Măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil și reconversia profesională

 

În decembrie 1989, Armata României avea pe atunci o doctrină proprie, bazată pe apărarea țării spre toate orizonturile, un efectiv de vreo 300.000 de militari-luptători activi, constituiți în patru Armate (cu 10 divizii mecanizare, dislocate în zonele de operații, cu două divizii de tancuri – una la București și alta la Târgu Mureș, în general, pentru contralovitură, dar nu numai –, cu 6 brigăzi de vânători de munte, cu numeroase mari unități și unități de artilerie, de rachete și artilerie antiaeriană, cu o logistică pe măsură), în o mulțime de comandamente ale armelor, cu o divizie de aviație și câteva regimente de aviație, cu două divizii de apărare antiaeriană, cu o divizie maritimă, o brigadă de vedete purtătoare de rachete și torpiloare și numeroase alte forțe, la care se adăuga o rezervă substanțială de vreun milion și mai bine de luptători, încadrați, la nevoie, potrivit planurilor de mobilizare, pentru completarea cu efective a unităților operative și în unitățile și marile unități prevăzute a se înființa în caz de război, ele însele având, în stoc, nu doar armamentul și munițiile necesare, ci și echipamentul, pus pe umerașe, în unitățile și marile unități active, care aveau obligația managementului punerii în operă a planurilor de înființare a acestora [1].

Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO a avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu standardele NATO, dimensionând efectivele militare de la 300.000 la 70.000.

Pentru a veni în întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale.

Ulterior, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 a suferit modificări și completări aduse de către:

• Ordonanţa nr. 73 din 27 august 1999;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 37 din 1 martie 2001;
• Legea nr. 37 din 7 martie 2001;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 210 din 22 decembrie 2005;
• Legea nr. 118 din 30 iunie 2010.

În perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 prevedea unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, astfel:

ART. 1 Personalul militar şi salariaţii civili din cadrul unităţilor militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în prezenta ordonanţa, ca urmare a programului de restructurare a armatei, care se referă la:

a) desfiinţarea de comandamente, mari unităţi, unităţi, subunitati şi formaţiuni din compunerea armatei în timp de pace;

b) transformarea sau redimensionarea structurilor militare, având drept urmare diminuarea numărului de funcţii prevăzute în statele de organizare în timp de pace;

c) redislocarea structurilor militare în alte localităţi, la o distanta mai mare de 50 km.

ART. 6 (1) În perioada de restructurare a armatei, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot cere trecerea în rezerva, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, astfel:

a) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime integrala, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 30 de ani bărbaţii şi 25 de ani femeile;

b) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 20 de ani, din care cel puţin 10 ani în serviciul militar;

ART. 8 (1) Cadrele militare cu o vechime în serviciu mai mica de 20 de ani pot trece în rezerva, la cerere, sau pot fi trecute în rezerva de către Ministerul Apărării Naţionale ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare a armatei, beneficiind de o plata compensatorie*) neimpozabilă, corespunzătoare vechimii în serviciu, al carei cuantum este de:

a) 12 solde lunare brute, pentru o vechime mai mica de 7 ani;

b) 15 solde lunare brute, pentru o vechime cuprinsă între 7 şi 15 ani;

c) 20 de solde lunare brute, pentru o vechime mai mare de 15 ani.

ART. 15 (1) În sensul prezentei ordonanţe, prin măsuri active de protecţie se înţelege acele măsuri care au ca scop combaterea şomajului şi sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pentru a dobândi statutul de persoana ocupată.

(2) Măsurile active se realizează de Ministerul Apărării Naţionale împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu alte ministere şi agenţii cu atribuţii în domeniul ocupării forţei de muncă.

(3) Personalul militar şi salariaţii civili disponibilizaţi prin restructurarea armatei beneficiază de servicii de preconcediere organizate de Ministerul Apărării Naţionale, respectiv de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

ART. 16 În vederea realizării măsurilor active de protecţie şi a serviciilor de preconcediere Ministerul Apărării Naţionale va încheia cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cu alte ministere şi agenţii implicate acorduri de colaborare privind tipurile de măsuri active şi procedurile de implementare a acestora.

ART. 17 Cheltuielile pentru înfăptuirea măsurilor active şi a serviciilor de preconcediere vor fi suportate din bugetul de stat şi din alte surse atrase în condiţiile legii.

ART. 24 Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate cumula pensia cu salariul obţinut în cazul în care îşi continua activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi în scop lucrativ.

