Aspecte fiscal - contabile privind unitatile de cult din Romania

Conform prevederilor legale, structurile religioase cu personalitate juridica sunt cultele si asociatiile religioase, iar structurile fara personalitate juridica sunt gruparile religioase.
Cultele recunoscute de lege sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si functioneaza potrivit legii si in baza prevederilor constitutionale, in mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
De asemenea, sunt persoane juridice si unitatile componente ale cultelor, asa cum sunt mentionate in statutele sau codurile canonice proprii, daca indeplinesc cerintele prevazute in acestea.
Avand in vedere rolul important al cultelor religioase in viata sociala a unui popor, statul, pe langa subventionarea de la bugetul de stat a activitatilor desfasurate in calitate de autoritati de utilitate publica, sprijina unitatile de cult prin acordarea de facilitati fiscale, in conditiile legii. De asemenea, statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte.
Prevederi fiscale privind unitatile de cult
1. Cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele venituri: venituri obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obtinute din activitati economice, venituri din despagubiri in forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Aceste venituri sunt scutite cu conditia ca sumele respective sa fie utilizate, in anul curent si/sau in anii urmatori, pentru intretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru lucrari de constructie, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor ecleziastice, pentru invatamant, inclusiv pentru intretinerea si functionarea bazei materiale a invatamantului, pentru furnizarea de servicii sociale, pentru actiuni specifice si alte activitati non-profit ale cultelor religioase.
Baza materiala a invatamantului cuprinde: spatii pentru procesul de invatamant si cercetare stiintifica, mijloace de invatamant si de cercetare aferente, biblioteci, edituri si tipografii, statiuni didactice si de cercetare, unitati de microproductie, ateliere scolare, ferme didactice, gradini botanice, terenuri agricole, camine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultura ale studentilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexuri cultural-sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihna si tratament, spatii cu destinatia de locuinta, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat invatamantului si salariatilor din invatamant.
De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale obtinute din activitati fara scop patrimonial scutite de la plata impozitului pe profit.
Unitatile de cult datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce depaseste plafonul de scutire de 15.000 de euro sau partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor altele decat cele neimpozabile.
Veniturile care nu se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt urmatoarele:
• cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
• contributiile banesti sau in natura ale membrilor;
• taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
• dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
• resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
• veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea unitatilor de cult, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
• sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit statutelor proprii sau codurilor canonice, dupa caz;
• veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
• sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.
La determinarea profitului impozabil se vor avea in vedere urmatoarele:
1. stabilirea veniturilor neimpozabile enumerate mai sus;
2. determinarea veniturilor neimpozabile din activitati economice, prin parcurgerea urmatorilor pasi:
• calculul echivalentului in lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru anul fiscal respectiv;
• calculul valorii procentului de 10% din veniturile neimpozabile determinate la pct. 1;
• stabilirea veniturilor neimpozabile ca fiind valoarea cea mai mica dintre sumele stabilite anterior;
3. stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la pct. 1 si 2;
4. determinarea veniturilor impozabile prin scaderea din totalul veniturilor a celor de la pct. 3;
5. calculul profitului impozabil corespunzator veniturilor impozabile de la pct. 4, avandu-se in vedere urmatoarele:
• stabilirea cheltuielilor efectuate in scopul realizarii veniturilor impozabile de la pct. 4. Pentru acesta este necesara utilizarea unor chei corespunzatoare de repartizare a cheltuielilor comune;
• stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.
Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile impozabile de la pct. 4 si cheltuielile deductibile stabilite conform pct. 5. Impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea cotei de 16% asupra profitului impozabil.
Unitatile de cult au obligatia de a declara si a plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.
2. Din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata, livrarea obiectelor de cult religios (vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, cruciulitele si medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, calendarele religioase etc.) nu este considerata activitate economica. Fac exceptie de la aceste prevederi obiectele decorative si cele pentru nunti si botezuri.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor unitatilor de cult in interesul lor colectiv, conform statutelor proprii de organizare sau codurilor canonice.
Este scutita de TVA furnizarea de personal de catre unitatile de cult in scopul urmatoarelor activitati:
 spitalizarea, ingrijirile medicale si operatiunile strans legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de ingrijire medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare astfel de activitati;
 activitatea de invatamant, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de aceste activitati (efectuate de institutiile publice sau de alte entitati autorizate);
 prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de asistenta si/sau protectia sociala (efectuate de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social), inclusiv cele livrate de caminele de batrani;
 prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de protectia copiilor si a tinerilor (efectuate de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social).
Unitatile de cult care desfasoara activitati economice a caror cifra de afaceri anuala este inferioara plafonului de 35.000 euro sunt scutite de la plata TVA. Echivalentul in lei al plafonului se stabileste la cursul de schimb comunicat de BNR la data aderarii. Unitatile de cult care incep o activitate economica in cursul anului si estimeaza ca vor realiza o cifra de afaceri inferioara plafonului de scutire pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxare. De asemenea, dupa infiintare, daca cifra de afaceri realizata in cursul unui an este inferioara plafonului de scutire, pot opta oricand pentru aplicarea regimului normal de taxare.
Daca, in cursul anului, unitatile de cult ating sau depasesc plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care s-a atins sau depasit acest plafon.
Unitatilor de cult care solicita inregistrarea in scopuri de TVA li se va atribui un cod de inregistrare in scopuri de TVA numai pentru activitatea pentru care au calitatea de persoana impozabila, in timp ce pentru activitatile fara scop patrimonial li se va atribui un cod de inregistrare fiscala distinct. Dupa atribuirea codului de inregistrare in scopuri de TVA, acesta va fi valabil pentru orice alte operatiuni taxabile, scutite cu sau fara drept de deducere, pe care le va realiza ulterior.
O problema ce, de asemenea, necesita analiza este legata de regimul de TVA al prestarilor realizate de catre unitatile de cult in favoarea elevilor din unitatile de invatamant proprii, respectiv serviciile si livrari constand, in general, in masa servita la cantine si cazarea in caminele proprii ale cultelor religioase.
Astfel, intrucat nu exista prevederi speciale in acest sens, apreciem ca acestor servicii le vor fi aplicabile prevederile generale ale art. 141 alin. 1 lit g) din Codul fiscal, conform carora sunt scutite de taxa „livrarile de bunuri sau prestarile de servicii realizate de caminele si cantinele organizate pe langa institutile publice si entitatiile autorizate prevazute la lit. f) (nr. Unitatiile autorizate, conform Legii nr. 84/1995 ce desfasoara activitati de invatamant) in folosul exclusiv al persoanelor direct implicate in activitatile scutite conform literei f)“.
Prin urmare, pentru ca prestarilor/livrarilor in discutie sa le fie aplicabila scutirea sus-mentionata este necesarca unitatiile de invatamant din cadrul cultelor religioase sa fie autorizate conform prevederilor legale in vigoare, in caz contrar acestea devenind impozabile din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
3. Orice produs energetic achizitionat direct de la operatori economici producatori, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru incalzirea unitatilor de cult, inclusiv furnizarea gazului natural, este scutit de la plata accizelor. Scutirea se acorda direct in baza autorizatiei de utilizator final emisa de autoritatea fiscala teritoriala la care este inregistrata fiscal unitatea de cult.
4. De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pentru:
a) cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;
b) cladirile care constituie patrimoniul unitatilor si institutiilor de invatamant confesional, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;
c) cladirile funerare din cimitire si crematorii;
d) cladirile retrocedate cultelor religioase din Romania, potrivit legii;
e) cladirile utilizate pentru activitati social umanitare, potrivit hotararii consiliului local;
f) orice teren al unei unitati de cult religios recunoscut de lege si al unei unitati locale a acesteia, cu personalitate juridica;
g) orice teren al unui cimitir, crematoriu;
h) terenul aferent cladirilor retrocedate, potrivit legii, pe durata pentru care proprietarul este obligat sa mentina afectatiunea de interes public.
Prin sintagma „cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult“ se intelege bisericile, locasurile de inchinaciune, casele de rugaciuni si anexele acestora. Termenul „lacas“ este o varianta a termenului „locas“.
Anexele bisericilor se refera la orice incinta care are elementele constitutive ale unei cladiri, proprietatea oricarui cult recunoscut oficial in Romania, cum ar fi: clopotnita, cancelaria parohiala, agheasmatarul, capela mortuara, casa parohiala cu dependintele sale, destinata ca locuinta a preotului/preotilor slujitori/personalului deservent, incinta pentru aprins lumanari, pangarul, troita, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, asezamantul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfasurarea activitatilor cu caracter administrativ-bisericesc, resedinta chiriarhului, precum si altele asemenea; prin asezamant cu caracter socialcaritabil se intelege caminul de copii, azilul de batrani, cantina sociala sau orice alta incinta destinata unei activitati asemanatoare.

