Libertatea de asociere a cetatenilor in uniforma

Libertatea de asociere este un drept fundamental al tuturor persoanelor, pentru toate categoriile sau grupurile din societate.

În esenţă, „cetăţenii în uniformă” care îşi desfăşoară activitatea în domeniul apărării, ordini publice şi securității naţionale au aceleaşi drepturi universale ca toţi cetăţenii obişnuiţi, cu unele limitări sau restricţii în exercitare, diferenţiate de la ţară la ţară, îndeosebi în situaţii excepţionale.

Acest drept universal este stipulat în instrumentele juridice internaţionale şi regionale privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, semnificative fiind prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.11 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art.5 şi 6 din Carta Socială Europeană revizuită, art.2 şi 9 din Convenţia nr.87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Toate aceste reglementări sunt ratificate de România.

Referiri la libertatea de asociere sunt şi în Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa (art.II – 72) sau în unele recomandări ori rezoluţii ale Adunării Parlamentare sau a altor organisme europene.

Din examinarea acestor instrumente juridice se desprind următoarele:

- orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;

- nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie;

- exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora;

- în exercitarea acestor drepturi, pot fi impuse unele restrângeri membrilor forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat;

- garanţiile în exercitarea acestor drepturi de către persoanele din forţele armate şi poliţiei, precum şi eventualele restrângeri impuse acestora se stabilesc prin legislaţia naţională;

- exercitarea libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe este reglementată, de regulă, pentru activitatea din cazărmi şi unităţi pe timpul stării de normalitate. Pe timpul misiunilor de luptă, crizelor, situaţiilor de urgenţă sau pe durata misiunilor internaţionale desfăşurate în alte ţări, pot interveni restrângeri sau limitări suplimentare;

- măsurile de restrângere sau limitare a exerciţiului libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au determinat măsurile respective, să fie aplicate nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii;

Din cuprinsul unui studiu efectuat în 39 de ţări europene privind dreptul de asociere al membrilor forţelor armate, a reieşit că dreptul de asociere este garantat în forţele armate din 22 de ţări, însă nivelul de libertate acordat diferă de la ţară la ţară.

Dreptul de asociere al militarilor este refuzat însă în 17 ţări. Dreptul la negociere colectivă pentru militari este admis numai în 7 ţări.

Unele drepturi pot fi limitate, cum sunt: libertatea de conştiinţă şi religie; libertatatea de exprimare; dreptul la viaţă privată şi intimitate; dreptul de asociere, inclusiv de negociere a salariului; dreptul de a fi membri ai unor partide. De asemenea, pot fi impuse anumite restricţii la dreptul de asociere, dar acest drept nu poate fi abolit. Renunţarea la recrutarea generală în multe ţări a creat un moment critic.

Constituite legal, asociaţiile militare nu subminează lanţul de comandă, ordinea şi disciplina militară.

Aspectele particulare în exercitarea libertăţii de asociere, a cetăţenilor în uniformă din unele ţări, sunt: 

-garantarea dreptului prin legea naţională, dar neasigurarea ori împiedicarea de către autorităţi a exercitării lui; 

-existenţa unor asociaţii ale militarilor cu o vechime de peste 100 de ani; 

-constituirea de asociaţii ale diferiţilor pensionari ori a soţiilor unor ofiţeri; 

-nerecunoaşterea oficială de către autorităţi a asociaţiilor constituite, deşi funcţionează; 

-prezenţa unor lideri sindicali militari în autorităţile publice; 

-încheierea de acorduri între sindicatele cetăţenilor în uniformă sau între acestea şi sindicate civile; interzicerea dreptului la grevă sau a afilierii la alte sindicate; greutăţi în asigurarea independenţei financiare; 

-exemple de cazuri favorabile sindicatelor din jurisprudenţa unor ţări, etc.

În vederea exercitării libertăţii de asociere, în ţările europene se întâlnesc următoarele forme organizatorice: organizaţii sindicale; asociaţii profesionale, tehnico-ştiinţifice; organisme de reprezentare ori consultative, sau grupuri de lucru constituite pe lângă diferite eşaloane (unităţi, mari unităţi, categorii de forţe, ministere de profil).

În ceea ce priveşte situaţia din România, în Constituţia revizuită în anul 2003, la art.40 alin.(1) se precizează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

Prevederile alin.(3) interzic însă membrilor activi ai armatei şi poliţiştilor să facă parte din partide politice. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege şi numai dacă se impune în cazurile prevăzute la art.53.

Măsura de restrângere nu trebuie să aducă atingere dreptului sau libertăţii. De asemenea, la art.20 se stipulează că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”. Totodată, se precizează că în cazul existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele amintite şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia când dispoziţiile interne sunt mai favorabile.

Legea sindicatelor nr. 53/2003 nu permite personalului militar din MAp, MAI, Ministerul Justiţiei, SRI, SIE, STS, SPP să se constituie în sindicate (art.41).

Principalele categorii de ,,cetăţeni în uniformă” din România sunt: cadrele militare active, funcţionarii publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, funcţionarii publici civili în uniformă.

Din prima categorie fac parte cadrele militare în activitate din armată, jandarmerie, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (pompieri şi cadre de protecţie civilă) şi din serviciile de informaţii (SRI, SIE), de protecţie (SPP) şi de telecomunicaţii speciale (STS).

Acestor cadre militare le sunt aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările ulterioare şi cu unele diferenţieri prevăzute în legile specifice. Astfel, la art. 7 din Statutul cadrelor militare se stipulează că „îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite în Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii”.

Prin statut, cadrelor militare în activitate le este interzis „să declare sau să participe la grevă” (art.28 lit.c.) şi să „participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical” (art.29 lit.y).

Totodată, le este permisă ,,constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.” (art.29 lit.e).

Referitor la asocierea militarilor în organizatii cu caracter profesional, tehnico-stiintific, cultural, sportiv si recreativ, caritabil nu exista interdictii specifice in statutele si regulamentele militare, motiv pentru care personalul militar activ si-a exercitat acest drept fie prin constituirea, fie prin aderarea la diferite asociatii ale aviatorilor si marinarilor, diplomatilor, medicilor, inginerilor ori juristilor militari; astfel de forme de organizare exista si pentru militarii in rezerva ori in retragere, ori pentru veteranii de razboi, unele din acestea militand pentru promovarea intereselor sociale ale categoriilor respective.

O altă dovadă a existenţei dreptului de asociere pe criterii profesionale este Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” (http://www.ajura.ro, si http://www.asociatiafidelislegis.ro/ ) care s-a constituit prin liberă exprimare a voinţei de asociere a consilierilor juridici, în conformitate cu prevederile art. 9 şi 40 din Constituţia României, republicată, art. 5 şi 25 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, art. 7 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” este organizaţia profesională şi ştiinţifică a consilierilor juridici ce activează în interesul persoanelor juridice de drept public şi privat, fiind persoană juridică român fără scop lucrativ, autonomă, apolitică, non-guvernamentală şi non-profit.

La nivel național, cadrele militare în rezervă și retragere din M.Ap.N. au ca asociație reprezentativă A.N.C.M.R.R (http://www.ancmrr.ro/), care are structuri asociative în toate cele 41 judeţe ale ţării. O parte din ofițerii M.Ap.N. au constituit Asociatia Ofiterilor in Rezerva din Romania, (http://asociatiaofiterilor.wixsite.com/acasa), organizatie membră a Confederatiei Interaliate a Ofiterilor in Rezerva (C.I.O.R.).

Expresie a libertăţii de asociere şi de religie cât și pentru a promova caritatea în Armată, au luat ființă în anul 2007 ,,Asociaţia de Prietenie a Militarilor Creştini din România-Cornelius” (http://asociatiacornelius.blogspot.ro) și ,,Asociaţia de Caritate din Armata României - Camarazii”( http://camaraziimilitari.ro  ).

