SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE  asupra Legii privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative (PL-x nr. 669/2019), propus spre adoptare prin angajarea răspunderii Guvernului la data de 23 decembrie 2019, în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, pe care o considerăm neconformă cu prevederile art.1 alin (4), art. 16, art. 41 alin. (1), art. 44  alin.(1), art. 47 alin.(2) art. 53, art. 61 alin.(1) și art.114 din Constituția României, republicată, pentru următoarele motive: 

 (...)

4. Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și

completarea unor acte normative (PL-x nr. 669/2019) încalcă prevederile art.

16, art. 41 alin. (1), art. 44 alin.(1) și ale art. 47 alin.(2) din Constituție.

Prin introducerea art. 411, art.412și art. 413in Ordonanța de urgență a

Guvernului nr. 114/2018 se interzice cumularea pensiei pentru limita de vârstă

aparținând sistemului public de pensii cu venituri salariale obținute în cadrul

autorităților și instituțiilor publice centrale, locale, regii autonome, societăți

naționale, companii naționale si societăți comerciale la care capitalul social este

deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.

Persoanele aflate într-o astfel de situație sunt obligate să opteze între suspendarea

plații pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă.

Prevederile 411, art.412și art. 413 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 41

alin.(1) , art. 44, art. 47 alin.(2) și art. 53 din Constituție, republicată, pentru

următoarele considerente:

Normele nou introduse condiționează continuarea raporturilor de muncă sau

impun încetarea forțată a acestora, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu,

care contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Interzicerea cumulului

pensiei cu salariul se aplica doar unei anumite categorii de persoane, celor care au

raporturi de munca cu autoritățile și instituțiile publice centrale, locale, regii

autonome, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale la care

capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate

administrativ-teritorială.

Aceste masuri vin pe fondul unei puternice crize a forței de munca în

Romania. Îmbătrânirea populației, deprofesionalizarea tinerilor și, cel mai grav,

migrația masivă în vestul Europei, au adus angajatorii din România în situația de a

pune dezvoltarea afacerilor în așteptare sau de a închide afaceri din cauza

deficitului de forță de muncă. Acest fenomen se manifestă atât in mediul privat cât

și în instituții publice, societăți sau companii cu capital de stat.Potrivit studiilor de

specialitate, România se află pe locul al doilea, la nivel mondial, după Japonia, la

lipsa de personal specializat. În acest context, interzicerea cumulului pensiei cu

salariul, pentru anumite categorii, conduc la adâncirea crizei fortei de munca, la

crearea de dezechilibre în anumite sectoare de activitate ( în sanatate, învatamant,

cercetare, etc.) unde formarea profesionala este de durată și nu pot exista soluții

imediate.

Potrivit Deciziei nr. 297 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 513, Partea I, din 20 iulie 2011, nicio dispoziție constituțională nu

împiedică legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o

asemenea măsură sa se aplice în mod egal pentru toți cetățenii. Sub acest aspect,

apreciem că textele nou introduse încalcă egalitatea in drepturi a cetățenilor,

principiu consacrat de art. 16 alin.(1) din legea fundamentală.

Prin introducerea celor trei articole este afectat dreptul la munca, prevăzut de

art. 41 alin. (1) din Constituție, republicată, potrivit căruia: „Dreptul la muncă nu

poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului

de muncă este liberă.” În lumina acestor texte, dreptul la muncă al unei persoane nu

poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoana fiind liberă să

muncească.

Deasemeni, dreptul la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție,

republicată, este încălcat. Constituția nu instituie o obligație de a ieși la pensie, ci un

drept al cetățenilor de a obține pensia la împlinirea condițiilor de vârsta și stagiu

prevăzute de lege. Nu se poate stabili că o persoana care a contribuit la fondul de

pensii să fie privată de plata pensiei pentru o anumita perioadă de timp, pe durata

exercitării activității. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se

datorează pentru munca prestata în trecut. Salariul constituie retribuția angajatului

pentru munca prestată, datorată de angajator, deci și de autoritățile și instituțiile

publice centrale sau locale, indiferent de modul de finanțare și/sau subordonare,

precum și de regii autonome, societăți naționale, companii naționale și societățile la

care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate

administrativ-teritorială.

Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicată in Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 786 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a statuat

că pensia este plătită în conformitate cu contribuțiile depuse de angajat pe durata cât

și-a desfășurat activitatea, din bugetul asigurărilor sociale de stat, și nu de la bugetul

anual de stat. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime, potrivit art.

47, și se datorează pentru munca trecută.

Salariul constituie retribuția angajatului pentru munca prezentă, datorată de

către angajator, deci și de către stat în aceasta calitate, și nu are nicio legătura cu

pensia, care se acordă pentru o muncă efectuată în timp până la vârsta pensionării.

Munca trecută care este plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat nu vine în

concurs cu munca prezentă pentru care salariatul primește o retribuție lunară de la

bugetul de stat, aflându-se în succesiune, și nu în concurs.

Cumularea lor nu poate fi afectată sub nicio formă, pensia fiind un drept

câștigat și nicio reglementare legală nu-l poate înlătura.

Interzicerea cumulului pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate

profesională desfășurată în cadrul autorităților și instituțiilor publice, și corelativ, se

impune obligația persoanelor aflate în situația menționată de a opta pentru pensie ori

pentru veniturile realizate din activitatea profesională, altfel spus, de a renunța la

pensie continuându-și activitatea profesională sau de a înceta activitatea profesională

aducătoare de venituri și de a-și conserva pensia, limitează atât dreptul la pensie

prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cat și dreptul la munca consacrat prin

art. 41 din legea fundamentală, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 82, Partea

I, din 15 ianuarie 2009 publicată in Monitorul Oficial al României nr. 33 din 16

ianuarie 2009.

Atât dreptul la munca cât și dreptul la pensie sunt drepturi constituționale

fundamentale, garantate cetățenilor români. O restrangere a dreptului la pensie și a

dreptului la muncă, ar putea să se realizeze doar in condițiile art. 53 din Constituție,

republicată, potrivit caruia:

„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin

lege și numai dacă se impune, dupa caz, pentru: apărarea securitații naționale, a

ordinii, a sanătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertaților cetațenilor;

desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamităti naturale,

ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrăngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate

democratică. Masura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o,

să fie aplicatăîin mod nediscriminatoriu și fară a aduce atingere existenței

dreptului sau a libertății”.

Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 1414/2009 a statuat competența

legiuitorului de a decide asupra limitării acestor drepturi, cu precizarea că legiuitorul

nu poate acționa aleatoriu, fara o justificare obiectivă. În prezenta situație nu exista

justificări, de natura celor prevăzute în cuprinsul art. 53, care să justifice o asemenea

măsură. Prin urmare, câtă vreme nu există o justificare rezonabilă, apreciem ca legea

încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, republicată.

De esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiuțui unui drept sau

a unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acestuia. Într-o societate

democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și

libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu

există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în

pericol.

Atât Constituția României, în art. 53, cât și documentele internaționale în

materia drepturilor omului, de exemplu, Convenția europeană a drepturilor omului,

Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, admit posibilitatea

diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în

anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin

aceasta nu este atinsă chiar substanța dreptului. Suspendarea, chiar și temporară,

a dreptului de a beneficia de pensie constituie o restrângere a dreptului fundamental

la pensie. O restrângere a dreptului fundamental la muncă o constituie obligarea de

opta între a continua raportul de muncă sau încetarea forțată a acestuia

Semnalăm că sunt încălcate și prevederile art. 44 din Constituție, republicată,

referitoare la dreptul de proprietate privată, precum si ale art. 1 paragraful 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauza

Buchen contra Cehiei – 2002, noțiunea de „bun” înglobează orice interes al unei

persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și

dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate. Așa fiind, interdicția de a

cumula pensia cu salariul, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituție

echivalează practic cu o expropriere.

Pentru aceste considerente, apreciem că Legea privind unele măsuri fiscal bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională.
Detalii  aici https://www.stiripesurse.ro/breaking-psd-a-contestat-la-ccr-schimbarile-din-oug-114-document_1417391.html?fbclid=IwAR2QqTPs_4Jzc7a6ECjab3eSQBNGFGtrR_UHq6b6uGA09atGJMYt_xfOK98