vineri, ianuarie 01, 2010

Relaţia Stat - Biserică în vremuri de criză

Relaţia Stat-Biserică în vremuri de criză


“...Voi zidi BISERICA MEA şi porţile locuinţei morţii nu o vor birui!
Isus Hristos


Fie că se vrea a se recunoaşte sau nu, Biserica a pătruns în toate sectoarele vieţii sociale. În aceeaşi măsură, şi puterea politică s-a amestecat în toate chestiunile vieţii sociale, chiar şi ale Bisericii.
Demersul meu este acela de a marca amestecul Statului, prin mijloacele sale avute la dispoziţie, în viaţa Bisericii.

Desigur, nu am făcut o prezentare exhaustivă a elementelor care definesc relaţia Statului cu Biserica în prezent ci am surprins doar unele aspecte ce pot constitui o bază pentru un studiu mai amănunţit care să exprime mai clar modul în care Statul s-a străduit să-şi impună punctul vedere în faţa Bisericii.

În lumea contemporană, relaţia Stat-Biserică îmbracă forme diferite, în funcţie de tradiţiile specifice fiecărei ţări. Constituţia Statelor Unite ale Americii conţine prevederi explicite care interzic Congresului elaborarea de legi menite fie a oficializa o religie, fie a declara prohibită practicarea liberă a unei religii. Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea privitoare la interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se respectă tratatele şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al Tratatului constituţional al Uniunii Europene prevede că aceasta respectă şi nu prejudiciază statutul de care beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în virtutea dreptului naţional.

Pe lângă prevederi constituţionale ce au în vedere libertatea religiei sau recunoaşterea în anumite ţări, prin legea fundamentală, a unei biserici de stat (Malta), majoritatea ţărilor care aparţin Uniunii Europene practică recunoaşterea prin legi speciale a denominaţiunilor religioase.

În România, principiul separării bisericii de stat nu este reglementat din punct de vedere legal. Se cunoaşte intenţia Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România de a include acest principiu în statutul de funcţionare al cultului dar nu s-a primit aprobarea Ministerului Culturii şi Cultelor care a catalogat principiul drept neconstituţional.

In acest sens, Constituţia susţine autonomia cultelor religioase.

Acest principiu, al autonomiei, este susţinut în Constituţia României republicată în 2003 prin următoarele prevederi:

Art.29- Libertatea conştiinţei
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
Art.32-Dreptul la învăţătură
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
Art. 73-Categorii de legi
(3) Prin lege organică se reglementează:
s) regimul general al cultelor;

În acest sens, legislativul a emis Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor care prevede:

Art. 5. alin. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 7. - (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. - (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. - (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. - Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. - Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. - (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. - (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. - (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.


Legea are în anexă lista cultelor recunoscute în România , astfel:

1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
2. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA - UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14. UNIUNEA PENTICOSTALĂ - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
16. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA

Pentru sprijinirea cultelor religioase, Codul Fiscal al României din 2003 prevede câteva facilităţi fiscale, spre exemplu:

Art. 15. - (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Art. 55. - (4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
Art. 84. - (2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câştigul net anual din operaţiuni de vânzarecumpă rare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.



Executivul a publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 23/12/2009 Programul de guvernare pentru 2009-2012 care prevede, referitor la activitatea cultică, următoarele obiective şi direcţii de implicare:

Cap. 22- Cultură şi patrimoniu naţional
Principii generale
a) Susţinerea principiului autonomiei cultelor religioase recunoscute de statul român
b) Elaborarea cadrului legal care să asigure accesul liber la fondurile arhivistice. Retrocedarea la cerere către foştii proprietari a registrelor de stare civilă, a fondurilor arhivistice comunitare ale cultelor şi ale organizaţiilor civile
c) Dezvoltarea parteneriatului dintre stat şi culte în domeniile social, cultural, educaţional şi susţinerea relaţiei de respect şi cooperare dintre culte în beneficiul întregii societăţi, inclusiv prin sprijinirea creării unor centre de asistenţă socială
d) Continuarea procesului de restabilire a dreptului de proprietate pentru cultele religioase recunoscute de statul roman
e) Acordarea de sprijin financiar cultelor religioase, susţinerea prezenţei şi a rolului acestora în societate, pornind de la principiul recunoaşterii contribuţiei lor la binele comun al societăţii
f) Promovarea unui parteneriat activ între stat şi culte prin crearea unor centre de asistenţă socială, încurajând astfel misiunea socială a bisericilor şi cultelor
Direcţii de acţiune:
▪ Sprijinirea cultelor religioase recunoscute al căror număr de enoriaşi este sub 5% din populaţia ţării de către Guvern, prin măsuri pozitive, cu un procent cel puţin egal sau mai mare decât procentul enoriaşilor

Cadrul legislativ actual prevede următoarele forme privind finanţarea cultelor religioase în România:

1. Salariile personalui clerical

Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, numărul posturilor personalului clerical pentru care statul sprijină salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat, pentru fiecare cult religios, se aprobă anual de Secretariatul de Stat pentru Culte, pe baza propunerilor conducerii cultelor religioase recunoscute, ţinând-se seama de numărul de adepţi ai fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop.

