei, deficienţele constatate şi
recomandãrile pentru remediere.
7.3. Evaluarea ex-post a impactului
strategiei
Evaluarea ex-post a
impactului strategiei va fi realizatã în conformitate cu metodologia agreatã la
nivelul SNA şi va viza evaluarea factorilor de succes sau de eşec,
sustenabilitatea rezultatelor şi impactul strategiei.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ce este corupţia?
Cuvântul corupţie
provine din latinescul corrumpere
care înseamnă a rupe, a distruge.
În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la
cinste, de la datorie.
Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni,
corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin
recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese
personale sau de grup.
Definiţia din dicţionare
În DEX[3],
definiţia corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă abatere de la moralitate, de la cinste, de
la datorie; desfrânare, depravare.
Reglementări internaţionale
Cea mai răspândită definiţie a corupţiei aparţine Băncii Mondiale: corupţia este întrebuinţarea ilegală a
resurselor publice în scopul unui câştig personal..
Într-un mod asemănător defineşte corupţia şi Asociaţia Transparency
International: corupţia este folosirea
abuzivă a puterii încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale.
În „Programului global împotriva
corupţiei" (1999), ONU declară că „esenţa
fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii
unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în
sectorul public sau în sectorul privat",
Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru beneficiu privat.
Grupul de experţi pentru corupţie al Interpol
defineşte corupţia ca fiind „îndeplinirea
sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau
private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu".
În Expunerea de motive cuprinsă în Raportul
care a stat la baza adoptării de către Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei a Rezoluţiei 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta
anticorupţie, corupţia este definită ca utilizarea
şi abuzul de putere publică în interes privat.
Grupul Multidisciplinar privind
Corupţia[4]
înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a
adoptat provizoriu următoarea definiţie: corupţia
cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane
învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care
decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent
independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de
avantaje ilicite de orice natură, pentru ele însele sau pentru alţii".
Ulterior, în „Convenţia civilă
privind corupţia" arăta că prin
corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a
accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit
ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul
normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului
ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj
necuvenit.
În „Convenţia penală privind
corupţia" se arată modalităţile de săvârşire: corupţia activă a agenţilor publici 21, corupţia pasivă a agenţilor
publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la
o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale
a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la
grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă.
Uniunea Europeană, în Comunicarea
finală 317 din 2003 a Comisiei către Consiliul European,
Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia
comprehensivă a UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de
Programul Global al Naţiunilor Unite împotriva corupţiei: „abuzul de putere pentru câştig privat".
Reglementări interne
Strategia Naţională Anticorupţie
pentru anii 2005-2007 defineşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează distribuţia
universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane
sau grupuri.
O definiţie cu aplicabilitate
imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori
însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite, pentru sine sau pentru altul.
În Codul Penal nu există o
definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate unele infracţiuni din această sferă: luarea/darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de
influenţă.
Pentru ca o faptă de corupție să
constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale,
trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală.
Un lucru mai puțin cunoscut este
faptul că Legea nr. 286/2009 (Noul
Cod Penal) extinde faptele săvărșite de funcționarul public
catalogate drept Infracţiuni de corupţie
şi de serviciu și la alte persoane:
Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare
la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor
săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin.
(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice[5].
Care sunt
faptele prevăzute la Infracţiuni de
corupţie şi de serviciu în Legea nr. 286/2009 (Noul
Cod Penal)?
Luarea de
mită
Art. 289-(1)
Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru
altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în
alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau
orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Darea
de mită
Art. 290- (1)
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate
în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în
alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns
prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se
pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau
orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au
fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în
alin. (3).
(5) Banii, valorile sau
orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Traficul de
influenţă
Art. 291- (1)
Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase,
direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o
persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească,
să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau
orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Cumpărarea de
influenţă
Art. 292- (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte
foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care
are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar
public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească,
să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Făptuitorul nu se
pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau
orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după
denunţul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau
orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Delapidarea
Art. 295- (1)
Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul
său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează
sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se
pedepseşte.
Abuzul în
serviciu
Art. 297- (1) Fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu
îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă
se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane
ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecţie HIV/SIDA.
Neglijenţa în serviciu
Art. 298-
Încălcarea din culpă de către un funcţionar
public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare
a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
Folosirea abuzivă
a funcţiei în scop sexual
Art. 299- (1) Fapta
funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta
ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine
favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de
efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau
obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se
prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra
victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia
a săvârşit fapta.
Uzurparea funcţiei
Art. 300-Fapta funcţionarului public care, în timpul
serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin
aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Conflictul de
interese
Art. 301- (1) Fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a
îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a
obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul
său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o
altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii
5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice
natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în
cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Divulgarea
informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
Art. 304- (1)
Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea,
fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate
publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a
faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune
împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei
incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la
2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Infracțiunile asimilate
infracțiunilor de corupție
Legea penală
prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă
cu cele de corupție. Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, pedepsele și infracțiunile asimilate infracțiunilor de
corupție sunt:
Art. 10-Sunt pedepsite cu
închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte,
dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani,
bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;
c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.
Art. 11-(1) Fapta persoanei
care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are
sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic
privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a
înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul
economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic,
dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 12-Sunt pedepsite cu
închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul
obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite:
a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
Art. 13-Fapta persoanei
care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau
patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a
folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru
altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare
de la 1 la 5 ani.
