Scutirile de impozit pentru cladiri si scutirile de la plata impozitului pe profit

Care sunt prevederile Codului Fiscal privind scutirile de la plata impozitului  pentru   cladiri  ?

R: Art. 250 din CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003  cu modificarile si completarile ulterioare ( Legea nr. 571/2003) prevede următoarele:

   

Art. 250 (1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:
    1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoane juridice de drept public;
    2. clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    4. clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    5. clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    6. clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;
    7. clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    7^1. clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
    8. clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
    9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
    10. clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    11. clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    12. clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    13. clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată;
    14. clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    15. clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
    16. construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;
    17. clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
    18. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;
    19. clădirile utilizate pentru activităţi social-umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local.
    20. clădirile care aparţin organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut de utilitate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice.
    (2) Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
    (3) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1) pct. 10-13 se aplică pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public.

Care sunt prevederile Codului Fiscal privind scutirile pentru de la plata impozitului pe profit pentru culte, instituţiile de învăţământ particular acreditate  si  autorizate si pentru ONG-uri?

     R: Art. 15 din CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003  cu modificarile si completarile ulterioare ( Legea nr. 571/2003) prevede următoarele scutiri:

    Art. 15 (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
    a) trezoreria statului;
    b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;
    b^1) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV^1;
    c) abrogată;

    d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
    e) abrogată;

    f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
    g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;
    h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;
    i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
    j) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii.
    k) Banca Naţională a României.
    l) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.

    (2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
    a) cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;
    b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
    c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
    d) veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
    e) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
    f) dividendele şi dobânzile obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din venituri scutite;
    g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
    h) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
    i) veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
    j) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

    k) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.
    l) sumele primite ca urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut donaţia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;
    m) veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;
    n) sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III.

    (3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.

    (4) Prevederile alin. (2) şi (3) sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Asigurarea interna a calitatii educatiei - Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii

   

La nivelul fiecarei organizatii furnizoare de educatie din Romania se infiinteaza Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii.
           

Organizatia furnizoare de educatie elaboreaza si adopta strategia si regulamentul de functionare ale comisiei.
           

Conducerea operativă a comisiei este asigurată de conducătorul organizaţiei sau de un coordonator desemnat de acesta.
           

Conducătorul organizaţiei este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate.
           

Componenta Comisiei pentru evaluarea si asigurarea calitatii in unitatile din invatamantul preuniversitar cuprinde:

    a) 1-3 reprezentanti ai corpului profesoral, alesi prin vot secret de consiliul profesoral;
    b) un reprezentant al sindicatului reprezentativ, desemnat de acesta;
    c) un reprezentant al parintilor, in cazul invatamantului prescolar, primar, gimnazial sau liceal;
    d) un reprezentant al elevilor, in cazul invatamantului profesional, liceal si postliceal;
    e) un reprezentant al consiliului local;
    f) un reprezentant al minoritatilor nationale, dupa caz, provenind din corpul profesoral, reprezentantii parintilor sau ai elevilor.
          

Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii in cadrul institutiilor de invatamant superior cuprinde:

  a) 1-3 reprezentanţi ai corpului profesoral, care îndeplinesc criteriile pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform art. 219 alin. (1) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, aleşi prin vot secret de senatul universitar;
 b) un reprezentant al sindicatului reprezentativ, desemnat de acesta;
 c) un reprezentant al studentilor, desemnat de organizatia studenteasca.
        

Din comisie mai poate face parte un reprezentant al angajatorilor.
        

Din comisie mai poate face parte un reprezentant al minoritatilor din randul cadrelor didactice sau al studentilor.
       

Pentru orice organizatie furnizoare de educatie, alta decat o institutie de invatamant,

Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii cuprinde urmatoarele categorii:

    a) 1-3 reprezentanti ai furnizorului;
    b) 1-3 reprezentanti ai beneficiarilor directi;
    c) 1-3 reprezentanti ai angajatorilor.
        
Membrii comisiei nu pot indeplini functii de conducere in institutia de invatamant sau in organizatia respectiva, cu exceptia persoanei care asigura conducerea operativa a acesteia.
      