În anul 2008, Ministerul Apărării Naționale emite Norma privind reconversia profesională în Ministerul Apărării din 16.01.2008, care la art. 10 alin. (1) precizează:

Centrele militare, prin referenții de specialitate, răspund de aplicarea pe plan local a serviciilor de preconcediere și a măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă și au următoarele atribuții:

d) identifică posturile care sunt sau urmează a fi disponibile în sectorul public și în cel privat, ofertele pentru cursuri de calificare/recalificare profesională organizate pe plan local, precum și condițiile de participare la acestea.

În anul 2001, Parlamentul României emite Legea nr. 37 din 7 martie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale. Legea a intrat în vigoare la 13 martie 2001.

Expunerea de motive a Proiectui de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2001 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.7/1998 poate fi urmărită aici.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fost prevăzute şi unele dispoziţii din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crea un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă:

,,Art. 26 (1): „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată/determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime în muncă, dobîndit până la data pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.”

În Raportul privind activitatea Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului pe anul 2012, la capitolul Respectarea drepturilor omului în Ministerul Apărării Naţionale [2] se precizează:

,,În sistemul militar, factorul uman reprezintă una din cele mai importante investiţii, conştientizarea acestui tip de raportare a omului la tot ce îl înconjoară reprezentând cheia managementului în societatea modernă. Acesta este vectorul acţiunii militare într-o schemă praxiologică care cuprinde şi alţi termeni: scopul, obiectul acţiunii, metoda, situaţiile, operaţiile, rezultatul. Capitalul uman este o resursă strategică fundamentală, care trebuie îndrumată administrativ şi condusă în deplină armonie între structura şi comportamentul persoanei şi suprastructura socială în care se integrează.

În ultimul deceniu, organismul militar a parcurs un amplu proces de reformă, modernizare şi restructurare, în scopul creării unor capacităţi de apărare credibile şi eficiente, apte să răspundă modificărilor majore din mediul de securitate internaţional şi să asigure îndeplinirea cerinţelor impuse de integrarea României în Alianţa Nord – Atlantică şi în Uniunea Europeană. Acest proces complex a beneficiat de sprijin din partea statelor aliate şi a partenerilor strategici.

Este demn de reţinut faptul că, dacă în timp de pace privaţiunile impuse de serviciul militar înseamnă limitări drastice ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în timp de război sau campanie înseamnă sacrificiul suprem.

Acesta este motivul pentru care statul trebuie să prevadă o compensare pe măsura privaţiunilor impuse, altfel serviciul militar nu va mai fi atractiv pentru proiecţia unei cariere şi nu va reuşi să absoarbă resurse umane valoroase. Serviciul militar va fi doar o soluţie temporară, acceptată in extremis, de persoane lipsite de alternative de existenţă, iar instituţia militară va fi nevoită să accepte o resursă umană formală, slab pregătită, greu utilizabilă.

Referitor la Calitatea vieţii personalului şi reconversia profesională, activităţile derulate în anul 2012 au vizat, în principal, următoarele:

În domeniul calităţii vieţii personalului armatei:

a) identificarea şi analizarea disfuncţiilor sociale semnalate de către structurile armatei şi promovarea, prin Comisia Centrală pentru Probleme Sociale, a unor măsuri adecvate de soluţionare;

b) iniţierea şi menţinerea unui dialog sistematic pentru identificarea personalul armatei/familiilor acestora care întâmpină dificultăţi socio-medicale şi promovarea unor măsuri de sprijin, inclusiv prin desfăşurarea unor acţiuni caritabile;

c) încheierea de protocoale cu organizaţii neguvernamentale în vederea derulării unor acţiuni caritabile dedicate urmaşilor celor decedaţi în teatrele de operaţii internaţionale şi în acţiuni militare interne.

d) au fost actualizate valorile normelor de hrană pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale şi drepturile de echipament pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari din Ministerul Apărării Naţionale.

În domeniul calităţii vieţii personalului în rezervă/retragere şi reconversiei profesionale:

a) menţinerea unui dialog sistematic cu structurile asociative ale personalului militar în rezervă/retragere şi monitorizarea modului în care sunt rezolvate problemele acestor categorii de personal de către autorităţile statului cu responsabilităţi în domeniu;

b) iniţierea demersurilor pentru elaborarea proiectului de ordin privind unele măsuri pentru sprijinirea activităţii structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă/retragere şi ale veteranilor de război, care desfăşoară activităţi în sfera de competenţe a Ministerului Apărării Naţionale;

c) iniţierea demersurilor pentru elaborarea proiectului privind atestarea şi certificarea profesională a personalului militar pentru ca deprinderile şi cunoştinţele dobândite în armată să devină transferabile în mediul profesional civil.

