PROPUNERI privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul în instituții publice

PROPUNERI privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul în instituții publice, pentru pensionarii care beneficiază de drepturi de pensie plătite din fonduri publice.

1. Actul normativ privind interzicerea cumulului pensie salariu să excludă de la aplicare personalul militar care a fost trecut în rezervă prin ORDONANŢA nr. 7 din 26 ianuarie 1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurarii marilor unităţi.

ARGUMENTE:

Este un drept fundamental oferit de țară ca recompensă pentru trecerea noastră forțată în rezervă și distrugerea carierei profesionale.

Dreptul la muncă în orice sector de activitate oferit în schimb, reprezintă un angajament al Statului Român față de NATO și față de noi, cei care am fost afectați și sacrificați de restructurarea bruscă a Armatei din acei ani pentru interesul național.

Trebuie avute în vedere aspectele legale, constituționale care presupun aplicarea interdicției cumul salariu tuturor cetățenilor din România, adică vor fi afectate toate domeniile de activitate pentru că CCR nu permite excepții decât în cazul magistraților de la CCR (vezi Decizia CCR nr. 1414/2009).

Or, într-o țară NORMALĂ, acest drept trebuie să fie respectat !

2. Dacă totuși, se dorește neapărat interzicerea cumulului, în opinia mea, stabilirea unui plafon al pensiei până la care se poate cumula pensia cu salariul la nivelul salariului mediu brut anual, care în acest an este de 5.163 de lei este mai mult decât rezonabil.

Consider că dispozițiile amintite sunt neconstituționale din următoarele considerente:

1. Prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a statuat că, prin instituirea unei obligații de a opta între pensie și venitul din salarii se ”afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cât și dreptul la muncă consacrat prin art. 41”.

2. Potrivit art. 47 din Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut. În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă, datorată de către angajator, deci și de stat.

3. În conformitate cu opinia unor judecători ai curții Constituționale stipulată în Decizia CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ”prin aceste reglementări se limitează dreptul la muncă, condiționând continuarea raporturilor de muncă sau chiar dispunând încetarea forțată a acestora pornind de la un criteriu discriminatoriu, și anume nivelul pensiei aflate în plată”.

            În opinia acelorași judecători exprimată în aceiași decizie, ”nu se poate stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii să fie privată (...) de plata integrală a pensiei, în caz contrar fiind sancționată cu desfacerea contractului de muncă (...)”.

4. Potrivit jurisprudenței de la CEDO, dreptul de creanță este ocrotit în aceiași măsură ca și dreptul de proprietate. Deși în Decizia CCR nr. 375/2005 se constată că "Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o raţiune licită." . Or, prevederile actului normativ se aplică doar pentru anumite persoane iar la baza luării acestor măsuri nu există nicio situație excepțională care să justifice această legiferare.

5. Este adevărat că prin DECIZIA nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, CCR s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 17-22 prevăzute în cap. IV din Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu privire la interzicerea cumulului pensie salariu, susținând că acestea sunt constituționale.

            Este extrem de important de reținut care a fost proporționalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, or, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea Legii nr. 329/2009, scopul acestuia a fost combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională". Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale".

Una dintre măsurile reglementate de legiuitor la acel moment critic a fost aceia de restrângere a dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică, pe de o parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte.

            Justificarea unei astfel de limitări a rezidat în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afecta veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată a fost proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi s-a aplicat în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

6. De asemenea, prin DECIZIA din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (Cap. IV, paragrafele 17-25 din Legea nr. 329/2009), având în vedere ”interesul public” generat de criza care a determinat luarea unor măsuri excepționale de către legiuitorul român, respectiv norme noi în privinţa salariilor din sectorul public în vederea raţionalizării cheltuielilor publice, aşa cum impunea contextul excepţional al crizei financiare şi economice globale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul în condițiile extreme mai sus menționate respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor.

7. În prezent, dispozițiile criticate privind interzicerea cumulului pensie cu salariu sunt excesive,  nejustificate și implicit neconstituționale întrucât Guvernul României nu poate invoca deciziile menționate la pct. 5 și 6, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, pentru simplul fapt că în acest moment, nu există o criză financiară globală, un context excepțional care să impună, în numele ”interesului public” național, adoptarea unor măsuri care să aibă o rațiune licită.

            Raționamentul prezentat de Executiv în expunerea de motive a adoptării dispozițiilor potrivit căruia posibilitatea cumulului ”presupune un efort dublu asupra bugetului general consolidat”, cumularzii ”beneficiind atât de plata salariului cât și a pensiei publice” nu se poate reține întrucât, potrivit art. 47 din Constituția României, republicată, pensia este un drept fundamental, garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut.

În schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă iar posturile care actualmente sunt încadrate cu cumularzi sunt oricum deja bugetate indiferent de cine le ocupă, deci nu există niciun fel de efort asupra bugetului general consolidat.

De asemenea, susținerea guvernului că prin interzicerea cumulului se vor face economii de circa 270 mil de ei este complet nerealistă întrucât posturile eliberate vor fi încadrate cu alte persoane, deci nu va rezulta niciun fel de economie.

Pe de altă parte, eliberarea posturilor de către specialiștii actuali în a căror pregătire s-au investit de-a lungul anilor importante sume de bani și a căror pregătire profesională a ajuns la un înalt nivel, nu aduce decât dezechilibre în funcționarea administrației publice și cheltuieli suplimentare consistente ocazionate de perfecționarea noilor angajați.