Organizarea si conducerea contabilitatii:
Unitatile de cult sunt obligate sa organizeze si sa conduca contabilitatea activitatilor desfasurate potrivit reglementarilor contabile aprobate de Ministerul Economiei si Finantelor.
Reglementarile contabile se refera in principal la activitatile fara scop patrimonial, inclusiv activitatile cu destinatie speciala, desfasurate de catre persoanele juridice fara scop patrimonial, si in subsidiar la activitatile economice desfasurate, potrivit legii, de catre aceste persoane juridice.
Pentru activitatile economice desfasurate aceste reglementari se completeaza cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contabilitatea veniturilor se tine distinct pe feluri de activitati, respectiv activitati fara scop patrimonial, activitati cu destinatie speciala potrivit legii si activitati economice, iar in cadrul acestora pe feluri de venituri, dupa natura lor.
Veniturile din activitatile fara scop patrimonial cuprind:
• venituri din cotizatiile si contributiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;
• venituri din taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• venituri din donatii si sume sau bunuri primite prin sponsorizare;
• venituri din dobanzile si dividendele obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din activitatile fara scop patrimonial;
• venituri pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;
• resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale si subventii pentru venituri;
• venituri din actiuni ocazionale, utilizate in scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare si functionare;
• venituri rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea persoanelor juridice fara scop patrimonial, altele decat cele care sunt sau au fost folosite in activitatea economica;
• alte venituri din activitatile fara scop patrimonial, care cuprind:
• venituri din cote-parti primite potrivit statutului;
• ajutoare si imprumuturi nerambursabile din tara si din strainatate si subventii pentru venituri;
• venituri din despagubiri de asigurare – pagube si din subventii pentru evenimente extraordinare si altele similare;
• venituri din diferente de curs valutar rezultate din activitatile fara scop patrimonial;
• venituri din provizioane si ajustari pentru depreciere privind activitatea de exploatare;
• venituri financiare din ajustari pentru pierdere de valoare;
• venituri obtinute din vize, taxe si penalitati sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;
• veniturile obtinute din reclama si publicitate, potrivit legislatiei in vigoare;
• alte venituri din activitatile fara scop patrimonial.
Veniturile cu destinatie speciala, cuprind venituri reglementate de legi speciale si cuprind: venituri cu destinatie speciala din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii si de divertisment si alte venituri cu destinatie speciala, potrivit legii.
Veniturile din activitati economice sunt similare cu cele cuprinse in clasificarea comuna pe economie, incluzand venituri din exploatare, venituri financiare si venituri extraordinare.