Urmărirea permanentă a dezvoltării managementului resursei umane civile promovate la nivelul Ministerului Apărării Naţionale vizează toate aspectele şi procesele specifice managementului resurselor umane: recrutare şi selecţie, promovare în carieră, evaluarea performanţelor profesionale individuale şi salarizare, precum şi perfecţionarea pregătirii profesionale şi aplicarea unor măsuri active de protecţie socială pentru persoanele disponibilizate.

Respectarea obligaţiilor internaţionale

Apartenenţa la Alianţa Nord – Atlantică presupune pentru România, pe lângă beneficiile evidente în domeniul asigurării securităţii proprii, şi o serie de obligaţii, inclusiv împărţirea echitabilă a eforturilor pentru asigurarea în comun a securităţii şi stabilităţii, fie că acestea sunt de natură financiară, materială, în domeniul activităţilor politice şi diplomatice, al dezvoltărilor conceptuale sau al participării cu trupe în teatrele de operaţii.

Ca membru responsabil şi credibil al comunităţii internaţionale, România a acţionat în continuare pentru susţinerea unui profil strategic de furnizor de securitate atât la nivel global şi regional, prin promovarea intereselor naţionale şi acţionând pentru menţinerea unui climat de stabilitate şi prosperitate sigur şi stabil.

În sensul celor menţionate mai sus, România este un membru activ în cadrul organizaţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii internaţionale (ONU, NATO, UE) şi participă consecvent şi consistent la misiunile şi operaţiile conduse sub egida sau comanda acestora, precum şi în coaliţii şi iniţiative de cooperare militară regională.

România va continua să acţioneze sistematic şi consecvent, în conformitate cu interesul naţional, pentru respectarea angajamentelor asumate faţă de organizaţiile, alianţele şi coaliţiile la care este parte. Prin urmare, potenţiala retragere a trupelor româneşti din teatrele de operaţii se va face pe baza deciziei politice a autorităţilor statului, fie atunci când vor fi fost îndeplinite obiectivele politico-militare ale campaniilor, operaţiilor sau misiunilor la care participă militarii români, fie când se va considera că participarea României la acestea nu mai serveşte interesului naţional sau aliat.

În acest sens, Ministerul Apărării Naţionale acordă prioritate maximă asigurării securităţii personalului care, conform deciziilor politice, participă la operaţiile din zonele de conflict, scop în care face eforturi deosebite pentru îmbunătăţirea tehnicii şi echipamentelor militare dislocate în operaţii.

Aceste aspecte reprezintă, în opinia noastră, motivaţia principală pentru care România participă cu trupe în teatrele de operaţii sau în misiuni individuale, la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară şi individuale, în principalele zone fierbinţi de pe glob.

Participarea se face în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, a Strategiei de întrebuinţare a forţelor Armatei României la misiuni în afara teritoriului statului român şi a angajamentelor internaţionale asumate, de participare cu forţe la misiuni sub egida NATO, UE şi ONU.

Începând cu anul 2000, Ministerul Apărării Naţionale a pus bazele ,,Programului de reconversie profesională a personalului militar disponibilizat din Armata României”, elaborat cu expertiza specialiştilor NATO şi acceptat spre finanţare de Banca Mondială.

În anul 2001, Banca Mondială a alocat armatei, prin intermediul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, o primă tranşă de 500.000 USD.

Pentru utilizarea acestor fonduri, au fost încheiate acorduri de colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Demersurile s-au finalizat cu modificarea Acordului de împrumut RO 3849, încheiat între România şi Banca Mondială în 1995, aprobat prin  Hotărârea de Guvern nr. 746 din 26 iulie 2001 pentru aprobarea amendamentelor convenite prin Scrisoarea semnată la Washington la 1 iunie 2001 şi la Bucureşti la 26 iunie 2001 între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare referitor la Proiectul privind forţa de muncă şi protecţia socială, semnat la Washington la data de 23 august 1995.

După finalizarea cadrului legislativ, pe baza Acordului de colaborare dintre Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, încheiat la 30.03.2001, s-a trecut la realizarea măsurilor active de protecţie socială, cursuri de calificare/recalificare, plasament pe piaţa forţei de muncă, servicii de ocupare-mutare, asistenţă pentru deschiderea unei afaceri, acordarea de microcredite şi incubatoare de afaceri.

Aceste măsuri s-au derulat conform prevederilor şi criteriilor stabilite de instituţia finanţatoare şi au fost cuprinse în Ghidul de implementare a măsurilor active de protecţie socială, al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Situațiile statistice indică faptul că până la sfârşitul lunii martie 2002, au optat pentru reconversie profesională şi au beneficiat de măsurile prevăzute în program 5.255 cadre militare disponibilizate. Dintre acestea, 3.893 au fost consiliate în scopul reorientării profesionale, 336 au fost plasate pe piaţa forţei de muncă, la 300 li s-a acordat consultanţă pentru deschiderea unei afaceri, iar 100 au început propria afacere.

