Cadrul juridic al parteneriatului ROMÂNIA - NATO

1. Cadrul general

Potrivit Wikipedia, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cunoscută și ca Alianța Atlanticului de Nord (NATO), este o alianță politico-militară înființată cu scopul de a garanta libertatea și securitatea membrilor săi prin mijloace politice și militare, alianță ce reunește 29 de țări din Europa și America de Nord.

Organizația a fost înființată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, D.C. pe 4 aprilie 1949.

Obiectivul principal al organizației este de a pune în aplicare un sistem comun de apărare împotriva unui atac provenit din exterior.

Sediul general NATO se află la Bruxelles, în Belgia, iar Sediul Central al Forțelor Aliate din Europa se află în apropiere de Mons, în Belgia.

NATO deține ceea ce Tratatul numește Planul de acțiune pentru aderare.

Apartenența la NATO este deschisă „oricărui alt stat european în măsură să dezvolte principiile acestui Tratat și să contribuie la securitatea zonei Atlanticului de Nord”

Pe linia obiectivelor politice, NATO promovează valorile democratice și dă membrilor săi posibilitatea de a se consulta și de a coopera în aspecte privind apărarea și securitatea pentru a soluționa probleme, a clădi încrederea și, pe termen lung, a preveni conflictele.

Pe linia obiectivelor militare, NATO se angajează să soluționeze pașnic disputele. În cazul în care eforturile diplomatice eșuează, Alianța dispune de puterea militară de a întreprinde operațiuni de management al crizelor.

Acestea se desfășoară sub clauza de apărare colectivă a tratatului de constituire a NATO – Art. 5 al Tratatului de la Washington sau sub un mandat al Națiunilor Unite, independent sau în cooperare cu alte state și organizații internaționale.

Acest Plan ajută membrii aspiranți să se pregătească pentru aderare și să respecte cerințele cheie, furnizând sfaturi practice și asistență personalizată.

După evenimentele din decembrie 1989 (Revoluția Română din 1989), integrarea euroatlantică a României a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe, obiectiv susținut timp de peste un deceniu de un amplu proces de reforme politice, economice, sociale şi militare.

Eforturile de aderare a României la NATO s-au desfăşurat în mod unitar sub coordonarea unor comitete/comisii înființate de către Guvern:

1. Comitetul Naţional pentru Integrarea României în NATO. Componența Comitetului Interministerial pentru integrarea României în NATO a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 807 din 1996.
2.  Comisia interdepartamentală pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă Hotărârea Guvernului nr. 14 din 13 ianuarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interdepartamentale pentru integrarea României în NATO.
3. Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană. Componența Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 15 din 19 decembrie 1996.
4. Comisia naţională pentru integrarea României în NATO. Componența comisiei a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 328 din 22 martie 2001 privind înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO.

2.  Cronologia relaţiilor România – NATO

Cronologia relaţiilor România – NATO poate fi urmărită aici

Potrivit cronologiei, România a dobândit statutul de Aliat în anul 2004.

La 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord iar la 2 aprilie 2004 a avut loc la Bruxelles ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.

În prezent, profilul României în NATO reflectă continuitate, coerenţă şi dinamism în susţinerea intereselor naţionale în materie de securitate.

România a fost şi continuă să fie prezentă, alături de Aliaţi, în operaţiile şi misiunile NATO, menite să promoveze stabilitatea şi securitatea la nivel global.

Participarea militarilor şi a experţilor români a fost de-a lungul anilor distinct notată, din perspectiva nivelului înalt de pregătire şi profesionalism, de către oficialii NATO şi liderii comunităţii euro-atlantice.

Summit-ul din Marea Britanie a avut o relevanţă aparte pentru România, în contextul împlinirii, în 2014, a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO.

Cu prilejul Summit-ul din Marea Britanie, în contextul împlinirii în 2014 a 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO, Alianţa Nord-Atlantică a reconfirmat angajamentul de a oferi un răspuns credibil şi eficient provocărilor curente ale mediului de securitate internaţional, în special din vecinătatea estică.

