Regulamentul de organizare și funcționare/Regulamentul de ordine interioară

  

  

3.1 Aspecte generale privind Regulamentul de organizare si funcţionare

Potrivit Codului Civil, orice persoană juridică este obligată să aibă o organizare de sine stătătoare. Organizarea aceasta se poate regăsi în documentul denumit Regulament de Organizare si Funcţionare (numit în continuare ROF).

Acest regulament descrie atât modul cum este structurată o organizație cu compartimente, birouri, servicii, secţii, direcții, agenţii, sucursale - cât si atribuţiile si competențele acestor subunități, raporturile dintre ele, raporturile cu conducerea organizației, felul cum se iau și se aplică deciziile.

ROF este vital pentru stabilirea conţinutului fiselor posturilor. El oferă  totodată toate informaţiile necesare redactării acestor fișe, prezentând în detaliu atribuţiile, competentele, nivelurile de autoritate, responsabilităţile si mecanismele de relaţii din organizație.

ROF este un instrument de conducere care descrie structura unei organizaţii, prezentând pe diferitele ei componente atribuţii, competenţe, niveluri de autoritate, responsabilităţi, mecanisme de relaţii.

Pentru a fi un instrument eficient de organizare şi conducere ROF trebuie îndeplinească următoarele calități:

a)      să fie uşor de folosit ca instrument cadru de conducere;

b)      să conţină reglementări cuantificabile, cu elemente de evaluare concretă;

c)      să fie concis;

d)     să fie adaptat, mai ales prin conţinut, unor situaţii specifice;

e)      să permită valorificarea optimă a potenţialului uman;

f)       să fie perfectibil în raport cu schimbările ce se produc;

g)      să ofere elemente concrete de evaluare a performanţelor.

Construirea unui ROF trebuie să aibă la bază informaţiile relevante legate de modul de funcţionare al organizaţiei, gruparea și analizarea informațiilor împreună cu managerii, specialiştii şi persoanele implicate în activitatea organizaţiei. În acest sens, instrumente de lucru pot fi: fişa de lucru pentru ROF, fişa compartimentului, fişa de atribuţii, fişa de sarcini individuale, etc.

Actualizarea ROF trebuie să se realizeze ori de câte ori este necesar. Pentru actualizare se pot folosi aceleaşi documente de lucru ca şi la întocmire, menţionate mai sus.

Structura organizatorică a organizației este constituită din ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor astfel organizate încât să asigure realizarea obiectivelor propuse.

Principalele componente ale structurii organizatorice, care se regăsesc în orice organizaţie indiferent dacă are sau nu caracter industrial, sunt: postul, funcţia, ponderea ierarhică (aria de control), compartimentul, nivelul ierarhic şi relaţiile organizatorice.

Posturile sunt  pietrele ce compun structurile organizatorice. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a organizaţiei. El poate fi definit ca fiind ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor care revin unui angajat.

Postul este componenta cea mai importantă a structurii. De modul în care se realizează analiza şi proiectarea acestora depinde de cele mai multe ori succesul unei organizaţii.

Componentele postului formează aşa-numitul  triunghi de aur  al organizării unei instituții.

Totalitatea posturilor care prezintă aceleaşi caracteristici formează o funcţie. Funcțiile pot fi de conducere sau de execuţie.

Ponderea ierarhică o reprezintă numărul de salariaţi conduşi nemijlocit de un manager.

Acest număr poate varia de la 4-8 subalterni pentru un manager de pe nivelul superior până la 20-30 pentru unul de la baza piramidei organizaţionale.

Compartimentul reprezintă  ansamblul persoanelor care efectuează sarcini omogene şi/sau complementare  și care contribuie la realizarea aceloraşi obiective şi care sunt subordonate nemijlocit unui manager.

Totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi distanţă de vârful piramidei organizatorice formează un nivel ierarhic.

Într-o organizaţie există de regulă trei niveluri manageriale: superior, de mijloc şi inferior.

Relaţiile organizatorice pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice instituite prin reglementări oficiale. Acestea se divid în trei categorii: de autoritate, de cooperare și de control.

Structura organizatorică şi un ROF se poate construi  pornind de la însumarea sarcinilor şi a grupurilor de sarcini din cadrul posturilor unui compartiment.

Compartimentele de muncă sunt definite ca grupări de persoane cu atribuţii şi sarcini identice sau complementare cu caracter cvasistabil, subordonate unei unice autorităţi (şeful compartimentului), care acţionează în scopul realizării unor lucrări specifice şi care, de regulă, îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu dat.