Totodată, în aceeaşi perioadă, 597 cadre militare disponibilizate au urmat cursuri de calificare/recalificare organizate prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor sale teritoriale, costul acestora ridicându-se la aproximativ 78.000 USD.

În plus, 23 ofiţeri disponibilizaţi au absolvit cursul ,,Departamentul pentru pregătirea personalului didactic”, organizat şi finanţat de Ministerul Apărării Naţionale, costurile acestuia ridicându-se la 30 milioane lei.

Restrângerea drepturilor militarilor rezerviști dosponibilizați

În anul 2009, a fost adoptată Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional

Legea avea ca obiect, printre altele, reglementarea: c) condiţiile exercitării cumulului pensiei din sistemul public de pensii şi sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau pe baza actului de numire în funcţie, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar;

 Cap. IV (art.17 – 26) din Legea 329/2009 prevedea:

Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare

ART 17 (1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.

ART 18 (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

ART. 19 (1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.

ART 20 Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.

ART. 21 În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.

ART. 22 Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.

ART 23 (1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.

ART. 24 Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 25 Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.

ART. 26 În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează instrucţiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cap. IV din Legea 329/2009 a fost abrogat la 19.10.2014 de art. unic din Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Expunerea de motive care a stat la baza acestei legi se poate consulta, iar întregul demers legislativ de abrogare a Cap. IV din Legea 329/2009 poate fi urmărit aici.

În luna decembrie 2019 la Camera Deputaților a fost înregistrat documentul PL-x nr. 669/2019 -Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

La data de 23.12.2019, Guvernul îsi angajeaza raspunderea în fata Parlamentului pe acest proiect de lege.

Forma inițiatorului - modificată și completată ca urmare a includerii unor amendamente formulate de senatori și deputați în conformitate cu art.114 alin.(3) din Constituție, acceptate de Guvern se poate urmări aici.

Proiectul pe care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului prevede:

"Beneficiarii dreptului la pensie pentru limita de vârstă aparținând sistemului public de pensii, cât și beneficiarii pensiilor de serviciu/pensiilor militare de stat/indemnizațiilor pentru limită de vârstă, anticipată/anticipată parțială, reglementate prin acte normative cu caracter special, care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, nu pot cumula pensia cu veniturile astfel realizate".

Mai exact, cumulul va fi interzis atât între pensiile din sistemul public de stat și veniturile bugetare, cât și între acestea din urmă și pensiile din legi speciale. Sunt vizate și pensiile pentru limită de vârstă, dar și cele anticipate.

Guvernul a venit cu câteva exceptări de la această interdicție:

• personalul din învățământul preuniversitar, sănătate și cultură pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului contributivității care poate fi menținut pe post la decizia ordonatorului principal de credite, numai dacă postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar și numai dacă neocuparea postului afectează buna funcționare a instituției;
• în aceleași condiții, personalul Academiei Române și asistenții personali ai persoanelor cu handicap;
• personalul din societățile/companiile naționale și societățile comerciale la care capitalul social e deținut integral/majoritar de stat și cărora li se stabilește bugetul de către Guvern, în aceleași condiții ca cei de mai sus;
• personalul angajat cu contract de muncă pe post de pilot din cadrul Școlii Superioare de Aviație;
• pentru mandatele pentru care Constituția stabilește expres durata sau pentru mandatele alese în autorități publice prevăzute de Constituție.

Sursa:

1. https://www.justitiarul.ro/somnul-de-moarte-al-unei-ratiuni-in-metastaza-Starea actuală a României: Somnul de moarte al unei rațiuni în metastază, general brg. (r) dr. Gheorghe Văduva
2. https://oado.wordpress.com/2013/06/09/raportul-privind-activitatea-organizatiei-pentru-apararea-drepturilor-omului-pe-anul-2012/ - Raportul privind activitatea Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului pe anul 2012

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

 

Cadrul juridic al parteneriatului ROMÂNIA - NATO

1. Cadrul general

Potrivit Wikipedia, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cunoscută și ca Alianța Atlanticului de Nord (NATO), este o alianță politico-militară înființată cu scopul de a garanta libertatea și securitatea membrilor săi prin mijloace politice și militare, alianță ce reunește 29 de țări din Europa și America de Nord.

Organizația a fost înființată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, D.C. pe 4 aprilie 1949.

Obiectivul principal al organizației este de a pune în aplicare un sistem comun de apărare împotriva unui atac provenit din exterior.

Sediul general NATO se află la Bruxelles, în Belgia, iar Sediul Central al Forțelor Aliate din Europa se află în apropiere de Mons, în Belgia.

