Prezentarea Cultului Creștin Baptist din România

Prezentarea cultului crestin baptist din Romania

Potrivit Statutului cultului si principiilor baptiste, bisericile baptiste se organizeaza in mod autonom. Rolul celorlalte entitati ale cultului este acela de a sprijini bisericile baptiste locale sa isi îndeplinească menirea.

In total sunt peste 1.700 de biserici baptiste in România care fac parte din Cultul Creştin Baptist si in jur de 150.000 de credincioşi care sunt membri sau apartinatori ai acestor biserici.

Conducerea Cultului

Congresul cultului Baptist este for suprem de conducere al cultului. La congres pot participa toate bisericile cu statutul juridic din cadrul cultului cu un număr de delegaţi stabilit in funcţie de numărul membrilor. Congresul se tine o data la 4 ani si ia decizii majore in ce priveşte viata cultului printre care alegerea conducerii.

Delegaţii pentru Congresul cultului sunt desemnaţi prin vot Adunarea generală a bisericii. Delegaţii bisericii pentru Congresul cultului vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 100 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 100 de membri are dreptul la un delegat.

În cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.

C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.

Adunarea generală a comunităţii are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.

Congresul cultului este organul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România. El se compune din delegaţii bisericilor baptiste conform prevederilor prezentului statut şi se ţine o dată la 4 ani, de preferinţă în cursul lunii mai.

Convocarea Congresului cu caracter electiv se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii luate de către membrii în exerciţiu ai Consiliului Uniunii împreună cu reprezentanţii nou-aleşi ai comunităţilor, întruniţi în şedinţă comună. În şedinţa comună se vor stabili: tema Congresului, ordinea de zi şi componenţa nominală a biroului de conducere al Congresului.

Convocarea Congresului se comunică în scris tuturor bisericilor baptiste cu personalitate juridică, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii acestuia. Convocarea va cuprinde: data, ora şi locul ţinerii Congresului, precum şi tema şi ordinea de zi a Congresului.

Congresul cultului va fi condus de preşedintele Congresului, însoţit de doi vicepreşedinţi şi doi secretari. Congresul alege numărătorii de voturi din rândul delegaţilor cu drept de vot. Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot ai bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul cultului se va ţine după două ore în acelaşi loc, indiferent de numărul delegaţilor prezenţi.

Hotărârile Congresului se vor lua cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot sau cu majoritatea calificată, potrivit prevederilor prezentului statut. În caz de paritate, decide votul preşedintelui. Procesul-verbal va fi întocmit de secretarii de zi şi va purta semnătura tuturor membrilor biroului de conducere al Congresului. Hotărârile Congresului sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Cultului Creştin Baptist din România.

Congresul cultului poate fi convocat în sesiune extraordinară pentru aprobarea sau modificarea statutului cultului şi a Mărturisirii de credinţă, precum şi în situaţii de importanţă deosebită pentru organizarea, funcţionarea şi viaţa spirituală a cultului. Convocarea Congresului se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii Consiliului Uniunii.

Congresul extraordinar este condus de preşedintele cultului, însoţit de secretarul general şi secretarul general adjunct. În situaţia în care Congresul cere, cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor prezenţi, conducerea Congresului va fi făcută de un birou de zi format din preşedinte de zi şi 2 secretari de zi.

Congresul cultului îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:

a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;

b) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;

c) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii şi, respectiv, a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de Conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;

d) alege Comitetul executiv al Uniunii şi confirmă secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii;

e) aprobă în Consiliul Uniunii; reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii ,,Emanuel" din Oradea şi directorul C.P.A a cultului;

f) alege cenzorii Uniunii Bisericilor Baptiste, în număr de 3-5 persoane;

g) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale cultului pentru următoarea perioadă de 4 ani;

h) aprobă modificări şi completări aduse Mărturisirii de credinţă a cultului, cu trei pătrimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;

i) aprobă Statutul Cultului Creştin Baptist din România, precum şi eventualele modificări şi completări ale statutului, cu două treimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;

j) hotărăşte în probleme confesionale de principiu şi în orice alte probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România;

k) hotărăşte afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute în art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe.

Conferinta nationala conduce cultul intre congrese. La conferinta nationala pot participa toate bisericile cu statutul juridic din cadrul cultului cu un numar de delegati stabilit in functie de numarul membrilor. Conferinta are loc, de regula, in cursul lunii martie a fiecarui an.

Adunarea generală a bisericii desemnează prin vot delegaţii pentru Conferinţa naţională.

Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 200 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 200 de membri are dreptul la un delegat. Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi dintre delegaţii la Congres. Delegaţii bisericilor baptiste maghiare pentru Congresul Convenţiei vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.

