La data de
23.12.2019, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru proiectul de lege PL-x nr. 669/23.12.2019 privind unele măsuri
fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
În cuprinsul acestuia, se regăsesc unele
modificări ale OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul
investițiilor publice și prorogarea unor termene, modificări pe care le prezint
mai jos și pe care le consider neconstituționale:
„Art.411. - (1) Beneficiarii dreptului la
pensie pentru limită de vârstă aparţinând sistemului public de pensii, cât şi
beneficiarii pensiilor de serviciu/pensiilor militare de stat/indemnizaţiilor
pentru limită de vârstă, anticipată/anticipată parţială, reglementate prin acte
normative cu caracter special, care realizează venituri salariale sau, după
caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei
activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în
baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi
subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăților naţionale,
companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este
deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate
administrativ-teritorială, nu pot cumula pensia cu veniturile astfel realizate.
(2) Prevederile alin. (1) sunt
aplicabile persoanelor care:
a) la data intrării în vigoare a
prezentului articol sunt pensionari cumularzi;
b) după data intrării în vigoare a
prezentului articol devin pensionaricumularzi.
(3)Prevederile
prezentului articol nu se aplică persoanelor pentru care durata mandatului este
stabilită expres prin Constituţie sau care exercită un mandat ales în
autorităţi publice prevăzute în Constituţie.
(4)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din sistemul de
învăţământ preuniversitar, sănătate şi cultură, pensionat pentru limită de
vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin
decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu
poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi
numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.
(5)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din Academia
Română pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal
de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care
nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului
afectează buna funcţionare a instituţiei.
(6)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, asistenţii personali ai
persoanelor cu handicap pensionaţi pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii, pot fi menţinuţi pe post, prin decizia ordonatorului
principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană
care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului
afectează buna funcţionare a instituţiei.
(7)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din cadrul
societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la
care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, cărora li se
aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli prin hotărâre de guvern, pensionat
pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut
pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în
care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de
pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a
instituţiei.
(8)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul angajat cu
contract individual de muncă pe post de pilot din cadrul Şcolii Superioare de
Aviaţie Civilă poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal
de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care
nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului
afectează buna funcţionare a instituţiei.
Art.
412.
- (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 411 alin.(2) lit. a) care
desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă,
raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în
termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a art. 411
să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata
exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a
actului de numire în funcţie.
(2) Persoanele prevăzute la art. 411
alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile lucrătoare de la data
survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între
suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea
raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei
privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut alin. (1) şi (2) constituie
cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza
contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi
a raporturilor de serviciu.
(4) În cazul în care opţiunea este
exprimată în termenul prevăzut la alin. (1) şi (2), plata pensiei se suspendă
începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea
activităţii. Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la
pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.
(5) În termen de 5 zile lucrătoare
de la exprimarea opţiunii, angajatorul are obligaţia de a notifica în scris
casele teritoriale de pensii, Casa sectorială a Ministerului Apărării
Naţionale, Casa sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Casa sectorială
a Serviciului Român de Informaţii, după caz.
Art.
413
- Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor
prevăzute la art. 412."
MOTIVARE
Cele mai semnificative dovezi privind sacrificarea unei întregi categorii profesionale, respectiv a
militarilor Armatei României de către propria țară, de către proprii
conducători, sunt ilustrate pe deplin de prevederile OUG nr. 7/26.01.1998 privind
unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor
aplica în perioada restructurării marilor unități și de Expunerea
de motive care a stat la
baza acestui act legislativ.
Lipsit de orice pregătire profesională specifică alta decât cea pentru
care am jurat ,,să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții”, prin ordonanța mai sus menționată, modificată
prin Legea nr. 37 din 7 martie 2001, Statul Român mi-a oferit ca măsură de
protecție socială pe lângă dreptul la o pensie anticipată parțială de 1500 de
lei și dreptul de a mă angaja în orice sector de
activitate, deci inclusiv în administrația publică:
,,Art.
24. - Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate
cumula pensia cu salariul obţinut în cazul în care îşi continua activitatea ca
angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi în scop
lucrativ.”
Cu toate aceste aspecte, prin Legea nr.
329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea
cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a fost interzisă cumularea pensiei cu salariul, în
condițiile în care, dreptul la muncă fusese garantat și reprezenta un
angajament, o obligație fermă asumată prin OUG nr. 7/1998 de către Statul Român.
Astfel, am fost trădat și abandonat încă o dată de
țara mea în numele aceluiași ,,interes național”, România încălcându-și
obligațiile atât față de NATO cât și față de mine.
Iată că după exact 10 ani, prin asumarea
răspunderii pe proiectul PL-x nr. 669/23.12.2019 și implicit a dispozițiilor
mai sus prezentate, Statul Român mă trădează și abandonează, fiind pus în situația de a opta pentru pensie
sau salariu contrar voinței mele și a obligațiilor pe care și le-a asumat
România față de mine.
Pornind de la forma inițială a prevederilor avute
în vedere pentru interzicerea cumulului pensiei cu salariul și ajungând la
forma finală adoptată cu amendamente la data de 23.12.2019, consider că dispozițiile
în cauză sunt neconstituționale din următoarele considerente:
1.
Potrivit art. 47 din
Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat
în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut. În schimb,
salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă, datorată de
către angajator, deci și de stat.
2.
Prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a statuat că,
prin instituirea unei obligații de a opta între pensie și venitul din salarii
se ,,afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47
alin. (2) din Constituție, cât și dreptul la muncă consacrat prin art. 41”.
Prin urmare, în consolidarea
prevederilor constituționale și a jurisprudenței invocate mai sus, interdicția
aprobată constituie o restrângere a dreptului la pensie și a dreptului la
muncă, restrângere care însă nu se realizează în condițiile stabilite prin art.
53 din Constituție, potrivit căruia:
,,(1)
Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin
lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale,
a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților
cetățenilor; desfacerea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei
calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă
este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională
cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și
fără a aduce atingere dreptului sau a libertății”.
3. Potrivit jurisprudenței de la CEDO, dreptul de creanță este
ocrotit în aceiași măsură ca și dreptul de proprietate. Prin Decizia CCR nr.
375/2005 judecătorii au stabilit că "Nicio dispoziţie
constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu
salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru
toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o
raţiune licită".
Or, prevederile art. 18 din proiectul PL-x
nr. 669/23.12.2019 de interdicție a cumulului pensie cu salariu încalcă în mod
flagrant această decizie din următoarele considerente:
a) Exceptează
personalul din sistemul de învăţământ preuniversitar, sănătate şi cultură,
pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii;
b) Exceptează personalul din Academia
Română pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii;
c) Exceptează asistenţii personali ai
persoanelor cu handicap pensionaţi pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii;
d) Exceptează personalul din cadrul
societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la
care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, cărora li se
aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli prin hotărâre de guvern, pensionat
pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii;
e) Exceptează personalul angajat cu
contract individual de muncă pe post de pilot din cadrul Şcolii Superioare de
Aviaţie Civilă.
Este evident faptul că singurul personal
căruia i-a fost interzis cumulul pensiei cu salariul este cel care beneficiază
de pensii de serviciu și cel din sistemele neintegrate de pensii care
beneficiază de pensii de stat, respectiv:
a) Magistrații (judecători, procurori) care
beneficiază de pensie de serviciu și care nu mai pot cumula pensia cu salariul
obținut din desfășurarea unor activități de avocat, de notar, de cadru
didactic, de diplomat, jurist, etc.;
b) Militarii disponibilizați prin OUG nr.
7/1998 în numele așa zisului ”interes național”, din rândul cărora fac parte și
eu;
c) Personalul MAI, SPP, SRI, SIE, STS;
d) Funcționarii publici cu statut special
din penitenciare, etc.