Fiecare membru al grupării se supune, în egală măsură, autorităţii şefului de compartiment.

În cadrul compartimentelor de bază, simple, subalternii au doar atribuţii de execuţie, supunându-se autorităţii şefului.

Conducătorul/șeful este deţinătorul autorităţii nivelului ierarhic al compartimentului de bază; acesta este abilitat să repartizeze sarcinile, să facă evaluări, să propună mijloace de stimulare sau sancţiuni pentru subordonaţi.

Conducătorul/șeful este răspunzător în faţa şefului ierarhic superior pentru toate activităţile desfăşurate în cadrul compartimentului şi pentru nivelul performanţelor înregistrate de către subordonaţi.

În cadrul compartimentelor complexe, unii dintre salariaţi se supun şefului direct iar alţii se supun superiorului acestuia care are atribuţii integratoare.

După anvergura autorităţii pe care o reprezintă conducătorii, compartimentele sunt funcţionale și ierarhice.

Compartimentele funcţionale se caracterizează prin autoritatea pe care o au conducătorii acestora de a îndruma şi de a dirija procesele de muncă aflate în sfera lor de activitate.

Compartimentele ierarhice se caracterizează prin nivelul superior de autoritate; şefii acestor compartimente adoptă decizii privind activitatea eşaloanelor inferioare, dau ordine, coordonează, controlează şi evaluează, pe baza analizelor efectuate de lucrătorii din compartimentele respective.

Din punctul de vedere al formalismului relaţiilor, între compartimente se stabilesc legături formale, statuate prin ROF; aceste legături pun în evidenţă fluxurile de informaţii şi de resurse şi permit realizarea cooperării, în vederea realizării sarcinilor adoptate de organizaţie. Legăturile informale sunt expresia socializării muncii şi a solidarităţii umane.

Din punct de vedere funcţional, legăturile dintre compartimente sunt:

·         de autoritate ierarhică (manager – subaltern, managerul transferând, după caz, autoritatea subordonatului);

·         de autoritate funcţională (în vederea coordonării şi conducerii operative a proceselor);

·         de legături de  cooperare.

Nivelurile ierarhice de distribuire a autorităţii sunt, evident, invers proporţionale cu numărul persoanelor aflate în diferite compartimente. Pentru o structură standard, simplificată, la nivelul inferior se află compartimentele direct productive iar deasupra acestora se găsesc structurile care formează conducerea operativă.

Eşaloanele superioare sunt direcţiile de specialitate și managerul general.

Înălţimea piramidei ierarhice este dată de numărul nivelurilor de conducere iar baza acesteia este proporţională cu numărul de salariaţi ai organizaţiei.

În ROF aşadar, sunt precizate atribuţiile și conducerea fiecărui compartiment, birou, serviciu, secţie, direcție, agenţie, unitate, sediu secundar, sucursală, cu sau fără personalitate juridică, etc. De asemenea, trebuie  precizat raportul dintre subunități si organismele de conducere din  unitate, luarea deciziilor si aplicarea lor.

ROF priveşte deci mai puţin raportul dintre angajator si salariaţi, ci vizează mai mult structura internă a unității angajatoare.

Angajatorul privat are dreptul, nu obligaţia întocmirii acestuia, iar inspectorul de muncă nu va putea pretinde prezentarea acestui document și nu va putea sancţiona angajatorul care nu l-a elaborat.

Totuşi, întocmirea ROF poate fi extrem de utilă, îndeosebi în cazul companiilor de dimensiuni medii și mari, deoarece:

a)      fundamentează fișele posturilor;

b)      cuprinde statul  de funcții și organigrama organizației;

c)      va putea fi folosit în ipoteza unei concedieri colective, pentru identificarea posturilor care se desfiinţează;

d)     reprezintă expresia personalităţii juridice a angajatorului.

Intr-adevăr, potrivit Codului civil, orice persoană juridică trebuie sa aibă o organizare de sine stătătoare, aceasta organizare este stabilită tocmai prin ROF.

In unităţile de stat, Regulamentul de organizare si funcţionare se stabileşte prin act normativ.

Pentru domeniul educaţie, există un Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar ( numit ROFUIP), aprobat prin ordin al  ministrului (Ordinul nr. 4925/2005 al ministrului educației si cercetării privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar).