NATO deține ceea ce Tratatul numește Planul de acțiune pentru aderare.

Apartenența la NATO este deschisă „oricărui alt stat european în măsură să dezvolte principiile acestui Tratat și să contribuie la securitatea zonei Atlanticului de Nord”

Pe linia obiectivelor politice, NATO promovează valorile democratice și dă membrilor săi posibilitatea de a se consulta și de a coopera în aspecte privind apărarea și securitatea pentru a soluționa probleme, a clădi încrederea și, pe termen lung, a preveni conflictele.

Pe linia obiectivelor militare, NATO se angajează să soluționeze pașnic disputele. În cazul în care eforturile diplomatice eșuează, Alianța dispune de puterea militară de a întreprinde operațiuni de management al crizelor.

Acestea se desfășoară sub clauza de apărare colectivă a tratatului de constituire a NATO – Art. 5 al Tratatului de la Washington sau sub un mandat al Națiunilor Unite, independent sau în cooperare cu alte state și organizații internaționale.

Acest Plan ajută membrii aspiranți să se pregătească pentru aderare și să respecte cerințele cheie, furnizând sfaturi practice și asistență personalizată.

După evenimentele din decembrie 1989 (Revoluția Română din 1989), integrarea euroatlantică a României a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe, obiectiv susținut timp de peste un deceniu de un amplu proces de reforme politice, economice, sociale şi militare.

Eforturile de aderare a României la NATO s-au desfăşurat în mod unitar sub coordonarea unor comitete/comisii înființate de către Guvern:

1. Comitetul Naţional pentru Integrarea României în NATO. Componența Comitetului Interministerial pentru integrarea României în NATO a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 807 din 1996.
2.  Comisia interdepartamentală pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă Hotărârea Guvernului nr. 14 din 13 ianuarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interdepartamentale pentru integrarea României în NATO.
3. Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană. Componența Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 15 din 19 decembrie 1996.
4. Comisia naţională pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 328 din 22 martie 2001 privind înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO.

2.  Cronologia relaţiilor România – NATO

Cronologia relaţiilor România – NATO poate fi urmărită aici

Potrivit cronologiei, România a dobândit statutul de Aliat în anul 2004.

La 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord iar la 2 aprilie 2004 a avut loc la Bruxelles ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.

În prezent, profilul României în NATO reflectă continuitate, coerenţă şi dinamism în susţinerea intereselor naţionale în materie de securitate.

România a fost şi continuă să fie prezentă, alături de Aliaţi, în operaţiile şi misiunile NATO, menite să promoveze stabilitatea şi securitatea la nivel global.

Participarea militarilor şi a experţilor români a fost de-a lungul anilor distinct notată, din perspectiva nivelului înalt de pregătire şi profesionalism, de către oficialii NATO şi liderii comunităţii euro-atlantice.

Summit-ul din Marea Britanie a avut o relevanţă aparte pentru România, în contextul împlinirii, în 2014, a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO.

Cu prilejul Summit-ul din Marea Britanie, în contextul împlinirii în 2014 a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO, Alianţa Nord-Atlantică a reconfirmat angajamentul de a oferi un răspuns credibil şi eficient provocărilor curente ale mediului de securitate internaţional, în special din vecinătatea estică.

Anul 2019 are o dublă semnificație, fiind anul în care s-au împlinit atât 70 de ani de la înființarea Alianței Nord-Atlantice, odată cu semnarea Tratatului de la Washington, cât și 15 ani de la aderarea României la structurile aliate

Capacitatea NATO de a acţiona ca actor de prim rang pe scena internaţională a fost și este permanent evaluată.

De la integrarea de jure în NATO și până în prezent România participă cu trupe în teatrele de operaţii sau în misiuni individuale, la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară şi individuale, în principalele zone fierbinţi de pe glob.

Participarea se face în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, a Strategiei de întrebuinţare a forţelor Armatei României la misiuni în afara teritoriului statului român şi a angajamentelor internaţionale asumate, de participare cu forţe la misiuni sub egida NATO, UE şi ONU.

3. Cadrul juridic

​Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO  avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu standardele NATO.

Acest proces complex, cu mari implicaţii economico-financiare, structurale şi sociale, reforma sistemului militar nu se putea realiza fără o ,,susţinere” legislativă corespunzătoare, fapt cea impus ca Programul de îndeplinire a reformelor să aibă ca parte componentă un capitol important referiror la legislaţie

Obiectivele procesului de amendare a legislaţiei au fost, în principal:

a) analizarea compatibilităţii cadrului constituţional naţional cu cerinţele Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949;

b) eliminarea oricăror impedimente legale, care ar fi putut obstrucţiona îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Alianţei (desfăşurarea rapidă de trupe peste graniţele ţării, intrarea trupelor aliate pe teritoriul naţional în sc opurile prevăzute de tratate, cooperarea eficientă între forţele armate pe timpul misiunilor, apărarea comună a spaţiului aerian NATO etc.);

c) reorganizarea, restructurarea şi retehnologizarea forţelor armate;

d) redefinirea şi reorganizarea sistemului pentru pregătirea populaţiei economiei şi teritoriul pentru apărare;

e) armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul NATO.