Așadar,
dispozițiile criticate conțin o discriminare vădită a personalului căruia îi
sunt aplicabile față de personalul care a fost exceptat de la aplicare, contravenind
flagrant principiului egalității în drepturi prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituția
României.
Cu
alte cuvinte, se creează o gravă discriminare inadmisibilă între personalul beneficiar
ar unor pensii de serviciu/de stat și ceilalți pensionari din sistemul unitar de pensii publice în
condițiile în care nu există nicio rațiune licită care să justifice această
legiferare.
Având în vedere că în expunerea de motive
nu există prezentată nicio rațiune a discriminării menționate, în spiritul
aceleiași Decizii CCR nr. 375/2005 ar putea rezulta
concluzia, inacceptabilă şi absurdă, că legiuitorul a instituit o
sancţiune pentru personalul care s-a aflat în serviciul justiţiei, apărării,
internelor, serviciilor speciale, etc. timp de cel puţin 25 de ani - durată
prevăzută pentru acordarea pensiei de serviciu/de stat - şi anume aceea de a nu
putea beneficia de această pensie în cazul în care prezenţa lor ar fi utilă și
necesară în diverse locuri de muncă din cadrul unor autorități și instituții de
stat, tocmai datorită pregătirii și experienței de excepție acumulate.
În opinia mea, măsura luată de Executiv
strict împotriva unui grup restrâns de pensionari pe motivul că respectivii nu
beneficiază de pensii pe criteriul ”contributivitații” este complet inechitabilă,
populistă care poate fi percepută ca o pedeapsă aplicată
acestora pentru simplul motiv că și-au desfășurat activitatea în sectoare de
activitate speciale, că munca lor cumva a fost lipsită de importanță și în
consecință, nu sunt altceva decât niște „proscriși” care trebuie să fie scoși
în afara legii, mai precis, să nu beneficieze de aceleași drepturi de care
beneficiază ceilalți cetățeni ai României.
Un
astfel de raționament este inacceptabil, este lipsit de o rațiune licită și
coroborat cu faptul că măsura interdicției nu se aplică în mod egal pentru toți
cetățenii, așa cum a decis CCR prin Decizia nr. 375/2005, conduce fără drept de tăgadă la neconstituționalitatea
deciziilor adoptate.
4. Este adevărat că prin DECIZIA nr. 1.414 din 4 noiembrie
2009, CCR s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispoziţiilor art.
17-22 prevăzute în cap. IV din Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi
instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului
de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul
Monetar Internaţional, cu privire la interzicerea cumulului pensie salariu,
susținând că acestea sunt constituționale.
Este extrem
de important de reținut însă care a fost proporționalitatea între obiectivul
urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, or, potrivit motivelor
care au determinat adoptarea Legii nr. 329/2009, scopul acestuia a fost
combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce
afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum şi
prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturând "imaginea
unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea
economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa
naţională".
Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu
caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să
conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei
naţionale".
Una dintre măsurile reglementate de
legiuitor la acel moment critic a fost aceia de restrângere a dreptului de a
cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite
două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică, pe de o
parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul
salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte.
Justificarea
unei astfel de limitări a rezidat în degrevarea bugetului de stat, respectiv a
celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afecta veniturile
persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura
adoptată a fost proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul
unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în
realizarea lui, şi s-a aplicat în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor
aflate în ipoteza normei.
Or,
contrar măsurilor adoptate la acel moment critic pentru țară, dispozițiile
actuale sunt neconstituționale întrucât pe de o parte suprimă complet nivelul
mai sus menționat considerat rezonabil de Curte, măsura fiind astfel una
excesivă în condițiile în care țara nu se confruntă cu o criză, și pe de alta,
se aplică în mod discriminatoriu doar unui grup restrâns de persoane, contrar
Deciziei CCR nr. 375/2005.