Conferinţa naţională este organul de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România între congresele cultului. Conferinţa naţională este formată din delegaţii bisericilor desemnaţi în condiţiile prezentului statut şi are loc, de regulă, în cursul lunii martie a fiecărui an. Convocarea Conferinţei naţionale se va face de către preşedintele cultului, în urma hotărârii Consiliului Uniunii, cu minimum 30 de zile înainte de ţinerea acesteia, şi va cuprinde data, ora, locul şi ordinea de zi.

Conferinţa naţională este valabil întrunită cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar al delegaţilor, Conferinţa naţională se va ţine după o oră, în acelaşi loc, indiferent de numărul celor prezenţi.

Conferinţa naţională are următoarele atribuţii:

1. analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;

2. stabileşte măsuri pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului cultului;

3. aprobă viziunea, strategia şi obiectivele propuse de Consiliul Uniunii pentru activitatea Uniunii Baptiste;

4. analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;

5. aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii, la propunerea cenzorilor;

6. aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;

7. aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii Baptiste pentru anul următor;

8. aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al C.P.A. pentru anul următor;

9. stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor pentru Uniunea Baptistă;

10. ratifică încheierea de parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate;

11. hotărăşte în probleme legate de afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale şi în probleme legate de alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut;

12. aprobă noii membri în Consiliul Uniunii în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi;

13. decide retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav;

14. aprobă regulamentele de ordine internă ale Uniunii Baptiste şi alte norme proprii cu caracter general în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea;

15. aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al C.P.A. a cultului;

16. aprobă sistemul de salarizare din cadrul cultului;

17. hotărăşte asupra altor probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România.


Potrivit statutului, Uniunea Baptista:

1. sprijină bisericile baptiste locale sa isi îndeplinească menirea.

2. exprima unitatea spirituale si doctrinara a crediniciosilor baptişti din România.

3. reprezintă interesele generale ale bisericilor baptiste si ale altor parţi componente ale cultului.

Organele de conducere ale Uniunii Baptiste sunt:

1. Consiliul Uniunii
2. Comitetul Executiv

Consiliul Uniunii este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Baptiste între conferinţele naţionale. Acesta este ales pe o durată de 4 ani şi este format din: membrii Comitetului executiv, aleşi de Congres, reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, validaţi de Congres, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul Casei de Pensii a Cultului, validaţi de Congres.

La întâlnirile Consiliului Uniunii vor participa, cu vot consultativ, directorii de departamente ai Uniunii Baptiste, precum şi directorul executiv, consilierul financiar şi consilierul juridic ai Uniunii Baptiste.

Consiliul Uniunii este convocat de preşedintele Uniunii Baptiste în urma hotărârii Comitetului executiv sau, când acesta refuză, Consiliul poate fi convocat din iniţiativa unei treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Consiliul Uniunii se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie. Consiliul Uniunii este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general.

Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.

Consiliul Uniunii coordonează activitatea Uniunii Baptiste între conferinţele naţionale şi duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale.

Consiliul Uniunii îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) convoacă Conferinţa naţională, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările acesteia;

b) stabileşte strategia şi obiectivele pentru activitatea Uniunii Baptiste, pe care le supune aprobării Conferinţei naţionale;

c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune şi a celorlalte departamente;

d) coordonează modul de administrare a fondurilor Casei de Pensii şi Ajutoare, cu respectarea scopului pentru care acestea au fost constituite;

e) analizează periodic activitatea comunităţilor bisericilor şi rezolvă problemele ridicate de acestea;

f) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual doctrinară a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti;

g) numeşte directorul şi membrii Comitetului de conducere al C.P.A.;

h) numeşte membrii Comisiei pastorale, ai Comisiei de educaţie biblică, ai Departamentului de misiune, precum şi ai celorlalte departamente;

i) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, al Universităţii "Emanuel" din Oradea şi al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti;

j) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. i), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;

k) propune sistemul de salarizare din cadrul cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;

l) hotărăşte indexarea periodică a salariilor din cadrul cultului şi stabileşte structura de personal a Uniunii Baptiste;

m) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune, a Bordului de coordonare a I.T.B. Bucureşti, precum şi a celorlalte departamente din cadrul Uniunii Baptiste;

n) avizează regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.A. a cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;

o) avizează regulamentele de ordine internă şi alte norme proprii în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;

p) avizează proiectele de buget ale Uniunii Baptiste şi C.P.A. şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;

q) încheie parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate şi le supune ratificării Conferinţei naţionale;

r) propune Congresului afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe, cu respectarea principiilor Mărturisirii de credinţă a cultului;

s) analizează concluziile Comisiei pastorale şi decide măsurile ce se impun în situaţiile cercetate de Comisia pastorală, la propunerea acesteia;

t) soluţionează contestaţiile grupurilor de credincioşi formulate împotriva refuzului de autorizare;

u) soluţionează contestaţiile personalului angajat al Uniunii Bapiste şi al C.P.A. în probleme privind raporturile de muncă faţă de deciziile Comitetului executiv sau ale Comitetului de conducere al C.P.A., după caz;

v) soluţionează contestaţiile persoanelor cărora li s-a retras ordinarea de către comunitatea bisericilor sau de către Consiliul Convenţiei Baptiste Maghiare;

w) analizează propunerea comunităţii privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav şi supune aprobării Conferinţei naţionale retragerea autorizaţiei respective;

x) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Uniunii;

y) avizează demolarea lăcaşurilor de cult sau a altor edificii baptiste considerate de importanţă istorică;

z) hotărăşte în alte probleme de interes general, în acord cu direcţiile stabilite de Congres şi de Conferinţa naţională.