Atributiile comisiei pentru evaluarea si asigurarea calitatii sunt:

    a) coordoneaza aplicarea procedurilor si activitatilor de evaluare si asigurare a calitatii, aprobate de conducerea organizatiei furnizoare de educatie, conform domeniilor si criteriilor prevazute la art. 10 din Ordonanta de urgenta nr. 75 din 12 iulie 2005   privind asigurarea calitatii educatiei, cu modificările și completările ulterioare;
    b) elaboreaza anual un raport de evaluare interna privind calitatea educatiei in organizatia respectiva. Raportul este adus la cunostinta tuturor beneficiarilor prin afisare sau publicare;
    c) formuleaza propuneri de imbunatatire a calitatii educatiei.

      Strategia si regulamentul de functionare  poate fi comandat la adresa inistor@gmail.com.

    Baza: Ordonanta de urgenta nr. 75 din 12 iulie 2005   privind asigurarea calitatii educatiei, cu modificările și completările ulterioare

Descrierea situaţiei actuale în domeniul creșelor din România

Ministerul Educatiei Nationale a publicat un proiect de Hotarare a Guvernului de aprobare a continutului educativ si a standardelor de calitate pentru serviciile de educatie timpurie anteprescolara aici http://edu.ro/index.php/articles/20521

In nota de fundamentare, la aspectul Descrierea situaţiei actuale se precizează:

Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 23 alin.(1) lit.a), stabilește faptul că sistemul național de învățământ preuniversitar  cuprinde  nivelul educației timpurii (0—6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0—3 ani) și învățământul preșcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.

De asemenea, art. 27 lit (2)  din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede că “organizarea unităților de educație timpurie antepreșcolară, conținutul educativ, standardele de calitate și metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației Naționale” .

Așadar, conform Legii educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, copiii pot fi înscrişi în învăţământul preşcolar la vârsta de 3 ani, iar pentru copiii sub 3 ani există posibilitatea înscrierii acestora în unități de educație timpurie antepreșcolară.

În acest context, educaţia timpurie este crucială pentru dezvoltarea şi educaţia ulterioară a copilului şi se realizează prin folosirea unei metodologii şi a unui curriculum adecvate, precum şi a unor standarde de calitate care necesită o abordare integrată a nevoilor și intereselor copilului, în strânsă colaborare cu familia şi serviciile de sănătate şi protecţie a copilului.

Prin politicile sale educaţionale promovate şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României şi-a propus să asigure, în mod efectiv, accesul egal şi sporit la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa socială, etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă. Totodată, dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin formare iniţială şi continuă, pentru o piaţă a muncii flexibilă şi globalizată, reprezintă obiective majore ale programului de guvernare.

O caracteristică a sistemului existent de educaţie timpurie din România este aceea că, datorită lipsei de până acum a legislaţiei privind educaţia copiilor de la 0 la 3 ani, un număr de creşe/grădiniţe cu creșe, centre de zi etc. s-au dezvoltat fără o structură organizatorică reglementată sau fără standarde educaţionale clare. Există o diversitate de instituţii pentru educaţie timpurie, după cum urmează:

·         Centre de zi pentru copii sub 6 ani aflaţi în situaţie de risc, coordonate de Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului;

·         Centre de zi sau grădiniţe particulare pentru copiii sub 6 ani, aprobate de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), care oferă exemple de bună practică în domeniu;

·         Grădiniţe cu creşă pentru copiii din aceeaşi grupă de vârstă ca şi cei din centrele de zi (sub 6 ani);

·         Grădiniţe pentru copiii de la 3 la 6/7 ani. Acestea sunt finanţate de consiliile locale şi sunt coordonate de Ministerul Educaţiei Naționale;

·         Creşe pentru copiii de la 4 luni la 3 ani, care primesc copii şi peste 3 ani. Acestea sunt finanţate şi coordonate de consiliile locale, fără o supervizare din punct de vedere profesional şi fără standarde educaţionale sau de alt tip.

Serviciile pentru copiii cu vârste între 0 şi 3 ani sunt furnizate prin sistemul creşelor, care oferă câteva forme de îngrijire medicală fără nici o componentă de educaţie timpurie.

În trecut, creşele au fost în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, în schimb, din 2002, Ministerul Sănătăţii nu  a mai avut atribuții în acest sens şi creşele au fost lăsate fără nici o identitate formală şi fără sprijin guvernamental.