Anul 2019 are o dublă semnificație, fiind anul în care s-au împlinit atât 70 de ani de la înființarea Alianței Nord-Atlantice, odată cu semnarea Tratatului de la Washington, cât și 15 ani de la aderarea României la structurile aliate

Capacitatea NATO de a acţiona ca actor de prim rang pe scena internaţională a fost și este permanent evaluată.

De la integrarea de jure în NATO și până în prezent România participă cu trupe în teatrele de operaţii sau în misiuni individuale, la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară şi individuale, în principalele zone fierbinţi de pe glob.

Participarea se face în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, a Strategiei de întrebuinţare a forţelor Armatei României la misiuni în afara teritoriului statului român şi a angajamentelor internaţionale asumate, de participare cu forţe la misiuni sub egida NATO, UE şi ONU.

3. Cadrul juridic

​Programul Naţional al României pentru aderarea la NATO  avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu standardele NATO.

Acest proces complex, cu mari implicaţii economico-financiare, structurale şi sociale, reforma sistemului militar nu se putea realiza fără o ,,susţinere” legislativă corespunzătoare, fapt cea impus ca Programul de îndeplinire a reformelor să aibă ca parte componentă un capitol important referiror la legislaţie

Obiectivele procesului de amendare a legislaţiei au fost, în principal:

a) analizarea compatibilităţii cadrului constituţional naţional cu cerinţele Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949;

b) eliminarea oricăror impedimente legale, care ar fi putut obstrucţiona îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Alianţei (desfăşurarea rapidă de trupe peste graniţele ţării, intrarea trupelor aliate pe teritoriul naţional în sc opurile prevăzute de tratate, cooperarea eficientă între forţele armate pe timpul misiunilor, apărarea comună a spaţiului aerian NATO etc.);

c) reorganizarea, restructurarea şi retehnologizarea forţelor armate;

d) redefinirea şi reorganizarea sistemului pentru pregătirea populaţiei economiei şi teritoriul pentru apărare;

e) armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul NATO.

Pentru aderarea României în NATO, s-a creat un colectiv de lucru format din specialişti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Apărării Naţionale care a analizat compatibilitatea dispoziţiilor Constituţiei României din 1991 cu prevederile art.5 din Tratatul de la Washington, care se referă la acordul părţilor de a considera un atac armat împotriva unuia dintre acestea ca fiind un atac împăotriva tuturor statelor membre, şi care le îndreptăţeşte, ca urmare, să-şi exercite orice măsuri sunt considerate necesare, inclusiv folosirea armatei. 

Deşi principala cauză a studiului a fost că dispoziţiile constituţionale sunt compatibile cu acquis-ul NATO, în contextul revizuirii legii fundamentale, specialişti din colectivul de lucru au propus factorilor de decizie politică amendarea Constituţiei sub două aspecte:

a) consacrarea constituţională a aderării României la NATO,

b) asigurarea unui temei constituţional modificărilor viitoare din legislaţia privind apărarea naţională.

Prima propunere se regăseşte în dispoziţiile art.149 din Constituţia României, republicată, care prevede:

„Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor”. 

Acest text a constituit temeiul adoptării Legii nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Expunerea de motive la Legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949 poate fi consultată aici.