Acest ordin   a fost completat şi modificat  ulterior de către:

a)      Ordinul nr. 4106/2010 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 4925/2005 al ministrului educației și cercetării privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar;

b)      Ordinul nr. 4714/2010 privind modificarea si completarea Ordinului nr. 4925/2005 al ministrului educației si cercetării privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar;

c)      Ordinul nr. 5619/2010 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 4925/2005 al ministrului educației și cercetării privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar;

d)     Ordinul nr. 6152/2012 privind modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4925/2005.

Potrivit art. 80 alin.(2) din Legea nr. 1 din 2011 a educaţiei naţionale cu modificările si completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative, elaborează un Statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.

În baza acestui statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu care se aprobă de Consiliul de administrație.

Potrivit art. 97 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 1 din 05/01/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare  directorul unităţii de învăţământ de stat propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ.

Pentru buna desfăşurare a activităţii unității şcolare, existența unui ROF care să conţină elementele de bază ale ROFUIP cât şi cele specifice unităţii este o condiție de bază pentru funcționarea corectă a unității de învățământ.

3.2  Prevederi ale Legii nr. 1 din 05/01/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare  cu privire la Regulamentul   de organizare și funcționare (ROF)

Legea nr. 1 din 05/01/2011 a educației naționale a fost publicată în  Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

Conform art. 361, Legea nr. 1 din  2011 a educaţiei naţionale,   a intrat  în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

La data intrării  acesteia în vigoare,  au fost abrogate:

•         Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare,

•         Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare,

•         art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare,

•         Ordonanţa Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009,

•         orice alte dispoziţii contrare.

Potrivit prevederilor art. 361 alin.  (6), după  intrarea în vigoare a Legii nr. 1 din 05/01/2011 a educației naționale, Ministerul Educației  elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea acestei legi şi stabileşte totodată și măsurile tranzitorii de aplicare.

Regulamentele despre care LEN face referire în cuprinsul acesteia sunt:

a) Regulamente aprobate de ministrul educației, cercetării, tineretului şi sportului privind:

o       organizarea învățământului de artă şi a învățământului sportiv;

o       inițierea şi organizarea de alternative educaționale;

o       organizarea şi funcționarea bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare şi informare;

o       organizarea, acreditarea, controlul şi competențele unităților care oferă educație extraşcolară;

o       organizarea şi funcționarea unităților subordonate şi a unităților conexe;

o       asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaționale naționale;

o       organizarea şi competențele palatelor şi cluburilor copiilor;

o       organizarea şi funcționarea consiliului de administrație/consiliului consultativ al Inspectoratului şcolar;

o       normele privind componența, organizarea şi funcționarea, precum şi atribuțiile colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar şi ale Colegiului central de disciplină al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

b) Regulamente aprobate de către fiecare inspectorat şcolar:

o       regulamentul propriu al consiliului de administrație/consiliu consultativ, elaborat şi aprobat de consiliul de administrație al inspectoratului școlar, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului şi sportului.

c) Regulamente aprobate de către fiecare unitate de învățământ:

o       regulamentul şcolar propriu emis în baza unui statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului şi sportului;

o       regulamentul de organizare şi funcționare al unității de învățământ propus  spre aprobare consiliului de administrație de către directorul unității de învățământ;

o       regulamentul de organizare şi funcționare al consiliul de administrație pentru unitățile  învățământ de stat;

o       regulamentul de organizare şi funcționare al structurilor şi funcțiilor de conducere ale unităților de învățământ particular şi confesional.

3.3  Prevederi ale Codului Muncii cu privire la Regulamentul de ordine interioară (ROI)

Pentru buna organizare  și funcționare a unei organizații, trebuie să existe acte care să reglementeze activitatea personalului.

 Unul dintre actele cele mai folosite de către organizații este Regulamentul de ordine interioară.  Denumirea logică a actului este  Regulament de ordine interioară (ROI). Cu toate acestea, legislația muncii l-a denumit Regulament Intern. Consider că denumirea stabilită prin legislația muncii este improprie  deoarece orice regulament al unei organizații este intern, inclusiv Regulamentul de organizare și functionare (ROF), care însă cuprinde în principal detalierea structurii organizației.      

     

Regulamentul intern este documentul unei organizații care se întocmeste de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, se întocmeste și se aprobă de către conducerea organizației și este afișat în mod obligatoriu în cadrul unității respective.

Regulamentul intern, conform Codului muncii reprezintă actul intern al unei organizații prin care se stabilesc, în conformitate cu prevederile legale, îndatoririle salariaților, măsurile ce se impun în vederea organizării muncii si asigurării disciplinei muncii, recompensele si sancțiunile, modul de cercetare al abaterilor disciplinare și procedura aplicării sancțiunilor disciplinare.