Contabilitatea cheltuielilor
1. Contabilitatea activitatilor desfasurate se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare.
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
• cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile; costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate; costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei consumate; valoarea animalelor si pasarilor; costul marfurilor vandute si al ambalajelor;
• cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori); comisioane si onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari si transferari; cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele;
• cheltuieli cu personalul (salariile, asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
• alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si alte cheltuieli similare; ajutoare si imprumuturi nerambursabile; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital etc.);
• cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creante legate de participatii; cheltuieli privind investitiile financiare cedate; diferentele nefavorabile de curs valutar; dobanzile privind exercitiul financiar in curs; sconturile acordate clientilor; pierderi din creante de natura financiara si altele;
• cheltuieli extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.
b) In cadrul categoriilor de cheltuieli dupa natura lor, conturile de cheltuieli se dezvolta obligatoriu in analitice distincte pe feluri de activitati, respectiv activitati fara scop patrimonial, activitati cu destinatie speciala, potrivit legii, si activitati economice. In continuare se pot dezvolta in analitic in functie de necesitatile impuse de anumite reglementari sau potrivit necesitatilor proprii ale persoanei juridice fara scop patrimonial.
Principala problema de rezolvat consta in separarea cheltuielilor in cheltuieli aferente activitatilor cu scop patrimonial si cheltuieli aferente cu scop nepatrimonial, aceasta operatiune fiind mai dificila decat cea de separare a veniturilor.
In materia veniturilor, art. 15 alin. (2) din Codul fiscal contine o enumerare a 11 categorii de venituri scutite de la plata impozitului pe profit. Aceste surse de venit sunt prezumate a reprezenta activitati cu scop nepatrimonial, desi unele dintre acestea reprezinta in mod evident activitati economice.(spre exemplu cele din spectacole).
Avand in vedere si dispozitiile art. 15 alin. (3) din Codul fiscal (care se refera la veniturile din activitati economice), rezulta, per a contrario, ca intreaga enumerare de la art. 15 alin. (2) se refera la venituri din activitati, altele decat activitatile economice.
In ceea ce priveste cheltuielile, dispozitiile O.M.F.P. nr. 1.829/2003 (Ordin nr. 1969 din 09/11/2007) prevad ca persoanele cu scop nepatrimonial au obligatia organizarii unei adevarate „contabilitati de gestiune“, deci a delimitarii veniturilor, dar si a cheltuielilor din activitatea economica de cele ce nu sunt aferente activitatii economice.
In aceasta situatie, exista evident cheltuieli care se pot identifica direct, chiar in momentul efectuarii (inregistrarii) lor, ca aferente uneia dintre cele doua componente.
O alta parte priveste insa cheltuielile comune, care nu pot fi alocate direct uneia sau alteia dintre activitati, ci doar prin intermediul unei chei de repartizare care trebuie selectata de la caz la caz, astfel incat sa surprinda cat mai corect realitatea economica.
O prima cheie de repartizare poate fi reprezentata de cuantumul veniturilor; deoarece veniturile pot fi mai usor repartizate intre cele doua tipuri de activitati – gratie listei din art. 15 alin. (2) din Codul fiscal – prezumtia conform careia cheltuielile sunt proportionale cu veniturile poate constitui o cheie de repartizare corespunzatoare.
O alta metoda consta in identificarea celor mai mari cheltuieli direct repartizabile (identificate) pe cele doua tipuri de activitati. Spre exemplu, in activitatea fotbalistica, la un club important, salariile jucatorilor (toate costurile cu salariile si contributiile aferente) reprezinta cel mai important element al costurilor directe (cheltuielile cu munca vie). Asemanator, la un ansamblu artistic la care majoritatea cheltuielilor directe sunt cele de transport, cazare etc. Acestea pot constitui o baza corecta de repartizare a cheltuielilor comune (de regula, administrative, regii etc.)
3. Unitatile de cult care desfasoara si activitati economice intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
• bilant;
• contul rezultatului exercitiului;
• notele explicative la situatiile financiare anuale.
Unitatile de cult care desfasoara exclusiv activitati fara scop patrimonial conduc contabilitatea in partida simpla.
Aceste unitati nu au obligatia de a intocmi situatii financiare anuale.


Concluzii
Avand in vedere rolul important al cultelor religioase in viata sociala a unui popor, statul sprijina unitatile de cult si prin acordarea unor facilitati fiscale. Astfel, cultele religioase recunscute de lege sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor specifice unitatilor de cult, dar si pentru anumite venituri obtinute din desfasurarea de activitati economice.
De asemenea, sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata pentru veniturile obtinute din valorificarea obiectelor de cult religios, precum si de la plata impozitului pe anumite cladiri si terenuri aflate in patrimoniul acestora.
Pentru activitatile economice desfasurate, cu unele exceptii, unitatile de cult sunt tratate ca si ceilalti operatori economici. Unitatile de cult sunt obligate sa conduca contabilitatea in partida dubla daca desfasoara si activitati de natura economica. Daca nu desfasoara astfel de activitati, pot conduce contabilitatea in partida simpla.