Realizând realitatea asocierii, reprezentanţii a 11 structuri asociative din domeniul apărării, ca membrii fondatori, în data de 25 noiembrie 2009 au hotărât în cadrul unei adunări generale, constituirea ,,Federaţiei Militarilor din România (https://www.facebook.com/Federatia-Militarilor-din-Romania-1754846718125616)”, care are un componența sa: Asociaţia Naţională Democrată de luptă împotriva corupţiei, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă sau în Retragere din armele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic - A.C.M.R.T.I.R.E., Fundaţia “Ordinul Militar din Romania”, Asociaţia Proiect ,,Semper Fidelis”, Asociaţia Română pentru Propagandă şi Istoria Aeronauticii -A.R.P.I.A, Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din România, Asociaţia de Sprijin a Personalului Militar Disponibilizat – A.S.P.M.D., Asociaţia ,,Columna Club”- ASCOL, Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România ,,Condor”, Asociaţia ,,General Roland Pârlogeanu”, Medgidia, Fundaţia MCP (Mass Communication Power).

Se observă că potrivit statutului, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate nu au libertatea de asociere în sindicate şi nici dreptul de a declara grevă sau de a participa la grevă, deşi dispoziţiile constituţionale nu le interzic expres aceste drepturi.

În cadrul Ministerului Apărării s-au făcut propuneri pentru modificarea statutului cadrelor militare în sensul lărgirii libertăţii de asociere a cetăţenilor în uniformă care urmează să fie definitivate şi au fost înaintate spre aprobare.

În plus, se prevede expres ca personalul militar în activitate se poate constitui în asociaţii care să le reprezinte interesele economice (art. 32 din proiect) si ca asociaţiile socioprofesionale ale militarilor în activitate, înfiinţate la nivel local si central, constituie partenerul de dialog social, care îi reprezintă pe aceştia în relaţiile cu autorităţile statului, inclusiv cu Ministerul Apărării, pe probleme de ordin social, profesional sau în legătură cu acesta (art. 36 din proiect); proiectul noului statut al militarilor arată ca sunt considerate reprezentative asociaţiile socioprofesionale constituite pe corpuri de cadre sau mixte ori federaţiile formate din astfel de asociaţii, care au cel puţin 300 de membri, asociaţiile respective putând desfăşura activităţi specifice potrivit regulilor interne, pe baza mandatului acordat de membrii acestora, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului apărării.

Aceste noi reglementari ale statutului militarilor ar putea asigura, în măsura în care vor fi aprobate de legiuitor, libertatea de reuniune si de asociere paşnică a personalului profesionist al armatei, reprezentând un exemplu elocvent de armonizare a legislaţiei militare româneşti cu cea europeană.

Bineînţeles că în acest context, ar trebui avută în vedere şi amendarea Legii sindicatelor.

Din categoria funcţionarilor publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, ponderea o reprezintă poliţiştii, poliţiştii de frontieră, personalul în uniformă din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative şi poliţiştii din unele servicii publice comunitare (permise şi înmatriculări vehicule, evidenţa populaţiei etc.).

Aceşti funcţionari publici se supun prevederilor statutului poliţistului aprobat prin Legea nr.360/2002.

La art.45 din statutul poliţistului se prevede că „poliţistului îi este interzis să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii şi procesiuni cu caracter politic”.

Privind formele de asociere, la art.49 din acelaşi statut se stipulează că „se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor (http://www.cnpromania.ro/ ) care promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora”. Acest Corp constituit în anul 2004 este o formă de organizare a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie pe criteriu profesional, autonomă, apolitică şi non profit, având o structură unitară şi reprezentare pe trei nivele: teritorial, departamental şi central. Regulamentul de organizare şi funcţionare este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1305/2002 cu modificările ulterioare. Corpul respectiv nu are dreptul să declare sau să participe la grevă şi nici să se afilieze la sindicate.

Totodată, în anul 2005 a fost constituit şi funcţionează Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex”(http://www.prolex.ro/ ), care a întreprins demersuri pentru afilierea la Consiliul Europei al Sindicatelor de Poliţie, din care mai fac parte sindicate ale poliţiştilor din 17 ţări europene, cu aproximativ 300.000 de membri. În acest scop, sindicatul respectiv în ziua de 27 octombrie 2006 a avut o şedinţă extraordinară la care au participat preşedintele şi secretarul general al CESP.

Expresie a libertăţii de asociere şi de religie este înfiinţarea în anul 2000 a Asociaţiei Poliţiştilor Creştini din România (http://www.cparo.ro/ ).

Ofiţerii şi agenţii din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor art.35 din Legea nr.293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din ANP „au drept de asociere sindicală sau în alte organizaţii profesionale, precum şi la libertatea întrunirilor, în condiţiile legii”.

În ceea ce priveşte libertatea de asociere a altor funcţionari publici în uniformă (poliţişti comunitari, vameşi etc.) se aplică prevederile statutului funcţionarilor publici şi ale legilor de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective. Ei se pot constitui în sindicate şi în alte forme de asociere.

Magistraţii care, potrivit statutului au o ţinută vestimentară obligatorie în instanţe, nu pot constitui decât asociaţii profesionale.

În data de 04.02.2010 a luat ființă Asociatia Natională a Magistratilor Pensionari din Romania (ANMPR), persoană juridică română, de drept privat, autonomă, neguvernamentală, fără scop patrimonial si apolitică, in vederea apararii drepturilor si a promovarii intereselor economice, sociale ale magistratilor – judecatori, procurori si magistrati asistenti din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – pensionari. ANMPR se alătură unei alte asoțiații a magistraților, Asociatia Magistratilor din Romania (http://www.asociatia-magistratilor.ro/ ).

Din cele de mai sus reiese faptul că există diferenţe de abordare a problematicii libertăţii de asociere pentru cetăţenii români în uniformă.

Trebuie remarcat faptul că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în acceptarea acestei libertăţi în legislaţia internă şi în diminuarea restrângerilor şi limitărilor.

Un mare pas înspre libertatea de asociere a fost realizat prin constituirea în baza Sentinței Civile nr. 83 din 18.08.2009 emisă de Judecătoria Sect. 1 București a Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (CMD) care este o organizație cu personalitate juridică, înscrisă în registrul persoanelor juridice în temeiul prevederilor Legii 54/2003, a sentinței judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti ce reunește, pe linia liberului consimțământ, cadre militare în rezervă, disponibilizate conform OG. nr. 7/1998 dar și a altor acte normative conjuncturale, alte cadre militare în rezervă și în retragere care aderă la statutul, scopul și obiectivele sindicatului (http://sindicatulcmd.blogspot.ro/).

Trebuie menţionat faptul că la nivel european nu există cerinţe de uniformitate în abordarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor europeni în uniformă şi că în atitudinea unor state membre se manifestă rezerve şi se insistă pe particularizări la specificul naţional. O primă etapă pentru România a fost adoptarea unui statut special pentru ofiţerii de informaţii, aprobat prin lege.

A doua etapă preconizată va fi modificarea Statutului cadrelor militare în sensul reducerii restricţiilor şi limitărilor. În acelaşi timp, se vor fundamenta şi elabora noi propuneri de îmbunătăţire a Statutului poliţistului şi a altor statute ale cetăţenilor în uniformă.