În prezent, creşele sunt finanţate de autoritățile administrației publice locale. Totodată, adesea, în cazul în care creșa este cuplată cu o grădiniță (funcționează în aceeași incintă) directorul grădiniţei este responsabil de calitatea îngrijirii furnizate în creşă.

Studiul “Educaţia Timpurie în România”, elaborat în anul 2004 cu sprijinul  UNICEF, arată că la nivelul ţării existau 287 de creşe cu aproximativ 11,000 de copii (înainte de 1989 erau 902 creşe cu 90,000 de copii).

De asemenea, studiul arată că marea majoritate a părinţilor care îşi trimit copiii la creşă sunt părinţi care lucrează şi nu pot sau nu intenţionează să-şi părăsească serviciul pentru concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea copilului până la 2 ani (numai 8 % dintre taţii copiilor din creşe sunt neangajaţi şi 4% dintre mame sunt neangajate/casnice).

În același studiu este evidențiat și faptul că nu există un organism reglator responsabil în problema creşelor şi, de aceea, responsabilitatea administrativă rămâne în grija autorităţilor locale.

În acest context, sistemul anterior care furniza numai servicii de supraveghere și sprijin medical predomină încă, iar aspectele care ţin de educaţie şi de îngrijirea psihologică a copiilor nu sunt îndreptate către acei copii care frecventează aceste instituţii.

Un alt aspect pe care studiul “Educaţia Timpurie în România” îl analizează este și acela al formării continue a personalului din creșe. Datele din analiza prezentată arată că:

·      nu există un sistem de formare continuă a personalului, care este alcătuit în principal din lucrători în domeniul sănătăţii;

·      42% din personalul creşelor se înscrie în categoria îngrijitorilor primari (infirmiere), cărora le lipseşte calificarea profesională;

·      32.5% din personalul creşelor este compus din surori şi 97% din creşe sunt conduse de acestea, iar restul de 3% dintre manageri este compus din medici;

·      procentul personalului calificat pentru educaţie timpurie este în jur de 4%;

·      50% din personalul creşelor nu a participat la nici un program de formare continuă sau pentru împrospătarea cunoştinţelor, iar cealaltă jumătate a parcurs variate programe de formare numai în domeniul sănătăţii sau pe probleme înrudite.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii educației naționale nr.1/2011, precum și pentru încurajarea participării copiilor la educația timpurie antepreșcolară în vederea atingerii țintei europene de 95% rată de participare a copiilor preșcolari la servicii de educație până în 2020 este necesară elaborarea conținutului educativ și a standardelor de calitate pentru serviciile de educație timpurie antepreșcolară.

In atentia unitatilor de invatamant private

Prin Comunicatul nr. 55350 din 2013  semnat de secretarul de stat al MEN Gigel Paraschiv, se arată că până la emiterea unor instructiuni privind organizarea retelei scolare, se suspenda aplicarea Precizarilor MEN  nr. 33675/2013 referitoare la procedura de infiintare si de obtinere a personalitati juridice pentru unitatile de invatamant particular.

Care au fost prevederile Precizarilor MEN  nr. 33675/2013 referitoare la procedura de infiintare si de obtinere a personalitati juridice pentru unitatile de invatamant particular ?

Până la data emiterii  Precizarilor MEN nr. 33675/2013,  au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie (chiar acreditări pe niveluri de învăţământ/specializări/calificări profesionale) peste 1.000 de unităţi de învăţământ preuniversitar particular, în care sunt şcolarizaţi peste 60.000 de elevi.


La acest moment, au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie (chiar acreditări pe niveluri de învăţământ/specializări/calificări profesionale) peste 1.000 de unităţi de învăţământ preuniversitar particular, în care sunt şcolarizaţi peste 60.000 de elevi.

Dintre acestea, mai puţin de 2% au un statut juridic clar, în sensul că au personalitate juridică, potrivit legii.

Potrivit prevederilor art. 22, alin (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, „Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate".

Rezultă că sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este alcătuit din entităţi educaţionale - numite unităţi de învăţământ, cu personalitate juridică.