Sursa: http://www.contabilul.ro/a/2796/aspecte-fiscal_contabile-privind-unitatile-de-cult-din-romania.html
dr. Mihai Antonescu
drd. Ligia Antonescu

Relaţia Stat - Biserică în vremuri de criză

Relaţia Stat-Biserică în vremuri de criză


“...Voi zidi BISERICA MEA şi porţile locuinţei morţii nu o vor birui!”
Isus Hristos


Fie că se vrea a se recunoaşte sau nu, Biserica a pătruns în toate sectoarele vieţii sociale. În aceeaşi măsură, şi puterea politică s-a amestecat în toate chestiunile vieţii sociale, chiar şi ale Bisericii.
Demersul meu este acela de a marca amestecul Statului, prin mijloacele sale avute la dispoziţie, în viaţa Bisericii.

Desigur, nu am făcut o prezentare exhaustivă a elementelor care definesc relaţia Statului cu Biserica în prezent ci am surprins doar unele aspecte ce pot constitui o bază pentru un studiu mai amănunţit care să exprime mai clar modul în care Statul s-a străduit să-şi impună punctul vedere în faţa Bisericii.

În lumea contemporană, relaţia Stat-Biserică îmbracă forme diferite, în funcţie de tradiţiile specifice fiecărei ţări. Constituţia Statelor Unite ale Americii conţine prevederi explicite care interzic Congresului elaborarea de legi menite fie a oficializa o religie, fie a declara prohibită practicarea liberă a unei religii. Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea privitoare la interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se respectă tratatele şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al Tratatului constituţional al Uniunii Europene prevede că aceasta respectă şi nu prejudiciază statutul de care beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în virtutea dreptului naţional.

Pe lângă prevederi constituţionale ce au în vedere libertatea religiei sau recunoaşterea în anumite ţări, prin legea fundamentală, a unei biserici de stat (Malta), majoritatea ţărilor care aparţin Uniunii Europene practică recunoaşterea prin legi speciale a denominaţiunilor religioase.

În România, principiul separării bisericii de stat nu este reglementat din punct de vedere legal. Se cunoaşte intenţia Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România de a include acest principiu în statutul de funcţionare al cultului dar nu s-a primit aprobarea Ministerului Culturii şi Cultelor care a catalogat principiul drept neconstituţional.

In acest sens, Constituţia susţine autonomia cultelor religioase.

Acest principiu, al autonomiei, este susţinut în Constituţia României republicată în 2003 prin următoarele prevederi:

Art.29- Libertatea conştiinţei
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
Art.32-Dreptul la învăţătură
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
Art. 73-Categorii de legi
(3) Prin lege organică se reglementează:
s) regimul general al cultelor;

În acest sens, legislativul a emis Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor care prevede:

Art. 5. alin. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 7. - (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. - (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. - (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. - Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. - Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. - (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. - (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. - (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.


Legea are în anexă lista cultelor recunoscute în România , astfel:

1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
2. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA - UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14. UNIUNEA PENTICOSTALĂ - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
16. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA

Pentru sprijinirea cultelor religioase, Codul Fiscal al României din 2003 prevede câteva facilităţi fiscale, spre exemplu:

Art. 15. - (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Art. 55. - (4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
Art. 84. - (2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câştigul net anual din operaţiuni de vânzarecumpă rare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.



Executivul a publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 23/12/2009 Programul de guvernare pentru 2009-2012 care prevede, referitor la activitatea cultică, următoarele obiective şi direcţii de implicare:

Cap. 22- Cultură şi patrimoniu naţional
Principii generale
a) Susţinerea principiului autonomiei cultelor religioase recunoscute de statul român
b) Elaborarea cadrului legal care să asigure accesul liber la fondurile arhivistice. Retrocedarea la cerere către foştii proprietari a registrelor de stare civilă, a fondurilor arhivistice comunitare ale cultelor şi ale organizaţiilor civile
c) Dezvoltarea parteneriatului dintre stat şi culte în domeniile social, cultural, educaţional şi susţinerea relaţiei de respect şi cooperare dintre culte în beneficiul întregii societăţi, inclusiv prin sprijinirea creării unor centre de asistenţă socială
d) Continuarea procesului de restabilire a dreptului de proprietate pentru cultele religioase recunoscute de statul roman
e) Acordarea de sprijin financiar cultelor religioase, susţinerea prezenţei şi a rolului acestora în societate, pornind de la principiul recunoaşterii contribuţiei lor la binele comun al societăţii
f) Promovarea unui parteneriat activ între stat şi culte prin crearea unor centre de asistenţă socială, încurajând astfel misiunea socială a bisericilor şi cultelor
Direcţii de acţiune:
▪ Sprijinirea cultelor religioase recunoscute al căror număr de enoriaşi este sub 5% din populaţia ţării de către Guvern, prin măsuri pozitive, cu un procent cel puţin egal sau mai mare decât procentul enoriaşilor

Cadrul legislativ actual prevede următoarele forme privind finanţarea cultelor religioase în România:

1. Salariile personalui clerical

Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, numărul posturilor personalului clerical pentru care statul sprijină salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat, pentru fiecare cult religios, se aprobă anual de Secretariatul de Stat pentru Culte, pe baza propunerilor conducerii cultelor religioase recunoscute, ţinând-se seama de numărul de adepţi ai fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop.