Regulamentul de ordine interioară este un izvor specific al dreptului muncii care  reglementează în mod concret, în baza legislatiei muncii și problemele de ordin disciplinar din cadrul unității respective. 

Aceste prevederi sunt obligatorii atât pentru salariați, voluntari cât și pentru părinți, elevi, ucenici și  persoane delegate/detașate în organizație.

Potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator a revenit în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestui cod. În cazul angajatorilor înființați după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut începe să curgă de la data dobândirii personalității juridice.

  Regulamentul intern se aduce la cunoştință salariaților şi produce efecte față de salariați din momentul informării acestora.

Obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.

Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conținutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, în cadrul conținutului acestui regulament.

Orice modificare care intervine în conținutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare.

Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozițiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

Controlul legalității dispozițiilor cuprinse în regulamentul intern este de competența instanțelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluționare a sesizării formulate.

Regulamentul intern al unei organizații cuprinde cel puțin următoarele categorii de dispoziții:

• reguli privind protecția, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unității;
• reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnității;
• drepturile şi obligațiile angajatorului şi ale salariaților;
• procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților;
• reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
• abaterile disciplinare şi sancțiunile aplicabile;
• reguli referitoare la procedura disciplinară;
• modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;
• criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaților.

 În domeniul școlar, Regulamentul intern poate cuprinde prevederi specifice privind:

• accesul, paza și siguranța în scoli;
• prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
• proceduri de monitorizare permanentă privind prevenirea introducerii și comercializării produselor etnobotanice în perimetrul scolii;
• reguli privind părăsirea unității școlare de către elevi, în mod organizat, în timpul orelor de curs;
• diverse proceduri specifice.

Autor Ion Nistor

Care sunt caile de contestare a sanctiunilor pentru angajatii MEN ?

Care sunt caile de contestare a  sanctiunilor  pentru angajatii MEN ?

R : Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi din Ministerul Educaţiei Nationale care a fost sancţionat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de disciplină al Ministerului   Educaţiei Nationale.

Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat.

  

Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011   educaţiei naţionale

ART. 280

  (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.

  (2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

  a) observaţie scrisă;

  b) avertisment;

  c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;

  d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;

  e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;

  f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

  (3) Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.

  (4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite de personalul didactic, personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, personalul de îndrumare şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi de personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:

  a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

  b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

  c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

  d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.

  (5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:

  a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, pentru personalul didactic şi personalul de conducere al acesteia;

  b) ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pentru funcţiile de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti.

  (6) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să îşi producă probe în apărare.

  (7) Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a unităţii de învăţământ preuniversitar/instituţiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris inexistenţa faptelor pentru care a fost cercetată.

  (8) Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost sancţionat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

  (9) Normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea, precum şi atribuţiile colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar şi ale Colegiului central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

  (10) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat.

Precizări noi privind personalitatea juridică a unităților de învățământ

Precizări noi privind personalitatea juridică a unităților de învățământ

              

 In comunicatul/nota MEN nr. 34994 din 21.03.2014 semnat de către Secretarul de stat Gigel Paraschiv emis de Direcţia Generală Management Resurse Umane şi Reţea Şcolară Naţională, Direcţia Generală Juridic, Direcţia Generală Buget - Finanţe şi Resurse Umane și se transmit precizări noi privind personalitatea juridică a unităților de învățământ, astfel:

În conformitate cu prevederile art. 93 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, "Hotărârile le privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angjatorul este unitatea de învăţământ".

Potrivit art. 14 din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare:

(1) în sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

(2) Persoana juridică poate încheia  contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice, 

(3) Persoana fizica dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

Astfel, prin unitate de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică (PJ) se înţelege orice unitate de învăţământ autorizată să funcţioneze provizoriu/acreditată din sistemul naţional de învăţământ care are următoarele elemente definitorii:

1.                 Act de înfiinţare: ordin de ministru/hotărâre a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene (după caz)/hotărâre judecătorească/orice alt act emis în acest sens şi respectă prevederile legislaţiei în vigoare;

2.         Dispune de patrimoniu în proprietate publică/privată sau prin administrare/comodat/închiriere (sediu, dotări corespunzătoare, adresă);

3.                      Cod de Identitate Fiscală;

4.                      Ştampilă cu Stema României;

5.                      Cont în Trezoreria Statului;

6.                      Buget propriu;

7.              Contabilitate proprie organizată potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991- Legea contabilităţii cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 273/2006-Legea finanţelor publice locale cu modificările şi completările ulterioare şi a altor prevederi ale legislaţiei în vigoare. 