Tot în anul 2004, a fost adoptată Legea nr. 423 din 25 octombrie 2004 privind aderarea României la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informaţiilor, adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997

În ceea ce priveşte cea de-a doua propunere, amendamentele aduse unor texte constituţionale au creat temeiul pentru:

1. renunţarea treptată la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti (art.54 din Constituţie constituie temeiul constituţional al adoptării Legii nr.395/2005, privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciului militar bazat pe voluntariat, care prevede suspendarea, în armată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a executării serviciului obligatoriu, în calitate de militar cu termen redus. Pe durata starea de război, a stării de mobilizare şi pe timpul stării de asediu, legea menţine obligativitatea îndeplinirii îndatoririlor militare);
2. participarea României la misiunile de apărare colectivă şi de menţinere a păcii;
3. prezenţa, în scopuri oficiale NATO, a trupelor străine pe teritoriul naţional;
4. introducerea motivelor religioase sau de conştiinţă ca temei juridic pentru tineri de a refuza îndeplinirea îndatoririlor militare şi de a opta pentru serviciul în folosul comunităţii (art.42 alin.2 lit.a din Constituţie).

Amendarea legii fundamentale sub aspectele evocate a creat premisa dezvoltării cadrului legislativ necesar pentru participarea României la apărarea colectivă, pentru îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate faţă de NATO.

În acest context, un element important a fost adoptarea Legii nr.42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care faţă de dispoziţiile Legii apărării naţionale nr. 45/1994, simplifică procedura de luare a deciziilor, fapt ce emite creşterea operativităţii în îndeplinirea misiunilor.

Astfel, pentru participarea la operaţii de apărare colectivă, operaţii în sprijinul păcii, misiuni de asistenţă umanitară sau la operaţii militare de tip coaliţie, de gestionare a crizelor, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  hotărăşte care sunt forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie, în acest scop, în anul următor.

Pentru simplificarea procedurilor de aprobare a intrării forţelor armate străine armate străine pe teritoriul naţional, în scopul oficiale NATO, în anul 2000, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2000, care modifică art. 5 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994 astfel:

"În interesul securităţii şi apărării colective, potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale, participarea forţelor armate la acţiuni militare, acţiuni în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Desfăşurarea exerciţiilor şi a operaţiunilor de mare amploare ale forţelor armate, precum şi a altor activităţi care implica intrarea, staţionarea ori trecerea unor unităţi militare străine pe teritoriul României se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
Pentru activităţile de natura celor prevăzute la alineatul precedent, de mai mica amploare, aprobarea se da de către Preşedintele României, astfel:
a) la propunerea Guvernului, pentru acţiuni cu durata de până la 90 de zile, care angajează forte în valoare de până la o brigada din trupele de uscat, un grup de aviatie şi o escadra navala, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 5.000 de militari;

b) la propunerea primului-ministru, pentru acţiuni cu durata de până la 60 de zile, care angajează forte în valoare de până la un batalion sau divizion din trupele de uscat, o escadrila de aviatie şi un divizion de nave, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 3.000 de militari;
c) la propunerea ministrului apărării naţionale, pentru acţiuni cu durata de până la 45 de zile, cu forte terestre, aeriene şi navale, care angajează maximum 2.000 de militari.
Acţiunile de aceasta natura, cu durata mai mica de 30 de zile, cu forte care angajează mai puţin de 1.000 de militari, se aproba de ministrul apărării naţionale, la propunerea Statului Major General.
Participarea unor unităţi ale forţelor armate, în afară teritoriului României, cu efective şi tehnica de lupta, la exercitii militare comune cu unităţi ale altor state se aproba de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale sau a ministrului de interne, după caz."

Completarea cadrului legislativ pentru participarea României la sistemul de apărare colectivă s-a realizat şi prin adoptarea Legii nr.25/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al României. Această lege prevede situaţii când măsurile şi mijloacele de acţiune împotriva aeronavelor care folosesc neautorizat spaţiul aerian românesc, stabilind, în acelaşi timp, autorităţilor competentesă aprobe aplicarea acestor măsuri.

Actul normativ reglementează expres integrarea spaţiului naţional aerian în spaţiul aerian al NATO în scopul apărării colective, şi constituie temeiul pentru cooperarea cadrul NATINEADS (sistemul de apărare aeriană integrat extins al NATO).