2. Salariile personalului neclerical

Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul neclerical se alocă prin bugetele locale, în baza Ordonanţei de Guvern. nr. 82/200123 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobată prin Legea nr.125/2002. Mai exact, distribuţia acestor resurse bugetare se realizează de către consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

3. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale instituţiilor centrale

Finanţarea construcţiilor şi reparaţiilor lăcăşelor de cult de către instituţiile centrale ale statului se realizează prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
La momentul actual pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte este postat un „Ghid al solicitantului” privind modul de depunere a documentaţiei prevăzute de legislaţia în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001, Legea nr.125/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002).

4. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale autorităţilor publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene) au de asemenea (conform art. 12 din Legea 489/2006) posibilitatea de a contribui financiar la renovarea/construirea de lăcaşuri de cult.

5. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale şi sociale în străinătate a cultelor recunoscute în România

Articolul 9, alineatul 4 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede că statul român sprijină, prin autorităţile publice abilitate, activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.


Legea nr. 16 din 02/04/1996-Legea Arhivelor Naţionale

Art. 7. - Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să înregistreze şi să ţină evidenţa tuturor documentelor intrate, a celor întocmite pentru uz intern, precum şi a celor ieşite, potrivit legii.
Art. 8. - Anual, documentele se grupează în unităţi arhivistice, potrivit problematicii şi termenelor de păstrare stabilite în nomenclatorul documentelor de arhivă, care se întocmeşte de către fiecare creator pentru documentele proprii.
Art. 12. - Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să păstreze documentele create sau deţinute în condiţii corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă.
Art. 26. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală.

Legea nr. 333 din 08/07/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Art. 2. - (1) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.
(2) Persoanele fizice pot apela pentru protecţia personală la serviciile unor societăţi specializate de pază şi protecţie, în condiţiile prezentei legi.
Art. 4. - Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1).
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 57. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 58. - Desfăşurarea de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 59. - Implicarea conducătorilor unităţilor cu pază proprie, ai societăţilor specializate de pază şi protecţie, a personalului propriu în: desfăşurarea de acţiuni de forţă, executări silite, recuperări de debite, conflicte de muncă ori de opunere la desfăşurarea acţiunilor de restabilire a ordinii de drept de către autorităţile publice competente, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 21 se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Art. 60. - Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte:
a) neluarea măsurilor de organizare şi funcţionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi la art. 18 alin. (2) şi (3);
b) neluarea măsurilor prevăzute la art. 25, art. 27 alin. (1), (2) şi (4) şi la art. 29 alin. (1);
c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), şi neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi;
d) încadrarea sau menţinerea în funcţie a personalului de pază de orice fel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (10), art. 22 alin. (1) şi (4) şi ale art. 39;
e) încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligaţiilor prevăzute la art. 48-51;
f) neîndeplinirea de către conducătorii unităţilor a obligaţiilor prevăzute la art. 52;
g) nerespectarea prevederilor art. 24, art. 34 alin. (2), art. 41 alin. (7) şi (9) şi ale art. 42;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarmă împotriva efracţiei sau de componente ale acestora cu încălcarea prevederilor art. 28 alin. (6) şi (7), precum şi nerespectarea prevederilor art. 30 şi 31;
i) refuzul de a asigura accesul reprezentanţilor autorităţilor publice aflaţi în exerciţiul funcţiunii, al personalului poliţiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atribuţiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de prevenire în obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracţie şi în organizarea activităţii de gardă de corp;
j) depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate sau al corpurilor gardienilor publici;
k) refuzul de a furniza datele, informaţiile sau documentele solicitate de către reprezentanţii autorităţilor publice competente, potrivit legii, aflaţi în exerciţiul funcţiunii;
l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
m) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare.
Art. 61. - Contravenţiile prevăzute la art. 60 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, contravenţiile prevăzute la lit. g)-m);
b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravenţiile prevăzute la lit. a)-d) şi f);
c) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, contravenţia prevăzută la lit. e).
Art. 65. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac de către poliţişti, jandarmi, precum şi de către primari sau împuterniciţi ai acestora, conform competenţelor ce le revin, potrivit legii.


Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003-Codul Muncii al României

Art. 2-Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:
f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;


Art. 276. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;
b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;
f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;
h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;
k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.