Organul de control financiar este Comisia de cenzori.

Comitetul executiv este organul de conducere al Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.

Comitetul executiv este ales de Congresul cultului pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele şi secretarul general pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive. Unul dintre cei 4 vicepreşedinţi va fi secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.

Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu majoritate simplă, prin exprimarea votului unui număr de cel puţin 5 membri ai Comitetului executiv.

Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:

o conduce activitatea Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii;

o convoacă Consiliul Uniunii, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;

o hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Baptiste;

o întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Baptiste şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;

o stabileşte publicaţiile Uniunii Baptiste şi orientarea acestora;

o aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Baptistă;

o decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii;

o îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniunii.


Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Baptiste vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.

Membrii Comitetului executiv ales în mai 2015 sunt:

Viorel Iuga - președinte UBR
Ioan Ardelean - Secretar general
Ilie Milutin - Secretar general adjunct
Otniel Bunaciu - vicepreședinte cu misiunea
Paul Negruț - vicepreședinte cu educația
Samuel (Samy) Tuțac - vicepreședinte cu pastorala

Membrii Comitetului executiv ales în mai 2011 au fost:

Preşedinte: Otniel Bunaciu
Secretar General: Ionel Tutac
Vicepreşedinte cu educatia: Paul Negruţ
Vicepreşedinte cu pastorala: Ilie Tinco
Vicepreşedinte cu misiunea: Viorel Candrianu
Secretar general adjunct: Ilie Milutin


Membrii Comitetului executiv ales în mai 2007 au fost:

Preşedinte - Otniel Bunaciu
Secretar General - Ionel Tutac
Vicepreşedinte  (Educatie) - Paul Negrut
Vicepreşedinte  (Misiune) - Viorel Candreanu
Vicepreşedinte  (Pastorala) - Ilie Tinco
Vicepreşedinte  (Conventia Maghiara) - Joszef Kovacs
Secretar General Adjunct - Timotei Rusu


Comunitatile baptiste

Pe plan regional, fiecare biserica baptista din cadrul cultului face parte dintr-o comunitate baptista. Sunt 14 comunităţi plus Convenţia Baptista Maghiara din care fac parte toate bisericile baptiste maghiare din Romania:

1. Arad
2. Bacau
3. Braila
4. Bucuresti
5. Cluj
6. Constanta
7. Hunedoara
8. Oltenia
9. Oradea
10. Valea Crisului Alb
11. Sibiu
12. Suceava
13. Timisoara-http://www.baptist-tm.ro/
14. Conventia Baptista Maghiara
15. Caras Severin

Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România  http://casadepensiiccb.ro/

Cultul Creştin Baptist din România are sistem propriu de pensii şi asigurări sociale denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, Casă de Pensii neintegrată în sistemul public de pensii şi care funcţionează ca persoană juridică distinctă în cadrul cultului cu patrimoniu propriu.
Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România (prescurtat C.P.A. a C.C.B.R, scurt C.P.A.) a luat fiinţă prin Decretul nr. 718/1956 pentru înfiinţarea caselor de pensii şi ajutoare în cadrul cultelor din România şi funcţionează în baza art.24 al (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor şi a art.4 şi art.107 din Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist-Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, recunoscut prin H.G. nr. 58/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 59/25 ianuarie 2008

Sediul Uniunii Baptiste

Birourile Uniunii Baptiste împreuna cu sediul Casei de Pensii si Ajutoare ale cultului se afla in Bucuresti la adresa: Cultul Crestin Baptist din Romania - Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania, Str. Dambovita nr. 9 – 11, Bucuresti, cod 060842
Telefon: +40 (21) 430 0039
Fax: +40 (21) 430 2942
E-mail: uniuneabaptista@gmail.com

Pentru mai multe informaţii vedeţi
-pagina  Uniunii Baptiste http://www.uniuneabaptista.ro/
-Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România   http://casadepensiiccb.ro/

Alte adrese/acte utile

1. Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Hotărârea nr. 58 privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008 aici http://consultjuridic.blogspot.ro/2010/12/statutul-de-organizare-si-functionare.html
https://lege5.ro/Gratuit/gezdamrrgm/statutul-de-organizare-si-functionare-a-cultului-crestin-baptist-uniunea-bisericilor-crestine-baptiste-din-romania-din-16012008?d=2019-05-19 ( actualizat)