Cheia problemei o reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale şi europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

Bibliografie:

http://www.presamil.ro/SMM/2005/3/06-10.htm%20

http://www.oado.ro/index.php?unde=rev&id=106&art=722&phpsessid=532a1603b614b832c30f3ac73db905da

Circulatia in sensul giratoriu. Prevederi legale si practice privind intersectiile cu sens giratoriu

Prevederi legale  privind  intersectiile cu sens giratoriu:

Art. 54 din Ordonanta de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002

(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Art. 57 alin.     (4)  din Ordonanta de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002  privind circulatia pe drumurile publice:

In intersectiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circula in interiorul acestora au prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie.

Art. 135 din Hotararea nr. 1.391 din 4 octombrie 2006  pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice:

    Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii:

    d) cand urmeaza sa patrunda intr-o intersectie cu circulatie in sens giratoriu fata de cel care circula in interiorul acesteia;

Art. 142 Hotararea nr. 1.391 din 4 octombrie 2006
Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor:

    f) in intersectii, inclusiv cele cu circulatie in sens giratoriu, precum si in zona de preselectie unde sunt aplicate marcaje continue, iar in lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersectiei;

Alte specificatii:

Intersecţiile în care circulaţia se desfăşoară în sens giratoriu sunt incluse în caregoriile de intersectii cu circulaţie dirijată.

În intersecţiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie.

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în situaţia când urmează să pătrundă într-o intersecţie cu circulaţie în sens giratoriu faţă de cel care circulă în interiorul acesteia

Intersecţiile cu sens giratoriu sunt intersecţii cu circulaţia dirijată unde se aplică regula "priorităţii de stânga" (in limbaj comun, expresie neregasita in legislatie).

Prin urmare, vehiculele care circulă în sensul giratoriu au prioritate faţă de cele care pătrund într-o astfel de intersecţie.

În intersecţiile cu sens giratoriu singurul indicator care îl găsim instalat este indicatorul cu aceeaşi semnificaţie „Intersecţie cu sens giratoriu”.

În situaţia când apar indicatoare de reglementare a priorităţii „Cedează trecerea”, „Oprire”, „Drum cu prioritate” intersecţia respectivă se transformă în intersecţie cu circulaţia dirijată de piaţă gen sens giratoriu.

În  situaţia de faţă autocamionul şi motociclistul beneficiază de prioritate de trecere.

Dacă ne apropiem de o astfel de intersecţie şi dorim să virăm pe prima stradă la dreapta ( poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de acostament, semnalizăm dreapta, acordăm prioritate vehiculelor care circulă din partea stângă (motociclistului) după care executăm virajul la dreapta.

Dacă dorim să virăm pe cea de-a doua stradă (din poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de axul drumului, semnalizăm stânga, acordăm prioritate vehiculelor care circulă prin intersecţie din partea stânga şi ocolim prin dreapta insula, menţinând în funcţiune semnalul stânga(traseul marcat cu albastru).
După ce am trecut de axa penultimului drum unde dorim să virăm, semnalizăm dreapta (traseul marcat cu roşu) şi ne încadrăm pe banda de lângă axul drumului.

Dacă semnalizăm dreapta înainte de a trece de axul penultimului drum, cel care circulă pe drumul respectiv subînţelege că dorim să virăm la dreapta pe drumul care circulă şi poate să-şi continue deplasarea creând astfel premiza unui accident.


Adrese utile,  pe aceasta tema:

- http://beranger.org/giratorii/
- https://www.facebook.com/AMADriverEducation/videos/961410487227225/
- https://www.youtube.com/watch?v=NlMUAT6vL1s 
- https://www.youtube.com/watch?v=rJJpAHwYUrE
- http://www.romaniatv.net/cum-se-semnalizeaza-corect-in-sensul-giratoriu-vezi-de-ce-gresesti-in-fiecare-zi-video_174413.html
- http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_410219/Legislatie-iesirea-dintr-un-sens-giratoriu.html
- http://www.incepator.ro/practice/sens_giratoriu.asp
- http://www.festina-lente.ro/circulatia-in-intersectia-cu-sens-giratoriu
- https://www.pdc.ro/tv/circulatia-in-sensul-giratoriu-31
- http://www.scoaladesoferitimisoara.ro/lectii/03_prioritatea.pdf
- http://www.florianchiriches.3x.ro/sensul-giratoriu.html
- http://www.trafictube.ro/invatam-circulatia-sensul-giratoriu/
- http://www.codulrutier.ro/codul_rutier_reguli_de_circulatie_2.php
- http://www.politisti.ro/topic/8889-reguli-intrare-in-sens-giratoriu/
- http://www.politisti.ro/topic/347-cum-se-circula-intr-un-sens-giratoriu-reguli-privind-sensul-giratoriu/
- http://www.lavirgil.ro/2009/08/cum-se-circula-in-sensul-giratoriu/
- http://www.circulatiarutiera.ro/pregatire-examen/cursuri-legislatia-rutiera/4ro.htm
- http://www.gds.ro/Local/2012-09-10/Totul+despre+giratorii/
- http://chestionare.auto.ro/scoala_de_soferi_online/probe-la-examenul-auto/intersectie-cu-sens-giratoriu/
- http://forum.softpedia.com/topic/391934-cum-se-circula-corect-in-sensul-giratoriu/

Chestionar

Care maşină are prioritate?

Raspunsuri:

Constatarea amiabilă de accident (r1)

Update:

Formularul de constatare amiabilă--vezi:

NORMĂ nr. 20 din 27 iulie 2017
privind asigurările auto din România

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 624 din 1 august 2017

TITLUL II

  Alte prevederi referitoare la asigurările auto

  CAP. X

  Constatarea amiabilă de accident

  ART. 41

  Prevederi generale

  (1) Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face şi în baza formularului "Constatare amiabilă de accident".

  (2) Completarea şi semnarea formularului "Constatare amiabilă de accident" reprezintă descrierea unui cumul de elemente şi fapte care contribuie la soluţionarea dosarelor de daună, nereprezentând o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto.

  (3) Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în relaţia cu asigurătorii fără a mai fi necesară întocmirea documentelor de constatare de către poliţia rutieră, numai dacă este completat şi semnat de către ambii conducători de vehicule implicaţi în accident.

  (4) În situaţia în care unul dintre vehicule este staţionat sau parcat, formularul poate fi completat şi de către proprietarul sau utilizatorul acestuia.

  (5) Asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condiţiilor contractuale şi ale dispoziţiilor legale în vigoare.

  ART. 42

  Domeniul de aplicare

   Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în România indiferent de locul producerii accidentului.

  ART. 43

  Formatul şi conţinutul

  (1) Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeaşi valoare juridică, în conformitate cu anexa nr. 7, şi instrucţiunile de utilizare a acestuia, prevăzute în anexa nr. 8.

  (2) Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine informaţii privind:

  a) data şi locul producerii accidentului;

  b) datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi;

  c) datele proprietarilor vehiculelor implicate;

  d) datele vehiculelor implicate şi ale propriilor asigurători;

  e) circumstanţele producerii accidentului.

  ART. 44

  Obligaţiile asigurătorului

  (1) Asigurătorii RCA tipăresc şi distribuie asiguraţilor formularul "Constatare amiabilă de accident" fără a inscripţiona pe acesta denumirea sau sigla proprie.

  (2) Asigurătorii RCA instituie un canal de comunicare prin care asiguraţii şi conducătorii vehiculelor pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA.

  (3) Accesul la canalul de comunicare prevăzut la alin. (2) este pus la dispoziţia asiguraţilor la momentul încheierii contractului RCA sau pe parcursul derulării acestuia.

  (4) La solicitarea asiguraţilor sau a conducătorilor auto, asigurătorul RCA comunică informaţii cu privire la:

  a) drepturile şi obligaţiile ce le revin acestora în baza legislaţiei aplicabile locului de producere a evenimentului;

  b) modul de completare a formularului "Constatare amiabilă de accident";

  c) procedurile pe care asiguraţii le parcurg în vederea reparaţiei vehiculului asigurat şi a instrumentării daunei;

  d) alte informaţii, în vederea soluţionării amiabile a cazului.