Pentru aderarea României în NATO, s-a creat un colectiv de lucru format din specialişti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Apărării Naţionale care a analizat compatibilitatea dispoziţiilor Constituţiei României din 1991 cu prevederile art.5 din Tratatul de la Washington, care se referă la acordul părţilor de a considera un atac armat împotriva unuia dintre acestea ca fiind un atac împăotriva tuturor statelor membre, şi care le îndreptăţeşte, ca urmare, să-şi exercite orice măsuri sunt considerate necesare, inclusiv folosirea armatei. 

Deşi principala cauză a studiului a fost că dispoziţiile constituţionale sunt compatibile cu acquis-ul NATO, în contextul revizuirii legii fundamentale, specialişti din colectivul de lucru au propus factorilor de decizie politică amendarea Constituţiei sub două aspecte:

a) consacrarea constituţională a aderării României la NATO,

b) asigurarea unui temei constituţional modificărilor viitoare din legislaţia privind apărarea naţională.

Prima propunere se regăseşte în dispoziţiile art.149 din Constituţia României, republicată, care prevede:

„Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor”. 

Acest text a constituit temeiul adoptării Legii nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Expunerea de motive la Legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949 poate fi consultată aici.

Tot în anul 2004, a fost adoptată Legea nr. 423 din 25 octombrie 2004 privind aderarea României la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informaţiilor, adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997

În ceea ce priveşte cea de-a doua propunere, amendamentele aduse unor texte constituţionale au creat temeiul pentru:

1. renunţarea treptată la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti (art.54 din Constituţie constituie temeiul constituţional al adoptării Legii nr.395/2005, privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciului militar bazat pe voluntariat, care prevede suspendarea, în armată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a executării serviciului obligatoriu, în calitate de militar cu termen redus. Pe durata starea de război, a stării de mobilizare şi pe timpul stării de asediu, legea menţine obligativitatea îndeplinirii îndatoririlor militare);
2. participarea României la misiunile de apărare colectivă şi de menţinere a păcii;
3. prezenţa, în scopuri oficiale NATO, a trupelor străine pe teritoriul naţional;
4. introducerea motivelor religioase sau de conştiinţă ca temei juridic pentru tineri de a refuza îndeplinirea îndatoririlor militare şi de a opta pentru serviciul în folosul comunităţii (art.42 alin.2 lit.a din Constituţie).

Amendarea legii fundamentale sub aspectele evocate a creat premisa dezvoltării cadrului legislativ necesar pentru participarea României la apărarea colectivă, pentru îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate faţă de NATO.

În acest context, un element important a fost adoptarea Legii nr.42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care faţă de dispoziţiile Legii apărării naţionale nr. 45/1994, simplifică procedura de luare a deciziilor, fapt ce emite creşterea operativităţii în îndeplinirea misiunilor.

Astfel, pentru participarea la operaţii de apărare colectivă, operaţii în sprijinul păcii, misiuni de asistenţă umanitară sau la operaţii militare de tip coaliţie, de gestionare a crizelor, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  hotărăşte care sunt forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie, în acest scop, în anul următor.

Pentru simplificarea procedurilor de aprobare a intrării forţelor armate străine armate străine pe teritoriul naţional, în scopul oficiale NATO, în anul 2000, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2000, care modifică art. 5 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994 astfel:

"În interesul securităţii şi apărării colective, potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale, participarea forţelor armate la acţiuni militare, acţiuni în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Desfăşurarea exerciţiilor şi a operaţiunilor de mare amploare ale forţelor armate, precum şi a altor activităţi care implica intrarea, staţionarea ori trecerea unor unităţi militare străine pe teritoriul României se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Pentru activităţile de natura celor prevăzute la alineatul precedent, de mai mica amploare, aprobarea se da de către Preşedintele României, astfel:
a) la propunerea Guvernului, pentru acţiuni cu durata de până la 90 de zile, care angajează forte în valoare de până la o brigada din trupele de uscat, un grup de aviatie şi o escadra navala, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 5.000 de militari;

b) la propunerea primului-ministru, pentru acţiuni cu durata de până la 60 de zile, care angajează forte în valoare de până la un batalion sau divizion din trupele de uscat, o escadrila de aviatie şi un divizion de nave, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 3.000 de militari;
c) la propunerea ministrului apărării naţionale, pentru acţiuni cu durata de până la 45 de zile, cu forte terestre, aeriene şi navale, care angajează maximum 2.000 de militari.
Acţiunile de aceasta natura, cu durata mai mica de 30 de zile, cu forte care angajează mai puţin de 1.000 de militari, se aproba de ministrul apărării naţionale, la propunerea Statului Major General.
Participarea unor unităţi ale forţelor armate, în afară teritoriului României, cu efective şi tehnica de lupta, la exercitii militare comune cu unităţi ale altor state se aproba de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale sau a ministrului de interne, după caz."