2. Regulamentul intern privind raporturile de muncă din cadrul Cultului Creştin Baptist din România aici http://www.baptist-tm.ro/wp-content/uploads/2011/12/Regulament_intern_raporturi_munca.pdf

3. Regulamentul (statutul) de organizare şi funcţionare a Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România aici  http://casadepensiiccb.ro/wp-content/uploads/2015/02/REGULAMENT-CPA-cu-modificarile-din-3-aprilie-2014-1.doc

4. Grila de salarizare aici http://www.baptist-tm.ro/wp-content/uploads/2011/12/Grila_de_salarizare.pdf

5. Acte necesare pentru autorizarea bisericilor baptiste aici   http://www.baptist-tm.ro/acte-tipizate-legislatie/

Despre jurământ

1. Juramantul martorului.

Trăim vremuri în care pare că  s-a produs o delimitare clară între justiţie  care a rămas a Statului şi morală, ca parte componentă a  Bisericii, separare care caracterizează tot mai mult o societate desprinsă sau separată de credinţa în Dumnezeu.

Exista  totuşi o zonă extrem de importantă în care credinţa religioasă se invocă şi în prezent în cadrul instanţelor judecătoreşti. Mai degrabă este invocată prezenţa Divinităţii prin semnul cruce şi cartea sfântă a creştinismului, Biblia pentru a atinge un anume scop.

Este vorba despre momentul când o persoană se înfăţişează  în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de martor.

Potrivit legii, martorul este orice persoana care are cunoştinţă despre acte sau fapte litigioase, săvârşite în trecut, cunoscute personal. Importanta martorilor în procesul penal sau civil este indiscutabila. De numărul si calitatea lor depinde în mare măsură cât de mult se va apropia adevărul judiciar, stabilit de instanţă, de adevărul faptic. De relatările sale depinde în mare măsură dacă un om va fi condamnat sau achitat, dacă cineva va obţine drepturile ce i-au fost încălcate, patrimoniul afectat, etc…

De aceea, declaraţia martorului se desfăşoară într-un cadru în care el trebuie să înţeleagă rolul pe care îl are în administraţia justiţiei în acel moment.

Tocmai pentru a asigura sinceritatea si acurateţea mărturiei codurile de procedura penala si civila impun depunerea jurământului. Practic vorbind, este singura ,,garanţie” pe care justiţia si-o ia pentru a se asigura ca persoana audiata va spune sau nu va ocoli adevărul. Este o garanţie care apelează nu atât la conştiinţa umană, cât la sentimental lui religios şi la frica acestuia de cele sfinte. 

          Jurământul depus este unul religios. Potrivit legii înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: “Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie. Referirea la Divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului. 

Martorul de altă religie decât cea creştină nu va tine, evident, mâna pe Biblie sau cruce şi  va depune jurământul pe propria-i conştiinţă.

Dispoziţii speciale exista pentru martorii fără confesiune, liber-cugetatorii, precum si pentru cei care din motive de conştiinţa sau confesiune nu depun jurământul religios. Din practică rezultă insă că in cvasi-totalitatea situaţiilor se jură cu mâna dreaptă pe Biblie, rostindu-se formula sacramentală care face referire la Dumnezeu. 

  Copiii sub 14 ani nu depun jurământ, acestora li se atrage atenţia să spună adevărul. După luarea jurământului, preşedintele completului de judecată atrage atenţie martorului că mărturia mincinoasă se pedepseşte de lege cu închisoare, potrivit Codului Penal.

            Obligaţia depunerii jurământului nu este înscrisă in codurile noastre de procedură ca urmare a unor rămăşite din trecut, ci fiindcă legiuitorul are şi în prezent convingerea că societatea romanească este una religioasă iar apelul la Dumnezeu joacă un rol primordial în ordinea de valori individuală a cetăţenilor.

               
           Dilema intervine când citim cu atenţie textul din Biblie unde Domnul Isus spune:

Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”

Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.

Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. Matei 5.33-37

2. Juramantul militar

Juramintele militare - oglinda regimului politic

In brosura Juramantul si cuvinte ostasesti publicata in 1914 de P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei, poate fi citita urmatoarea formula a juramantului militar:

"In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, juram credinta Regelui nostru Carol I, supunere legilor tarii si indatoririlor militare, in toate imprejurarile, in timp de pace ca si in timp de razboi. Asa sa ne ajute Dumnezeu."

Peste cativa ani, in 1929, "Cartea ostasului" prezenta in capitolul "Juramantul de credinta" urmatoarele explicatii:

,,Ostasul, prin juramantul de credinta, se leaga, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, ca va fi credincios indatoririlor de aparator al patriei, jertfindu-si chiar viata pentru tara. Juramantul se facea in fata preotului, caci el chema binecuvantarea dumnezeiasca asupra soldatului, punandu-se mana pe Drapel si sarutandu-l, intocmai cum credinciosul saruta icoana Mantuitorului, in fata caruia jura, deoarece drapelul era considerat icoana tarii, a Dinastiei si a Armatei. Juramantul se putea depune si pe un tun sau pe sabia ofiterului, iar cine calca juramantul de credinta, pacatuia in fata lui Dumnezeu, iar legile tarii il pedepseau ca pe un nemernic".