  ART. 45

  Prevederi finale

  (1) Este interzisă îndrumarea părţilor implicate în accident în vederea protocolării accidentului de către poliţia rutieră în cazul în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

  (2) În situaţia în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 41 alin. (1), îndrumarea părţilor pentru protocolarea accidentului de către poliţia rutieră se realizează printr-un document justificativ.

-----------------------------------------

Incepand cu data de 1 iulie 2009, conducătorii auto din România au posibilitatea de a-şi soluţiona problemele survenite în urma implicării lor în accidente uşoare de circulaţie fără a mai apela la Poliţie, exclusiv prin intermediul societăţilor de asigurare auto, procedură utilizată în majoritatea statelor membre ale spaţiului economic european în cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore.

Procedura se aplică numai când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:

• s-a produs un accident rutier doar cu pagube materiale (fără vătămări corporale);
• în care sunt implicate maximum două vehicule, care deţin RCA valabil la data producerii accidentului;
• accidentul are loc pe teritoriul României;
• nu a fost comisă o infracţiune prevăzută de Codul Rutier (conducere sub influenţa alcoolului, fără inspecţie tehnică periodică la zi, cu un autovehicul neînmatriculat sau având numere false etc).

Informaţii utile

Formularul trebuie depus la companiile de asigurări, care, în baza acestuia, vor elibera documentele necesare intrării în reparaţie a autovehiculelor.
Este important de precizat că depunerea formularului de către oricare dintre cei doi şoferi reprezintă avizare de daună şi, în consecinţă, asiguratorul este obligat să constate pagubele şi să stabilească vinovăţia.
Dacă formularele de constatare amiabilă sunt completate corect şi semnate de ambii şoferi, asiguratorului îi este interzis să-i trimită pe conducătorii auto la Poliţie pentru constatarea accidentului.
În cazurile în care se aplică constatul amiabil, se elimină atât amenzile, cât şi suspendarea permisului de conducere. În schimb, odată cu introducerea sistemului bonus-malus, preconizată pentru 2010, şoferul vinovat, care înregistrează daune pe poliţa sa RCA, va fi penalizat de asigurator prin majorarea tarifului de primă pentru anul următor, iar conducătorii auto fara daune vor beneficia de o reducere a acestor tarife.

Ce se întâmplă dacă şoferii şi asiguratorii nu se înţeleg?

Dacă asiguratorii RCA ai celor două vehicule implicate în accident nu cad de acord cu privire la cine este vinovat de producerea acestuia sau şoferii nu sunt de acord cu modul în care asiguratorii au stabilit vinovăţia, atunci cei care se consideră îndreptăţiţi să fie despăgubiţi trebuie să se adreseze instanţei de judecată, care va stabili respectiva vinovăţie. Şoferul nevinovat va fi despăgubit, normal, de către asiguratorul RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului.

În cazul stabilirii unei culpe comune, fiecare şofer va fi despăgubit numai pentru partea de prejudiciu corespunzătoare procentului de culpă care s-a reţinut în sarcina celuilalt, fiecare conducător auto urmând să primească despăgubiri de la asiguratorul RCA al celuilalt conducător auto.

Dacă asiguratorul RCA al unuia dintre conducătorii auto implicaţi în accident refuză plata despăgubirilor, considerând că nu clientul său, ci celălalt şofer este vinovat de producerea accidentului, primul şofer trebuie să se adreseze, într-o primă fază, propriei companii de asigurări RCA pentru solicitarea medierii speţei într-o Comisie de Mediere specializată. Dacă răspunsul Comisiei de Mediere este nefavorabil, trebuie apelat la instanţa de judecată, cu acţiune în pretenţii împotriva asiguratorului şi a celuilalt conducător auto.

În formularul de constatare amiabilă de accident fiecare şofer scrie varianta sa referitoare la accident, apoi companiile de asigurări stabilesc vinovatul.

Completarea formularului de constatare amiabilă de accident începe cu localizarea accidentului, adică data la care s-a produs, ora, ţara şi locul. Apoi se completează rubrica “pagube materiale” la alte vehicule decât cele implicate în accident. Următorul pas în completarea formularului de constatare amiabilă de accident îl constituie rubrica “martori”. Aici trebuie trecute datele tuturor martorilor la accident, dacă aceştia există. Acestea trebuie scrise cu majuscule, lizibil şi apăsat. Martorii nu trebuie să fie rude cu persoanele implicate în accident (soţ, soţie, fin, angajat etc.). Conducătorii celor două vehicule implicate în accident completează împreună un singur formular de constatare amiabilă.

Formularul are două pagini autocopiative. Fiecare conducător completează corect şi complet una din secţiunile formularului (fie cea din dreapta, fie cea din stânga - intitulate Vehicul A şi Vehicul B). Secţiunile conţin datele de identificare personale ale deţinătorului poliţei de asigurare, ale conducătorului vehiculului, ale vehiculului şi cele din poliţa de asigurare de răspundere civilă auto.

De aceea e bine ca şoferii implicaţi în accident să aibă la îndemână documentele de identificare (carte de identitate, talonul maşinii, permisul de conducere şi poliţa RCA). De asemenea, este recomandabil ca fiecare dintre şoferi să verifice datele celuilalt pe baza actelor prezentate de acesta. Astfel se pot evita cazurile în care datele de identificare sunt scrise greşit sau chiar sunt furnizate intenţionat alte date (datele altei maşini, din altă poliţă RCA, din alt permis de conducere etc.).

Formularul de constatare amiabilă mai include şi un spaţiu comun pentru realizarea schiţei accidentului. Se desenează o singură schiţă de comun acord cu celălalt şofer implicat.După completarea formularului de constatare amiabilă fiecare conducător auto îşi păstrează câte o pagină. Şi copia şi originalul au aceeaşi valoare juridică.

Formularul de constatare amiabilă trebuie depus la asigurătorul propriu RCA în termen de 24 de ore de la producerea accidentului, asta în situaţia în care nici unul dintre şoferi nu doreşte plata unei despăgubiri ca urmare a incidentului produs.

Dacă unul dintre şoferi invocă pretenţii de despăgubiri (cel mai frecvent caz), atunci el trebuie să depună formularul la asigurătorul RCA al celuilalt autovehicul.

Practic, şoferul depune formularul la asigurătorul autovehiculului care crede el că a fost de vină în producerea accidentului. În cazul în care cei doi şoferi nu vor să completeze formularul pot merge la secţia de poliţie.

După depunerea formularului de constat amiabil, asigurătorul va elibera documentul de intrare în reparaţie a autovehiculului, va stabili vinovăţia şi va acorda despăgubirea.

Formularul ”constatare amiabila de accident”

Formularul ”constatare amiabila de accident” poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului pe teritoriul Romaniei numai daca:

-din accident au rezultat numai pagube materiale;
-in accident au fost implicate numai doua vehicule;
-nu se creeaza pagube materiale altei persoane decat celor doua vehicule implicate in accident;
-exista acordul de vointa al celor doi conducatori de vehicule, exprimat prin semnarea formularului

Completarea si semnarea formularului „ constatare amiabila de accident” nu reprezinta o recunoastere a raspunderii conducatorilor de vehicule, ci un cumul de elemente si fapte care contribuie la solutionarea dosarelor de dauna.

In situatia in care unul din autovehicule este stationat sau parcat, formularul poate fi completat si de catre proprietarul sau utilizatorul acestuia.

Conducatorul de vehicul care are pretentii de despagubire se va adresa asiguratorului la care este asigurat celalalt conducator de vehicul.