Având în vedere prevederile legislaţiei actuale şi faptul că organizarea reţelei şcolare a unităţilor de învăţământ preuniversitar intră în atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale/judeţene, după caz, se impun anumite precizări privind înfiinţarea  de jure a unităţilor de învăţământ preuniversitar, în special a celor cu finanţare integral privată, numite în lege unităţi de învăţământ particular.

Organizaţia interesată în furnizarea de servicii de educaţie este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său activităţi de învăţământ şi se supune procesului de autorizare pentru a deveni furnizor de educaţie. (Definitie in LEN)

 Legea nr. 87/2006, privind asigurarea calităţii educaţiei, prevede mecanismele şi etapele prin care un iniţiator primeşte autorizaţia de funcţionare provizorie pentru entitatea educaţională pe care acesta doreşte să o înfiinţeze.

 Totuşi, în cea mai mare parte a cazurilor, nu s-a reuşit desprinderea juridică  a acestor „unităţi" de învăţământ de către iniţiator (asociaţie, fundaţie, societate comercială (SC), etc.), în sensul parcurgerii etapelor specifice înfiinţării, efective, a acestor entităţi educaţionale.

 Acestea au rămas „extinderi" ale fondatorului, fără să aibă identitate juridică şi fiscală.

 Acest aspect induce ideea că în sistemul naţional de învăţământ funcţionează, atât unităţile de învăţământ cât şi ONG-uri sau SC-uri, cu statut de unităţi de învăţământ;

 Din punct de vedere juridic asociaţiile, fundaţiile, SC nu au dreptul de gestiona personal didactic (angajare, eliberare din funcţie, promovare etc).

Angajarea personalului didactic se face, în aceste cazuri, de către iniţiator/finanţator (care, de regulă, este o  asociatie, fundaţie, SC sau chiar SRL, etc.), ceea ce este contrar prevederilor  Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la angajarea personalului didactic.

Chiar dacă aceste unităţi de învăţământ sunt acreditate, nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare

Spre exemplu nu pot primi subvenţii de la stat (finanţare per elev) deoarece nu au, efectiv, personalitate juridică.

 Situatii:

SITUAŢIA 1: Unitate de învăţământ autorizată să funcţioneze provizoriu, cu unul sau mai multe niveluri de învăţământ

A.Iniţiatorul/persoana juridică finanţatoare solicită în scris la autoritatea administraţiei publice locale (consiliul local) în raza căruia se află, cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului, a unităţii de învăţământ menţionată în textul ordinului/actului de înfiinţare. La solicitare va anexa, obligatoriu, documentele de înfiinţare (ordinul de autorizare) şi va preciza conform ordinului, toate elementele de identificare din textul ordinului privind unitatea de învăţământ respectivă

B.In baza art. 62, alin (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificări şi completări şi a solicitării, autoritatea administraţiei publice locale/judeţene, după caz, va emite hotărâre de consiliul local/judeţean prin care se stabileşte cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului unitatea de învăţământ particular pentru care s-a efectuat solicitarea

C. In baza HCL/HCJ emisă, persoana juridică solicită la autoritatea fiscală eliberarea elementelor de identitate fiscală: atribuirea de personalitate juridică şi CIF pentru unitatea de învăţământ care va funcţiona, conform HCL emisă

D. Pe baza, HCL, CIF, unitatea de învăţământ solicită la inspectoratul şcolar aprobare pentru confecţionarea sigiliului cu însemnele ministerului educaţiei

E. Cu cele trei elemente de identificare: HCL, CIF, sigiliu, unitatea de învăţământ deschide cont în trezoreria statul

SITUAŢIA 2: Unităţi de învăţământ cu niveluri de învăţământ diferite aflate în aceeaşi localitate, sau la aceeaşi adresă, patronate de aceeaşi persoană juridică finanţatoare

2.1 Iniţiatorul (persoana juridică finanţatoare) X este autorizat, succesiv, în ani diferiţi, pentru niveluri de învăţământ diferite. Deoarece la prima autorizare nu a iniţiat înfiinţarea efectivă a unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică care să solicite autorizarea pe alte niveluri de învăţământ, de fiecare dată va fi autorizat, direct iniţiatorul, pentru nivelurile de învăţământ următoare. Potrivit legii, iniţiatorul ar trebui să înfiinţeze pentru fiecare autorizare o altă unitate de învăţământ.