Continutul juramantului militar era:

,,In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, eu soldatul..., jur credinta Regelui Mihai I si Regentii, supunere legilor si indatoririlor militare, in toate ocaziunile in timp de pace, ca si in razboiu. Asa sa imi ajute Dumnezeu".

Peste cateva decenii, in 1965, intr-un alt regim politic, ateu si totalitar, juramantul militar a suferit schimbari majore de forma si de fond, devenind mult mai stufos, deoarece trebuia sa cuprinda toate reperele ideologice ale sistemului comunist.

"Pentru indeplinirea datoriei sacre, de aparare a patriei, inscrisa in Constitutie, eu.... Cetatean al Republicii Socialiste Romania, intrand in randul fortelor armate, jur credinta nestramutata poporului roman si patriei mele socialiste. Jur sa respect legile tarii, sa execut intocmai ordinele comandantului suprem, cerintele regulamentelor militare si ordinele comandantilor si sefilor mei, atat in timp de pace, cat si in timp de razboi. Jur sa nu-mi precupetesc sangele si viata pentru a apara pamantul stramosesc, independenta si suveranitatea patriei, cauza socialismului. Daca voi calca juramantul meu, sa suport pedeapsa aspra a legilor Republicii Socialiste Romania."

După evenimentele din 1989, la 6 februarie 1990, prin Decretul-lege nr.55 juramantul militar avea următorul conţinut:

Militarii, la intrarea in rindurile fortelor armate, vor depune urmatorul juramint:

"Eu,............., intrind in rindurile fortelor armate, jur credinta nestramutata poporului roman si patriei mele.
Jur sa respect legile tarii, sa execut intocmai cerintele regulamentelor militare si ordinele comandantilor si sefilor mei, atit in timp de pace, cit si in timp de razboi.
Jur sa nu-mi precupetesc singele si viata pentru a apara pamintul stramosesc, independenta si suveranitatea patriei.
Daca voi calca juramintul meu, sa suport pedeapsa aspra a legilor patriei mele, Romania."

In prezent, juramantul militar a revenit la o forma mult mai simpla, asemanatoare cu cea din perioada antebelica.

"Eu.... militar al Fortelor Armate, jur credinta patriei mele, Romania. Jur sa-mi apar tara chiar cu pretul vietii. Jur sa respect legile tarii si regulamentele militare.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu."

Care sunt atribuţiile consiliului profesoral al unei unităţi de învăţământ?

 Potrivit Legii  nr. 1/ 2011 - Legea educaţiei naţionale, consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic.

Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:

a)       gestionează şi asigură calitatea actului didactic;

b)       stabileşte Codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia;

c)       validează fişele de autoevaluare ale personalului angajat al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual;

d)       propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic;

e)       propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii;

f)        propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de "profesorul anului" personalului cu rezultate deosebite la catedră;

g)       aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;

h)       propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performanţe slabe sau pentru încălcări ale eticii profesionale;

i)         propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice;

j)         alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie;

k)       îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.

Care sunt atribuţiile directorilor unităţilor de învăţământ?

Potrivit Legii  nr. 1/ 2011 - Legea educaţiei naţionale, directorul unităţii de învăţământ de stat are următoarele atribuţii:

a)       este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia;

b)       este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;

c)       îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;

d)       propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;

e)       propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară;

f)        răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ;

g)       îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii;

h)       prezintă anual un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

i)         coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia. Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii.

Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale

Aspecte privind actiunea in timp a Legii nr. 1 din 05/01/2011 a educaţiei naţionale (LEN)

Potrivit prevederilor art. 361 alin. (1) ale LEN, aceasta a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.



La data intrării în vigoare a prezentei legi au fost abrogate:



• Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare,

• Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare,

• art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare,

• Ordonanţa Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum şi orice alte dispoziţii contrare.



Articolul 361 din lege prezintă calendarul aplicării măsurilor pentru învăţământul preuniversitar, după cum urmează:

• Anul 2012 -

- va fi aplicată măsura privind costul standard pe elev şi a principiului "finanţarea urmează elevul";

- se vor aloca minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv pentru finanţarea educaţiei.

• Anul 2013 -

- se vor acorda 500 de euro pentru educaţia permanentă a fiecărui nou-născut.

• Anul şcolar 2015 - 2016

- prima generaţie de elevi va trece în clasa a IX-a, care va face parte din învăţământul gimnazial;

- examenul de admitere în clasa a X-a se va susţine pentru prima dată conform prevederilor din noua lege;

- prima generaţie de elevi va susţine bacalaureatul conform prevederilor din noua lege.

• 1 ianuarie 2012

- prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de1 ianuarie 2012 ( Art. 8. - Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv).