Formularul „ constatare amiabila de accident ” se depune la orice reprezentanta a asiguratorului sau societatii din domeniul asigurarilor. Odata cu depunerea formularului se elibereaza si documentul de introducere in reparatie a vehiculului. Asiguratul este obligat sa informeze „de indata” asiguratorul sau societatea de asigurare autorizata despre producerea accidentului de circulatie.

Conducatorii de vehicule implicati intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat numai avarierea vehiculelor si/sau alte pagube materiale sunt obligati:

-sa scoata imediat vehiculele in afara partii carosabile ori, daca starea vehiculelor nu permite acest lucru, sa le deplaseze cat mai aproape de bordura sau acostament, semnalizandu-le prezenta;
-sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza careia s-a produs accidentul in termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru intocmirea documentelor de constatare.

Se excepteaza de la aceste obligatii conducatorii vehiculelor care incheie o constatare amiabila de accident, in conditiile legii, conducatorul de vehicul care detine o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul de circulatie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Aici formularul... file:///C:/Users/Romanian/Downloads/Formular-Constatare-amiabila-de-accident.pdf

Regulament privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie

Ordin nr. 610/2006din 17/02/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11/04/2006

Actul a intrat in vigoare la data de 11 aprilie 2006
Având în vedere dispoziţiile art. 29 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 9 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie, prevăzut în anexa la prezentul ordin.
Art. 2. - Dispoziţiile regulamentului prevăzut la art. 1 vor fi duse la îndeplinire de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul justiţiei,
Monica Luisa Macovei

Bucureşti, 17 februarie 2006.
Nr. 610/C.






















ANEXĂ

Ministerul Justiţiei
Regulament

privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11/04/2006

Actul a intrat in vigoare la data de 11 aprilie 2006



Art. 1. - Asistenţa religioasă în locurile de detenţie va fi asigurată cu respectarea libertăţii de conştiinţă şi religie a persoanelor deţinute, precum şi a pluralismului religios, în condiţii nediscriminatorii.
Art. 2. - Ministerul Justiţiei, prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor, va permite accesul în locurile de detenţie al preoţilor şi slujitorilor sau reprezentanţilor tuturor religiilor, pentru a răspunde nevoilor de asistenţă religioasă a deţinuţilor, fără deosebire de confesiunea acestora.
Art. 3. - În locurile de detenţie se vor asigura spaţii care să permită exercitarea libertăţii de credinţă de către persoanele deţinute, cu asistenţa preoţilor şi a slujitorilor sau reprezentanţilor cultelor ori asociaţiilor religioase a căror confesiune o împărtăşesc.
Art. 4. - (1) Nimeni nu este obligat să îşi declare confesiunea religioasă odată cu intrarea în locul de detenţie şi nici pe tot parcursul executării pedepsei privative de libertate.
(2) La intrarea în locul de detenţie sau pe toată perioada detenţiei, deţinuţii îşi pot exprima opţiunea de a participa la slujbele sau activităţile religioase ţinute de preotul ori de reprezentantul oricărui cult sau oricărei asociaţii religioase. Oricare persoană deţinută poate participa la slujbele sau activităţile religioase ţinute de preotul ori de reprezentantul oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase.
Art. 5. - (1) Persoanele deţinute vor beneficia de asistenţă religioasă numai la cerere.
(2) Orice persoană deţinută este liberă să solicite asistenţă religioasă din partea unui preot sau slujitor al unei religii recunoscute, fie prin întrevederi personale, fie prin participarea la reuniuni cu scop religios.
(3) Solicitarea asistenţei religioase se poate face verbal şi poate fi adresată personalului încadrat în administraţia locului de detenţie, indiferent de rang. Acesta este obligat să aducă cererea la cunoştinţă directorului locului de detenţie sau funcţionarului special desemnat de directorul locului de detenţie, care nu poate fi preot sau slujitor ori reprezentant al vreunui cult religios sau al vreunei asociaţii religioase.
(4) Refuzul de a aproba acordarea asistenţei religioase unui deţinut se motivează în scris şi se comunică în termen de 5 zile deţinutului solicitant. Acesta poate contesta refuzul la Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi la Ministerul Justiţiei.
Art. 6. - Este permis accesul în locurile de detenţie al preoţilor sau slujitorilor oricărui cult religios şi/sau al reprezentanţilor asociaţiilor religioase pentru activităţi care ţin de asistenţa religioasă, chiar dacă nu există cereri exprese din partea persoanelor deţinute.
Art. 7. - (1) Accesul în locurile de detenţie al preoţilor sau slujitorilor şi reprezentanţilor oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase, pentru activităţi care ţin de asistenţa religioasă, este permis în următoarele condiţii: orice cult sau asociaţie religioasă care doreşte să desfăşoare activităţi în sistemul penitenciar poate adresa o solicitare în acest sens, în scris, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la care va anexa lista reprezentanţilor săi care vor intra în locurile de detenţie.
(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a răspunde în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
(3) Aprobarea este valabilă timp de un an de la data emiterii de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
(4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu poate interzice accesul preoţilor sau slujitorilor şi reprezentanţilor oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase în sistemul penitenciar decât în situaţia în care demonstrează că prezenţa acestora pune în pericol real şi concret siguranţa locului de detenţie. Refuzul va fi comunicat solicitantului în scris, motivat, în termenul prevăzut la alin. (2), şi poate fi atacat de acesta în contencios administrativ.
Art. 8. - (1) Reprezentanţii oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase, menţionaţi în lista prevăzută la art. 7, au acces liber în toate penitenciarele, spitalele penitenciare sau centrele pentru reeducarea minorilor.
(2) Dacă doreşte să desfăşoare programe ce presupun accesul regulat în unul sau mai multe locuri de detenţie, cultul sau asociaţia religioasă va stabili, împreună cu administraţia fiecărui loc de detenţie vizat, calendarul săptămânal sau lunar al activităţilor cu deţinuţii. Slujbele sau activităţile religioase pot avea loc cel mult o dată pe săptămână.
(3) Este interzisă imixtiunea administraţiei locului de detenţie în conţinutul programelor religioase.
(4) Reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase care au acces în sistemul penitenciar pot distribui direct deţinuţilor publicaţii religioase. Orice alte donaţii directe către deţinuţi sunt supuse controlului regulamentar cu privire la primirea pachetelor.
Art. 9. - (1) Prezenţa în locul de detenţie a preotului, slujitorului ori a reprezentantului oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase va fi anunţată într-un mod accesibil şi din timp tuturor persoanelor deţinute.
(2) Deţinuţii care îşi exprimă dorinţa de a participa la acţiunile respective au dreptul de a se întâlni cu preoţii sau cu slujitorii ori reprezentanţii oricărui cult religios sau oricărei asociaţii religioase sau de a participa la slujbe ori ceremonii religioase organizate de aceştia fără nici un fel de restricţie din partea administraţiei penitenciare.
(3) Un eventual refuz din partea administraţiei penitenciare trebuie motivat în scris şi înmânat deţinutului în maximum 48 de ore. Acesta poate contesta refuzul la Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi la Ministerul Justiţiei.
(4) Nici un angajat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau al altor autorităţi publice, precum şi nici un preot, slujitor sau reprezentant al altor culte ori asociaţii religioase nu poate asista la întâlnirile dintre preoţii, slujitorii ori reprezentanţii cultelor sau asociaţiilor religioase care desfăşoară activităţi cu deţinuţii decât la invitaţia scrisă a cultului sau asociaţiei religioase organizatoare.
(5) Personalul penitenciarelor va asigura numai supravegherea vizuală în cazul deţinuţilor cu comportament violent pe durata detenţiei.
Art. 10. - La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Accident. Actiunea in regres a asiguratorului impotriva vinovatului este de natura comerciala

Accident.
Actiunea in regres a asiguratorului impotriva vinovatului este de natura comerciala
In Monitorul Oficial nr. 123 din 15 februarie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXIII/2007 prin care instanta suprema a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei in dosarul nr. 699/C3/852/2006.

Recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curtii a privit interpretarea articolului 2 din legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor.

Acest articol defineste activitatea de asigurare ca fiind "activitatea exercitata in sau din Romania, care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata".

In practica instantelor judecatoresti, "activitatea de regres si de recuperare" in legatura cu definirea si caracteristicile activitatii de asigurari nu a primit o interpretare unitara, consecintele acestei interpretari fiind foarte importante din punctul de vedere al procedurii aplicabile.

Astfel, actiunea in regres exercitata de asigurator (societatea de asigurare) impotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident a fost calificata de catre unele instante drept o actiune civila, avand in vedere calificarea dreptului la repararea prejudiciului ca fiind nascut in temeiul Codului Civil (art. 998 si 999). S-a argumentat ca nasterea acestui drept sub imperiul legii civile ar fi o caracteristica esentiala, ca atare inlaturandu-se caracterul comercial.

A doua interpretare, pe care si Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut-o ca fiind corecta, se bazeaza pe prezenta in Legea 32/2000 a "activitatii de regres" (avand trasaturile faptei de comert). S-a aratat ca actele de asigurare, chiar daca au caracter de fapte de comert numai pentru asigurator, sunt supuse legii comerciale pentru toti contractantii.

Pe de alta parte, rezumand rationamentul Inaltei Curti, caracterul comercial al unui astfel de litigiu este impus de principiul accesorialitatii. Mai concret, faptele civile dobandesc caracter comercial datorita stransei lor legaturi cu un fapt comercial, dreptul material civil fiind aplicabil intr-un litigiu comercial, fara sa il transforme intr-un litigiu civil.

Consecinta imediata a calificarii actiunii in regres drept o actiune comerciala si nu o actiune civila este ca asiguratorul este pus acum intr-o pozitie mult mai favorabila (in detrimentul persoanei culpabile care suporta actiunea in regres). Astfel, asiguratorul va beneficia de un regim probatoriu mai putin restrictiv si de caracterul executoriu al judecarii in fond (apelul nefiind suspensiv in actiunea comerciala).

Mai mult, pentru satisfacerea creantei sale, asiguratorul va avea la dispozitie un mecanism in plus - procedura concilierii (care este obligatorie in actiunea comerciala) si se va putea prevala si de curgerea de drept a dobanzilor (in principiu, chiar incepand de la momentul producerii prejudiciului) impotriva persoanei culpabile.

Legislatia asigurarilor in Romania

LEGISLATIA ASIGURARILOR IN ROMANIA
Principalele acte legislative care reglementeaza activitatea in domeniul asigurarilor in Romania sunt:
Legea 32 din 3 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
Legea nr. 76 din 12 martie 2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
Legea nr.113/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
Legea 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
Legea nr. 172 din 14 mai 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile nn Romania
Ordonanta de Urgenta nr. 61/2005 privind pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Rombnia
Legea nr. 212 din 27 mai 2004 a asigurarilor private de sanatate
Legea nr. 249 din 9 iunie 2004 privind pensiile ocupationale
Ordinul C.S.A. nr. 3104 din 2005 pentru aprobarea Normelor privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului de garantare

Drepturile consumatorilor

1. Ordonanţa nr. 21 (republicata) din 21.08.1992 privind protecţia consumatorilor
2. Speta



Ordonanţa nr. 21 (r2) din 21.08.1992 privind protecţia consumatorilor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:
1. calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite;
2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;
3. operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii;
4. producător:
a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;
b) operatorul economic care fabrică materie primă;
c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care recondiţionează produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului;
f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului;
5. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie;
6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului;
7. prestator - operatorul economic care furnizează servicii;
8. produs - bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;
9. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător;
d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;
12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei;
13. produs de folosinţă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asurpa căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;
15. declaraţie de conformitate - declaraţia făcută de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;
17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului;
18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
181. data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
19. data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;
20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
21. viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;
22. practici comerciale abuzive şi/sau incorecte - orice acţiune, inacţiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor;
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.
24. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;
25. valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator;
26. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;
27. imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;
28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de închiriere a imobilelor;
29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- intermedierea imobiliară;
- administrarea imobilelor;
30. agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele şi în interesul unor terţi.
__________
Pct. 2 şi 23 au fost modificate prin art. XI pct. 1 din Legea nr. 363/2007.
- Pct. 18 a fost modificat prin art. II pct. 2 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Pct. 181 a fost introdus prin art. II pct. 3 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Pct. 24-30 au fost introduse prin art. II pct. 4 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 3. - Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.
__________
Litera e) a fost modificată prin art. XI pct. 2 din Legea nr. 363/2007.

CAPITOLUL II
Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor

Art. 4. - (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.
Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 5 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 6. - (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii consumatorilor, în următoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
(2) Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.
Art. 7. - Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producătorii:
- Abrogat;
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată;
- să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare.
b) distribuitorii:
- să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
- să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;
- să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;
- să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
- să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;
- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;
- Abrogat.
__________
Liniuţa 1 a literei a) a fost abrogat prin art. XI pct. 3 din Legea nr. 363/2007.
- Liniuţa 4 a literei c) a fost modificată prin art. XI pct. 4 din Legea nr. 363/2007.
- Liniuţa 5 a literei c) a fost abrogat prin art. XI pct. 5 din Legea nr. 363/2007.
- Liniuţa 4 a literei a) a fost modificată prin art. II pct. 6 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Liniuţa 6 a literei a) a fost introdusă prin art. II pct. 7 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Liniuţa 4 a literei c) a fost modificată prin art. II pct. 8 din O.U.G. nr. 174/2008.

CAPITOLUL III
Protecţia intereselor economice ale consumatorilor

Art. 8. - Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
Art. 9. - Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.
Art. 91. - (1) În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale.
(2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului contractului de credit.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 92. - (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totală plătibilă de consumator.
(2) În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime.
(3) În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va menţiona acest lucru în publicitate.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 93. - În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;
c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract;
2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract;
f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;
l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligaţie de raportare;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 94. - În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:
a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;
b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;
c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;
d) situaţia juridică a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 95. - Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) datele de identificare a părţilor;
b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;
f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;
h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;
i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;
j) drepturile şi obligaţiile părţilor;
k) situaţiile de forţă majoră;
l) data încheierii contractului.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 96. - Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător vor conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente:
1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;
2. tarifele pentru serviciile prestate.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 97. - O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul au semnat actul de vânzare-cumpărăre.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 98. - Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacţiei.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 99. - Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situaţii:
a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;
b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;
c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără participarea agenţiei imobiliare.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 910. - Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze consumatorului sumele primite în avans.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 911. - În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de încheierea contractului de vânzarecumpărare.
__________
Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;
g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.
__________
Litera g) a fost modificată prin art. XI pct. 6 din Legea nr. 363/2007.
- Literele a), b), c), f) şi h) au fost modificate prin art. II pct. 10 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Litera i) a fost introdusă prin art. II pct. 11 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 11. - (1) Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.
(2) Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.
Art. 12. - (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate.
După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 12 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 13. - (1) Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de deficienţele respective.
(2) În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 13 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 14. - În cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 14 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 15. - (1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condiţiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract.
(3) Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru serviciul refăcut ca şi pentru serviciul prestat iniţial.
(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 15 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 16. - (1) Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.
(2) Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere competent.
Art. 17. - În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile necesare remedierii deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 16 din O.U.G. nr. 174/2008.