2. Salariile personalului neclerical

Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul neclerical se alocă prin bugetele locale, în baza Ordonanţei de Guvern. nr. 82/200123 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobată prin Legea nr.125/2002. Mai exact, distribuţia acestor resurse bugetare se realizează de către consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

3. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale instituţiilor centrale

Finanţarea construcţiilor şi reparaţiilor lăcăşelor de cult de către instituţiile centrale ale statului se realizează prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
La momentul actual pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte este postat un „Ghid al solicitantului” privind modul de depunere a documentaţiei prevăzute de legislaţia în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001, Legea nr.125/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002).

4. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale autorităţilor publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene) au de asemenea (conform art. 12 din Legea 489/2006) posibilitatea de a contribui financiar la renovarea/construirea de lăcaşuri de cult.

5. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale şi sociale în străinătate a cultelor recunoscute în România

Articolul 9, alineatul 4 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede că statul român sprijină, prin autorităţile publice abilitate, activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.


Legea nr. 16 din 02/04/1996-Legea Arhivelor Naţionale

Art. 7. - Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să înregistreze şi să ţină evidenţa tuturor documentelor intrate, a celor întocmite pentru uz intern, precum şi a celor ieşite, potrivit legii.
Art. 8. - Anual, documentele se grupează în unităţi arhivistice, potrivit problematicii şi termenelor de păstrare stabilite în nomenclatorul documentelor de arhivă, care se întocmeşte de către fiecare creator pentru documentele proprii.
Art. 12. - Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să păstreze documentele create sau deţinute în condiţii corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă.
Art. 26. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală.

Legea nr. 333 din 08/07/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Art. 2. - (1) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.
(2) Persoanele fizice pot apela pentru protecţia personală la serviciile unor societăţi specializate de pază şi protecţie, în condiţiile prezentei legi.
Art. 4. - Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1).
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 57. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 58. - Desfăşurarea de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 59. - Implicarea conducătorilor unităţilor cu pază proprie, ai societăţilor specializate de pază şi protecţie, a personalului propriu în: desfăşurarea de acţiuni de forţă, executări silite, recuperări de debite, conflicte de muncă ori de opunere la desfăşurarea acţiunilor de restabilire a ordinii de drept de către autorităţile publice competente, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 21 se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Art. 60. - Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte:
a) neluarea măsurilor de organizare şi funcţionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi la art. 18 alin. (2) şi (3);
b) neluarea măsurilor prevăzute la art. 25, art. 27 alin. (1), (2) şi (4) şi la art. 29 alin. (1);
c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), şi neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi;
d) încadrarea sau menţinerea în funcţie a personalului de pază de orice fel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (10), art. 22 alin. (1) şi (4) şi ale art. 39;
e) încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligaţiilor prevăzute la art. 48-51;
f) neîndeplinirea de către conducătorii unităţilor a obligaţiilor prevăzute la art. 52;
g) nerespectarea prevederilor art. 24, art. 34 alin. (2), art. 41 alin. (7) şi (9) şi ale art. 42;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarmă împotriva efracţiei sau de componente ale acestora cu încălcarea prevederilor art. 28 alin. (6) şi (7), precum şi nerespectarea prevederilor art. 30 şi 31;
i) refuzul de a asigura accesul reprezentanţilor autorităţilor publice aflaţi în exerciţiul funcţiunii, al personalului poliţiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atribuţiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de prevenire în obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracţie şi în organizarea activităţii de gardă de corp;
j) depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate sau al corpurilor gardienilor publici;
k) refuzul de a furniza datele, informaţiile sau documentele solicitate de către reprezentanţii autorităţilor publice competente, potrivit legii, aflaţi în exerciţiul funcţiunii;
l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
m) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare.
Art. 61. - Contravenţiile prevăzute la art. 60 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, contravenţiile prevăzute la lit. g)-m);
b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravenţiile prevăzute la lit. a)-d) şi f);
c) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, contravenţia prevăzută la lit. e).
Art. 65. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac de către poliţişti, jandarmi, precum şi de către primari sau împuterniciţi ai acestora, conform competenţelor ce le revin, potrivit legii.


Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003-Codul Muncii al României

Art. 2-Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:
f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;


Art. 276. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;
b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;
f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;
h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;
k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.



Legea nr. 82 (r4) din 24/12/1991 contabilităţii nr. 82/1991

Art. 1. - (1) Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.
(2) Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au, de asemenea, obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după caz, contabilitatea de gestiune.
Art. 10. - (1) Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
(2) Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.
(3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Art. 35. - (1) Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice, potrivit prevederilor legale, situaţiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz.
Art. 36. - (1) Termenele pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt următoarele:
a) pentru societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
b) pentru celelalte persoane prevăzute la art. 1, 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Art. 41. - Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
1. deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la:
a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;
b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
c) efectuarea inventarierii;
d) întocmirea şi auditarea situaţiilor financiare anuale;
e) depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare anuale;
f) întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii;
g) nedepunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au desfăşurat activitate;
h) publicarea situaţiilor financiare anuale, potrivit legii.
3. prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;
4. nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor prevăzute la art. 30 şi 31;
5. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale;
6. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale consolidate.
Art. 42. - (1) Contravenţia prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. h) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 30.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. c), d), e), pct. 4 şi 5, cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei, cea prevăzută la pct. 6, cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. a) şi b), cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei, cea prevăzută la pct. 2 lit. f), cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 2 lit. g), cu amendă de la 100 lei la 200 lei. Criteriile în funcţie de care se stabileşte nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri, după caz.
(2) Amenda pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. f) este de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 şi 30 de zile lucrătoare, şi de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare.
(3) Guvernul, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute la alin. (1) în funcţie de rata inflaţiei.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de persoanele cu atribuţii de inspecţie fiscală şi de comisarii Gărzii Financiare, precum şi de personalul altor direcţii din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor în cazul asociaţiilor de proprietari se fac de persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de alte persoane anume împuternicite de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(6) Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă de persoanele vinovate.
(7) Contravenţiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 43. - Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