In vederea evitării obţinerii personalităţii juridice pentru fiecare unitate de învăţământ pentru care iniţiatorul a fost autorizat, persoana juridică finanţatoare poate solicita la autoritatea administraţiei publice locale, cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii, cu o singură unitate de învăţământ rezultată în urma fuziunii dintre unităţile de învăţământ (niveluri autorizate) menţionate în ordinele de ministru prin care s-a acordat autorizarea de funcţionare provizorie.  

2.2 Mai multe unităţi de învăţământ autorizate/acreditate, finanţate de aceeaşi persoană juridică, funcţionează în aceeaşi localitate sau la aceeaşi adresă.

În vederea unei mai bune coordonări, persoana juridică finanţatoare poate solicita la autoritatea administraţiei publice locale, cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii, cu o singură unitate de învăţământ rezultată în urma fuziunii dintre unităţile de învăţământ autorizate/acreditate menţionate în ordinele de ministru prin care s-a acordat autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea.

În acest sens, iniţiatorul (persoana juridică finanţatoare) va parcurge paşii descrişi în următoarea procedură:

•        Solicită în scris la autoritatea administraţiei publice locale (consiliul local) în raza căruia se află, cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului cu o singură unitate de învăţământ (propunere de denumire, cu respectarea legislaţiei în vigoare, adresă, date de contact etc).

•        La solicitare va anexa, obligatoriu, documentele de autorizare/acreditare (ordinele de ministru prin care au fost de autorizate/acreditate nivelurile de învăţământ din unităţile care urmează să fuzioneze) şi va preciza conform ordinului, toate elementele de identificare din textul ordinului;

•        Autoritatea administraţiei publice locale/judeţene, după caz, va emite hotărâre de consiliu local/judeţean prin care se aprobă fuziunea unităţilor de învăţământ propuse de către persoana juridică finanţatoare şi cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului unitatea de învăţământ particular pentru care s-a efectuat solicitarea;

•        Sunt urmaţi, corespunzător, paşii descrişi la literele c; d şi e de la punctul SITUAŢIA 1.

SITUAŢIA 3: Persoana juridică finanţatoare doreşte să înfiinţeze una sau două unităţi prin divizarea unei unităţi de învăţământ autorizată/acreditată pe unul sau mai multe niveluri de învăţământ

In acest sens, iniţiatorul (persoana juridică finanţatoare) va parcurge paşii descrişi în următoarea procedură:

•        Solicită în scris la autoritatea administraţiei publice locale (consiliul local) în raza căruia se află, cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului cu două/mai multe unităţi de învăţământ (propunere de denumire, cu respectarea legislaţiei în vigoare, adresă, date de contact etc.), rezultate în urma divizării parţiale sau totale a unităţii de învăţământ supusă acestei operaţiuni.

•        La solicitare va anexa, obligatoriu, documentele de autorizare/acreditare (ordinele de ministru prin care unitatea de învăţământ supusă divizării a fost autorizată/acreditată pe nivelurile de învăţământ pe care şcolarizează);

•        Autoritatea administraţiei publice locale/judeţene, după caz, va emite hotărâre de consiliu local/judeţean prin care se aprobă divizarea parţială sau totală a unităţii de învăţământ propuse de către persoana juridică finanţatoare şi cuprinderea în reţeaua şcolară a localităţii/sectorului a unităţilor de învăţământ rezultate în urma divizării;

•        Sunt urmaţi, corespunzător, paşii descrişi la literele c, d şi e de la punctul SITUAŢIA 1.

•        Având în vedere că hotărârea de Consiliu local/judeţean (HCL/HCJ) reprezintă, în aceste situaţii, documente de înfiinţare a unităţilor de învăţământ, acestea trebuie să cuprindă toate detaliile legate de aceste operaţii: transferul patrimoniului, drepturilor şi obligaţiilor, personalului didactic şi nedidactic, potrivit legislaţiei în vigoare;

•        Autorizarea de funcţionare provizorie se acordă, potrivit legii, iniţiatorului şi nu unităţii de învăţământ, neînfiinţată încă, la momentul acordării autorizării de funcţionare provizorie.

•        Din aceste considerente, iniţiatorul trebuie să parcurgă paşii descrişi la SITUAŢIA 1, în vederea înfiinţării, efective, a unităţii de învăţământ.