 Menţiuni:

                                                                                             

a. Din unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică (care întrunesc cumulativ toate elementele definitorii menţionate anterior) pot avea normate posturi de conducere: director/director adjunct, potrivit reglementărilor legale şi precizărilor MEN;

 b. Directorul unităţii de învăţământ cu PJ are calitatea de ordonator terţiar de credite şi

obligaţiile prevăzute în Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările  ulterioare, în Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere aspectele menţionate anterior, veţi dispune toate măsurile necesare pentru ca:

·        unitătăţile de învăţământ preuniversitar de stat care au statut de personalitate juridică să deţină obligatoriu toate elementele definitorii descrise anterior;

·        unitățile de învăţământ care, prin organizarea/reorganizarea reţelei şcolare, şi-au pierdut statutul de personalitate juridică, devenind structuri arondate ale altor unităţi de învăţământ cu personalitate juridică:

Ø      nu mai au post de director/director adjunct;

Ø      se anulează CIF-ul prin radiere de la (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) ANAF;

Ø      returnează inspectoratului şcolar ştampila, pe bază de proces verbal de predare -primire;

Ø      nu mai au contabilitate proprie;

Ø  au obligaţia predării situaţiilor financiare, execuţiei bugetare şi patrimoniului către unităţile de învăţământ cu personalitate juridică cărora sunt arondate;

Ø     personalul angajat este preluat de către unitatea de învăţământ cu personalitate juridică la care sunt arondate, cu efectuarea modificărilor corespunzătoare în programul REVISAL cu menţiunea: "reorganizare reţea şcolară" cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare referitoare la raporturile de muncă.

Precizăm că analiza menţionată anterior este necesară şi din perspectiva menţiunii în REVISAL a CIF-ul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică în care salariatul este încadrat cu contract de muncă, potrivit legislaţiei în vigoare.

Analiza prevăzută anterior se aplică şi palatelor copiilor, cluburilor elevilor cluburilor şcolare sportive, cu precizarea că, în ceea ce priveşte finanţele publice, reglementarea legală este dată de Legea nr. 500/2002, Legea finanţelor publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Institutii cu responsabilitati in domeniul aplicarii legislatiei privind protectia speciala si promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati

Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPHR)

Este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse care coordoneaza la nivel central activitatile de protectie speciala si promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaboreaza politicile, strategiile si standardele in domeniul promovarii drepturilor persoanelor cu handicap, asigura urmarirea aplicarii reglementarilor din domeniul propriu si controlul activitatilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap.

Contact:
Calea Victoriei, nr.194, 010097 Bucureşti - Sector 1, România
Tel.: 021 212 54 38; 021 212 54 39
Fax: 021 212 54 43
E-mail: registratura@anph.ro
Web: www.anph.ro

Comisia superioara de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti

In structura Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPHR) functioneaza Comisia superioara de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cu activitate decizionala in solutionarea contestatiilor la certificatele de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap, emise de comisiile judetene sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti(http://www.prostemcell.ro/21-societatea-civila/32275-comisiile-de-evaluare-a-persoanelor-adulte-cu-handicap.html).

Contact:
Calea Grivitei, nr. 210, 010757 Bucureşti - Sector 1, România
Tel.: 021 224 27 14

Institutul National pentru Prevenirea si Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap (INPCESPH)

Este institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Autoritatii Nationale a Persoanelor cu Handicap care indeplineste urmtoarele atributii:

 elaboreaza studii, strategii si programe necesare proiectarii si implementarii politicii Autoritatii Nationale a Persoanelor cu Handicap in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap (preventie, recuperare, integrare socio-profesionala);
 elaboreaza lucrari stiintifice (articole, monografii, dictionare, etc.) destinate specialistilor, precum si altor persoane interesate in domeniu;
 elaboreaza standarde in domeniu promovarii drepturilor persoanelor cu handicap;
 elaboreaza materiale de natura metodologica (planuri si programe de invatamant, manuale, teste si grile de evaluare, etc.) destinate activitatilor de pregatire (initiere/perfectionare) a personalului care activeaza in domeniul asistentei speciale a persoanelor cu handicap;
 elaboreaza lucrari cu caracter informativ de orientare si consiliere, destinate persoanelor cu handicap si familiilor acestora, precum si asistentilor personali specializati (ghiduri practice, programe de recuperare, abilitare/reabilitare vocationala etc.);
 elaboreaza si publica un buletin informativ precum si alte lucrari cu caracter stiintific (in limita resurselor disponibile);
 desfasoara activitati de consiliere, instruire si editare de publicatii in vederea autofinantarii;
 organizeaza/sprijina realizarea de conferinte/seminarii nationale si internationale/regionale/judetene pentru promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, sub coordonarea presedintelui Autoritatii Nationale a Persoanelor cu Handicap; 
 promoveaza relatii de reprezentare si colaborare cu institutii guvernamentale si neguvernamentale de profil din tara si strainatate, in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap; 
 indeplineste orice alte atributii stabilite de presedintele Autoritatii Nationale a Persoanelor cu Handicap.