Ordinul nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial

Reglementările contabile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi pentru alte persoane juridice înfiinţate în baza unor legi speciale, în scopul desfăşurării de activităţi fără scop patrimonial, care au obligaţia, potrivit legii, să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale
Anexa nr. 1
Prezentele reglementări se aplică pentru activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice desfăşurate, potrivit legii, de către asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi pentru altele asemenea înfiinţate în baza unor legi speciale în scopul desfăşurării de activităţi fără scop patrimonial, care au obligaţia, potrivit legii, să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale.


Anexa nr. 2


1. Categoriile de persoane juridice fără scop patrimonial care pot organiza şi conduce contabilitatea în partidă simplă, sunt următoarele:
a) unităţile de cult;


Ordinul nr. 28 din 26/03/2009 pentru aprobarea Dispozitiilor generale de aparare impotriva incendiilor la obiective de cult

Art. 2. - (1) Dispozitiile generale se aplica tuturor obiectivelor din cadrul cultelor religioase recunoscute in Romania, indiferent de activitatea desfasurata, destinatia sau amplasarea constructiilor apartinand acestora sau aflate in folosinta…
Art. 4. - (1) Sefii cultelor religioase recunoscute conform legii asigura, prin structurile de organizare centrala din subordine, indeplinirea urmatoarelor obligatii:
a) urmaresc, cu prilejul activitatilor de control care se desfasoara la obiectivele de cult din teritoriu, pastrarea in siguranta a bunurilor imobile si mobile care constituie patrimoniul cultului, inclusiv din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor, precum si protectia utilizatorilor, potrivit prezentelor dispozitii generale;
b) asigura conditii pentru difuzarea prezentelor dispozitii generale catre toate obiectivele de cult din teritoriu;
c) asigura participarea personalului cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor la instruiri de specialitate sau la programe de pregatire ce se organizeaza la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, al altor institutii de specialitate ori in centre de formare autorizate, potrivit legii;
d) asigura resursele financiare necesare activitatilor de aparare impotriva incendiilor, inclusiv pentru solutionarea neregulilor constatate la obiectivele de cult, de catre personalul propriu desemnat ori de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti;
e) analizeaza, anual sau ori de cate ori situatia o impune, eficienta activitatilor de aparare impotriva incendiilor la obiectivele de cult si incendiile produse, stabilind masuri concrete pentru imbunatatirea in perspectiva a acestei activitati.
(2) Indeplinirea obligatiilor stabilite prin lege in domeniul apararii impotriva incendiilor, precum si a celor prevazute la alin. (1) se asigura prin personalul de specialitate numit la nivelul structurilor de organizare centrala si locala ale cultului pe care il reprezinta.
Art. 5. - Persoanele cu atributii de conducere de la nivelul structurilor de organizare locale ori regionale ale cultelor religioase recunoscute, conform legii, conducatorii de eparhii, ceilalti ierarhi, precum si asimilatii au urmatoarele obligatii principale:
a) desemneaza personalul cu atributii de organizare, indrumare si control pentru pastrarea in siguranta a bunurilor imobile si mobile, inclusiv din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor, precum si protectia utilizatorilor, prin urmarirea respectarii prezentelor dispozitii generale;
b) desemneaza si comunica structurilor de organizare centrala ale cultului persoanele din cadrul obiectivelor de cult ce functioneaza in zona de competenta propuse sa participe la instruirile de specialitate sau la programele de pregatire ori de formare profesionala ce se organizeaza la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, al altor institutii de specialitate ori in centre de formare autorizate, potrivit legii;
c) asigura conditii pentru solutionarea neregulilor din punctul de vedere al apararii impotriva incendiilor constatate la obiectivele de cult, de catre personalul propriu desemnat ori de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti;
d) furnizeaza, ierarhic, catre structurile de organizare centrala ale cultului, datele si informatiile necesare in vederea analizarii anuale a activitatii de aparare impotriva incendiilor la obiectivele de cult si privind incendiile produse in obiectivele de cult din competenta.
Art. 6. - Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute, care are atributii de conducere la nivelul obiectivelor de cult, denumit in continuare persoana cu atributii de conducere, are urmatoarele obligatii principale:
a) stabileste, prin dispozitii scrise, responsabilitatile privind apararea impotriva incendiilor in entitatea pe care o reprezinta;
b) actualizeaza dispozitiile prevazute la lit. a) ori de cate ori este cazul si le aduce la cunostinta intregului personal, utilizatorilor, precum si altor persoane indreptatit interesate, in partile ce ii privesc;
c) asigura, potrivit prezentelor dispozitii generale, intocmirea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor proprii obiectivului de cult si stabileste atributiile ce revin intregului personal pe locurile de munca, care desfasoara activitati permanent, ocazional sau cu caracter sezonier;
d) desemneaza o persoana cu responsabilitati in domeniul apararii impotriva incendiilor, la nivelul obiectivului de cult;
e) permite desfasurarea activitatilor de muzeografie in cadrul obiectivului de cult numai de catre personalul care detine competenta necesara, obtinuta in urma absolvirii unui program de formare profesionala in ocupatii definite pe baza standardelor ocupationale din acest domeniu;
f) stabileste planurile cuprinzand ordinea si prioritatile care trebuie avute in vedere la salvarea bunurilor/exponatelor de valoare din lacasurile de cult, muzee, depozite, biblioteci, arhive, ateliere de restaurare-conservare, precum si altele similare, in situatia producerii unor incendii; planurile au caracter confidential, dupa caz, si se aduc la cunostinta exclusiv persoanelor cu atributii privind punerea acestora in practica in caz de incendiu;
g) permite, in conditiile legii, executarea controalelor de prevenire la nivelul obiectivelor de cult, de catre inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, prezinta documentele necesare si furnizeaza informatiile de interes solicitate;
h) aduce la cunostinta populatiei, cu prilejul manifestarilor religioase ce presupun mare afluenta de participanti, regulile si masurile ce trebuie respectate in domeniul apararii impotriva incendiilor, specifice comunitatii locale.
Art. 7. - Persoanele care isi desfasoara activitatea in cadrul obiectivelor de cult au urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe la activitatile de pregatire teoretica si practica in domeniul apararii impotriva incendiilor, organizate la nivelul obiectivului de cult;
b) sa cunoasca si sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor specifice tuturor activitatilor pe care le desfasoara in obiectivul de cult, care le-au fost aduse la cunostinta sub orice forma de catre cei in drept;
c) sa aduca la cunostinta persoanei cu atributii de conducere orice defectiune tehnica ori alta situatie care poate constitui pericol de incendiu;
d) sa actioneze, in cazul producerii unui incendiu, potrivit procedurilor stabilite la locul de desfasurare a activitatii, pentru salvarea persoanelor si bunurilor si stingerea operativa a acestuia.
Art. 8. - La solicitarea persoanelor mentionate la art. 4, 5 si 6, autoritatile administratiei publice locale sprijina asigurarea solutionarii unor probleme prilejuite de organizarea manifestarilor religioase care presupun mare afluenta de persoane, cum ar fi amenajarea locurilor de parcare, masurile de paza, puncte de prim ajutor, distribuirea apei potabile, dirijarea circulatiei ori alte necesitati justificate, pentru desfasurarea acestora in conditii de siguranta.