Alte prevederi:



• La data intrării în vigoare a LEN, instituţiile de învăţământ superior acreditate încetează procesul didactic la toate specializările/programele de studii care nu au fost autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate.



• Continuarea procesului didactic la aceste specializări/programe de studii sau iniţierea procesului didactic la alte specializări/programe de studii neautorizate ori neacreditate reprezintă o încălcare a legii, instituţia de învăţământ superior fiind sancţionată cu intrarea în lichidare, iar vinovaţii urmând a fi sancţionaţi potrivit prevederilor legale.



• Studenţii şi absolvenţii care au fost înmatriculaţi la specializările/programele de studii care şi-au încetat procesul didactic au dreptul să îşi finalizeze studiile la specializări/programe de studii identice sau similare din acelaşi domeniu al specializării/programului de studii, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate.



• Aspectele legate de finalizarea studiilor menţionate în prezentul alineat sunt reglementate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea ARACIS şi cu consultarea Consiliului Naţional al Rectorilor.



• În termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a LEN, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia



• În prezent, până la intrarea în vigoare a metodologiilor, regulamentelor şi a celelalte acte normative care decurg din aplicarea LEN, se aplică:



o Ordinul nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unitãților de învãțãmânt preuniversitar;

o Ordinul nr. 4106/2010 privind modificarea si completarea Ordinului nr. 4925 /2005 al ministrului educatiei si cercetarii privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unitãților de învãțãmânt preuniversitar;

o Ordinul nr. 4714/2010 privind modificarea si completarea Ordinului nr. 4925 /2005 al ministrului educatiei si cercetarii privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unitãților de învãțãmânt preuniversitar;

o Instrucţiunile nr. 3/2011 pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 126 din 18/02/2011.

Care este obiectul dreptului de autor?

           

            Potrivit art. 7 din Legea nr. 8 din 14/03/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: 

   a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;

  b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

   c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;

   d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;

   e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;

   f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

  g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

  h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;

   i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

            Mai este prevăzut la art. 8: 

Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

   a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

  b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

   

Care sunt cazurile de exceptie pe caz de boala privind obligativitatea portului centurii de siguranta?

Potrivit Anexei nr.  1 la Ordinul nr. 1246/12.07.2007- Ordin privind aprobarea Listei bolilor pentru care se excepteaza de la portul centurii de siguranta ocupantii unui autovehicul cu o capacitate mai mica de 3,5 tone si a formularului Certificatului medical de scutire pe motiv medical grav, afectiunile medicale  enumerate care inlatura obligativitatea portului centurii de siguranta sunt:

a)      sindroame hemoragipare;

b)      sindroame tumorale abdominale (splenomegalie, organomegalie, adenopatii masive);

c)      leucemii acute si cronice;

d)     mielom multiplu;

e)      limfoame maligne;

f)       ciroza hepatica si cancerul hepatic cu ascita voluminoasa;

g)      status post toracotomie si sternotomie pentru diferite operatii toracice, 3 luni postoperator;

h)      by-pass extraanatomic axilo-femural;

i)       pace-maker cardiac recent montat;

j)       afectiuni acute ale sanului;

k)     obezitate care impiedica inchiderea centurii de siguranta.

Sunt scutite persoanele de portul centurii care poseda Certificatul medical de scutire pe motiv medical grav, care se elibereaza intr-un exemplar, la cerere, de catre medicii din orice unitate sanitara in evidenta careia se afla persoana care solicita acest act.

Poate un angajat să lucreze în baza a două CIM-uri la acelasi angajator?

Conform art. 35 alin. (1) din Codul muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

Personalul didactic suplinitor poate beneficia de concediu fără plată ?

Potrivit  art. 255 alin.  (8) din Legea nr. 1 din 05/01/2011 a educaţiei naţionale,  numai personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unităţii de învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.

Tabloul cultelor din Romania. Pentru marire, click pe imagine

Ce NU este regulamentul intern?

Regulamentul intern nu se confunda cu Regulamentul de organizare si functionare

Regulamentul de organizare si functionare este tot un act juridic elaborat de catre angajator, dar el cuprinde indeosebi precizarea elementelor de structura ale angajatorului – persoana juridica. Sunt precizate atributiile si conducerea fiecarui departament, sectie, sector, birou, agentie, subunitate, sediu secundar fara personalitate juridica, sucursala etc. Este precizat raportul dintre acestea si organismele de conducere in unitate, luarea deciziilor si aplicarea lor.Regulamentul de organizare si functionare priveste deci mai putin raportul dintre angajator si salariati, ci vizeaza mai mult structura interna a unitatii angajatoare.