CAPITOLUL IV
Informarea şi educarea consumatorilor

Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 17 din O.U.G. nr. 174/2008.

Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
(2) Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social unde pot fi contactaţi.
(3) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.
(4) Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul sau serviciul.
(5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional, documentele elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a acceptat şi le-a semnat, precum şi voucherele turistice internaţionale.
(7) Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar, program, durată, distanţă, locul alocat în mijlocul de transport, condiţiile generale de transport, precum şi orice alte informaţii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.
__________
Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. II pct. 18 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Alineatele (6) şi (7) au fost introduse prin art. II pct. 19 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 21. - Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de conformitate.
Art. 22. - Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute; la lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare.
Art. 23. - Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.
Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
Art. 25. - Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.
Art. 26. - (1) Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.
(2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru care este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.
(3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale.


CAPITOLUL V
Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor


Art. 27. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.
Art. 28. - (1) Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
(2) Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti.
(3) Guvernul va stabili, prin hotărâri, reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv reglementări privind modul de constituire, repartizare şi utilizare a unui fond de stimulare a personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.
Art. 29. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.


CAPITOLUL VI
Asociaţiile de consumatori
__________
Titlul capitolului VI a fost modificat prin art. XI pct. 8 din Legea nr. 363/2007.


Art. 30. - În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 9 din Legea nr. 363/2007.


Art. 31. - Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 10 din Legea nr. 363/2007.


Art. 32. - Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă:
a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe;
b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3 ani.
__________
Partea introductivă a fost modificată prin art. XI pct. 11 din Legea nr. 363/2007.


Art. 33. - Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 12 din Legea nr. 363/2007.


Art. 34. - După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 13 din Legea nr. 363/2007.


Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 14 din Legea nr. 363/2007.


Art. 36. - Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale incorecte şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.
__________
Partea introductivă a fost modificată prin art. XI pct. 15 din Legea nr. 363/2007.
- Litera c) a fost modificată prin art. II pct. 20 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
f) Abrogat;
g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;
h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;
i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;
j) Abrogat.
__________
Partea introductivă şi litera c) au fost modificate prin art. XI pct. 16 din Legea nr. 363/2007.
- Literele f) şi j) au fost abrogate prin art. XI pct. 17 din Legea nr. 363/2007.


Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 18 din Legea nr. 363/2007.


Art. 39. - (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a) salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente;
c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se restituie la bugetul de stat.
__________
Partea introductivă a alin. (1) au fost modificate prin art. XI pct. 19 din Legea nr. 363/2007.


Art. 391. - (1) Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cofinanţează Centrul European al Consumatorilor.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor.
(3) Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
__________
Articolul a fost introdus prin art. XI pct. 20 din Legea nr. 363/2007.


Art. 40. - (1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile respective, conform legii.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.
Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 21 din Legea nr. 363/2007.


Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 22 din Legea nr. 363/2007.


Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 23 din Legea nr. 363/2007.


CAPITOLUL VII
Consiliul consultativ


Art. 44. - La nivel central şi local - judeţ, oraş, comună - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:
a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor;
b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.
Art. 45. - Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:
a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora;
c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;
d) reprezentanţi ai altor organisme, după caz.
__________
Litera c) a fost modificată prin art. XI pct. 24 din Legea nr. 363/2007.


Art. 46. - Guvernul stabileşte, în mod concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.


CAPITOLUL VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi
şi operatorii economici


Art. 47. - Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 25 din Legea nr. 363/2007.


Art. 48. - Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele consumatorilor.


CAPITOLUL IX
Sancţiuni


Art. 49. - Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 50. - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţă, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 2.500 lei la 25.000 lei;
c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei;
d) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei;
e) încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 92 şi art. 93, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei;
f) încălcarea dispoziţiilor art. 94-911, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei.
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
__________
Literele a), c) şi d) de la alin. (1) au fost modificate prin art. II pct. 21 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Literele e) şi f) de la alin. (1) au fost modificate prin art. II pct. 22 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 51. - (1) Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
(2) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(4) În cazul aplicării sancţiunii amenzii pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (2) se va dispune şi închiderea definitivă a unităţii, putând fi dispusă aceeaşi măsură pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (3).
(5) Contravenienţii sunt obligaţi să suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de consumatori.
(6) Săvârşirea repetată a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei.
(7) Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. II pct. 23 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Alineatele (6) şi (7) au fost introduse prin art. II pct. 24 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 52. - Valoarea amenzilor prevăzute la art. 50 şi 51 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
Art. 53. - Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a)-d), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
__________
Articolul a fost modificat prin art. II pct. 25 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 54. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. (1), aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.
(4) Organele de control prevăzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice, dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către operatorul economic.
Art. 55. - Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri:
1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;
b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale depăşită;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;
d) nu respectă condiţiile de depozitare, păstrare şi expunere la comercializare sau la care s-a schimbat starea termică iniţială fără ca operatorul economic să fie autorizat în acest sens;
e) prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului, culorii, consistenţei, gustului, mirosului;
f) prezintă semne de infestare cu paraziţi - ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte -, precum şi resturi ori semne ale activităţii acestora, cu excepţia celor pentru care sunt prevăzute limite prin acte normative;
g) prezintă urme de contact cu rozătoare;
h) prezintă miros şi gust străine de natura produsului;
i) prezintă miros şi gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate, admise de procesul tehnologic;
j) conţin corpuri străine, cu excepţia produselor pentru care sunt stabilite limite prin acte normative;
k) nu prezintă documente de provenienţă, conform prevederilor legale în vigoare.
2. oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care:
a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;
c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art. 18-22;
d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul.
__________
Litera d) de la pct. 2 a fost modificată prin art. XI pct. 27 din Legea nr. 363/2007.
- Litera b) de la pct. 1 a fost modificată prin art. II pct. 26 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Literele d)-k) de la pct. 1 au fost introduse prin art. II pct. 27 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 56. - (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele sancţiuni complementare:
a) închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;
b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivă a unităţii;
d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi.
(2) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare, comercializare sau prestare de servicii;
c) nerespectarea condiţiilor impuse de producători privind manipularea, transportul, depozitarea şi comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii şi prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de omologări specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate;
g) comercializarea alimentelor care nu respectă condiţiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;
h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data durabilităţii minimale.
(3) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de specialitate şi la care, în urma unui control ulterior, se constată deficienţe grave;
c) Abrogat;
d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrările de prestări de servicii;
e) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
(4) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) importul cu bună ştiinţă al produselor care nu respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau siguranţa consumatorilor;
c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţă că sunt falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate neconformi;
d) recondiţionarea şi/sau comercializarea de alimente pentru care agenţii constatatori au dispus oprirea definitivă de la comercializare şi retragerea din consumul uman;
e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat că sunt periculoase sau că nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajaţii acestuia a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin reglementările legale în vigoare;
h) continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea măsurii de închidere temporară, fără obţinerea acordului prevăzut la alin. (7);
i) nerespectarea măsurilor dispuse în temeiul art. 55.
(5) În consecinţă, sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odată cu sancţiunea aplicată menţionată la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz.
(6) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică de către autorităţile publice competente care vor fi înştiinţate în acest sens.
(7) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) se suspendă numai cu acordul scris al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii complementare.
__________
Litera b) de la alin. (2) a fost modificată prin art. II pct. 28 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Literele g) şi h) de la alin. (2) au fost introduse prin art. II pct. 29 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Litera c) de la alin. (3) a fost abrogată prin art. II pct. 30 din O.U.G. nr. 174/2008.
- Litera d) de la alin. (4) a fost modificată prin art. II pct. 31 din O.U.G. nr. 174/2008.