Proiecte legislative

Ministerul Culturii si Cultelor propune dezbaterii publice Proiectul de modificare a H.G. nr. 1470/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 82/2001 care a fost iniţiat datorită recentei modificări a O.G. nr. 82/2001 prin Legea nr. 128/2009, precum şi în scopul eficientizării procesului de alocare şi justificare a sprijinului financiar de la bugetul de stat şi a întăririi responsabilităţii factorilor implicaţi în proces. La această propunere de modificare şi completare sunt anexate şi protocolul de finanţare, cererea-tip, declaraţia pe propria răspundere şi raportul de justificare, documente care urmează a fi aprobate prin ordin al ministrului culturii, cultelor şi patrimoniului naţional ( http://www.culte.ro/InitiativeLegislativeDetalii.aspx?id=307 ).

Proiectul de Hotărâre privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002 prevede:


Cap. II: Acordarea sprijinului financiar sub formă de contribuţii
Art. 3 - (1) Ministerul Culturii şi Cultelor şi Patrimoniului Naţional acordă sprijin financiar, în limita prevederilor bugetare, pentru:
a) plata contribuţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanţă pentru completarea drepturilor salariale ale personalului neclerical;
b) sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, Fondului pentru plata ajutorului de şomaj şi Fondului de asigurări sociale de sănătate, aferente contribuţiilor alocate conform art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanţă;
c) proiectarea, restaurarea şi conservarea lăcaşurilor de cult care sunt monumente istorice şi care aparţin cultelor recunoscute din România;
d) restaurarea şi conservarea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil al cultelor religioase recunoscute în România;
e) completarea fondurilor proprii necesare întreţinerii şi funcţionării unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri;
f) amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural-religioase;
g) construirea, în condiţiile aprobării documentaţiilor tehnico-economice potrivit reglementărilor în vigoare, precum şi repararea lăcaşurilor de cult care aparţin cultelor religioase din România;
h) achiziţionarea de imobile necesare desfăşurării activităţilor unităţilor de cult şi de asistenţă socială şi medicală susţinute de acestea;
i) sprijinirea activităţilor de asistenţă socială şi medicală organizate de cultele religioase recunoscute din România, în spitale, centre de plasamente, cămine pentru bătrâni şi alte forme de asistenţă;
j) susţinerea unor acţiuni cu caracter intern şi internaţional realizate de cultele religioase recunoscute din România;
k) construirea, amenajarea şi repararea clădirilor având destinaţia de aşezăminte de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult;
l) construirea, amenajarea şi repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
m) construirea, amenajarea şi repararea sediilor unităţilor de învăţământ teologic proprietate a cultelor recunoscute;
n) împrejmuirea lăcaşurilor de cult şi a cimitirelor, proprietate a unităţilor de cult.
(2) Sprijinul financiar pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri se poate acorda pentru următoarele lucrări şi servicii: întreţinere, procurarea de materiale, prestări de servicii cu caracter funcţional, procurarea şi întreţinerea obiectelor de inventar.
Art. 4. - (1) Din bugetele locale ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti se alocă lunar sumele necesare pentru: plata contribuţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanţă, în vederea completării drepturilor salariale ale personalului neclerical; plata contribuţiilor prevăzute la lit. a), în vederea achitării obligaţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la Fondul pentru plata ajutorului de şomaj şi la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(2) Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale judeţelor se pot aloca sume pentru completarea fondurilor proprii ale unităţilor de cult destinate:
a) întreţinerii şi funcţionării unităţilor de cult fără venituri sau cu venituri mici;
b) construirii, în condiţiile aprobării documentaţiilor tehnico-economice potrivit reglementărilor în vigoare, precum şi reparării lăcaşurilor de cult;
c) conservării şi întreţinerii bunurilor de patrimoniu aparţinând cultelor religioase;
d) desfăşurării unor activităţi de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult.
e) amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural-religioase;
f) construirea, amenajarea şi repararea clădirilor având destinaţia de aşezăminte de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult;
g) construirea, amenajarea şi repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
h) construirea, amenajarea şi repararea sediilor unităţilor de învăţământ teologic proprietate a cultelor recunoscute.

Alte acte normative aplicabile domeniului cultic sunt:


http://consultjuridic.blogspot.com/2010/12/acte-normative-aplicabile-domeniului.html

Bibliografie:
Stat şi religii în România - o relaţie transparentă? http://www.apador.org/publicatii/raport_stat_religii.pdf
Program Legislatie

joi, decembrie 31, 2009

Lege nr. 489/2006 din 28/12/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Lege nr. 489/2006 din 28/12/2006

privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 11 din 08/01/2007

Actul a intrat in vigoare la data de 11 ianuarie 2007


Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Art. 2. - (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 3. - (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi aleagă singur religia.
Art. 4. - Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau grupări religioase şi cu organizaţiile intercreştine şi interreligioase, la nivel naţional şi internaţional.
Art. 5. - (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Art. 6. - (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL II
Cultele


SECŢIUNEA 1
Relaţiile dintre stat şi culte