ROF - Regulamentul de organizare si functionare - nu este obligatoriu. Angajatorul are dreptul, nu obligatia intocmirii acestuia, iar inspectorul de munca nu va putea pretinde prezentarea acestui document si nu va putea sanctiona angajatorul care nu l-a elaborat. Totusi, intocmirea ROF poate fi utila, indeosebi in cazul companiilor de dimensiuni medii si mari, deoarece:
- el fundamenteaza fisele posturilor;
- cuprinde organigrama unitatii;
- va putea fi folosit in ipoteza unei concedieri colective, pentru identificarea posturilor care se desfiinteaza;
cuprinde structura functionala a unitatii;
- reprezinta expresia personalitatii juridice a angajatorului. Intr-adevar, potrivit Codului civil, orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare. Or, aceasta organizare este stabilita tocmai prin ROF.

In unitatile de stat, Regulamentul de organizare si functionare se stabileste prin act normativ.

Contractul colectiv de munca

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre patron sau organizatia patronala pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Asadar, in timp ce regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, contractul colectiv de munca este o intelegere bilaterala intre acesta si salariati. Fireste, si la elaborarea regulamentului intern salariatii, organizati sau nu in sindicat, vor fi consultati, dar, ca act juridic, regulamentul intern ii apartine angajatorului.

Dupa cum vom vedea, in multe randuri Codul muncii prevede posibilitatea ca o anumita clauza sa fie cuprinsa fie in contractul colectiv de munca fie in regulamentul intern. Precizam inca de pe acum ca angajatorul are intotdeauna interesul de a reglementa cat mai multe aspecte prin Regulamentul intern, tocmai pentru ca acesta este actul sau unilateral. Regulamentul intern, spre deosebire de contractul colectiv de munca, nu se negociaza cu salariatii.

Statutul de personal

Statutul de personal este o reglementare legala (realizata prin act normativ) a raporturilor de munca la care participa o anumita categorie de personal derogatorie, in principiu, de la prevederile Codului muncii,.
Prin continutul sau normativ, statutul de personal se aseamana cu regulamentul intern. Cele doua se deosebesc insa esential prin faptul ca statutul de personal este adoptat printr-un act normativ, in timp ce regulamentul intern este un act juridic al angajatorului. Statutele de personal nu vizeaza o anumita unitate, ci drepturile si obligatiilor unei anumite categorii profesionale, indiferent unde ar lucra, in timp ce regulamentul intern reglementeaza raporturile disciplinare dintr-o anumita unitate, in raport cu un anumit angajator.

Statutele de personal pot fi:
- profesionale
- disciplinare.

O astfel de clasificare a statutelor de personal poate fi intalnita in cuprinsul art. 29 alin. (2) din Codul muncii, potrivit caruia modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea aptitudinilor profesionale la angajare “sunt stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul de personal - profesional sau disciplinar - si in regulamentul intern, in masura in care legea nu dispune altfel”.

Cu toate acestea, in practica nu se realizeaza intotdeauna o distinctie clara intre statutele profesionale si cele disciplinare, acestea fiind, cel mai adesea, integrate. Indiferent daca au o existenta de sine-statatoare sau sunt cuprinse in statute profesionale, statutele disciplinare cuprind norme privitoare la disciplina muncii, aplicabile diverselor categorii de participanti la raporturile de munca.

Unele statute disciplinare sunt aplicabile exclusiv unei anumite categorii de personal, pe criteriul tipului de raport in care se gaseste prestatorul muncii cu beneficiarul acesteia. Avem astfel statute disciplinare aplicabile unor categorii de salariati, de functionari publici sau de liberi profesionisti. Alte statute disciplinare insa sunt aplicabile tuturor celor care desfasoara o anumita profesie, indiferent daca o fac intr-un temei juridic sau in altul.

Astfel, exista:
a) Statute disciplinare aplicabile unor categorii de salariati.
Acestea pot fi aprobate prin act normativ (exemplu: Statutul personalului didactic, al personalului de cercetare). Statutele de acest tip cuprind norme derogatorii de la prevederile Codului muncii – fie sub aspectul sanctiunilor aplicabile, fie prin enumerarea abaterilor disciplinare, fie chiar prin modificarea procedurii disciplinare.

b) Statute disciplinare aplicabile functionarilor publici.
Acestea se aproba intotdeauna prin act normativ. Dreptul comun il constituie Statutul functionarilor publici, reglementat prin Legea nr. 188/1999, republicata cu modificarile ulterioare in Monitorul oficial nr. 365 din 29 mai 2007.

Unele dintre statutele de personal sunt deopotriva aplicabile si functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiilor respective. Cu alte cuvinte, aceleasi norme disciplinare sunt aplicabile atat functionarilor publici, cat si salariatilor, in temeiul criteriului obiectiv al locului de munca, si nu al temeiului juridic in care isi desfasoara activitatea.

c) Statute aplicabile altor categorii de personal

d) Statute aplicabile voluntarilor

Voluntarii nu sunt supusi legislatiei muncii, ci dreptului civil. Legea voluntariatului nr. 195/2001 modificata prin Legea nr. 339/2006 si republicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 25 aprilie 2007 reprezinta, in cazul lor, dreptul comun.