Contact:
Str. Cezar Bolliac, nr. 42, 030912 Bucureşti - Sector 3, România
Tel./Fax: 021 322 09 76
E-mail: inpcesph@incluziune.ro
Web: www.incluziune.ro

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC)

Institutie publica in subordinea MMFES care are, printre atributiile sale, si pe aceea de coordonare a activitatilor de protectie a copilului cu handicap. 

Contact:
Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru, nr. 7, 010322 Bucureşti - Sector 1, România
Tel.: 021 315 36 33; 021 315 36 30; 021 310 07 89; 021 310 07 90
Fax: 021 312 74 74
E-mail: office@anpca.ro
Web: www.anph.ro

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD)

Orice persoana care se considera discriminata in conditiile legii 48/2002 se poate adresa CNCD printr-o sesizare scrisa. CNCD primeste petitii si sesizari, le analizeaza, adopta masurile corespunzatoare si comunica raspunsul in termenul prevazut de lege.
Pentru detalii despre procedura de inaintare si solutionare a petitiilor adresate CNCD, vezi sectiunea Anti-discriminare, Proceduri, institutii sau viziteaza urmatoarele site-uri:
www.cncd.org.ro
www.romanicriss.org

Contact:
Str. Valter Maracineanu, nr. 1-3, 010155 Bucureşti - Sector 1, România
Tel./Fax: 021 312 65 85; 312 65 78
E-mail: cncd@cncd.org.ro
Web: www.cncd.org.ro

Sursa  http://www.antidiscriminare.ro/dizabilitati-fizice/proceduri-institutii/ 

Infracţiuni de corupţie, de serviciu si infractiuni asimilate infracțiunilor de corupție

                                                                                    

În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.

Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală. 

Legea penală română sancționează infracțiuni clasice de corupție, precum:

-luarea de mită

-darea de mită

-primirea de foloase necuvenite

-traficul de influență

-Cumpărarea de influență.

Alături de acestea, legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție.

Codul Penal al Romaniei (Legea nr. 286/2009), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009,  a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Noul Cod Penal extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane.

Care sunt aceste persoane?

ART. 308

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Cine sunt funcționarii publici?

      

ART. 175 
Funcţionar public

(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:  

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;  

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;  

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.  

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.  

       

Care sunt faptele  prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu?

       

ART. 289

Luarea de mită  

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.  

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.  

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.  

ART. 290  

Darea de mită  

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.  

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.  

(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.  

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).  

(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.  

ART. 291  

Traficul de influenţă  

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.  

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.  

ART. 292  

Cumpărarea de influenţă  

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.  

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).  

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.  

ART. 295

Delapidarea  

(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.  

(2) Tentativa se pedepseşte.  

ART. 297

Abuzul în serviciu  

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.  

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.  

ART. 298  

Neglijenţa în serviciu  

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.  

ART. 299  

Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual  

(1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.  

(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.  

ART. 300  

Uzurparea funcţiei  

Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.  

ART. 301  

Conflictul de interese  

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.  

ART. 304

Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice  

(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.  

(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.  

(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.  

Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, conform Legii 78/2000

 Art. 10 Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;
c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

 Art. 11 (1) Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 12 Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

 Art. 13 Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 13¹ Infracțiunea de șantaj, prevăzuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.

 Art. 13² Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, conform legii 78/2000

 Art. 17 Următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârșită în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a.

Mai multe, aici http://www.pna.ro/fapta_coruptie.xhtml 

Cristi Danilet decembrie 12, 2013 

Analize, Justitie/Ordine publica, Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze 
Sursa http://www.contributors.ro/editorial/conflictul-de-interese-se-comite-de-persoana-care-are-calitatea-x-parlamentarul-are-calitatea-x-deci-parlamentarul-raspunde-pentru-comiterea-infractiunii-de-conflict-de-interese-dar-nu-pentru-ca-a/