Art. 7. - (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. - (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. - (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. - Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. - Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. - (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. - (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. - (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.


SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea calităţii de cult

Art. 17. - (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 18. - Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.
Art. 19. - (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Art. 20. - (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasă poate solicita reluarea procedurii de recunoaştere a calităţii de cult, numai dacă prezintă dovezi din care să rezulte că au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Art. 21. - Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 22. - (1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.


SECŢIUNEA a 3-a
Personalul cultelor

Art. 23. - (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Art. 24. - (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
Art. 25. - Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. - (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.

________________________________________
Atacat prin Decizie nr. 640/2008 in data de 04 iulie 2008
Atacat prin Decizie nr. 797/2008 in data de 30 iulie 2008

SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor

Art. 27. - (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu.
Art. 28. - (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.
Art. 29. - (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Art. 30. - Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
Art. 31. - (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.


SECŢIUNEA a 5-a
Învăţământul organizat de culte

Art. 32. - (1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.
Art. 33. - (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 34. - (1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele de învăţământ se elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobă de senatele universitare.
Art. 35. - (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în şcoli trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. - (1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. - Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora.
Art. 38. - Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 39. - (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular, confesional, organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) În învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora, corespunzătoare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III
Asociaţiile religioase

Art. 40. - (1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.
Art. 41. - (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie, alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să cuprindă: structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale, drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
Art. 42. - (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
Art. 43. - Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42.
Art. 44. - (1) Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28.
Art. 45. - Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. - Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005.
Art. 47. - (1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase şi care doresc să dobândească statutul de asociaţie religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii, însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei, arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât şi asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult recunoscut.
Art. 48. - (1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de asociaţie religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 50. - (1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizează cu consultarea prealabilă a cultelor recunoscute şi cu respectarea normelor legale privind transparenţa decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învăţământ confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele.
Art. 51. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR p. PRESEDINTELE SENATULUI,
BOGDAN OLTEANU DORU IOAN TARACILA


Bucureşti, 28 decembrie 2006.
Nr. 489.

ANEXĂ

LISTA
cultelor recunoscute în România

-------------------------------------------------------------------------
Nr.
crt. Denumirea cultului
-------------------------------------------------------------------------
1. BISERICA ORTODOXA ROMANA
2. EPISCOPIA ORTODOXA SARBA DE TIMISOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICA
4. BISERICA ROMANA UNITA CU ROMA, GRECO-CATOLICA
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CRESTINA RUSA DE RIT VECHI DIN ROMANIA
7. BISERICA REFORMATA DIN ROMANIA
8. BISERICA EVANGHELICA C.A. DIN ROMANIA
9. BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA DIN ROMANIA
10. BISERICA UNITARIANA DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA
12. BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA - UNIUNEA BISERICILOR
CRESTINE DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA
13. BISERICA EVANGHELICA ROMANA
14. UNIUNEA PENTICOSTALA - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA DIN ROMANIA
15. BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA DIN ROMANIA
16. FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMANIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA
-------------------------------------------------------------------------

joi, octombrie 01, 2009

Libertatea de asociere a cetatenilor in uniforma

Libertatea de asociere este un drept fundamental al tuturor persoanelor, pentru toate categoriile sau grupurile din societate.