•        După parcurgerea paşilor descrişi în cele două situaţii, vom considera că unitatea de învăţământ are identitate legală în sistemul naţional de învăţământ.

•        Patrimoniul unităţii de învăţământ particular rămâne, conform legii, în proprietatea fondatorilor/persoanei juridice finanţatoare.

•        Intre persoana juridică finanţatoare şi conducerea unităţii de învăţământ (cu personalitate juridică) se încheie, de regulă, un contract de administrare, comodat, mandat,  etc.

Definitii:

Persoană juridică - Subiect colectiv de drept, adică  un colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligaţii civile.

Personalitate juridică - Aptitudinea recunoscută de lege unei entităţi colective de a fi persoana juridică, respectiv de a fi titular de drepturi si obligaţii.

Unitate de învăţământ cu personalitate juridică  are elementele definitorii necesare pentru a - şi exercita capacitatea de exerciţiu prevăzută de lege:

•        Act de înfiinţare (HG, ordin de ministru, hotărâre judecătoreacă, hotărâre de consiliu local, act constitutiv, statut) ;

•        Cod de identitate fiscală;

•        Cont în Trezorerie;

•        Sigiliu/ştampilă cu însemnele MEN.

Legislatie:

•        Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;

•        Legea nr. 87/2006 privind asigurarea calităţii educaţiei;

•        Legea administraţiei publice locale nr. 215/2011, republicată;

•        Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor de înregistrare în registrul comerţului;

•        Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului (privind utilizarea ştampilelor de către instituţiile publice).

•        Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată (privind înmatricularea persoanelor juridice - inclusiv instituţii publice la Registrul Comerţului);

•        Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, titlul IV - Persoana juridică;

•        Legea nr.  359/2004, republicată şi Legea nr. 26/1990, republicată privind înmatricularea, atribuirea personalităţii juridice şi obţinerea  codului de identitate fiscală de la autorităţile administraţiei financiare;

•        Legea nr. 544/2001, republicată cu modificări şi completări, referitoare la definiţia instituţiilor de interes public,

•        HG nr.21/2007 privind aprobarea standardelor de autorizare de funcţionare provizorie/standardele de acreditare;

•        HG nr. 22/2007 privind metodologia de evaluare externă în vederea autorizării/acreditării unităţilor de învăţământ preuniversitar;

•        Nota MECTS nr. 1942/2011, referitoare la emiterea avizului conform de către inspectoratele şcolare în vederea reorganizării reţelei şcolare;

•        OMECTS nr. 6564/2011 privind aprobarea procedurii de atribuire a denumirilor unităţilor de învăţământ din sistemul naţional de învăţământ preuniversitar, modificat şi completat prin OMECTS nr. 3283/2012.

Procedura infiintarii unui ONG (Asociatie/Fundatie)

Care este procedura infiintarii unui ONG  (Asociatie/Fundatie)?

Cunoasterea legislatiei  specifice

Hotărârea înfiintarii Asociatiei/Fundatiei

Intocmirea actului  constitutiv si a statutului

Stabilirea fondatorilor si a responsabilităţilor

Stabilirea sediului si a cenzorului

Contactarea judecătorului responsabil cu asociaţiile si fundaţiile

Plata in cont la Trezorerie a sumei de 36 lei pt rezervare denumire

Depunerea cererii la Ministerul de Justitie pt. obţinerea rezervării   denumirii

Ridicarea adeverinţei pt.  obţinerea rezervării de denumire

Constituirea patrimoniului iniţial   min. 800 lei

Crearea contului bancar, Extras cont bancar

Semnarea si legalizarea la notar/avocat a actelor

Obţinerea Cazierelor fiscale/judiciare pentru membri fondatori

Adresarea cererii la judecător, depunerea dosarului. Dovada plăţii taxei de timbru în valoare de 100 lei, timbru judiciar de 1,5 lei.

Infiintarea ONG- ului prin sentinta civila

Inscrierea Asociatiei/fundatiei la organele fiscale/financiare

Obtinerea CIF-ului

Confectionarea stampilei Inscrierea asociaţiei/fundatiei in Registrul special destinat Obtinererea contului bancar definitiv La adresa inistor@gmail.com   puteti comanda actele necesare infiintarii/modificarii unui ONG