Completarea cadrului legislativ pentru participarea României la sistemul de apărare colectivă s-a realizat şi prin adoptarea Legii nr.25/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al României. Această lege prevede situaţii când măsurile şi mijloacele de acţiune împotriva aeronavelor care folosesc neautorizat spaţiul aerian românesc, stabilind, în acelaşi timp, autorităţilor competentesă aprobe aplicarea acestor măsuri.

Actul normativ reglementează expres integrarea spaţiului naţional aerian în spaţiul aerian al NATO în scopul apărării colective, şi constituie temeiul pentru cooperarea cadrul NATINEADS (sistemul de apărare aeriană integrat extins al NATO).

Astfel, după aderarea la Alianţă, în condiţiile stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aeronavele aparţinând statelor membre pot acţiona în spaţiul aerian al României, în scopul executării în comun a serviului de poliţie aeriană. De asemenea, Ministerului Apărării Naţionale este abilitat ca, potrivit prevedrilor acordurilor tehnice încheiate, să realizeze permanent schimbul de date şi informaţii privind situaţia aeriană cu sistemele similare NATO.

Cadrul legal pentru îmbunătăţirea procesului de înzestrare a forţelor armate a fost întregit prin adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr.437/2004 privind planificarea apărării.

Cadrul legal pentru pregătirea aderării României la NATO a fost întregit și prin adoptarea Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare care schimbă sistemul bazat pe autoritate centralizată într-unul care să asigure coordonarea între necesităţile planificării centralizate şi resursele necesrae care trebuie furnizat instituţilor sistemului de apărare, altor instituţii publice şi populaţiei, în cadrul unei economii de piaţă libere şi potrivit conceptelor NATO în domeniu.

Strategia naţională de apărare, Carta Albă a Apărării, Directivele ministeriale NATO şi Strategia Militară, sunt, potrivit legii, documentele care stau la baza fundamentării Directivei de planificare a apărării, document major prin care Ministerul Apărării Naţionale planifică structura şi capabilităţilor militare.

4. Reorganizarea, restructurarea forţelor armate

Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, republicată şi de celelalte acte normative incidente în domeniul apărării naţionale.

Personalul militar al Armatei României practică profesia militară în baza Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, având posibilitatea de reziliere unilaterală a contractului (demisie), cu excepţia situaţiilor, prevăzute de lege (stare de urgenţă, stare de asediu, stare de mobilizare şi stare de război).

Întreaga activitate a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor se desfăşoară conform Statutului cadrelor militare, în care sunt stipulate, în integralitatea lor, îndatoririle, drepturile, interdicţiile, precum şi restrângerea unor drepturi.

Principala realizare în domeniul managementului resurselor umane ale Ministerului Apărării Naţionale o constituie modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi adoptarea mai târziu a Hotărârii Guvernului nr. 582 /2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. S-a creat astfel un sistem compatibil cu cel al armatelor statelor membre NATO, adaptat la nevoile Armatei României, care asigură transparenţă, şanse egale şi corectitudine în promovarea personalului pe trepte ierarhiei militare.

Hotărârea Guvernului nr. 582 /2001 a fost abrogată de Hotărârea Guvernului nr. 106 din 9 februarie 2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, care a fost ulterior modificată și completată.

5. Măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil

Pentru a veni în întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fost prevăzute şi unele dispoziţii din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crea un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă.

Despre măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil și reconversia profesională, în articolul care va urma.

Surse:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord
2. https://www.nato.int/nato-welcome/index_ro.html#members
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n%C4%83_din_1989
4. https://www.mae.ro/node/48648
5. https://www.mae.ro/node/25703
6. https://plopandrew.blogspot.com/2019/09/masurile-legislative-ale-romaniei-de.html
7. https://csat.presidency.ro
8. https://oado.wordpress.com/2013/06/09/raportul-privind-activitatea-organizatiei-pentru-apararea-drepturilor-omului-pe-anul-2012

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

Tot ce trebuie să știți despre pensiile militare

Mulți vorbesc de pensiile militare, dar știu oare ceva despre ele? Mi-am permis să public mai jos un material realizat cu sprijinul unor specialiști în domeniu.