În esenţă, „cetăţenii în uniformă” care îşi desfăşoară activitatea în domeniul apărării, ordini publice şi securității naţionale au aceleaşi drepturi universale ca toţi cetăţenii obişnuiţi, cu unele limitări sau restricţii în exercitare, diferenţiate de la ţară la ţară, îndeosebi în situaţii excepţionale.

Acest drept universal este stipulat în instrumentele juridice internaţionale şi regionale privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, semnificative fiind prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.11 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art.5 şi 6 din Carta Socială Europeană revizuită, art.2 şi 9 din Convenţia nr.87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Toate aceste reglementări sunt ratificate de România.

Referiri la libertatea de asociere sunt şi în Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa (art.II – 72) sau în unele recomandări ori rezoluţii ale Adunării Parlamentare sau a altor organisme europene.

Din examinarea acestor instrumente juridice se desprind următoarele:

- orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;
- nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie;
- exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora;
- în exercitarea acestor drepturi, pot fi impuse unele restrângeri membrilor forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat;
- garanţiile în exercitarea acestor drepturi de către persoanele din forţele armate şi poliţiei, precum şi eventualele restrângeri impuse acestora se stabilesc prin legislaţia naţională;
- exercitarea libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe este reglementată, de regulă, pentru activitatea din cazărmi şi unităţi pe timpul stării de normalitate. Pe timpul misiunilor de luptă, crizelor, situaţiilor de urgenţă sau pe durata misiunilor internaţionale desfăşurate în alte ţări, pot interveni restrângeri sau limitări suplimentare;
- măsurile de restrângere sau limitare a exerciţiului libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au determinat măsurile respective, să fie aplicate nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii;

Din cuprinsul unui studiu efectuat în 39 de ţări europene privind dreptul de asociere al membrilor forţelor armate, a reieşit că dreptul de asociere este garantat în forţele armate din 22 de ţări, însă nivelul de libertate acordat diferă de la ţară la ţară.

Dreptul de asociere al militarilor este refuzat însă în 17 ţări. Dreptul la negociere colectivă pentru militari este admis numai în 7 ţări.

Unele drepturi pot fi limitate, cum sunt: libertatea de conştiinţă şi religie; libertatatea de exprimare; dreptul la viaţă privată şi intimitate; dreptul de asociere, inclusiv de negociere a salariului; dreptul de a fi membri ai unor partide. De asemenea, pot fi impuse anumite restricţii la dreptul de asociere, dar acest drept nu poate fi abolit. Renunţarea la recrutarea generală în multe ţări a creat un moment critic.

Constituite legal, asociaţiile militare nu subminează lanţul de comandă, ordinea şi disciplina militară.

Aspectele particulare în exercitarea libertăţii de asociere, a cetăţenilor în uniformă din unele ţări, sunt: 

-garantarea dreptului prin legea naţională, dar neasigurarea ori împiedicarea de către autorităţi a exercitării lui; 
-existenţa unor asociaţii ale militarilor cu o vechime de peste 100 de ani; 
-constituirea de asociaţii ale diferiţilor pensionari ori a soţiilor unor ofiţeri; 
-nerecunoaşterea oficială de către autorităţi a asociaţiilor constituite, deşi funcţionează; 
-prezenţa unor lideri sindicali militari în autorităţile publice; 
-încheierea de acorduri între sindicatele cetăţenilor în uniformă sau între acestea şi sindicate civile; interzicerea dreptului la grevă sau a afilierii la alte sindicate; greutăţi în asigurarea independenţei financiare; 
-exemple de cazuri favorabile sindicatelor din jurisprudenţa unor ţări, etc.

În vederea exercitării libertăţii de asociere, în ţările europene se întâlnesc următoarele forme organizatorice: organizaţii sindicale; asociaţii profesionale, tehnico-ştiinţifice; organisme de reprezentare ori consultative, sau grupuri de lucru constituite pe lângă diferite eşaloane (unităţi, mari unităţi, categorii de forţe, ministere de profil).

În ceea ce priveşte situaţia din România, în Constituţia revizuită în anul 2003, la art.40 alin.(1) se precizează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

Prevederile alin.(3) interzic însă membrilor activi ai armatei şi poliţiştilor să facă parte din partide politice. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege şi numai dacă se impune în cazurile prevăzute la art.53.

Măsura de restrângere nu trebuie să aducă atingere dreptului sau libertăţii. De asemenea, la art.20 se stipulează că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”. Totodată, se precizează că în cazul existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele amintite şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia când dispoziţiile interne sunt mai favorabile.

Legea sindicatelor nr. 53/2003 nu permite personalului militar din MAp, MAI, Ministerul Justiţiei, SRI, SIE, STS, SPP să se constituie în sindicate (art.41).