Astfel, după aderarea la Alianţă, în condiţiile stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aeronavele aparţinând statelor membre pot acţiona în spaţiul aerian al României, în scopul executării în comun a serviului de poliţie aeriană. De asemenea, Ministerului Apărării Naţionale este abilitat ca, potrivit prevedrilor acordurilor tehnice încheiate, să realizeze permanent schimbul de date şi informaţii privind situaţia aeriană cu sistemele similare NATO.

Cadrul legal pentru îmbunătăţirea procesului de înzestrare a forţelor armate a fost întregit prin adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr.437/2004 privind planificarea apărării.

Cadrul legal pentru pregătirea aderării României la NATO a fost întregit și prin adoptarea Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare care schimbă sistemul bazat pe autoritate centralizată într-unul care să asigure coordonarea între necesităţile planificării centralizate şi resursele necesrae care trebuie furnizat instituţilor sistemului de apărare, altor instituţii publice şi populaţiei, în cadrul unei economii de piaţă libere şi potrivit conceptelor NATO în domeniu.

Strategia naţională de apărare, Carta Albă a Apărării, Directivele ministeriale NATO şi Strategia Militară, sunt, potrivit legii, documentele care stau la baza fundamentării Directivei de planificare a apărării, document major prin care Ministerul Apărării Naţionale planifică structura şi capabilităţilor militare.

4. Reorganizarea, restructurarea forţelor armate

Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, republicată şi de celelalte acte normative incidente în domeniul apărării naţionale.

Personalul militar al Armatei României practică profesia militară în baza Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, având posibilitatea de reziliere unilaterală a contractului (demisie), cu excepţia situaţiilor, prevăzute de lege (stare de urgenţă, stare de asediu, stare de mobilizare şi stare de război).

Întreaga activitate a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor se desfăşoară conform Statutului cadrelor militare, în care sunt stipulate, în integralitatea lor, îndatoririle, drepturile, interdicţiile, precum şi restrângerea unor drepturi.

Principala realizare în domeniul managementului resurselor umane ale Ministerului Apărării Naţionale o constituie modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi adoptarea mai târziu a Hotărârii Guvernului nr. 582 /2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. S-a creat astfel un sistem compatibil cu cel al armatelor statelor membre NATO, adaptat la nevoile Armatei României, care asigură transparenţă, şanse egale şi corectitudine în promovarea personalului pe trepte ierarhiei militare.

Hotărârea Guvernului nr. 582 /2001 a fost abrogată de Hotărârea Guvernului nr. 106 din 9 februarie 2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, care a fost ulterior modificată și completată.

5. Măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil

Pentru a veni în întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale.

Tot ca măsuri de protecţie socială au fost prevăzute şi unele dispoziţii din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care crea un sistem echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de muncă, vechime sau vârstă.

Despre măsurile de protecţie socială a personalului militar şi civil și reconversia profesională, în articolul care va urma.

Surse:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord
2. https://www.nato.int/nato-welcome/index_ro.html#members
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n%C4%83_din_1989
4. https://www.mae.ro/node/48648
5. https://www.mae.ro/node/25703
6. https://plopandrew.blogspot.com/2019/09/masurile-legislative-ale-romaniei-de.html
7. https://csat.presidency.ro
8. https://oado.wordpress.com/2013/06/09/raportul-privind-activitatea-organizatiei-pentru-apararea-drepturilor-omului-pe-anul-2012

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

Foto:  Unsplash 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

Tot ce trebuie să știți despre pensiile militare

Mulți vorbesc de pensiile militare, dar știu oare ceva despre ele? Mi-am permis să public mai jos un material realizat cu sprijinul unor specialiști în domeniu.

Poate așa vor înțelege toți cei care dezbat acest subiect că pensiile militare nu sunt ceva magic, ele au multe elemente asemănătoare celor din sistemul public și sunt similare celorlalte armate din țările membre NATO.

  

SISTEMUL PENSIILOR MILITARE DE STAT

 De mai mult de 10 ani, opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare. Sunt întoarse pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut ei pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii.