Prin lege speciala este reglementat statutul unei anumite categorii de voluntari, anume a celor din serviciile de urgenta voluntare. Statutul disciplinar este reglementat prin Hotararea Guvernului nr. 1.579/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 19 din 10 ianuarie 2006.
Voluntarii nefiind salariati, ei nu sunt supusi legislatiei muncii, deci si sanctiunile disciplinare care le pot fi aplicate sunt specifice.

e) Statute aplicabile liberilor profesionisti

Ca si persoanele fizice autorizate, liberii profesionisti nu sunt salariati si nu se supun Codului muncii. Ca urmare, liberii profesionisti nu se supun unui regulament intern ci, cel mai adesea, unor statute profesionale.
In prezent exista nu mai putin de 26 de profesii liberale reglementate, in majoritatea cazurilor existand reglementate statute profesionale specifice. La nivelul fiecarei profesii liberale sunt constituie Comisii de disciplina, abilitate a aplica sanctiunile disciplinare specifice, mergand pana la excluderea din corpul profesional respectiv si interzicerea de a mai practica profesia.

De semnalat ca in cazul liberilor profesionisti intalnim adesea Coduri deontologice si de etica, a caror nerespectare constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza corespunzator.

Exista insa si statute disciplinare care nu sunt aprobate prin act normativ, ci care sunt parte integranta din Regulamentul intern aplicabil in compania respectiva. Ele sunt, asadar, reglementate prin actul unilateral al angajatorului. Si aceste din urma statute disciplinare deroga de la prevederile legii; deosebirea fata de cele aprobate prin act normativ consta in faptul ca derogarea nu se poate produce decat in avantajul salariatilor. Sursa:http://legislatiamuncii.manager.ro/a/3512/ce-nu-este-regulamentul-intern.html 

Acte normative aplicabile domeniului cultic 2011

1. Constituţia României din 2003, revizuită;

2. Legea din 31/07/1929 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 31/07/1929 asupra contabilitatii publice si asupra controlului bugetului si patrimoniului public;

3. Legea nr. 82/1991 (republicată), cu modificările şi completările ulterioare - Legea contabilităţii;

4. Legea nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de igienă si sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Legea nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare - Legea Arhivelor Naţionale;

6. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu modificările şi completările ulterioare;

7. Legea nr. 195 (r1) din 2001 cu modificările şi completările ulterioare- Legea voluntariatului;

8. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;

9. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;

10. Legea nr. 501/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România;

11. Legea nr.125/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;

12. Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare;

13. Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare - Codul Fiscal al României;

14. Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare - Codul Muncii al României;

15. Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

16. Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general;

17. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare;

18. Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare;

19. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, cu modificările şi completările ulterioare;

20. Legea nr. 239/2007 privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor de cult;

21. Legea nr. 128/2009 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult apartinand cultelor religioase recunoscute din Romania;

22. Legea nr. 49/2010 privind unele masuri în domeniul muncii si asigurarilor sociale;

23. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

24. Legea nr. 1/ 2011 - Legea educaţiei naţionale;

***

1. Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1273/2005 pentru aprobarea Programului naţional ,,Lăcaşurile de cult – centre spirituale ale comunităţii”;

3. Hotărârea Guvernului nr. 58/2008 privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România;

4. Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea si completarea registrului general de evidenta a salariatilor, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în muncă nr. 319/2006;

6. Hotărârea Guvernului nr. 600/2007 privind protectia tinerilor la locul de munca;

7. Hotărârea Guvernului nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor;

8. Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

9. Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

***

1. Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (republicată) privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2010 privind unele masuri in domeniul asigurarii unor categorii de persoane in sistemul public de pensii;

6. Ordonanţa de urgenţã nr. 123/2010 pentru abrogarea Legii nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã;

***

1. Ordinul M.F.P. nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene;

2. Ordinul M.F.P. nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv;

3. Ordinul M.F. nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial;

4. Ordinul M.E.F. nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile;

5. Ordinul M.F. nr. 1591/1998 privind aprobarea Planului de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ şi a normelor metodologice de utilizare a acestuia;

6. Ordinul comun al M.C.P.N. si M.A.I. nr. 2338-28/2009 pentru aprobarea Dispozitiilor generale de apărare impotriva incendiilor la obiective de cult;

7. Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 1741/2010 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire - beneficiari unităţi administrativ-teritoriale, instituţii publice şi unităţi de cult;

8. Ordinul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nr. 1.730/2009 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea prevederilor cap. IV "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International;

***

1. Regulamentul intern privind raporturile de muncă din cadrul Cultului Creştin Baptist din România;

2. Regulamentul (statutul) de organizare şi funcţionare a Casei de pensii şi ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România;

3. Normă metodologică din 20/02/2002 de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă;

4. Decretul nr. 718 /1956 pentru infiintarea caselor de pensii si ajutoare in cadrul cultelor din Republica Populara Romana;

Consilier juridic, Ion Nistor