8. Un alt motiv pentru care Guvernul României nu poate invoca deciziile menționate la pct. 5 și 6, respectiv Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, constă în faptul că inexistența un context intern/extern de criză care să justifice aplicarea unor măsuri de limitare a unor drepturi constituționale este demonstrată de următoarele date după cum urmează:

Conform datelor Eurostat și Institutului Național de Statistică:

- România are a doua creștere economică din Europa cu 4,6%;         

- Faţă de anul 2018, PIB a înregistrat o creştere cu 4,6%. În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, Produsul Intern Brut a crescut cu 4,8%, iar în trimestrul al doilea față de aceeași perioadă a anului trecut s-a constatat o creştere cu 4,4% pe seria brută şi cu 4,6% pe seria ajustată sezonier.

            Conform măsurilor adoptate de Parlamentul României și susținute de actualul guvern:

- Pentru anul 2020, creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la 2.080 lei la 2.230 lei;

            - Menținerea indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică conform Legii-cadru nr. 153/2017;

- Menținerea voucherelor de vacanță și a indemnizațiilor de hrană pentru angajații din instituțiile de stat conform Legii nr. 94/2014 și Legii-cadru nr. 153/2017;

- Creșterea indemnizațiilor de merit instituite prin Legea nr. 118/2002;

- Asigurarea unor fonduri suficiente în vederea desfășurării normale a activităților federațiilor naționale;

- Dublarea alocațiilor copiilor de către Parlamentul României;

- Creșterea punctului de pensie cu 40% la toate pensiile din sistemul de stat;

- Corecții în plus ale pensiilor militarilor;

            - Scăderea TVA-ului la alimente;

            - Programe pentru stimularea/reinserţia profesională inclusiv a celor plecaţi la muncă în străinătate;

            - Modernizarea aeroporturilor din Bucureşti, Timişoara şi Constanţa;

            - Declanşarea lucrărilor de construcţie pentru Autostrada Sibiu – Piteşti, Autostrada de Centură a Capitalei şi Drumul expres Piteşti – Craiova;

            - Demararea procedurilor pentru construirea autostrăzii Tg. Mureş – Iaşi – Ungheni cu fonduri europene şi finalizarea procedurilor pentru construirea autostrăzii Comarnic – Braşov în Parteneriat Public – Privat;

            - Finalizarea procedurilor şi începerea construcţiei pentru spitalele regionale de la Iaşi, Craiova şi Cluj cu fonduri europene;

- Eliminarea supraaccizei la carburanți.

9. Conform Deciziei CCR nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, ”esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este tocmai caracterul excepțional și temporar al acestuia”. (...). Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol”.

            Or, datorită depășirii crizei economice care a constrâns Guvernul României să ia măsurile extreme mai sus menționate, prin Legea nr. 134 din 15 octombrie 2014 publicată în  M.O. nr. 753 din 16 octombrie 2014, Parlamentul României a abrogat prevederile prevăzute de litera c) a articolului 1 şi capitolul IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare", cuprinzând articolele 17-26, din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

10.  Dispozițiile limitează imperativ dreptul la muncă al unor categorii de persoane cu o înaltă pregătire profesională în toate domeniile în care activitatea angajaților este remunerată de la stat. Eliminarea cumulului sau limitarea menținerii cumulului la nivelul salariului minim brut pe economie (aceasta fiind ultima variantă prezentată de ministrul Muncii, dna Violeta Alexandru în 13.12.2019) aduce un mare deserviciu calității activităților nu numai din administrație ci mai ales în domenii de importanță deosebită cum ar fi cele ale educației, sănătății, culturii, aeronauticii, energiei, etc., domenii vitale în bunul mers al societății în care personalul educat, cu pregătire deosebită are într-un procent de 90% o pensie puțin peste pragul amintit și care ar fi obligat astfel să părăsească locul de muncă.

            O probă în acest sens, este prezentată chiar de Guvernul României în expunerea de motive a actului normativ, precizând faptul că la nivelul lunii octombrie 2019 se înregistra un număr de 13.474 posturi ocupate cu personal care cumulează pensia cu salariul (din care 3.944 posturi în învățământul preuniversitar, 996 posturi în învățământul universitar, 1.282 în unitățile sanitare).

            Or, majoritatea acestor angajați dețin o pensie peste salariul minim brut pe economie iar optarea lor pentru a renunța la locul de muncă, cum este firesc, ar conduce la un haos de neimaginat atât în administrația publică cât mai ales în domeniile mai sus menționate.

11. Deși așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa (de exemplu prin deciziile nr. 358/2003, nr. 4/2000, nr. 1414/2009, etc.), soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional, trebuie remarcat că există totuși o diferență injustă și dezechilibrată a limitării cumulului la nivelul salariului minim brut pe economie de către dispozițiile actuale comparativ cu eliminarea totală sau limitarea cumulului la nivelul salariului mediu brut pe economie adoptate de Guvernul României în condițiile de criză excepționale ale perioadei 2009 - 2013. În ceea ce priveşte proporţionalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, Curtea a reținut că măsurile respective au fost adoptate în scopul combaterii "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească" or actualmente, în condiții normale de dezvoltare a României, simpla adoptare a deciziilor de limitare a cumulului la un nivel oarecare este complet disproporțională cu scopul urmărit, asta cu atât mai mult dacă limitarea cumulului este stabilită la nivelul salariului minim brut pe economie.

În concluzie, consider că propunerile sunt întemeiate, mai ales că este sarcina statului să găsească soluții pentru dezvoltarea societății, printr-o politică economică și socială adecvată.

Așa cum am arătat, eliberarea masivă a funcțiilor din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui,  o măsură proporțională cu motivul complet pueril invocat de Executiv.

Dimpotrivă, menținerea dispozițiilor criticate poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării evidente a bunei funcționări a instituțiilor și autorităților publice.

                                     

Mai multe, aici:

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

PL-x nr. 669/2019

Proiect de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=18284