Art. 57. - Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin delegare, de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 54, prin ordin sau decizie.
Art. 58. - Sancţiunile contravenţionale complementare dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.
Art. 59. - Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 60. - (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
(2) La primul termen de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
(3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (2), instanţa procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională.
(4) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. XI pct. 28 din Legea nr. 363/2007.


Art. 61. - (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.
(2) Veniturile încasate ilicit de către operatorii economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţă şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 62. - Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală.
Art. 63. - Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor.
Art. 64. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil.
Art. 65. - Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică:
a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.


CAPITOLUL X
Dispoziţii finale şi tranzitorii


Art. 66. - Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;
b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficienţe;
c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art. 54;
d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;
e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;
f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;
g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor;
h) Abrogat.
__________
Litera f) a fost modificată prin art. XI pct. 29 din Legea nr. 363/2007.
- Litera h) a fost abrogată prin art. XI pct. 30 din Legea nr. 363/2007.


Art. 67. - Începând cu anul 2001, numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie.
Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1).
__________
Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 31 din Legea nr. 363/2007.


Art. 69. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor, Hotărârea Guvernului nr. 335/1990 privind unele măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor, lucrărilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurător, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formă republicată:

- Art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000:
"Dispoziţiile actelor normative emise în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se modifică şi se aplică în mod corespunzător."

- Art. II din Legea nr. 37/2002:
"La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se abrogă."



2. Speta


28 May, 2009 Initiative, amendamente, declaratii politice

Domnul Nistor Ion s-a adresat Senatorului Urban Iulian si Asociatiei www.AsistentaPentruConsumatori.ro cu aceasta sesizare:

---------- Mesaj redirecţionat ----------
De la: MARIANA BOTOGAN
Data: 28 mai 2009, 05:04
Subiect: Reclamatie Răspunderea contractuală,
Către: office@anpc.ro
Cc: inistor@gmail.com
Numar iesire: 9480/28.05.2009

Catre ANPC

Stimati Domni,

Urmare a reclamatiei trimisa de Domnul Nistor Ion Senatorului Urban Iulian si Asociatia www.AsistentaPentruConsumatori.ro, reclamatie pe care o regasiti mai jos, va solicit sa aveti amabilitatea de a investiga aspectele reclamate de acest consumator si de a lua masurile care se impun conform legii 449 din 2003, republicata in 2008, pentru remedierea acestei.

Asteptam raspunsul dvs. scris.

---------- Forwarded message ----------
From: inistor
Date: 2009/5/27
Subject: Problema mea este urmatoarea:
To: Viorel Urban



Problema mea este urmatoarea:

În data de 23.12.2008, am achiziţionat cu plata integrală de la SC AUTOCORD SRL DEVA un autoturism marca Skoda Octavia Tour 1,6 MPI/102, fapt pentru care am încheiat Contractul de vânzare-cumpărare Nr. 03-495 din 24.12.2008.

Am utilizat în bune condiţii autovehiculul, fiind informat de condiţiile de exploatare cuprinse în Manualul de utilizare care mi-a fost înmânat.

În data de 08.05.2009, am sesizat în timpul mersului o bătaie la motor, în momentul când autoturismul era în viteză şi nu se acţiona asupra acceleraţiei. Faptul acesta m-a făcut ca să nu mai continui exploatarea şi luni, 11.05.2009 m-am deplasat cu maşina la sediul SC AUTOCORD SRL DEVA unde s-a constatat o defecţiune la cutia de viteze.

Mai specific, a cedat o mica parte de material dintr-o rotita dinţata a pinionului de mers inapoi care a rupt o alta bucata.
Am fost acuzat ca din cauza exploatării necorespunzătoare s-a produs ruptura. Eu susţin defectul de material.

Dupa 13 zile de discuţii, SC AUTOCORD a trimis piesele la o expertiza la Porche Romania, deci nu una neutra.

In a cincisprezecea zi m-am adresat OPC Hunedoara si am trimis o notificare la AUTOCORD SRL si la Porche Romania (anexa) iar ziua urmatoare (azi, 27 mai) am avut o discutie cu 2 lucratori la OPC si cu reprezentantul SC AUTOCORD SRL si nu am ajuns la niciun consens.

Faţă de cauzele care au produs defecţiunea, mă pot pronunţa astfel:
Sunt conducător auto din anul 1991, posed permis de conducere categoria B şi C.
Prin faptul că am ocupat funcţii tehnice am fost determinat să posed cunoştinţe şi deprinderi de conducere cât şi de mecanică auto.

In prezent înţeleg obligaţiile legale care îmi revin pe timpul perioadei de garanţie privind buna exploatare şi repararea a autovehiculului.
De asemenea, în acest interval de timp de la cumpărare şi până în prezent am parcurs cca. 3700 km fără să părăsesc judeţul şi fără să ofer maşina altei persoane pentru a o conduce.

În concluzie,

Consider că defecţiunea apărută nu se datorează utilizatorului ci materialului, fapt pentru care dealerul autorizat din reţeaua Porche Romania (SC AUTOCORD SRL DEVA) poate să înlocuiască componenta defectă care a produs incidentul cu suportarea cheltuielilor aferente.

Intrebarea mea este urmatoarea:
In cazul in care expertiza nu indica defect de material, cui mă pot adresa?
Pot cere o contra expertiză neutra?
Pot cere rezoluţiunea contractului in instanta?



Anexa

NOTIFICARE

Subsemnatul NISTOR ION, domiciliat în Deva, bld. N. Bălcescu, jud. HD, în calitate de cumpărător,

Către:

SC AUTOCORD SRL - SKODA, cu sediul în DEVA, str. Calea Zarandului nr. 22, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J 20/1570/2005, reprezentată legal prin PALCĂU CIPRIAN în calitate de Director General, având în vedere prevederile pct. 6 (Răspunderea contractuală) din Condiţiile generale de vânzare-livrare, parte integrantă a Contractului de vânzare-cumpărare Nr. 03-495 din 24.12.2008, vă adresez prin prezenta notificare, cererea expresă de a executa obligaţiile ce vă revin, în termen de 5 zile de la primire.

În cazul în care SC AUTOCORD SRL DEVA nu îşi va îndeplini obligaţiile, vă aduc la cunoştinţă că mă voi adresa instanţei judecătoreşti competente.


************************************************************************
Ionut Nistor



-------------------------------------------------------------------------

Domnul Ionut Nistor i-a transmis Senatorului Urban Iulian urmatorul e-mail, multumind pentru rezolvarea problemei lui:


---------- Forwarded message ----------
From: inistor
Date: 2009/6/12
Subject: Multumiri si o rugaminte
To: office@asistentapentruconsumatori.ro, iulian.urban@gmail.com
Cc: mariana.botogan@asistentapentruconsumatori.ro


Domnului

Presedinte al Asociatiei de Asistenta pentru Consumatori


Urmare a demersurilor inteprinse de dvs. si prin publicarea cererii mele pe site (http://www.urbaniulian.ro/2009/05/28/la-autocord-srl-daca-vi-cu-masina-in-service-esti-acuzat-ca-ai-folosit-o/), reclamatia mea a fost solutionata favorabil, amiabil.

Prin amabiliatea si profesionalismul personalului dealerului cat si a administratorului societatii, masina a fost repusa in functiune.

Rog pe aceasta cale sa procedati la casarea cererii mele.

Va multumesc pentru sprijinul acordat.

PS. In Deva aveti o filiala?

Ion Nistor

Sursa: http://www.urbaniulian.ro/2009/05/28/la-autocord-srl-daca-vi-cu-masina-in-service-esti-acuzat-ca-ai-folosit-o/
************************************************************************************