5. De asemenea, prin DECIZIA din 20
martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (Cap. IV,
paragrafele 17-25 din Legea nr. 329/2009), având în vedere ”interesul
public” generat
de criza care a determinat luarea unor măsuri excepționale de către legiuitorul
român, respectiv norme noi în privinţa salariilor din sectorul public în
vederea raţionalizării cheltuielilor publice, aşa cum impunea contextul
excepţional al crizei financiare şi economice globale, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul în
condițiile extreme mai sus menționate respectă justul echilibru între interesele
generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor.
În cauză, dispozițiile criticate
privind interzicerea cumulului pensie cu salariu doar pentru un grup restrâns
de persoane sunt
excesive, nejustificate și implicit
neconstituționale întrucât Guvernul României nu poate invoca Decizia CCR nr.
1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, pentru
simplul fapt că în acest moment, nu există o criză financiară globală, nu
există un context care să pună în pericol statul de drept și care să impună, în
numele ”interesului public” național, adoptarea unor
măsuri excepționale.
Susținerea Executivului
din expunerea de motive a asumării răspunderii pe proiectul de lege PL-x nr.
669/23.12.2019 potrivit cărora posibilitatea cumulului ”presupune un efort
dublu asupra bugetului general consolidat”, cumularzii ”beneficiind atât de
plata salariului cât și a pensiei publice” nu se poate reține întrucât, potrivit
art. 47 din Constituția României republicată, pensia este un drept fundamental,
garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut.
În schimb, salariul
constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă iar posturile care actualmente
sunt încadrate cu cumularzi sunt oricum deja bugetate indiferent de cine le ocupă,
deci nu există niciun fel de efort asupra bugetului general consolidat.
De asemenea, susținerea guvernului că prin
interzicerea cumulului se vor face economii de circa 270 mil. de lei este
complet nerealistă pentru că deja au fost exceptați de la interdicția cumulului
toți pensionarii beneficiari ai unor pensii obținute pe principiul contributivitații
al căror număr se ridică la zeci de mii (sănătate, cultură, învățământ, etc.).
Deci nu mai poate fi vorba de o asemenea sumă în condițiile în care noile
reglementări se aplică doar unui grup restrâns
de pensionari.
Mai
mult, susținerea Executivului este complet falsă și pentru faptul că posturile
eliberate de cei care vor fi afectați de dispozițiile criticate vor fi obligatoriu
încadrate cu alte persoane pe care angajatorii le vor plătit din același buget
național consolidat, deci nu va rezulta niciun fel de economie, eforturile
financiare fiind aceleași.
Ceea ce din păcate nu a luat în calcul
Executivul, eliberarea posturilor de către specialiștii actuali în a căror
pregătire s-au investit de-a lungul anilor importante sume de bani și al căror grad
de pregătire profesională a ajuns la un înalt nivel, nu aduce decât
dezechilibre în funcționarea administrației publice și cheltuieli suplimentare
consistente ocazionate de perfecționarea noilor angajați.
6. Un alt motiv de neconstituționalitate al deciziilor în
cauză, constă în faptul că Guvernul României nu poate invoca deciziile
menționate la pct. 4 și 5, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia
CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, deoarece în acest
moment nu există un context intern/extern de criză care să justifice aplicarea
unor măsuri de limitare a unor drepturi constituționale iar acest fapt este demonstrat de
următoarele date după cum urmează:
Conform datelor Eurostat și Institutului
Național de Statistică:
- România are a doua creștere economică din
Europa cu 4,6%;
- Față de anul 2018, PIB a înregistrat o
creştere cu 4,6%. În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, Produsul
Intern Brut a crescut cu 4,8%, iar în trimestrul al doilea față de aceeași
perioadă a anului trecut s-a constatat o creştere cu 4,4% pe seria brută şi cu
4,6% pe seria ajustată sezonier.