Pensionarii încearcă să se apere, acuzatorii lor sunt neimpresionați și subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line.

Încercăm, sine ira et studio, să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.

În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Se lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic, ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.

Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?

În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Dacă în sistemul public, algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern, pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.

Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început acum mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii “nesimțite”, de pensii speciale, de pensii nemeritate.

Sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.

Vârsta de pensionare

În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959  și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la de 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.

Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști, sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare.

Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor  reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.

Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, anumite categorii de personal artistic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).

Există și o altă  categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței nr. 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei. In urma acestor disponibilizări,  efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.

Câți pensionari militari se află în evidența Casei Sectoriale de pensii a MApN și care este valoarea valoarea acestor pensii?

La acest moment, în evidența Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari.

Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei.

Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie.

Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate, foști magistrați militari sau foști aviatori).

Care este media salariilor militarilor activi?

Soldele lunare nete maxime pentru ofițeri, de exemplu, se situează, în 2019, astfel: 2.681 lei pentru locotenenți, între 3.200 și 5.400 lei pentru gradele de căpitan până la locotenent-colonel, 8.300 câștigă maximum un colonel, 10.600 lei un general de brigadă, ajungându-se până la aproximativ 17.000 lei pentru generalii de patru stele.

Pentru celelalte categorii de personal, soldele se înscriu între 1.900 și 6.000 lei pentru subofițeri și maiștri militari și între 1.700 și 3.800 de lei pentru soldații și gradații profesioniști. Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor.

Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?

În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace.

Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: “sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României”.

Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat  asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății.  Să le abordăm pe rând.

1. Compensarea riscurilor

Majoritatea contestatarilor și opozanților sistemului pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt voci care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.

Să nu intrăm neapărat în logica jurământului militar, prin care militarul se angajează să-și sacrifice viața în exercitarea îndatoririlor de apărare a țării. Am putea fi acuzați de patetism, deși eroii armatei noastre căzuți la datorie, militarii răniți în misiunile executate în teatrele de operații ori în țară și familiile acestora ar fi argumente foarte puternice.

Putem fi de acord și că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori înfuncție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa. Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată, a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat.

Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:

Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.

Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare va fi din ce în ce mai mare.

În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).

După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.

2. Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi

Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează  sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate.

Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.

Dreptul la muncă

Constituția României: Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Libertatea economică: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Statutul cadrelor militare:  Cadrelor militare în activitate le este interzis:

a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;

b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale

Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pecare le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.

Dreptul de asociere

Constituția României: Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

Statutul cadrelor militare: art. 28 lit. a: militarilor le este INTERZIS să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; iar la

art. 29 lit. c sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.

Dreptul la grevă

Constituția României: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Statutul cadrelor militare:  art. 28 lit. c) Militarilor le este INTERZIS să declare sau să participe la grevă.

Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de statutul cadrelor militare. Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații, după cum am văzut recent.

Dreptul de a fi ales

Constituția României: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Statutul cadrelor militare:  art. 28 lit. b) Militarilor le este INTERZIS să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Libertatea întrunirilor

Constituția României: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere

Statutul cadrelor militare: Art. 29 lit. g: participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este INTERZISĂ

Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din statutul cadrelor militare.

Libera circulaţie

Constituția României: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

Statutul cadrelor militare: art. 29 lit h: cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.

Libertatea de exprimare

Constituția României: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Statutul cadrelor militare: (art. 29 lit a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.

În plus:

Constituția României: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.

Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.

Concluzii:

Pe acest al doilea palier de argumentație, este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscrimnatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal DOAR la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.

Există două opțiuni pentru aceasta:

Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus TUTUROR categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce evident, ar fi o aberație.

Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la Statutul cadrelor militare și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.

Aceasta ar însemna, printre altele:

Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitâțile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.

Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.

Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.

Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră neîndreptățiți.

Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.

Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă și pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.

Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legistația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.

Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale. 
Să sperăm că lucrurile vor fi înțelese și așezate, cu înțelepciune, în perioada care va urma. Acest material documentar reprezintă o astfel de încercare, de a privi lucrurile în ansamblul lor.

Sursa https://global-def.com/2019/12/20/tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-pensiile-militare/

---

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

PL-x nr. 669/2019

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=18284

PROPUNERI privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul în instituții publice

PROPUNERI privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul în instituții publice, pentru pensionarii care beneficiază de drepturi de pensie plătite din fonduri publice.

1. Actul normativ privind interzicerea cumulului pensie salariu să excludă de la aplicare personalul militar care a fost trecut în rezervă prin ORDONANŢA nr. 7 din 26 ianuarie 1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurarii marilor unităţi.

ARGUMENTE:

Este un drept fundamental oferit de țară ca recompensă pentru trecerea noastră forțată în rezervă și distrugerea carierei profesionale.

Dreptul la muncă în orice sector de activitate oferit în schimb, reprezintă un angajament al Statului Român față de NATO și față de noi, cei care am fost afectați și sacrificați de restructurarea bruscă a Armatei din acei ani pentru interesul național.

Trebuie avute în vedere aspectele legale, constituționale care presupun aplicarea interdicției cumul salariu tuturor cetățenilor din România, adică vor fi afectate toate domeniile de activitate pentru că CCR nu permite excepții decât în cazul magistraților de la CCR (vezi Decizia CCR nr. 1414/2009).

Or, într-o țară NORMALĂ, acest drept trebuie să fie respectat !

2. Dacă totuși, se dorește neapărat interzicerea cumulului, în opinia mea, stabilirea unui plafon al pensiei până la care se poate cumula pensia cu salariul la nivelul salariului mediu brut anual, care în acest an este de 5.163 de lei este mai mult decât rezonabil.

Consider că dispozițiile amintite sunt neconstituționale din următoarele considerente:

1. Prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a statuat că, prin instituirea unei obligații de a opta între pensie și venitul din salarii se ”afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cât și dreptul la muncă consacrat prin art. 41”.

2. Potrivit art. 47 din Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut. În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă, datorată de către angajator, deci și de stat.

3. În conformitate cu opinia unor judecători ai curții Constituționale stipulată în Decizia CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ”prin aceste reglementări se limitează dreptul la muncă, condiționând continuarea raporturilor de muncă sau chiar dispunând încetarea forțată a acestora pornind de la un criteriu discriminatoriu, și anume nivelul pensiei aflate în plată”.

            În opinia acelorași judecători exprimată în aceiași decizie, ”nu se poate stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii să fie privată (...) de plata integrală a pensiei, în caz contrar fiind sancționată cu desfacerea contractului de muncă (...)”.

4. Potrivit jurisprudenței de la CEDO, dreptul de creanță este ocrotit în aceiași măsură ca și dreptul de proprietate. Deși în Decizia CCR nr. 375/2005 se constată că "Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o raţiune licită." . Or, prevederile actului normativ se aplică doar pentru anumite persoane iar la baza luării acestor măsuri nu există nicio situație excepțională care să justifice această legiferare.

5. Este adevărat că prin DECIZIA nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, CCR s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 17-22 prevăzute în cap. IV din Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu privire la interzicerea cumulului pensie salariu, susținând că acestea sunt constituționale.

            Este extrem de important de reținut care a fost proporționalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, or, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea Legii nr. 329/2009, scopul acestuia a fost combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională". Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale".

Una dintre măsurile reglementate de legiuitor la acel moment critic a fost aceia de restrângere a dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică, pe de o parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte.