Poate așa vor înțelege toți cei care dezbat acest subiect că pensiile militare nu sunt ceva magic, ele au multe elemente asemănătoare celor din sistemul public și sunt similare celorlalte armate din țările membre NATO.

  

SISTEMUL PENSIILOR MILITARE DE STAT

 De mai mult de 10 ani, opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare. Sunt întoarse pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut ei pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii.

Pensionarii încearcă să se apere, acuzatorii lor sunt neimpresionați și subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line.

Încercăm, sine ira et studio, să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.

În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Se lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic, ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.

Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?

În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Dacă în sistemul public, algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern, pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.

Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început acum mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii “nesimțite”, de pensii speciale, de pensii nemeritate.

Sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.

Vârsta de pensionare

În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959  și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la de 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.

Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști, sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare.

Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor  reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.

Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, anumite categorii de personal artistic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).

Există și o altă  categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței nr. 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei. In urma acestor disponibilizări,  efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.

Câți pensionari militari se află în evidența Casei Sectoriale de pensii a MApN și care este valoarea valoarea acestor pensii?

La acest moment, în evidența Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari.

Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei.

Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie.

Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate, foști magistrați militari sau foști aviatori).

Care este media salariilor militarilor activi?

Soldele lunare nete maxime pentru ofițeri, de exemplu, se situează, în 2019, astfel: 2.681 lei pentru locotenenți, între 3.200 și 5.400 lei pentru gradele de căpitan până la locotenent-colonel, 8.300 câștigă maximum un colonel, 10.600 lei un general de brigadă, ajungându-se până la aproximativ 17.000 lei pentru generalii de patru stele.

Pentru celelalte categorii de personal, soldele se înscriu între 1.900 și 6.000 lei pentru subofițeri și maiștri militari și între 1.700 și 3.800 de lei pentru soldații și gradații profesioniști. Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor.

Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?

În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace.

Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: “sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României”.

Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat  asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății.  Să le abordăm pe rând.

1. Compensarea riscurilor

Majoritatea contestatarilor și opozanților sistemului pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt voci care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.

Să nu intrăm neapărat în logica jurământului militar, prin care militarul se angajează să-și sacrifice viața în exercitarea îndatoririlor de apărare a țării. Am putea fi acuzați de patetism, deși eroii armatei noastre căzuți la datorie, militarii răniți în misiunile executate în teatrele de operații ori în țară și familiile acestora ar fi argumente foarte puternice.

Putem fi de acord și că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori înfuncție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa. Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată, a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat.

Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:

Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.

Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare va fi din ce în ce mai mare.

În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).

După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.

2. Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi

Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează  sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate.

Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.

Dreptul la muncă

Constituția României: Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Libertatea economică: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Statutul cadrelor militare:  Cadrelor militare în activitate le este interzis:

a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;

b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale

Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pecare le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.

Dreptul de asociere

Constituția României: Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

Statutul cadrelor militare: art. 28 lit. a: militarilor le este INTERZIS să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; iar la

art. 29 lit. c sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.

Dreptul la grevă

Constituția României: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Statutul cadrelor militare:  art. 28 lit. c) Militarilor le este INTERZIS să declare sau să participe la grevă.

Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de statutul cadrelor militare. Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații, după cum am văzut recent.

Dreptul de a fi ales

Constituția României: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Statutul cadrelor militare:  art. 28 lit. b) Militarilor le este INTERZIS să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Libertatea întrunirilor

Constituția României: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere

Statutul cadrelor militare: Art. 29 lit. g: participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este INTERZISĂ

Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din statutul cadrelor militare.

Libera circulaţie

Constituția României: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

Statutul cadrelor militare: art. 29 lit h: cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.

Libertatea de exprimare

Constituția României: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Statutul cadrelor militare: (art. 29 lit a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.

În plus:

Constituția României: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.

Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.

Concluzii:

Pe acest al doilea palier de argumentație, este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscrimnatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal DOAR la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.

Există două opțiuni pentru aceasta:

Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus TUTUROR categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce evident, ar fi o aberație.

Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la Statutul cadrelor militare și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.

Aceasta ar însemna, printre altele:

Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitâțile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.

Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.

Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.

Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră neîndreptățiți.

Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.

Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă și pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.

Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legistația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.

Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale. 
Să sperăm că lucrurile vor fi înțelese și așezate, cu înțelepciune, în perioada care va urma. Acest material documentar reprezintă o astfel de încercare, de a privi lucrurile în ansamblul lor.

Sursa https://global-def.com/2019/12/20/tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-pensiile-militare/

---