Legea nr. 82 (r4) din 24/12/1991 contabilităţii nr. 82/1991

Art. 1. - (1) Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.
(2) Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au, de asemenea, obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după caz, contabilitatea de gestiune.
Art. 10. - (1) Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
(2) Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.
(3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Art. 35. - (1) Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice, potrivit prevederilor legale, situaţiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz.
Art. 36. - (1) Termenele pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt următoarele:
a) pentru societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
b) pentru celelalte persoane prevăzute la art. 1, 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Art. 41. - Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
1. deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la:
a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;
b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
c) efectuarea inventarierii;
d) întocmirea şi auditarea situaţiilor financiare anuale;
e) depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare anuale;
f) întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii;
g) nedepunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au desfăşurat activitate;
h) publicarea situaţiilor financiare anuale, potrivit legii.
3. prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;
4. nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor prevăzute la art. 30 şi 31;
5. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale;
6. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale consolidate.
Art. 42. - (1) Contravenţia prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. h) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 30.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. c), d), e), pct. 4 şi 5, cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei, cea prevăzută la pct. 6, cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. a) şi b), cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei, cea prevăzută la pct. 2 lit. f), cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 2 lit. g), cu amendă de la 100 lei la 200 lei. Criteriile în funcţie de care se stabileşte nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri, după caz.
(2) Amenda pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. f) este de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 şi 30 de zile lucrătoare, şi de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare.
(3) Guvernul, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute la alin. (1) în funcţie de rata inflaţiei.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de persoanele cu atribuţii de inspecţie fiscală şi de comisarii Gărzii Financiare, precum şi de personalul altor direcţii din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor în cazul asociaţiilor de proprietari se fac de persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de alte persoane anume împuternicite de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(6) Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă de persoanele vinovate.
(7) Contravenţiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 43. - Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

Ordinul nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial

Reglementările contabile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi pentru alte persoane juridice înfiinţate în baza unor legi speciale, în scopul desfăşurării de activităţi fără scop patrimonial, care au obligaţia, potrivit legii, să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale
Anexa nr. 1
Prezentele reglementări se aplică pentru activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice desfăşurate, potrivit legii, de către asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi pentru altele asemenea înfiinţate în baza unor legi speciale în scopul desfăşurării de activităţi fără scop patrimonial, care au obligaţia, potrivit legii, să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale.


Anexa nr. 2


1. Categoriile de persoane juridice fără scop patrimonial care pot organiza şi conduce contabilitatea în partidă simplă, sunt următoarele:
a) unităţile de cult;


Ordinul nr. 28 din 26/03/2009 pentru aprobarea Dispozitiilor generale de aparare impotriva incendiilor la obiective de cult

Art. 2. - (1) Dispozitiile generale se aplica tuturor obiectivelor din cadrul cultelor religioase recunoscute in Romania, indiferent de activitatea desfasurata, destinatia sau amplasarea constructiilor apartinand acestora sau aflate in folosinta…
Art. 4. - (1) Sefii cultelor religioase recunoscute conform legii asigura, prin structurile de organizare centrala din subordine, indeplinirea urmatoarelor obligatii:
a) urmaresc, cu prilejul activitatilor de control care se desfasoara la obiectivele de cult din teritoriu, pastrarea in siguranta a bunurilor imobile si mobile care constituie patrimoniul cultului, inclusiv din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor, precum si protectia utilizatorilor, potrivit prezentelor dispozitii generale;
b) asigura conditii pentru difuzarea prezentelor dispozitii generale catre toate obiectivele de cult din teritoriu;
c) asigura participarea personalului cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor la instruiri de specialitate sau la programe de pregatire ce se organizeaza la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, al altor institutii de specialitate ori in centre de formare autorizate, potrivit legii;
d) asigura resursele financiare necesare activitatilor de aparare impotriva incendiilor, inclusiv pentru solutionarea neregulilor constatate la obiectivele de cult, de catre personalul propriu desemnat ori de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti;
e) analizeaza, anual sau ori de cate ori situatia o impune, eficienta activitatilor de aparare impotriva incendiilor la obiectivele de cult si incendiile produse, stabilind masuri concrete pentru imbunatatirea in perspectiva a acestei activitati.
(2) Indeplinirea obligatiilor stabilite prin lege in domeniul apararii impotriva incendiilor, precum si a celor prevazute la alin. (1) se asigura prin personalul de specialitate numit la nivelul structurilor de organizare centrala si locala ale cultului pe care il reprezinta.
Art. 5. - Persoanele cu atributii de conducere de la nivelul structurilor de organizare locale ori regionale ale cultelor religioase recunoscute, conform legii, conducatorii de eparhii, ceilalti ierarhi, precum si asimilatii au urmatoarele obligatii principale:
a) desemneaza personalul cu atributii de organizare, indrumare si control pentru pastrarea in siguranta a bunurilor imobile si mobile, inclusiv din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor, precum si protectia utilizatorilor, prin urmarirea respectarii prezentelor dispozitii generale;
b) desemneaza si comunica structurilor de organizare centrala ale cultului persoanele din cadrul obiectivelor de cult ce functioneaza in zona de competenta propuse sa participe la instruirile de specialitate sau la programele de pregatire ori de formare profesionala ce se organizeaza la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, al altor institutii de specialitate ori in centre de formare autorizate, potrivit legii;
c) asigura conditii pentru solutionarea neregulilor din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor constatate la obiectivele de cult, de catre personalul propriu desemnat ori de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti;
d) furnizeaza, ierarhic, catre structurile de organizare centrala ale cultului, datele si informatiile necesare in vederea analizarii anuale a activitatii de aparare impotriva incendiilor la obiectivele de cult si privind incendiile produse in obiectivele de cult din competenta.
Art. 6. - Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute, care are atributii de conducere la nivelul obiectivelor de cult, denumit in continuare persoana cu atributii de conducere, are urmatoarele obligatii principale:
a) stabileste, prin dispozitii scrise, responsabilitatile privind apararea impotriva incendiilor in entitatea pe care o reprezinta;
b) actualizeaza dispozitiile prevazute la lit. a) ori de cate ori este cazul si le aduce la cunostinta intregului personal, utilizatorilor, precum si altor persoane indreptatit interesate, in partile ce ii privesc;
c) asigura, potrivit prezentelor dispozitii generale, intocmirea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor proprii obiectivului de cult si stabileste atributiile ce revin intregului personal pe locurile de munca, care desfasoara activitati permanent, ocazional sau cu caracter sezonier;
d) desemneaza o persoana cu responsabilitati in domeniul apararii impotriva incendiilor, la nivelul obiectivului de cult;
e) permite desfasurarea activitatilor de muzeografie in cadrul obiectivului de cult numai de catre personalul care detine competenta necesara, obtinuta in urma absolvirii unui program de formare profesionala in ocupatii definite pe baza standardelor ocupationale din acest domeniu;
f) stabileste planurile cuprinzand ordinea si prioritatile care trebuie avute in vedere la salvarea bunurilor/exponatelor de valoare din lacasurile de cult, muzee, depozite, biblioteci, arhive, ateliere de restaurare-conservare, precum si altele similare, in situatia producerii unor incendii; planurile au caracter confidential, dupa caz, si se aduc la cunostinta exclusiv persoanelor cu atributii privind punerea acestora in practica in caz de incendiu;
g) permite, in conditiile legii, executarea controalelor de prevenire la nivelul obiectivelor de cult, de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, prezinta documentele necesare si furnizeaza informatiile de interes solicitate;
h) aduce la cunostinta populatiei, cu prilejul manifestarilor religioase ce presupun mare afluenta de participanti, regulile si masurile ce trebuie respectate in domeniul apararii impotriva incendiilor, specifice comunitatii locale.
Art. 7. - Persoanele care isi desfasoara activitatea in cadrul obiectivelor de cult au urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe la activitatile de pregatire teoretica si practica in domeniul apararii impotriva incendiilor, organizate la nivelul obiectivului de cult;
b) sa cunoasca si sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor specifice tuturor activitatilor pe care le desfasoara in obiectivul de cult, care le-au fost aduse la cunostinta sub orice forma de catre cei in drept;
c) sa aduca la cunostinta persoanei cu atributii de conducere orice defectiune tehnica ori alta situatie care poate constitui pericol de incendiu;
d) sa actioneze, in cazul producerii unui incendiu, potrivit procedurilor stabilite la locul de desfasurare a activitatii, pentru salvarea persoanelor si bunurilor si stingerea operativa a acestuia.
Art. 8. - La solicitarea persoanelor mentionate la art. 4, 5 si 6, autoritatile administratiei publice locale sprijina asigurarea solutionarii unor probleme prilejuite de organizarea manifestarilor religioase care presupun mare afluenta de persoane, cum ar fi amenajarea locurilor de parcare, masurile de paza, puncte de prim ajutor, distribuirea apei potabile, dirijarea circulatiei ori alte necesitati justificate, pentru desfasurarea acestora in conditii de siguranta.