            Justificarea unei astfel de limitări a rezidat în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afecta veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată a fost proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi s-a aplicat în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

6. De asemenea, prin DECIZIA din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (Cap. IV, paragrafele 17-25 din Legea nr. 329/2009), având în vedere ”interesul public” generat de criza care a determinat luarea unor măsuri excepționale de către legiuitorul român, respectiv norme noi în privinţa salariilor din sectorul public în vederea raţionalizării cheltuielilor publice, aşa cum impunea contextul excepţional al crizei financiare şi economice globale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul în condițiile extreme mai sus menționate respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor.

7. În prezent, dispozițiile criticate privind interzicerea cumulului pensie cu salariu sunt excesive,  nejustificate și implicit neconstituționale întrucât Guvernul României nu poate invoca deciziile menționate la pct. 5 și 6, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, pentru simplul fapt că în acest moment, nu există o criză financiară globală, un context excepțional care să impună, în numele ”interesului public” național, adoptarea unor măsuri care să aibă o rațiune licită.

            Raționamentul prezentat de Executiv în expunerea de motive a adoptării dispozițiilor potrivit căruia posibilitatea cumulului ”presupune un efort dublu asupra bugetului general consolidat”, cumularzii ”beneficiind atât de plata salariului cât și a pensiei publice” nu se poate reține întrucât, potrivit art. 47 din Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut.

În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă iar posturile care actualmente sunt încadrate cu cumularzi sunt oricum deja bugetate indiferent de cine le ocupă, deci nu există niciun fel de efort asupra bugetului general consolidat.

De asemenea, susținerea guvernului că prin interzicerea cumulului se vor face economii de circa 270 mil de ei este complet nerealistă întrucât posturile eliberate vor fi încadrate cu alte persoane, deci nu va rezulta niciun fel de economie.

Pe de altă parte, eliberarea posturilor de către specialiștii actuali în a căror pregătire s-au investit de-a lungul anilor importante sume de bani și a căror pregătire profesională a ajuns la un înalt nivel, nu aduce decât dezechilibre în funcționarea administrației publice și cheltuieli suplimentare consistente ocazionate de perfecționarea noilor angajați.

8. Un alt motiv pentru care Guvernul României nu poate invoca deciziile menționate la pct. 5 și 6, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, constă în faptul că inexistența un context intern/extern de criză care să justifice aplicarea unor măsuri de limitare a unor drepturi constituționale este demonstrată de următoarele date după cum urmează:

Conform datelor Eurostat și Institutului Național de Statistică:

- România are a doua creștere economică din Europa cu 4,6%;         

- Faţă de anul 2018, PIB a înregistrat o creştere cu 4,6%. În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, Produsul Intern Brut a crescut cu 4,8%, iar în trimestrul al doilea față de aceeași perioadă a anului trecut s-a constatat o creştere cu 4,4% pe seria brută şi cu 4,6% pe seria ajustată sezonier.

            Conform măsurilor adoptate de Parlamentul României și susținute de actualul guvern:

- Pentru anul 2020, creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la 2.080 lei la 2.230 lei;

            - Menținerea indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică conform Legii-cadru nr. 153/2017;

- Menținerea voucherelor de vacanță și a indemnizațiilor de hrană pentru angajații din instituțiile de stat conform Legii nr. 94/2014 și Legii-cadru nr. 153/2017;

- Creșterea indemnizațiilor de merit instituite prin Legea nr. 118/2002;

- Asigurarea unor fonduri suficiente în vederea desfășurării normale a activităților federațiilor naționale;

- Dublarea alocațiilor copiilor de către Parlamentul României;

- Creșterea punctului de pensie cu 40% la toate pensiile din sistemul de stat;

- Corecții în plus ale pensiilor militarilor;

            - Scăderea TVA-ului la alimente;

            - Programe pentru stimularea/reinserţia profesională inclusiv a celor plecaţi la muncă în străinătate;

            - Modernizarea aeroporturilor din Bucureşti, Timişoara şi Constanţa;

            - Declanşarea lucrărilor de construcţie pentru Autostrada Sibiu – Piteşti, Autostrada de Centură a Capitalei şi Drumul expres Piteşti – Craiova;

            - Demararea procedurilor pentru construirea autostrăzii Tg. Mureş – Iaşi – Ungheni cu fonduri europene şi finalizarea procedurilor pentru construirea autostrăzii Comarnic – Braşov în Parteneriat Public – Privat;

            - Finalizarea procedurilor şi începerea construcţiei pentru spitalele regionale de la Iaşi, Craiova şi Cluj cu fonduri europene;

- Eliminarea supraaccizei la carburanți.