Conform
măsurilor adoptate de Parlamentul României și susținute de actualul guvern:
- Pentru anul 2020, creșterea salariului de
bază minim brut pe țară garantat în plată de la 2.080 lei la 2.230 lei;
-
Menținerea indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică conform
Legii-cadru nr. 153/2017;
-
Creşterea salariilor bugetarilor cu 25% de la 1 ianuarie 2020;
-
Acordarea unor sporuri de 25% pentru polițiști și funcționarii cu statut
special;
- Menținerea voucherelor
de vacanță și a indemnizațiilor de hrană pentru angajații din instituțiile de
stat conform Legii nr. 94/2014 și Legii-cadru nr. 153/2017;
- Creșterea indemnizațiilor de merit
instituite prin Legea nr. 118/2002;
- Asigurarea unor fonduri suficiente în
vederea desfășurării normale a activităților federațiilor naționale;
- Dublarea alocațiilor copiilor de către
Parlamentul României;
- Creșterea punctului de pensie cu 40% la
toate pensiile din sistemul de stat;
- Corecții în plus ale pensiilor
militarilor;
- Scăderea
TVA-ului la alimente;
- Programe
pentru stimularea/reinserţia profesională inclusiv a celor plecaţi la muncă în
străinătate;
- Modernizarea
aeroporturilor din Bucureşti, Timişoara şi Constanţa;
- Declanşarea
lucrărilor de construcţie pentru Autostrada Sibiu – Piteşti, Autostrada de
Centură a Capitalei şi Drumul expres Piteşti – Craiova;
- Demararea
procedurilor pentru construirea autostrăzii Tg. Mureş – Iaşi – Ungheni cu
fonduri europene şi finalizarea procedurilor pentru construirea autostrăzii
Comarnic – Braşov în Parteneriat Public – Privat;
- Finalizarea
procedurilor şi începerea construcţiei pentru spitalele regionale de la Iaşi,
Craiova şi Cluj cu fonduri europene;
- Eliminarea supraaccizei la carburanți;
- Guvernul şi-a programat investiţii de
4,5% din PIB anul viitor, adică 50,8 miliarde de lei, cu 6 miliarde de lei în
plus faţă de anul acesta.
7. Conform Deciziei CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ,,esența
legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al
unei libertăți este tocmai caracterul excepțional și temporar al acestuia”. (...). Într-o societate
democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și
libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu
există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în
pericol”.
În concluzie, restrângerea unor drepturi și
libertăți fundamentale nu se poate aplica decât în situații extreme or în acest
moment, nu există motive care să justifice luarea măsurilor de interdicție a
cumulului pensie salariu, dispozițiile adoptate intrând în contradicție cu
decizia mai sus menționată, ceea ce scoate în evidență neconstituționalitatea
acestora.
Cel mai solid
argument constă în faptul că datorită depășirii crizei economice
care a constrâns Guvernul României să ia măsurile extreme la care am făcut deja
referire, prin
Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014 publicată în M.O. nr. 753 din 16 octombrie 2014, Parlamentul
României a abrogat prevederile prevăzute de litera c) a articolului 1 şi
capitolul IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile
salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare", cuprinzând articolele 17-26, din
Legea nr. 329/2009.
În acest
context, dincolo de faptul că nu există o situație de criză care să le
justifice, dispozițiile adoptate privind interzicerea cumulului pensiei cu
veniturile salariale doar pentru un grup restrâns de persoane fără a fi
aplicabile tuturor pensionarilor din România și fără a stabili și un nivel al
pensiei nete până la care poate opera cumulul, deci în absența întrunirii
condițiilor de obiectivitate și rezonabilitate și proporționalitate impuse de
principiul nediscriminării și de prevederile art. 53 din Constituția României
referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi, apreciez că sub forma
actuală, limitează în însăși substanța lor dreptul la muncă și dreptul la
pensie, iar în opinia mea, sunt NECONSTITUȚIONALE.
Vedeti si
https://www.legistm.ro/blog/cadrul-juridic-al-parteneriatului-romania-nato
https://www.legistm.ro/blog/masurile--de-protectie-sociala-a-personalului-militar
https://www.legistm.ro/blog/cadrul-juridic-al-parteneriatului-romania-nato
https://www.legistm.ro/blog/masurile--de-protectie-sociala-a-personalului-militar
Un comentariu:
Felicitari! Foarte bine argumentat.
Trimiteți un comentariu