Proiecte legislative

Ministerul Culturii si Cultelor propune dezbaterii publice Proiectul de modificare a H.G. nr. 1470/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 82/2001 care a fost iniţiat datorită recentei modificări a O.G. nr. 82/2001 prin Legea nr. 128/2009, precum şi în scopul eficientizării procesului de alocare şi justificare a sprijinului financiar de la bugetul de stat şi a întăririi responsabilităţii factorilor implicaţi în proces. La această propunere de modificare şi completare sunt anexate şi protocolul de finanţare, cererea-tip, declaraţia pe propria răspundere şi raportul de justificare, documente care urmează a fi aprobate prin ordin al ministrului culturii, cultelor şi patrimoniului naţional ( http://www.culte.ro/InitiativeLegislativeDetalii.aspx?id=307 ).

Proiectul de Hotărâre privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002 prevede:


Cap. II: Acordarea sprijinului financiar sub formă de contribuţii
Art. 3 - (1) Ministerul Culturii şi Cultelor şi Patrimoniului Naţional acordă sprijin financiar, în limita prevederilor bugetare, pentru:
a) plata contribuţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanţă pentru completarea drepturilor salariale ale personalului neclerical;
b) sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, Fondului pentru plata ajutorului de şomaj şi Fondului de asigurări sociale de sănătate, aferente contribuţiilor alocate conform art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanţă;
c) proiectarea, restaurarea şi conservarea lăcaşurilor de cult care sunt monumente istorice şi care aparţin cultelor recunoscute din România;
d) restaurarea şi conservarea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil al cultelor religioase recunoscute în România;
e) completarea fondurilor proprii necesare întreţinerii şi funcţionării unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri;
f) amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural-religioase;
g) construirea, în condiţiile aprobării documentaţiilor tehnico-economice potrivit reglementărilor în vigoare, precum şi repararea lăcaşurilor de cult care aparţin cultelor religioase din România;
h) achiziţionarea de imobile necesare desfăşurării activităţilor unităţilor de cult şi de asistenţă socială şi medicală susţinute de acestea;
i) sprijinirea activităţilor de asistenţă socială şi medicală organizate de cultele religioase recunoscute din România, în spitale, centre de plasamente, cămine pentru bătrâni şi alte forme de asistenţă;
j) susţinerea unor acţiuni cu caracter intern şi internaţional realizate de cultele religioase recunoscute din România;
k) construirea, amenajarea şi repararea clădirilor având destinaţia de aşezăminte de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult;
l) construirea, amenajarea şi repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
m) construirea, amenajarea şi repararea sediilor unităţilor de învăţământ teologic proprietate a cultelor recunoscute;
n) împrejmuirea lăcaşurilor de cult şi a cimitirelor, proprietate a unităţilor de cult.
(2) Sprijinul financiar pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri se poate acorda pentru următoarele lucrări şi servicii: întreţinere, procurarea de materiale, prestări de servicii cu caracter funcţional, procurarea şi întreţinerea obiectelor de inventar.
Art. 4. - (1) Din bugetele locale ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti se alocă lunar sumele necesare pentru: plata contribuţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanţă, în vederea completării drepturilor salariale ale personalului neclerical; plata contribuţiilor prevăzute la lit. a), în vederea achitării obligaţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la Fondul pentru plata ajutorului de şomaj şi la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(2) Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale judeţelor se pot aloca sume pentru completarea fondurilor proprii ale unităţilor de cult destinate:
a) întreţinerii şi funcţionării unităţilor de cult fără venituri sau cu venituri mici;
b) construirii, în condiţiile aprobării documentaţiilor tehnico-economice potrivit reglementărilor în vigoare, precum şi reparării lăcaşurilor de cult;
c) conservării şi întreţinerii bunurilor de patrimoniu aparţinând cultelor religioase;
d) desfăşurării unor activităţi de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult.
e) amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural-religioase;
f) construirea, amenajarea şi repararea clădirilor având destinaţia de aşezăminte de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult;
g) construirea, amenajarea şi repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
h) construirea, amenajarea şi repararea sediilor unităţilor de învăţământ teologic proprietate a cultelor recunoscute.