Principalele categorii de ,,cetăţeni în uniformă” din România sunt: cadrele militare active, funcţionarii publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, funcţionarii publici civili în uniformă.

Din prima categorie fac parte cadrele militare în activitate din armată, jandarmerie, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (pompieri şi cadre de protecţie civilă) şi din serviciile de informaţii (SRI, SIE), de protecţie (SPP) şi de telecomunicaţii speciale (STS).

Acestor cadre militare le sunt aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările ulterioare şi cu unele diferenţieri prevăzute în legile specifice. Astfel, la art. 7 din Statutul cadrelor militare se stipulează că „îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite în Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii”.

Prin statut, cadrelor militare în activitate le este interzis „să declare sau să participe la grevă” (art.28 lit.c.) şi să „participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical” (art.29 lit.y).

Totodată, le este permisă ,,constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.” (art.29 lit.e).

Referitor la asocierea militarilor în organizatii cu caracter profesional, tehnico-stiintific, cultural, sportiv si recreativ, caritabil nu exista interdictii specifice in statutele si regulamentele militare, motiv pentru care personalul militar activ si-a exercitat acest drept fie prin constituirea, fie prin aderarea la diferite asociatii ale aviatorilor si marinarilor, diplomatilor, medicilor, inginerilor ori juristilor militari; astfel de forme de organizare exista si pentru militarii in rezerva ori in retragere, ori pentru veteranii de razboi, unele din acestea militand pentru promovarea intereselor sociale ale categoriilor respective.

O altă dovadă a existenţei dreptului de asociere pe criterii profesionale este Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” (http://www.ajura.ro, si http://www.asociatiafidelislegis.ro/ ) care s-a constituit prin liberă exprimare a voinţei de asociere a consilierilor juridici, în conformitate cu prevederile art. 9 şi 40 din Constituţia României, republicată, art. 5 şi 25 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, art. 7 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” este organizaţia profesională şi ştiinţifică a consilierilor juridici ce activează în interesul persoanelor juridice de drept public şi privat, fiind persoană juridică român fără scop lucrativ, autonomă, apolitică, non-guvernamentală şi non-profit.

La nivel național, cadrele militare în rezervă și retragere din M.Ap.N. au ca asociație reprezentativă A.N.C.M.R.R (http://www.ancmrr.ro/), care are structuri asociative în toate cele 41 judeţe ale ţării. O parte din ofițerii M.Ap.N. au constituit Asociatia Ofiterilor in Rezerva din Romania, (http://asociatiaofiterilor.wixsite.com/acasa), organizatie membră a Confederatiei Interaliate a Ofiterilor in Rezerva (C.I.O.R.).

Expresie a libertăţii de asociere şi de religie cât și pentru a promova caritatea în Armată, au luat ființă în anul 2007 ,,Asociaţia de Prietenie a Militarilor Creştini din România-Cornelius” (http://asociatiacornelius.blogspot.ro) și ,,Asociaţia de Caritate din Armata României - Camarazii”( http://camaraziimilitari.ro  ).

Realizând realitatea asocierii, reprezentanţii a 11 structuri asociative din domeniul apărării, ca membrii fondatori, în data de 25 noiembrie 2009 au hotărât în cadrul unei adunări generale, constituirea ,,Federaţiei Militarilor din România (https://www.facebook.com/Federatia-Militarilor-din-Romania-1754846718125616)”, care are un componența sa: Asociaţia Naţională Democrată de luptă împotriva corupţiei, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă sau în Retragere din armele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic - A.C.M.R.T.I.R.E., Fundaţia “Ordinul Militar din Romania”, Asociaţia Proiect ,,Semper Fidelis”, Asociaţia Română pentru Propagandă şi Istoria Aeronauticii -A.R.P.I.A, Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din România, Asociaţia de Sprijin a Personalului Militar Disponibilizat – A.S.P.M.D., Asociaţia ,,Columna Club”- ASCOL, Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România ,,Condor”, Asociaţia ,,General Roland Pârlogeanu”, Medgidia, Fundaţia MCP (Mass Communication Power).

Se observă că potrivit statutului, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate nu au libertatea de asociere în sindicate şi nici dreptul de a declara grevă sau de a participa la grevă, deşi dispoziţiile constituţionale nu le interzic expres aceste drepturi.

În cadrul Ministerului Apărării s-au făcut propuneri pentru modificarea statutului cadrelor militare în sensul lărgirii libertăţii de asociere a cetăţenilor în uniformă care urmează să fie definitivate şi au fost înaintate spre aprobare.

În plus, se prevede expres ca personalul militar în activitate se poate constitui în asociaţii care să le reprezinte interesele economice (art. 32 din proiect) si ca asociaţiile socioprofesionale ale militarilor în activitate, înfiinţate la nivel local si central, constituie partenerul de dialog social, care îi reprezintă pe aceştia în relaţiile cu autorităţile statului, inclusiv cu Ministerul Apărării, pe probleme de ordin social, profesional sau în legătură cu acesta (art. 36 din proiect); proiectul noului statut al militarilor arată ca sunt considerate reprezentative asociaţiile socioprofesionale constituite pe corpuri de cadre sau mixte ori federaţiile formate din astfel de asociaţii, care au cel puţin 300 de membri, asociaţiile respective putând desfăşura activităţi specifice potrivit regulilor interne, pe baza mandatului acordat de membrii acestora, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului apărării.