9. Conform Deciziei CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ”esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este tocmai caracterul excepțional și temporar al acestuia”. (...). Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol”.

            Or, datorită depășirii crizei economice care a constrâns Guvernul României să ia măsurile extreme mai sus menționate, prin Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014 publicată în  M.O. nr. 753 din 16 octombrie 2014, Parlamentul României a abrogat prevederile prevăzute de litera c) a articolului 1 şi capitolul IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare", cuprinzând articolele 17-26, din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

10.  Dispozițiile limitează imperativ dreptul la muncă al unor categorii de persoane cu o înaltă pregătire profesională în toate domeniile în care activitatea angajaților este remunerată de la stat. Eliminarea cumulului sau limitarea menținerii cumulului la nivelul salariului minim brut pe economie (aceasta fiind ultima variantă prezentată de ministrul Muncii, dna Violeta Alexandru în 13.12.2019) aduce un mare deserviciu calității activităților nu numai din administrație ci mai ales în domenii de importanță deosebită cum ar fi cele ale educației, sănătății, culturii, aeronauticii, energiei, etc., domenii vitale în bunul mers al societății în care personalul educat, cu pregătire deosebită are într-un procent de 90% o pensie puțin peste pragul amintit și care ar fi obligat astfel să părăsească locul de muncă.

            O probă în acest sens, este prezentată chiar de Guvernul României în expunerea de motive a actului normativ, precizând faptul că la nivelul lunii octombrie 2019 se înregistra un număr de 13.474 posturi ocupate cu personal care cumulează pensia cu salariul (din care 3.944 posturi în învățământul preuniversitar, 996 posturi în învățământul universitar, 1.282 în unitățile sanitare).

            Or, majoritatea acestor angajați dețin o pensie peste salariul minim brut pe economie iar optarea lor pentru a renunța la locul de muncă, cum este firesc, ar conduce la un haos de neimaginat atât în administrația publică cât mai ales în domeniile mai sus menționate.

11. Deși așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa (de exemplu prin deciziile nr. 358/2003, nr. 4/2000, nr. 1414/2009, etc.), soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional, trebuie remarcat că există totuși o diferență injustă și dezechilibrată a limitării cumulului la nivelul salariului minim brut pe economie de către dispozițiile actuale comparativ cu eliminarea totală sau limitarea cumulului la nivelul salariului mediu brut pe economie adoptate de Guvernul României în condițiile de criză excepționale ale perioadei 2009 - 2013. În ceea ce priveşte proporţionalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, Curtea a reținut că măsurile respective au fost adoptate în scopul combaterii "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească" or actualmente, în condiții normale de dezvoltare a României, simpla adoptare a deciziilor de limitare a cumulului la un nivel oarecare este complet disproporțională cu scopul urmărit, asta cu atât mai mult dacă limitarea cumulului este stabilită la nivelul salariului minim brut pe economie.

În concluzie, consider că propunerile sunt întemeiate, mai ales că este sarcina statului să găsească soluții pentru dezvoltarea societății, printr-o politică economică și socială adecvată.

Așa cum am arătat, eliberarea masivă a funcțiilor din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui,  o măsură proporțională cu motivul complet pueril invocat de Executiv.

Dimpotrivă, menținerea dispozițiilor criticate poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării evidente a bunei funcționări a instituțiilor și autorităților publice.

                                     

Mai multe, aici:

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

PL-x nr. 669/2019

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=18284