Alte acte normative aplicabile domeniului cultic sunt:


http://consultjuridic.blogspot.com/2010/12/acte-normative-aplicabile-domeniului.html

Bibliografie:
Stat şi religii în România - o relaţie transparentă? http://www.apador.org/publicatii/raport_stat_religii.pdf
Program Legislatie

Lege nr. 489/2006 din 28/12/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Lege nr. 489/2006 din 28/12/2006

privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 11 din 08/01/2007

Actul a intrat in vigoare la data de 11 ianuarie 2007


Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Art. 2. - (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 3. - (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi aleagă singur religia.
Art. 4. - Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau grupări religioase şi cu organizaţiile intercreştine şi interreligioase, la nivel naţional şi internaţional.
Art. 5. - (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Art. 6. - (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL II
Cultele


SECŢIUNEA 1
Relaţiile dintre stat şi culte

Art. 7. - (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. - (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. - (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. - Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. - Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. - (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. - (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. - (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.


SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea calităţii de cult

Art. 17. - (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 18. - Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.
Art. 19. - (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Art. 20. - (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasă poate solicita reluarea procedurii de recunoaştere a calităţii de cult, numai dacă prezintă dovezi din care să rezulte că au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Art. 21. - Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 22. - (1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.


SECŢIUNEA a 3-a
Personalul cultelor

Art. 23. - (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Art. 24. - (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
Art. 25. - Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. - (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.

________________________________________
Atacat prin Decizie nr. 640/2008 in data de 04 iulie 2008
Atacat prin Decizie nr. 797/2008 in data de 30 iulie 2008

SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor

Art. 27. - (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu.
Art. 28. - (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.
Art. 29. - (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Art. 30. - Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
Art. 31. - (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.


SECŢIUNEA a 5-a
Învăţământul organizat de culte

Art. 32. - (1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.
Art. 33. - (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 34. - (1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele de învăţământ se elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobă de senatele universitare.
Art. 35. - (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în şcoli trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. - (1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. - Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora.
Art. 38. - Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 39. - (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular, confesional, organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) În învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora, corespunzătoare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III
Asociaţiile religioase

Art. 40. - (1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.
Art. 41. - (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie, alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să cuprindă: structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale, drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
Art. 42. - (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
Art. 43. - Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42.
Art. 44. - (1) Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28.
Art. 45. - Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. - Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005.
Art. 47. - (1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase şi care doresc să dobândească statutul de asociaţie religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii, însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei, arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât şi asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult recunoscut.
Art. 48. - (1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de asociaţie religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 50. - (1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizează cu consultarea prealabilă a cultelor recunoscute şi cu respectarea normelor legale privind transparenţa decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învăţământ confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele.
Art. 51. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR p. PRESEDINTELE SENATULUI,
BOGDAN OLTEANU DORU IOAN TARACILA


Bucureşti, 28 decembrie 2006.
Nr. 489.

ANEXĂ

LISTA
cultelor recunoscute în România

-------------------------------------------------------------------------
Nr.
crt. Denumirea cultului
-------------------------------------------------------------------------
1. BISERICA ORTODOXA ROMANA
2. EPISCOPIA ORTODOXA SARBA DE TIMISOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICA
4. BISERICA ROMANA UNITA CU ROMA, GRECO-CATOLICA
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CRESTINA RUSA DE RIT VECHI DIN ROMANIA
7. BISERICA REFORMATA DIN ROMANIA
8. BISERICA EVANGHELICA C.A. DIN ROMANIA
9. BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA DIN ROMANIA
10. BISERICA UNITARIANA DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA
12. BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA - UNIUNEA BISERICILOR
CRESTINE DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA
13. BISERICA EVANGHELICA ROMANA
14. UNIUNEA PENTICOSTALA - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA DIN ROMANIA
15. BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA DIN ROMANIA
16. FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMANIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA
-------------------------------------------------------------------------