Art. 13¹-Infracțiunea de șantaj,
prevăzuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre
cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.
Art. 13²-Infracțiunea
de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu
prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine
sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 15 ani.
Art. 17-Următoarele infracțiuni sunt în legătură
directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau
cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:
a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea
unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a, precum și favorizarea
persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin
Legea nr. 466/2002,
săvârșită în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a.
Bibliografie:
Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-20152.
Ordinul nr. 5144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţieCodul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009 [6]
Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-20152.
Ordinul nr. 5144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţieCodul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009 [6]
Legea 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Legea 503/2002
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul
National Anticorupţie
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de
interes public
Legea 682/2002 privind protecţia martorului
Cristian Danileț, Corupţia şi
anticorupţia în sistemul juridic
Autor: jurist Ion Nistor
Anexa nr. 1
A N T E T
Nr. din
DECIZIE
privind constituirea comisiei de prevenire a faptelor de corupție
Având în vedere
prevederile:
-
OMEN Nr.5144/
2013 privind aprobarea Strategiei anticorupție în educație,
-
Regulamentului de organizare şi funcţionare al
________ nr. _____ din _____,
-
Deciziei nr. ___ din ____, de numire a directorului,
DIRECTORUL
_________
DECIDE:
Art.1. La nivelul unității de
învățământ ________ se constituie comisia
de prevenire a faptelor de corupție care va avea următoarea componenţă.
a)
preşedinte:
____________,
b)
membru:
____________,
c)
secretar :
____________.
Art.2.
Comisia
va elabora un Raport cu privire la vulnerabilitățile
identificate pe linia corupției, la care va anexa toate documentele
justificative în maxim cinci zile lucrătoare de la numirea comisiei și îl va înainta
Consiliului de Administrație și Directorului unității de învățământ.
Art.3. Comisia din unitatea de învățământ, în funcție de specific, va
ține seama în Planul de măsuri pe care îl vor elabora, pe lângă
vulnerabilitățile identificate, și de cele cuprinse în Planul de măsuri de la
nivelul ISJ___, astfel:
- înscrierea la grădiniță, școală,
liceu,
- înscrierea la clasa pregătitoare,
- constituirea claselor la început de an școlar,
- transferul elevilor,
- activitatea 'Școală după școală',
- meditații particulare cu elevii de la
clase,
- constituirea fondului
comitetului de părinți,
- organizarea opționalelor, materiale auxiliare/culegeri, licitații/achiziții/reabilitări,
- organizarea examenelor naționale, examenelor de definitivare/titularizare.
Art.4. Directorul
unității de învățământ, în funcție
de concluziile cuprinse în raport, va lua următoarele măsuri legale:
a) va
elabora în regim de urgență un Plan de măsuri în vederea informării, prevenirii
și combaterii actelor de corupție ce pot să apară în unitate, ținând cont de
vulnerabilitățile identificate,
b) va
numi prin decizie o Comisie de cercetare disciplinară care va cerceta
presupusele abateri ale persoanelor implicate, cu respectarea procedurii
instituite de art. 280-282 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 pentru
personalul didactic/didactic auxiliar și art. 247—252 din Legea nr. 53/2003
Codul Muncii, pentru personalul nedidactic, în condițiile în care există
suspiciuni de încălcare a normelor legislative de către angajații unității sau
există sesizări în acest sens.
Art.5. Directorul unității de învățământ va proceda la:
·
prelucrarea OMEN Nr.5144/2013 privind aprobarea
Strategiei anticorupție în educație în cadrul Consiliilor Profesorale din
unitatea de învățământ,
·
prelucrarea OMEN Nr.5144/ 2013 privind aprobarea
Strategiei anticorupție în educație și a legislației aplicabile cu părinții, la
nivelul fiecărei clase/grupe, discutarea în cadrul orelor de dirigenție a
aspectelor legate de fenomenul corupției, cauze, consecințe (noțiuni generale).
Art.6. Directorul
unității de învățământ va informa
de urgență ISJ ____cu privire la aspectele constatate în urma verificării.
Art.7. Directorul
unității de învățământ va proceda la/dispune:
- revizuirea regulamentelor interne prin introducerea unor clauze referitoare la prevenirea faptelor de corupție în unitatea de învățământ,
- activități educative,
- campanii de informare a elevilor și părinților din unitatea de învățământ privind cauzele și consecințele faptelor de corupție,
- încheierea unor parteneriate de colaborare cu ONG-uri, fundații, asociații, instituții, privind informarea, prevenirea și combaterea faptelor de corupție,
- creșterea transparenței instituționale,
- îmbunătățirea strategiilor de comunicare către comunitate, părinți, mass - media.
Art.8. Directorul
unității de învățământ va intensifica cooperarea cu organele judiciare și cu
structurile de control care au atribuții în prevenirea și combaterea corupției.
Art. 9 (1) Prin
grija dnei _________ prezenta decizie se
comunică persoanelor responsabile și se afișează la avizier.
(2) Decizia va produce efecte de la
data de __________
DIRECTOR
[1] SNA
[2] Raportul de progres al Comisiei
Europene din iulie 2012
[3] Academia Română,
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a,
[4] Raportul explicativ al
Convenţiei civile privind corupţia, pct. 27
[5] Art. 308 alin. (1) din Noul Cod Penal
[6] Intrat vigoare la
data de 1 februarie 2014
Mai multe, aici https://www.edu.ro/strategia-anticoruptie
Mai multe, aici https://www.edu.ro/strategia-anticoruptie