Aceste noi reglementari ale statutului militarilor ar putea asigura, în măsura în care vor fi aprobate de legiuitor, libertatea de reuniune si de asociere paşnică a personalului profesionist al armatei, reprezentând un exemplu elocvent de armonizare a legislaţiei militare româneşti cu cea europeană.

Bineînţeles că în acest context, ar trebui avută în vedere şi amendarea Legii sindicatelor.
Din categoria funcţionarilor publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, ponderea o reprezintă poliţiştii, poliţiştii de frontieră, personalul în uniformă din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative şi poliţiştii din unele servicii publice comunitare (permise şi înmatriculări vehicule, evidenţa populaţiei etc.).
Aceşti funcţionari publici se supun prevederilor statutului poliţistului aprobat prin Legea nr.360/2002.

La art.45 din statutul poliţistului se prevede că „poliţistului îi este interzis să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii şi procesiuni cu caracter politic”.
Privind formele de asociere, la art.49 din acelaşi statut se stipulează că „se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor (http://www.cnpromania.ro/ ) care promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora”. Acest Corp constituit în anul 2004 este o formă de organizare a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie pe criteriu profesional, autonomă, apolitică şi non profit, având o structură unitară şi reprezentare pe trei nivele: teritorial, departamental şi central. Regulamentul de organizare şi funcţionare este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1305/2002 cu modificările ulterioare. Corpul respectiv nu are dreptul să declare sau să participe la grevă şi nici să se afilieze la sindicate.

Totodată, în anul 2005 a fost constituit şi funcţionează Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex”(http://www.prolex.ro/ ), care a întreprins demersuri pentru afilierea la Consiliul Europei al Sindicatelor de Poliţie, din care mai fac parte sindicate ale poliţiştilor din 17 ţări europene, cu aproximativ 300.000 de membri. În acest scop, sindicatul respectiv în ziua de 27 octombrie 2006 a avut o şedinţă extraordinară la care au participat preşedintele şi secretarul general al CESP.

Expresie a libertăţii de asociere şi de religie este înfiinţarea în anul 2000 a Asociaţiei Poliţiştilor Creştini din România (http://www.cparo.ro/ ).

Ofiţerii şi agenţii din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor art.35 din Legea nr.293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din ANP „au drept de asociere sindicală sau în alte organizaţii profesionale, precum şi la libertatea întrunirilor, în condiţiile legii”.

În ceea ce priveşte libertatea de asociere a altor funcţionari publici în uniformă (poliţişti comunitari, vameşi etc.) se aplică prevederile statutului funcţionarilor publici şi ale legilor de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective. Ei se pot constitui în sindicate şi în alte forme de asociere.

Magistraţii care, potrivit statutului au o ţinută vestimentară obligatorie în instanţe, nu pot constitui decât asociaţii profesionale.

În data de 04.02.2010 a luat ființă Asociatia Natională a Magistratilor Pensionari din Romania (ANMPR), persoană juridică română, de drept privat, autonomă, neguvernamentală, fără scop patrimonial si apolitică, in vederea apararii drepturilor si a promovarii intereselor economice, sociale ale magistratilor – judecatori, procurori si magistrati asistenti din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – pensionari. ANMPR se alătură unei alte asoțiații a magistraților, Asociatia Magistratilor din Romania (http://www.asociatia-magistratilor.ro/ ).

Din cele de mai sus reiese faptul că există diferenţe de abordare a problematicii libertăţii de asociere pentru cetăţenii români în uniformă.

Trebuie remarcat faptul că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în acceptarea acestei libertăţi în legislaţia internă şi în diminuarea restrângerilor şi limitărilor.

Un mare pas înspre libertatea de asociere a fost realizat prin constituirea în baza Sentinței Civile nr. 83 din 18.08.2009 emisă de Judecătoria Sect. 1 București a Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (CMD) care este o organizație cu personalitate juridică, înscrisă în registrul persoanelor juridice în temeiul prevederilor Legii 54/2003, a sentinței judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti ce reunește, pe linia liberului consimțământ, cadre militare în rezervă, disponibilizate conform OG. nr. 7/1998 dar și a altor acte normative conjuncturale, alte cadre militare în rezervă și în retragere care aderă la statutul, scopul și obiectivele sindicatului (http://sindicatulcmd.blogspot.ro/).

Trebuie menţionat faptul că la nivel european nu există cerinţe de uniformitate în abordarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor europeni în uniformă şi că în atitudinea unor state membre se manifestă rezerve şi se insistă pe particularizări la specificul naţional. O primă etapă pentru România a fost adoptarea unui statut special pentru ofiţerii de informaţii, aprobat prin lege.

A doua etapă preconizată va fi modificarea Statutului cadrelor militare în sensul reducerii restricţiilor şi limitărilor. În acelaşi timp, se vor fundamenta şi elabora noi propuneri de îmbunătăţire a Statutului poliţistului şi a altor statute ale cetăţenilor în uniformă.

Cheia problemei o reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale şi europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

Bibliografie: