Constatarea amiabilă de accident(r2)

Update:

Formularul de constatare amiabilă--vezi:

NORMĂ nr. 20 din 27 iulie 2017
privind asigurările auto din România

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 624 din 1 august 2017

TITLUL II

  Alte prevederi referitoare la asigurările auto

  CAP. X

  Constatarea amiabilă de accident

  ART. 41

  Prevederi generale

  (1) Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face şi în baza formularului "Constatare amiabilă de accident".

  (2) Completarea şi semnarea formularului "Constatare amiabilă de accident" reprezintă descrierea unui cumul de elemente şi fapte care contribuie la soluţionarea dosarelor de daună, nereprezentând o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto.

  (3) Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în relaţia cu asigurătorii fără a mai fi necesară întocmirea documentelor de constatare de către poliţia rutieră, numai dacă este completat şi semnat de către ambii conducători de vehicule implicaţi în accident.

  (4) În situaţia în care unul dintre vehicule este staţionat sau parcat, formularul poate fi completat şi de către proprietarul sau utilizatorul acestuia.

  (5) Asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condiţiilor contractuale şi ale dispoziţiilor legale în vigoare.

  ART. 42

  Domeniul de aplicare

   Formularul "Constatare amiabilă de accident" poate fi utilizat în România indiferent de locul producerii accidentului.

  ART. 43

  Formatul şi conţinutul

  (1) Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeaşi valoare juridică, în conformitate cu anexa nr. 7, şi instrucţiunile de utilizare a acestuia, prevăzute în anexa nr. 8.

  (2) Formularul "Constatare amiabilă de accident" conţine informaţii privind:

  a) data şi locul producerii accidentului;

  b) datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi;

  c) datele proprietarilor vehiculelor implicate;

  d) datele vehiculelor implicate şi ale propriilor asigurători;

  e) circumstanţele producerii accidentului.

  ART. 44

  Obligaţiile asigurătorului

  (1) Asigurătorii RCA tipăresc şi distribuie asiguraţilor formularul "Constatare amiabilă de accident" fără a inscripţiona pe acesta denumirea sau sigla proprie.

  (2) Asigurătorii RCA instituie un canal de comunicare prin care asiguraţii şi conducătorii vehiculelor pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA.

  (3) Accesul la canalul de comunicare prevăzut la alin. (2) este pus la dispoziţia asiguraţilor la momentul încheierii contractului RCA sau pe parcursul derulării acestuia.

  (4) La solicitarea asiguraţilor sau a conducătorilor auto, asigurătorul RCA comunică informaţii cu privire la:

  a) drepturile şi obligaţiile ce le revin acestora în baza legislaţiei aplicabile locului de producere a evenimentului;

  b) modul de completare a formularului "Constatare amiabilă de accident";

  c) procedurile pe care asiguraţii le parcurg în vederea reparaţiei vehiculului asigurat şi a instrumentării daunei;

  d) alte informaţii, în vederea soluţionării amiabile a cazului.

  ART. 45

  Prevederi finale

  (1) Este interzisă îndrumarea părţilor implicate în accident în vederea protocolării accidentului de către poliţia rutieră în cazul în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

  (2) În situaţia în care formularul "Constatare amiabilă de accident" este utilizat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 41 alin. (1), îndrumarea părţilor pentru protocolarea accidentului de către poliţia rutieră se realizează printr-un document justificativ.

-----------------------------------------

Incepand cu data de 1 iulie 2009, conducătorii auto din România au posibilitatea de a-şi soluţiona problemele survenite în urma implicării lor în accidente uşoare de circulaţie fără a mai apela la Poliţie, exclusiv prin intermediul societăţilor de asigurare auto, procedură utilizată în majoritatea statelor membre ale spaţiului economic european în cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore.

Procedura se aplică numai când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:

• s-a produs un accident rutier doar cu pagube materiale (fără vătămări corporale);
• în care sunt implicate maximum două vehicule, care deţin RCA valabil la data producerii accidentului;
• accidentul are loc pe teritoriul României;
• nu a fost comisă o infracţiune prevăzută de Codul Rutier (conducere sub influenţa alcoolului, fără inspecţie tehnică periodică la zi, cu un autovehicul neînmatriculat sau având numere false etc).

Informaţii utile

Formularul trebuie depus la companiile de asigurări, care, în baza acestuia, vor elibera documentele necesare intrării în reparaţie a autovehiculelor.
Este important de precizat că depunerea formularului de către oricare dintre cei doi şoferi reprezintă avizare de daună şi, în consecinţă, asiguratorul este obligat să constate pagubele şi să stabilească vinovăţia.
Dacă formularele de constatare amiabilă sunt completate corect şi semnate de ambii şoferi, asiguratorului îi este interzis să-i trimită pe conducătorii auto la Poliţie pentru constatarea accidentului.
În cazurile în care se aplică constatul amiabil, se elimină atât amenzile, cât şi suspendarea permisului de conducere. În schimb, odată cu introducerea sistemului bonus-malus, preconizată pentru 2010, şoferul vinovat, care înregistrează daune pe poliţa sa RCA, va fi penalizat de asigurator prin majorarea tarifului de primă pentru anul următor, iar conducătorii auto fara daune vor beneficia de o reducere a acestor tarife.

Ce se întâmplă dacă şoferii şi asiguratorii nu se înţeleg?

Dacă asiguratorii RCA ai celor două vehicule implicate în accident nu cad de acord cu privire la cine este vinovat de producerea acestuia sau şoferii nu sunt de acord cu modul în care asiguratorii au stabilit vinovăţia, atunci cei care se consideră îndreptăţiţi să fie despăgubiţi trebuie să se adreseze instanţei de judecată, care va stabili respectiva vinovăţie. Şoferul nevinovat va fi despăgubit, normal, de către asiguratorul RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului.

În cazul stabilirii unei culpe comune, fiecare şofer va fi despăgubit numai pentru partea de prejudiciu corespunzătoare procentului de culpă care s-a reţinut în sarcina celuilalt, fiecare conducător auto urmând să primească despăgubiri de la asiguratorul RCA al celuilalt conducător auto.

Dacă asiguratorul RCA al unuia dintre conducătorii auto implicaţi în accident refuză plata despăgubirilor, considerând că nu clientul său, ci celălalt şofer este vinovat de producerea accidentului, primul şofer trebuie să se adreseze, într-o primă fază, propriei companii de asigurări RCA pentru solicitarea medierii speţei într-o Comisie de Mediere specializată. Dacă răspunsul Comisiei de Mediere este nefavorabil, trebuie apelat la instanţa de judecată, cu acţiune în pretenţii împotriva asiguratorului şi a celuilalt conducător auto.

În formularul de constatare amiabilă de accident fiecare şofer scrie varianta sa referitoare la accident, apoi companiile de asigurări stabilesc vinovatul.

Completarea formularului de constatare amiabilă de accident începe cu localizarea accidentului, adică data la care s-a produs, ora, ţara şi locul. Apoi se completează rubrica “pagube materiale” la alte vehicule decât cele implicate în accident. Următorul pas în completarea formularului de constatare amiabilă de accident îl constituie rubrica “martori”. Aici trebuie trecute datele tuturor martorilor la accident, dacă aceştia există. Acestea trebuie scrise cu majuscule, lizibil şi apăsat. Martorii nu trebuie să fie rude cu persoanele implicate în accident (soţ, soţie, fin, angajat etc.). Conducătorii celor două vehicule implicate în accident completează împreună un singur formular de constatare amiabilă.

Formularul are două pagini autocopiative. Fiecare conducător completează corect şi complet una din secţiunile formularului (fie cea din dreapta, fie cea din stânga - intitulate Vehicul A şi Vehicul B). Secţiunile conţin datele de identificare personale ale deţinătorului poliţei de asigurare, ale conducătorului vehiculului, ale vehiculului şi cele din poliţa de asigurare de răspundere civilă auto.

De aceea e bine ca şoferii implicaţi în accident să aibă la îndemână documentele de identificare (carte de identitate, talonul maşinii, permisul de conducere şi poliţa RCA). De asemenea, este recomandabil ca fiecare dintre şoferi să verifice datele celuilalt pe baza actelor prezentate de acesta. Astfel se pot evita cazurile în care datele de identificare sunt scrise greşit sau chiar sunt furnizate intenţionat alte date (datele altei maşini, din altă poliţă RCA, din alt permis de conducere etc.).

Formularul de constatare amiabilă mai include şi un spaţiu comun pentru realizarea schiţei accidentului. Se desenează o singură schiţă de comun acord cu celălalt şofer implicat.După completarea formularului de constatare amiabilă fiecare conducător auto îşi păstrează câte o pagină. Şi copia şi originalul au aceeaşi valoare juridică.

Formularul de constatare amiabilă trebuie depus la asigurătorul propriu RCA în termen de 24 de ore de la producerea accidentului, asta în situaţia în care nici unul dintre şoferi nu doreşte plata unei despăgubiri ca urmare a incidentului produs.

Dacă unul dintre şoferi invocă pretenţii de despăgubiri (cel mai frecvent caz), atunci el trebuie să depună formularul la asigurătorul RCA al celuilalt autovehicul.

Practic, şoferul depune formularul la asigurătorul autovehiculului care crede el că a fost de vină în producerea accidentului. În cazul în care cei doi şoferi nu vor să completeze formularul pot merge la secţia de poliţie.

După depunerea formularului de constat amiabil, asigurătorul va elibera documentul de intrare în reparaţie a autovehiculului, va stabili vinovăţia şi va acorda despăgubirea.

Formularul ”constatare amiabila de accident”

Formularul ”constatare amiabila de accident” poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului pe teritoriul Romaniei numai daca:

-din accident au rezultat numai pagube materiale;
-in accident au fost implicate numai doua vehicule;
-nu se creeaza pagube materiale altei persoane decat celor doua vehicule implicate in accident;
-exista acordul de vointa al celor doi conducatori de vehicule, exprimat prin semnarea formularului

Completarea si semnarea formularului „ constatare amiabila de accident” nu reprezinta o recunoastere a raspunderii conducatorilor de vehicule, ci un cumul de elemente si fapte care contribuie la solutionarea dosarelor de dauna.

In situatia in care unul din autovehicule este stationat sau parcat, formularul poate fi completat si de catre proprietarul sau utilizatorul acestuia.

Conducatorul de vehicul care are pretentii de despagubire se va adresa asiguratorului la care este asigurat celalalt conducator de vehicul.

Formularul „ constatare amiabila de accident ” se depune la orice reprezentanta a asiguratorului sau societatii din domeniul asigurarilor. Odata cu depunerea formularului se elibereaza si documentul de introducere in reparatie a vehiculului. Asiguratul este obligat sa informeze „de indata” asiguratorul sau societatea de asigurare autorizata despre producerea accidentului de circulatie.

Conducatorii de vehicule implicati intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat numai avarierea vehiculelor si/sau alte pagube materiale sunt obligati:

-sa scoata imediat vehiculele in afara partii carosabile ori, daca starea vehiculelor nu permite acest lucru, sa le deplaseze cat mai aproape de bordura sau acostament, semnalizandu-le prezenta;
-sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza careia s-a produs accidentul in termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru intocmirea documentelor de constatare.

Se excepteaza de la aceste obligatii conducatorii vehiculelor care incheie o constatare amiabila de accident, in conditiile legii, conducatorul de vehicul care detine o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul de circulatie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Aici formularul... file:///C:/Users/Romanian/Downloads/Formular-Constatare-amiabila-de-accident.pdf

----------------------------------------------------------------------

Utilizarea constatarii amiabile de accident nu este o obligatie, este doar o optiune, fiind de fapt o alternativa la metoda clasica de constatare a unui accident care includea deplasarea la Politie, intocmirea unui proces-verbal si abia apoi obtinerea autorizatiei de reparatie.

Practic, incepand din 1 iulie 2009, conducatorii auto implicati intr-un accident au posibilitatea de a completa impreuna un formular tipizat pentru a consemna circumstantele in care s-a produs evenimentul rutier, iar acest document inlocuieste procesul-verbal de constatare intocmit de Politie.

Cu acest formular, pagubitul se poate adresa direct societatii de asigurare, care are obligatia sa indeplineasca formalitatile pentru deschiderea dosarului de dauna, sa constate pagubele si sa elibereze documentul de introducere in reparatie a vehiculului.

Cand se poate aplica constatarea amiabila

Potrivit Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind utilizarea formularului Constatare amiabila de accident, procedura de constatare amiabila se poate aplica doar pentru accidentele usoare, soldate cu daune materiale minore, care au avut loc pe teritoriul Romaniei, intre maxim 2 autoturisme. Atentie! Conditiile trebuie indeplinite cumulativ!

Ordinul CSA precizeaza ca Formularul de Constatare amiabila poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului: pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri.

Pentru a putea fi utilizat in relatia cu societatile de asigurare, fara a mai fi necesara intocmirea de documente de constatare de catre politie, documentul trebuie completat si semnat de ambii conducatori de vehicule implicati in accident.

“In situatia in care unul dintre vehicule este stationat/parcat, formularul poate fi completat si de catre proprietarul/utilizatorul acestuia”, se mai precizeaza in actul normativ citat.

Ordinul mentioneaza clar ca prin completarea formularului nu se stabileste care dintre cei doi conducatori este responsabil pentru producerea accidentului, ci se aduna doar informatii despre imprejurarile in care accidentul a avut loc.

Cum se completeaza si ce contine Constatarea amiabila de accident

Formularul de Constatare Amiabila are doua pagini autocopiative, cate una pentru fiecare conducator auto, ambele pagini avand aceeasi valoare juridica ( puteti regasi in atasament modelul de formular stabilit de CSA). Va reamintim ca noul model al acestui formular a fost aprobat in toamna anului trecut de CSA, fiind utilizat incepand cu 13 octombrie.

Cei doi conducatori auto completeaza impreuna un singur formular, care include informatii privind:

• data si locul producerii accidentului,
• datele de identificare ale conducatorilor auto implicati,
• date de identificare ale proprietarilor vehiculelor implicate,
• datele vehiculelor implicate si ale propriilor societati de asigurare RCA,
• circumstantele producerii accidentului.

Potrivit informatiilor de pe pagina de internet a CSA, dupa completarea tuturor datelor solicitate in formular, proprietarul vehiculului care se considera indreptatit sa solicite despagubiri in baza asigurarii RCA se adreseaza societatii de asigurare care a eliberat asigurarea RCA pentru celalalt vehicul implicat in accident. Daca vehiculul care a produs accidentul este asigurat CASCO, proprietarul acestuia poate utiliza acelasi formular de Constatare amiabila de accident in relatia cu asiguratorul sau de CASCO.

"Depunerea formularului Constatare amiabila de accident de catre oricare dintre cele doua parti implicate reprezinta avizare de dauna si obliga asiguratorul sa deschida dosarul de dauna si sa efectueze constatarea pagubelor", se specifica la art. 13 din Ordinul citat anterior.

CSA mai precizeaza pe propria pagina de internet ca proprietarii ambelor vehicule implicate in accident "trebuie sa isi instiinteze si proprii asiguratori de RCA cu privire la accidentul produs".

Cum obtii un formular de constatare amiabila

Formularul de Constatare amiabila de accident este tiparit si distribuit de societatile de asigurare autorizate sa incheie asigurari pentru vehicule.

Pentru a obtine un exemplar, trebuie sa va adresati asiguratorului la care ati incheiat polita RCA.

____
Nota AvocatNet.ro: Puteti consulta in atasament modelul de Formular de Constatare amiabila aprobat de CSA.


Avocatnet.ro si Porsche Inter Auto au lansat sectiunea Ghid Auto, care poate fi vizitata aici.


Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_24548/Cum-scapi-de-drumul-la-Politie-in-cazul-unui-accident-Constatarea-amiabila.html#ixzz2QWO0syR1
Follow us: Avocatnetro on Facebook

                 -----------------------------------

Incepand cu data de 1 iulie 2009, conducătorii auto din România au posibilitatea de a-şi soluţiona problemele survenite în urma implicării lor în accidente uşoare de circulaţie fără a mai apela la Poliţie, exclusiv prin intermediul societăţilor de asigurare auto, procedură utilizată în majoritatea statelor membre ale spaţiului economic european în cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore.

Procedura se aplică numai când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:
• s-a produs un accident rutier doar cu pagube materiale (fără vătămări corporale);
• în care sunt implicate maximum două vehicule, care deţin RCA valabil la data producerii accidentului;
• accidentul are loc pe teritoriul României;
• nu a fost comisă o infracţiune prevăzută de Codul Rutier (conducere sub influenţa alcoolului, fără inspecţie tehnică periodică la zi, cu un autovehicul neînmatriculat sau având numere false etc).
Informaţii utile
Formularul trebuie depus la companiile de asigurări, care, în baza acestuia, vor elibera documentele necesare intrării în reparaţie a autovehiculelor.
Este important de precizat că depunerea formularului de către oricare dintre cei doi şoferi reprezintă avizare de daună şi, în consecinţă, asiguratorul este obligat să constate pagubele şi să stabilească vinovăţia.
Dacă formularele de constatare amiabilă sunt completate corect şi semnate de ambii şoferi, asiguratorului îi este interzis să-i trimită pe conducătorii auto la Poliţie pentru constatarea accidentului.
În cazurile în care se aplică constatul amiabil, se elimină atât amenzile, cât şi suspendarea permisului de conducere. În schimb, odată cu introducerea sistemului bonus-malus, preconizată pentru 2010, şoferul vinovat, care înregistrează daune pe poliţa sa RCA, va fi penalizat de asigurator prin majorarea tarifului de primă pentru anul următor, iar conducătorii auto fara daune vor beneficia de o reducere a acestor tarife.
Ce se întâmplă dacă şoferii şi asiguratorii nu se înţeleg?
Dacă asiguratorii RCA ai celor două vehicule implicate în accident nu cad de acord cu privire la cine este vinovat de producerea acestuia sau şoferii nu sunt de acord cu modul în care asiguratorii au stabilit vinovăţia, atunci cei care se consideră îndreptăţiţi să fie despăgubiţi trebuie să se adreseze instanţei de judecată, care va stabili respectiva vinovăţie. Şoferul nevinovat va fi despăgubit, normal, de către asiguratorul RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului.
În cazul stabilirii unei culpe comune, fiecare şofer va fi despăgubit numai pentru partea de prejudiciu corespunzătoare procentului de culpă care s-a reţinut în sarcina celuilalt, fiecare conducător auto urmând să primească despăgubiri de la asiguratorul RCA al celuilalt conducător auto.
Dacă asiguratorul RCA al unuia dintre conducătorii auto implicaţi în accident refuză plata despăgubirilor, considerând că nu clientul său, ci celălalt şofer este vinovat de producerea accidentului, primul şofer trebuie să se adreseze, într-o primă fază, propriei companii de asigurări RCA pentru solicitarea medierii speţei într-o Comisie de Mediere specializată. Dacă răspunsul Comisiei de Mediere este nefavorabil, trebuie apelat la instanţa de judecată, cu acţiune în pretenţii împotriva asiguratorului şi a celuilalt conducător auto.
În formularul de constatare amiabilă de accident fiecare şofer scrie varianta sa referitoare la accident, apoi companiile de asigurări stabilesc vinovatul.
Completarea formularului de constatare amiabilă de accident începe cu localizarea accidentului, adică data la care s-a produs, ora, ţara şi locul. Apoi se completează rubrica “pagube materiale” la alte vehicule decât cele implicate în accident. Următorul pas în completarea formularului de constatare amiabilă de accident îl constituie rubrica “martori”. Aici trebuie trecute datele tuturor martorilor la accident, dacă aceştia există. Acestea trebuie scrise cu majuscule, lizibil şi apăsat. Martorii nu trebuie să fie rude cu persoanele implicate în accident (soţ, soţie, fin, angajat etc.). Conducătorii celor două vehicule implicate în accident completează împreună un singur formular de constatare amiabilă.
Formularul are două pagini autocopiative. Fiecare conducător completează corect şi complet una din secţiunile formularului (fie cea din dreapta, fie cea din stânga - intitulate Vehicul A şi Vehicul B). Secţiunile conţin datele de identificare personale ale deţinătorului poliţei de asigurare, ale conducătorului vehiculului, ale vehiculului şi cele din poliţa de asigurare de răspundere civilă auto.
De aceea e bine ca şoferii implicaţi în accident să aibă la îndemână documentele de identificare (carte de identitate, talonul maşinii, permisul de conducere şi poliţa RCA). De asemenea, este recomandabil ca fiecare dintre şoferi să verifice datele celuilalt pe baza actelor prezentate de acesta. Astfel se pot evita cazurile în care datele de identificare sunt scrise greşit sau chiar sunt furnizate intenţionat alte date (datele altei maşini, din altă poliţă RCA, din alt permis de conducere etc.).
Formularul de constatare amiabilă mai include şi un spaţiu comun pentru realizarea schiţei accidentului. Se desenează o singură schiţă de comun acord cu celălalt şofer implicat.După completarea formularului de constatare amiabilă fiecare conducător auto îşi păstrează câte o pagină. Şi copia şi originalul au aceeaşi valoare juridică.
Formularul de constatare amiabilă trebuie depus la asigurătorul propriu RCA în termen de 24 de ore de la producerea accidentului, asta în situaţia în care nici unul dintre şoferi nu doreşte plata unei despăgubiri ca urmare a incidentului produs.
Dacă unul dintre şoferi invocă pretenţii de despăgubiri (cel mai frecvent caz), atunci el trebuie să depună formularul la asigurătorul RCA al celuilalt autovehicul.
Practic, şoferul depune formularul la asigurătorul autovehiculului care crede el că a fost de vină în producerea accidentului. În cazul în care cei doi şoferi nu vor să completeze formularul pot merge la secţia de poliţie.
După depunerea formularului de constat amiabil, asigurătorul va elibera documentul de intrare în reparaţie a autovehiculului, va stabili vinovăţia şi va acorda despăgubirea.
Formularul ”constatare amiabila de accident”
Formularul ”constatare amiabila de accident” poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului pe teritoriul Romaniei numai daca:
-din accident au rezultat numai pagube materiale;
-in accident au fost implicate numai doua vehicule;
-nu se creeaza pagube materiale altei persoane decat celor doua vehicule implicate in accident;
-exista acordul de vointa al celor doi conducatori de vehicule, exprimat prin semnarea formularului
Completarea si semnarea formularului „ constatare amiabila de accident” nu reprezinta o recunoastere a raspunderii conducatorilor de vehicule, ci un cumul de elemente si fapte care contribuie la solutionarea dosarelor de dauna.
In situatia in care unul din autovehicule este stationat sau parcat, formularul poate fi completat si de catre proprietarul sau utilizatorul acestuia.
Conducatorul de vehicul care are pretentii de despagubire se va adresa asiguratorului la care este asigurat celalalt conducator de vehicul.
Formularul „ constatare amiabila de accident ” se depune la orice reprezentanta a asiguratorului sau societatii din domeniul asigurarilor. Odata cu depunerea formularului se elibereaza si documentul de introducere in reparatie a vehiculului. Asiguratul este obligat sa informeze „de indata” asiguratorul sau societatea de asigurare autorizata despre producerea accidentului de circulatie.
Conducatorii de vehicule implicati intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat numai avarierea vehiculelor si/sau alte pagube materiale sunt obligati:
-sa scoata imediat vehiculele in afara partii carosabile ori, daca starea vehiculelor nu permite acest lucru, sa le deplaseze cat mai aproape de bordura sau acostament, semnalizandu-le prezenta;
-sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza careia s-a produs accidentul in termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru intocmirea documentelor de constatare.
Se excepteaza de la aceste obligatii conducatorii vehiculelor care incheie o constatare amiabila de accident, in conditiile legii, conducatorul de vehicul care detine o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul de circulatie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Care sunt domeniile de responsabilitate ale structurilor centrale din M.Ap.N?

Departamentul pentru politica de apărare şi planificare coordonează îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate, asigură aplicarea politicii de apărare şi planificarea integrată a apărării şi coordonează cooperarea politico-militară internaţională.

Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică coordonează relaţia cu Parlamentul şi activitatea legislativă, asigură asistenţa juridică şi reprezintă interesele Ministerului Apărării în faţa instanţelor de judecată şi a altor organe cu activitate jurisdicţională, asigură relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale, îndrumă activitatea de armonizare a actelor normative şi asigură asistenţa juridică pentru încheierea înţelegerilor tehnice în vederea cooperării cu forţele armate străine, conduce activităţile care privesc informarea publică şi mass-media militare, regimul juridic al patrimoniului imobiliar al Ministerului Apărării şi coordonează activitatea de soluţionare a problemelor sociale ale personalului.

Departamentul pentru armamente elaborează şi coordonează politicile de achiziţii în cadrul ministerului, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu, gestionează relaţiile cu industria naţională de apărare, asigură managementul programelor de achiziţii pentru sisteme de armamente şi echipamente majore şi al contractelor aferente, precum şi al activităţilor de cercetare-dezvoltare, planifică şi desfăşoară activitatea de cooperare internaţională în domeniul armamentelor, realizează supravegherea calităţii la furnizorii de echipamente şi tehnică militară, coordonează activitatea de formare, specializare şi perfecţionare a ofiţerilor de logistică în domeniul tehnico-ingineresc şi a altor specialişti necesari armatei, activitatea de metrologie şi standardizare tehnică şi realizează controlul specific domeniului de competenţă pentru importurile şi exporturile de produse speciale.

Statul Major General asigură, conform legii, conducerea, organizarea, planificarea şi operaţionalizarea forţelor, ridicarea graduală a capacităţii de luptă şi mobilizarea armatei, conducerea operaţiilor întrunite, antrenarea comandamentelor şi trupelor, pregătirea de bază şi de specialitate a personalului militar în activitate şi în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, informatică, supraveghere, recunoaştere, logistică şi infrastructură, desfăşurarea relaţiilor militare internaţionale, asistenţa religioasă în Ministerul Apărării şi încheierea înţelegerilor tehnice cu armatele altor state, promovează valorile specifice culturii militare şi de educaţie civică. Statul Major General pregăteşte şi conduce structurile militare care participă la misiuni militare în afara teritoriului statului naţional.

Direcţia generală de informaţii a apărării asigură obţinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi nonmilitare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi asigură securitatea informaţiilor clasificate naţionale, NATO şi Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării. Direcţia generală de informaţii a apărării este condusă de un director general, cadru militar în activitate. Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar. Pentru culegerea de informaţii în teatrele de operaţii şi pentru lupta împotriva terorismului, Direcţia generală de informaţii a apărării poate avea în subordine structuri combatante.

Secretariatul general asigură realizarea şi coordonarea lucrărilor de secretariat, gestionează ansamblul relaţiilor şi circulaţia documentelor la nivelul structurilor centrale, între minister şi autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale, persoanele juridice şi fizice, monitorizează elaborarea şi transmiterea principalelor raportări periodice prevăzute de reglementările în vigoare. Secretariatul general asigură implementarea, monitorizarea şi evaluarea, la nivelul Ministerului Apărării, a prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă ale administraţiei publice, elaborate pe baza Programului de guvernare, precum şi a sistemului de control managerial. Secretariatul general asigură gestionarea şi diseminarea documentelor clasificate în domeniul apărării, emise de NATO, Uniunea Europeană, statele membre ale acestora şi alte state, la nivelul Ministerului Apărării.

Direcţia management resurse umane elaborează şi monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor şi reglementărilor în domeniile managementului resurselor umane, carierei individuale profesionalizate şi educaţiei militare şi asigură evidenţa unitară a personalului Ministerului Apărării.

Corpul de control şi inspecţie exercită atribuţii specifice de control general, conform legii, şi evaluarea activităţilor desfăşurate în Ministerul Apărării, în baza ordinului ministrului apărării.

Direcţia financiar-contabilă asigură îndeplinirea sarcinilor financiar-contabile ce revin ministrului apărării în calitate de ordonator principal de credite.

Direcţia instanţelor militare asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele membre NATO.

Direcţia audit intern execută auditarea administrării patrimoniului şi utilizării fondurilor publice în Ministerul Apărării, în concordanţă cu reglementările legale.

Direcţia medicală coordonează asigurarea asistenţei medicale şi sanitar-veterinare, implementează politica naţională de sănătate la nivelul Ministerului Apărării, elaborează concepţia privind funcţionarea serviciilor medicale şi sanitar-veterinare.

Baza: Legea nr. 346 din 21/07/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării

Mai multe aici: http://www.mapn.ro/structuri_centrale/

Studiu de caz: legalitatea plăţii amenzii pentru circulaţia fără a deţine rovinietă valabilă, concomitent cu plata sumei de 28 EURO reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.

Fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, Cuantumul amenzilor contravenţionale  este prevăzut în anexa nr. 2 a Ordonanţei nr. 15 din 24/01/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare.

Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4 din ordonanţa menţionată (plata sumei de 28 EURO).

Agentul constatator va face menţiune în procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi despre contravaloarea despăgubirii şi modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) al Ordonanţei nr. 15 din 24/01/2002, în contul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi va reveni acesteia ca venit extrabugetar.

Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezentul act normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenţionale atât pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cât şi în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieşirea din România.

Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, utilizatorilor români care folosesc reţeaua de drumuri naţionale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reţine certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3) al Ordonanţei nr. 15 din 24/01/2002.

Prevederile alin. (6) al Ordonanţei nr. 15 din 24/01/2002 se aplică în mod corespunzător şi conducătorilor vehiculelor înmatriculate în alte state.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 8 din ordonanţă se fac de către:

a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.;

b) personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în numele Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.;

c) poliţia rutieră, în situaţia când efectuează controlul existenţei rovinietei valabile, fără personalul menţionat la lit. a) şi b);

d) personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, împreună cu personalul prevăzut la lit. a).

Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

În cazurile acestea, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Contravenţiilor prevăzute la art. 8 al Ordonanţei nr. 15 din 24/01/2002 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Aplicarea tarifului de utilizare nu exonerează utilizatorii români şi străini de la plata celorlalte tarife percepute de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prevăzute de legislaţia în vigoare.

Sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziţia Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanţa nr. 2 din 12/07/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.

Aşadar, pe cale de excepţie, fapta se prescrie conform art. 13, alin. (1) din Ordonanţa nr. 2 din 12/07/2001, dacă de la data săvârşirii contravenţiei şi până la data comunicării au trecut mai mult de 6 luni.

Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2) din Ordonanţa nr. 2 din 12/07/2001.

Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.


Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3) din Ordonanţa nr. 2 din 12/07/2001.

În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.

Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) din Ordonanţa nr. 2 din 12/07/2001 suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.

Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.

În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.

Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.

Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive cuprinse in Legea nr. 193 (r2) din 06/11/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori

Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

- comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane - agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra comerciantului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;

s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;

b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.

Noutati in domeniul contabil

Potrivit art. 10. alin. (1) din Legea nr. 82 (republicata) din 24/12/1991 a contabilităţii, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.

Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

În cazul persoanelor juridice care au optat pentru un sistem simplificat, contabilitatea poate fi organizată şi condusă şi pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane fizice.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine.

În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

În cazul persoanelor fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri care au obligaţia să conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilităţii în partidă simplă, răspunderea pentru organizarea contabilităţii revine acestora. Conducerea contabilităţii se poate efectua de către aceste persoane, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora.

În cazul în care contabilitatea este condusă potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 82 (r4) din 24/12/1991 a contabilităţii sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

A fost aprobat sistemul simplificat de contabilitate, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239/2011, publicat in Monitorul Oficial Partea I nr. 522/2011. Descrierea sistemului este publicata în Anexa, din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 bis, care nu este încă disponibil publicului, conform Centrului pentru relații cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial. In cel mai scurt timp de la momentul în care acesta va fi disponibilă, o voi afişa.

Conform art.2 al Ordinului, persoanele care în exercițiul financiar precedent au înregistrat cifra de afaceri neta sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro si totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro pot opta pentru sistemul simplificat de contabilitate.

Prin sistem simplificat de contabilitate se înţelege un set de reguli de bază privind evaluarea, înregistrarea elementelor patrimoniale utilizând un plan de conturi simplificat şi prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale ce cuprind bilanţ şi cont de profit şi pierdere simplificate, având în vedere şi prevederile comunitare în domeniu.

Persoanele care au optat pentru aplicarea sistemului simplificat de contabilitate, pot utiliza, pentru evidențierea operațiunilor economico-financiare, planul de conturi simplificat și tratamentele contabile prevazute de reglementările contabile simplificate.

Situațiile financiare anuale simplificate trebuie însoțite de o declarație scrisa de asumare a răspunderii conducerii persoanei pentru întocmirea acestora în conformitate cu sistemul simplificat de contabilitate.

Prevederile Ordinului nr. 2239/2011 se aplică începând cu situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar al anului 2011.

Studiu de caz: Suspendarea contractului individual de muncă si înscrierile in Revisal

Suspendarea contractului individual de munca se realizeaza in conformitate cu legea si cuprinde mai multe situatii in care angajatorul poate lua decizia incheierii contractului. Cum poate insa actiona un angajator in situatia in care un salariat nu vine la serviciu pentru o perioada scurta de timp (1-2 zile), nu face o cerere in acest sens, insa prezinta ulterior dovada de concediu medical.

Poate angajatorul, in aceasta situatie, sa suspende contractul?

In plus, cand se vor inregistra aceste modificari si cand vor fi inscrise in Revisal?

In ceea ce priveste registrul general de evidenta a salariatilor, art. 3 alin. (2) lit. h) din HG 500/2011, mentioneaza ca acesta se completeaza in ordinea angajarii si include perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor de suspendare in baza certificatelor medicale.

Astfel, trebuie precizat ca suspendarea contractului individual de munca, potrivit art. 49 alin. (1) din Codul muncii, poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti. Suspendarea de drept intervine in virtutea legii, in cazurile prevazute la art. 50 din Codul muncii, respectiv:

- concediu de maternitate;

- concediu pentru incapacitate temporara de munca;

- carantina;

- exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;

- indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;

- forta majora;

- in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;

- de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept;

- in alte cazuri expres prevazute de lege.

Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

Astfel, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului potrivit art. 52 alin. (1) din Codul muncii in urmatoarele situatii:

- pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;

- in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;

- in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

- pe durata detasarii;

- pe durata suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale. Astfel, doar aceste cauze de suspendare pot fi inscrise in Revisal, exceptie facand cauzele de suspendare in baza certificatelor medicale.

Nu va fi inscrisa in Revisal suspendarea contractului individual de munca avand drept cauza concediul de maternitate, concediul pentru incapacitate temporara de munca sau concediul pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani.

In plus, invoirea nu constituie cauza de suspendare a contractului individual de munca, ca urmare nu se inscrie in registrul general de evidenta a salariatilor perioada in care salariatul este invoit.

Perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca se inregistreaza in registru in termen de maximum 20 de zile lucratoare de la data suspendarii. HG 500/2011 stabileste reguli speciale privind inscrierea in registrul de evidenta pentru situatia in care contractul individual de munca se suspenda ca urmare a detasarii salariatului.

In consecinta, potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) perioada detasarii si angajatorul la care se face detasarea se inregistreaza in registru cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariatul in cauza. Inscrisul in baza caruia se suspenda contractul individual de munca difera in functie de cauza de suspendare.

Sursa: http://www.legislatiamuncii.manager.ro/a/4115/studiu-de-caz:-suspendarea-contractului-individual-de-munca-si-inscrierile-in-revisal.html

Care sunt condiţiile de reluare a cumului pensiei cu salariul în domeniul bugetar?

La art. 11. alin. (1) din Instructiuni din 20/11/2009 pentru aplicarea prevederilor cap. IV "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, in scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International se specifică:



Art. 11. - (1) Pensia care a fost suspendata ca efect al aplicarii dispozitiilor prevazute in cap. IV din Legea nr. 329/2009 poate fi reluata in plata la cererea pensionarului, incepand cu luna urmatoare celei in care nu se mai realizeaza cumulul, in urmatoarele situatii:

a) daca salariul mediu brut depaseste nivelul pensiei suspendate;

b) la incetarea calitatii de salariat.

(2) Persoanele aflate in situatia prevazuta la alin. (1) sunt obligate sa aduca la cunostinta angajatorului faptul ca a fost reluata plata pensiei, prezentand in acest sens comunicarea casei de pensii care a procedat la aceasta operatiune.

Regulament din 2011 privind organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii

Art. 1. - (1) În cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, respectiv, Serviciului Român de Informaţii se înfiinţează comisii de contestaţii, ca organisme de verificare create la nivel naţional ce examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, şi care urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.

(2) Comisiile de contestaţii prevăzute la alin. (1) se organizează şi funcţionează pe lângă Direcţia financiar-contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Secretariatul general din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, respectiv, Direcţia generală financiară din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

(3) Activitatea comisiilor de contestaţii se desfăşoară în şedinţe, conform prevederilor prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale este compusă din 3 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 2 membri, precum şi 3 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 2 membri, numiţi prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor este compusă din 5 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 4 membri, precum şi 5 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 4 membri, numiţi prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(3) Comisia de contestaţii din cadrul Serviciului Român de Informaţii este compusă din 3 membri titulari, dintre care un preşedinte şi 2 membri, precum şi 3 membri supleanţi, dintre care un preşedinte şi 2 membri, numiţi prin ordin al directorului Serviciului Român de Informaţii.

(4) Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor se compune din: preşedinte - reprezentant al Secretariatului general; membri - reprezentanţi ai Direcţiei generale juridice, Direcţiei generale management resurse umane, Direcţiei generale financiare şi Direcţiei generale audit intern; secretar - reprezentant al Secretariatului general.

(5) Membrii supleanţi ai comisiei de contestaţii prevăzută la alin. (4) sunt desemnaţi din cadrul aceloraşi structuri ca şi membrii titulari.

(6) Membrii supleanţi participă la şedinţele comisiilor de contestaţii în locul membrilor titulari care se află în imposibilitate de a participa la acestea.

(7) Pot fi membri ai comisiilor de contestaţii prevăzute la alin. (1)-(3) specialişti din cadrul instituţiilor respective, cu experienţă în domeniul pensiilor, juridic, management resurse umane sau economic.

Art. 3. - Preşedintele comisiei de contestaţii îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi conduce şedinţele acesteia;

b) convoacă şedinţele acesteia, prin secretarul de şedinţă;

c) stabileşte activităţile şi sarcinile ce revin membrilor comisiei de contestaţii şi secretarului de şedinţă, în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege;

d) reprezintă comisia de contestaţii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice.

Art. 4. - (1) În activitatea lor, comisiile de contestaţii beneficiază de suport tehnic şi logistic din partea direcţiilor pe lângă care funcţionează.

(2) Suportul tehnic prevăzut la alin. (1) constă, în principal, din următoarele activităţi:

a) asigură primirea şi înregistrarea contestaţiilor;

b) asigură secretariatul comisiei de contestaţii;

c) asigură comunicarea hotărârilor comisiei de contestaţii părţilor interesate şi restituirea dosarelor de pensie caselor de pensii sectoriale.

(3) Conducerile direcţiilor pe lângă care funcţionează asigură specialiştii şi logistica necesare bunei desfăşurări a activităţii comisiilor de contestaţii.

Art. 5. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor, comisiile de contestaţii colaborează cu alţi experţi din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale, precum şi din alte instituţii publice.

(2) Casele de pensii sectoriale au obligaţia să pună la dispoziţia comisiilor de contestaţii, la cerere, toate informaţiile necesare soluţionării în termen legal a contestaţiilor depuse.

Art. 6. - (1) Comisiile de contestaţii examinează deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit legii.

(2) Deciziile de pensie emise în sistemul de pensii militare şi de stat ale poliţiştilor, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011, precum şi cele emise în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, se supun căilor de atac prevăzute de legislaţia în baza cărora au fost adoptate şi se soluţionează de comisiile prevăzute la art. 1.

Art. 7. - Procedura comisiilor de contestaţii de examinare a deciziilor de pensie supuse contestării reprezintă, potrivit legii, procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Art. 8. - (1) Contestaţia împotriva deciziei de pensie, emisă de casa de pensii sectorială, se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa de pensii sectorială emitentă.

(2) Casa de pensii sectorială are obligaţia înregistrării contestaţiei la registratura generală.

Art. 9. - (1) Contestaţia se consideră depusă în termenul prevăzut la art. 8 şi în situaţia în care este depusă eronat la altă casă de pensii constituită în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), casa de pensii care a înregistrat contestaţia o va transmite, în cel mult 5 zile de la înregistrare, casei de pensii a cărei comisie de contestaţii este competentă cu soluţionarea acesteia.

Art. 10. - Casa de pensii sectorială are obligaţia înaintării contestaţiei la comisia de contestaţii competentă, în termen de 10 zile de la înregistrare, împreună cu următoarele documente:

a) dosarul de pensie;

b) dovada datei comunicării deciziei de pensionare contestate;

c) notă de prezentare a cazului, cuprinzând temeiurile de drept şi de fapt care au condus la emiterea deciziei, precum şi concluziile reieşite în urma reverificării dosarului.

Art. 11. - (1) Comisiile de contestaţii soluţionează contestaţiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.

(2) La soluţionarea contestaţiilor, comisiile de contestaţii verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale, contestate de către titulari, şi urmăreşte aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale în vigoare, precum şi stabilirea corectă a drepturilor de pensie.

Art. 12. - (1) În activitatea lor, membrii comisiilor de contestaţii au obligaţia de a fi imparţiali, de a asigura aplicarea unui tratament juridic nediscriminatoriu tuturor persoanelor care contestă deciziile de pensionare şi de a nu se lăsa influenţaţi în exprimarea liberă a votului în cadrul comisiilor.

(2) La soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, membrii comisiilor de contestaţii sunt independenţi în exprimarea votului lor şi nu pot fi traşi la răspundere pentru votul exprimat în această calitate.

(3) Pe perioada soluţionării contestaţiilor, membrilor comisiilor de contestaţii le este interzisă orice formă de comunicare cu contestatorii, altfel decât prin corespondenţa oficială a comisiilor de contestaţii.

Art. 13. - (1) Comisiile de contestaţii se întrunesc ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui comisiei respective, prin secretarul de şedinţă.

(2) Comisiile de contestaţii îşi desfăşoară activitatea în prezenţa tuturor membrilor lor şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor.

(3) Modalitatea de vot în cadrul comisiilor este votul deschis.

(4) La şedinţele comisiilor de contestaţii participă câte un secretar de şedinţă, fără drept de vot, desemnat de preşedintele comisiei de contestaţii din rândul specialiştilor prevăzuţi la art. 4.

(5) Şedinţele comisiilor de contestaţii nu sunt publice.

(6) La şedinţele comisiilor de contestaţii pot fi invitaţi şi alţi specialişti pentru clarificarea unor aspecte de ordin tehnic.

(7) Lucrările şedinţelor comisiilor de contestaţii sunt consemnate în procese-verbale de şedinţă, redactate de secretarul de şedinţă, semnate de preşedinţii şi de membrii comisiilor respective şi care se păstrează la nivelul acestora.

Art. 14. - Prin hotărârile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, comisiile de contestaţii pot decide:

a) admiterea totală sau parţială a contestaţiei, având drept consecinţă obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensie de către casa de pensii sectorială emitentă, potrivit legii;

b) respingerea contestaţiei.

Art. 15. - (1) Hotărârile comisiilor de contestaţii adoptate în soluţionarea contestaţiilor cuprind în mod obligatoriu:

a) numărul şi data adoptării hotărârii;

b) numele şi prenumele, codul numeric personal, precum şi domiciliul contestatorului;

c) numărul şi data înregistrării contestaţiei;

d) numărul şi data deciziei de pensie contestate;

e) data comunicării deciziei de pensie contestate;

f) obiectul contestaţiei;

g) motivarea hotărârii - temeiurile de fapt şi de drept care au condus la admiterea sau la respingerea contestaţiei;

h) menţiunea că hotărârea comisiei de contestaţii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă şi termenul prevăzut de lege;

i) semnăturile preşedintelui, membrilor comisiei şi a secretarului de şedinţă;

j) ştampila comisiei de contestaţii.

(2) Hotărârile se redactează în 3 exemplare, din care un exemplar se comunică contestatorului, unul casei de pensii sectoriale şi unul se păstrează la nivelul comisiilor de contestaţii.

Art. 16. - Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia la comisia de contestaţii.

Art. 17. - (1) Hotărârile comisiilor de contestaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor de pensii sectoriale interesate, în termen de 5 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile comisiilor de contestaţii se comunică persoanelor în cauză prin poştă, la domiciliul persoanei, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data comunicării fiind data primirii sub semnătură a hotărârii.

(3) Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate, potrivit legii, la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Hotărârile comisiilor de contestaţii care nu au fost atacate în termenul prevăzut la alin. (3) sunt definitive.



Ordin nr. 1453 din 02/05/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei centrale de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, precum şi pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii

Ce cuprinde Dosarul personal al salariatului ?

Angajatorul are obligaţia de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariaţi, de a-l păstra în bune condiţii la sediu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dosarul personal al salariatului cuprinde cel puţin următoarele documente:

a) actele necesare angajării,

b) contractul individual de muncă,

c) actele adiţionale şi celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă,

d) acte de studii/certificate de calificare,

e) orice alte documente care certifică legalitatea şi corectitudinea completării în registru.

La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat angajatorul este obligat să îi elibereze acestuia:

a) copii ale documentelor existente în dosarul personal;

b) copii ale paginilor din registrul electronic care cuprind înscrierile referitoare la persoana sa şi/sau un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul general de evidenţă şi din dosarul personal, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

Documentele sunt eliberate în copie certificată de reprezentantul legal al angajatorului sau de persoana împuternicită de angajator pentru conformitate cu originalul.

Registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra în condiţii care să asigure securitatea datelor, precum şi păstrarea lor îndelungată şi corespunzătoare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Angajatorul răspunde pentru asigurarea acestor condiţii, precum şi pentru orice prejudiciu produs salariatului, sau oricărei alte persoane fizice sau juridice, prin încălcarea acestor obligaţii.

În măsura în care, din motive obiective, angajatorul se află în imposibilitatea de a elibera documentele solicitate, salariatul sau fostul salariat poate solicita inspectoratului teritorial de muncă din raza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte elementele conţinute în registru, astfel cum a fost întocmit şi transmis de către angajator.

Inspectoratul teritorial de muncă în cauză eliberează documentul, în baza registrului electronic transmis de angajator, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.


Bază: Hotărârea nr. 500 din 18/05/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor
Obs: Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 august 2011.
La data de 1 august 2011 se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Ce înseamnă colaborator al Securităţii ?

În accepţiunea art. 2 al Ordonanţei de urgenţă nr. 24 din 05/03/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii cu modificările şi completările ulterioare, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaboratorul Securităţii este diferit de lucrătorul Securităţii care este definit ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Care sunt condiţiile privind recalcularea (revizuirea) pensiei?

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pensii pentru limită de vârstă.

Potrivit reglementărilor Legii nr. 164/2000, sistemul pensiilor militare de stat cuprindea: pensia de serviciu; pensia de invaliditate; pensia de urmaş.

La rândul său, pensia de serviciu putea fi: pentru limită de vârstă; anticipată; anticipată parţială.

Art. 134 alin. (2) din HG nr. 257/2011pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că pensia pentru limită de vârstă poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea stagiilor de cotizare realizate după data înscrierii la pensie.

Prin urmare, cadrele militare care au lucrat în sistemul public, după trecerea în rezervă, pot solicita recalcularea pensiei, chiar dacă nu au împlinit vârsta standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 263/2010.

La recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/ 2010, se utilizează stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei.

Pot fi recalculate, la cerere, şi pensiile de invaliditate, stabilite în baza Legii nr. 164/2001. Pentru acestea, se calculează punctajul mediu anual aferent stagiului/veniturilor realizate după trecerea în rezervă. Punctajul aferent stagiului potenţial se determină cu respectarea condiţiilor şi modalităţii de calcul de la ultima decizie de stabilire/ modificare a drepturilor de pensie.

Cererea de recalculare trebuie să fie însoţită de documente din care să reiasă veniturile şi/sau stagiile de cotizare realizate după trecerea în rezervă.

Drepturile recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Sursa: http://www.presamil.ro/OM/2011/22/ziar%2022.pdf

CERERE de recalculare a a pensiei pentru stagiile de cotizare  realizate dupa data inscrierii la pensie


Catre

Casa de Pensii sectoriala a Ministerului Apararii Nationale


Subsemnatul ______________________________________________,avand codul numeric personal nr.______________________,domiciliat in localitatea _____________________________, str._______________________________, nr.___, bl._____, sc.___, et.___, ap.____, jud. ____________________, posesor al actului de identitate seria __, nr.______________,eliberat la data _____________, de catre ___________, nascut la data de ____________ in localitatea ________________, jud.___________________, fiul lui ____________________ si al _______________________, cu dosar de pensie nr.______________, telefon _______________, in baza art.107, alin(4) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art.134 alin.(2) si (3) din Hotararea Guvernului nr.257/20111 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si avand in vedere ca, potrivit art.2, alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pensia mea de serviciu a devenit pensie pentru limita de varsta prin efectul legii si si-a pastrat acelasi regim de pensie pentru limita de varsta, potrivit art.171 din Legea nr.263/2010



SOLICIT RECALCULAREA PENSIEI PRIN ADAUGAREA STAGIILOR DE COTIZARE REALIZATE DUPA DATA INSCRIERII LA PENSIE.


In acest scop depun urmatoarele documente:


-Adeverinta eliberata de Casa Judeteana de Pensii _________________________ in baza declaratiilor privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat , __ pagini, (original si copie)

-Cartea de munca cu seria_____________in original si-n copie cu un numar de ____pagini. (original si copie)

-Carte de identitate seria ___, nr. _____________, eliberata de _____________________ la data de _______________-1 pagina, in copie,

-Ultimul talon de pensie (________________________), 1 pagina, in copie.


Ma oblig a anunta, in termen de de 15 zile, Casei sectoriale de Pensii orice schimbare ce va surveni in cele declarate mai sus.

Documentul contine :- 1 pag. (cererea)

- ____ pag. (__ anexe)



DATA SEMNATURA

Care este forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată?

Potrivit art. 82, alin. 1 şi art. 113, alin. 1 C. proc. civ.,  cererea trebuie făcută în scris şi în limba română (art. 127, alin. 1, din Constituţie şi art. 6, alin. 1 din Legea nr. 94/1992).

Cuprins
În contextul condiţiilor generale privitoare la cereri (art. 82-84 C. proc. civ. ) şi observând exigenţele legale în materie (art. 112-114 C. proc. civ.), cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoarele:

1. Arătarea instanţei căreia cererea i-a fost adresată. Această menţiune prezintă interes sub două aspecte: a) potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea celui care pretinde un drept trebuie făcută “înaintea instanţei competente”. Or, numai prin indicarea instanţei poate fi verificată competenţa acesteia. Pe de altă parte, numai o instanţă competentă se poate considera valabil învestită prin sesizarea ei; b) în toate cazurile de competenţă terotorială alternativă sau facultativă, reclamantul numai poate reveni asupra alegerii instantei, iar alegerea instanţei se face tocmai prin indicarea acesteia.

2. Identificarea părţilor. În această privinţă, actuala reglementare este nu numai laconică, dar şi lacunară, atât art. 82 alin. 1, cât şî art. 112 alin. 1, pct. 1 C. proc. civ. vorbim doar de “numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor”. Chiar în lipsa unor texte adecvate, identificarea părţilor – persoane fizice – trebuie să se facă şi prin prenume, naţionalitate, data naşterii, iar în cazul persoanelor morale prin denumire sau firmă, naţionalitate, sediu, organelle care le reprezintă legal – asemenea elemente putând prezenta deosebit interes în desfaşurarea judecăţii. Reclamantul se poate afla în imposibilitatea de a face unele dintre menţiunile arătate, dar aceasta nu trebuie să anuleze dezideratul identificării părţilor cât mai complet posibil. Identifivarea părţilor, prin atributele menţionate, poate prezenta importanţă, între ele, pentru:

a) stabilirea limitelor litigiului sub raportul subiectelor procesuale;

b) verficarea calităţii şi a capacităţii procesuale;

c) verficarea competenţei instanţei;

d) stabilirea locului unde urmează să se facă comunicarea actelor de procedură;

e) asigurarea condiţiilor necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, precum şi pentru sancţionarea încercării de disimulare frauduloasă a unora dintre elementele procesului.

3. Calitatea juridică în care părţile stau în judecată, atunci cand ele nu stau în numele lor propriu. Părţile stau în judecată într-o dublă ipostază: în calitatea ce le derivă din raportul juridic substanţial (de exemplu, creditor şi debitor); în calitate ce le derivă din raportul juridic procesual (de exemplu, reclaman şi pârât, intervenient principal, intervenient accesoriu, chemat în garanţiei). Interesează însă, mai ales, calitatea ce derivă dintr-un raport de reprezentare (mandatar convenţional ad litem, reprezentant legal, mandatar judecătoresc). Reprezentantul trebuie să-şi arate calitatea şi să o probeze. Altminteri, se va presupune că el acţionează în nume propriu. De asemenea, arătarea calităţii trebuie să se facă şi atunci când persoana acţionează atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant. Menţionarea calităţii, atunci când părţile nu stau în judecată în numele lor propriu, se dovedeşte a fi esenţială în unele situaţii.

4. Obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea nu este cu putinţă. În cazul bunurilor imobile vor fi menţionate elementele necesare pentru identificarea lor (comună, judeţ, stradă, număr, număr de carte funciară, numărul topografic etc.). Este vorba deci despre pretenţia concretă a reclamantului. Determinarea obiectului trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putinţă, întrucât şi acest reper are multiple semnificaţii şi implicaţii între care: indicarea exactă a obiectului (quod petitur, quod desideratur şi care poate fi dare, facere, pati) pune părţile dintr-un început pe poziţii de egalitate, pârâtul putând deja opta între recunoaşterea pretenţiilor sau formularea apărărilor, raportat la obiect se va verfica respectarea normelor privitoare la competenţa instanţei, legalitatea alcătuirii completului de judecată, taxa de timbru, admisibilitatea unor probe, eventuala modificare sau completare ulterioară a cererii; obiectul constituie elementul indispensabil al dispozitivului şi criteriul de apreciere a situaţiilor de minus, plus sau ultra petita; obiectul – sau, mai correct spus material litigioasă – constituie unul dintre elementele autorităţii lucrului judecat;

5. Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. În esenţă şi atât cât este posibil în acestă primă etapă a procesului civil, reclamantul trebuie să indice împrejurările de ordin material din care derivă pretenţia sa, titlu juridic pe care se sprijină acea pretenţie şi cauza juridică – în convenţii acesta înseamnă echivalentul unei îndatoriri, iar în procedură fundamental juridic al pretenţiei. Cât priveşte motivele de drept, nu este necesar să se recurgă la formele sacramentale, nici să se indice exact textele de lege, ci să se indice principiile de drept care fundamentează cererea. Sub ambele aspecte – al motivelor de fapt şi de drept – arătarea acestora, chiar sumară, este indeniabilă pentru a permite pârâtului să-şi formuleze excepţiile, apărările sau explicaţiile, pentru fixarea cadrului procesului şi pentru prefigurarea fondului acestuia, dar şî – în cele din urmă – pentru verificare unuia dintre elementele autorutăţii lucrului judecat: cauza juridică;

6. Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Simplele alegaţii nu pot conduce la admiterea cererii; ele trebuie să se sprijine pe probe. Probele sunt o instituţie dinamică; utilitatea sau inutilitatea lor se remarcă în chiar cursul desfăşurării procesului civil. Toate probele – mai ales cele ce susţin obiectul şi valoarea cererii, motivele de fapt şi titlu juridic – trebuie indicate. Aceasta, pentru relevarea temeiniciei cererii, aprecierea admisibilităţii mijloacelor probatorii, celeritatea justiţiei, prevenirea surprinderii adversarului, respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Art. 112 alin. 1, pct. 5 C. proc. civ. aduce câteva precizări în plus:

- Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii, câţi pârâţi sunt, precum şi câte o copie de pe fiecare înscris pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu orginalul;

- Se poate depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime;

- Dacă înscrisurile sunt scrise într-o limbas străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte;

- Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale prin interogatoriul pârâtului, se va cere înfăţişare în persoană a acesteia, cu menţiunea “la interogatoriu”;

- Când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şî domiciliul acestora.

Pentru acest stadiu al procedurii, legea nu prevede sancţiunea care poate interveni în cazul nerespectării exigenţelor prevăzute la art. 112 C. proc. civ. Prin corelarea însă cu alte dispoziţii, eventuala sancţiune care poate interveni se prefigurează: preşedintele, primind cererea, va dispune citarea pârâtului la termenul fixat pentru judecată şi comunicarea copiilor de pe cerere şi înscrisuri, aşadar fixarea termenului este condiţionată, implicit, de depunerea copiilor de pe înscrisuri (art. 114 alin. 3 C. proc. civ.); preşedintele îi va pune în vedere reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată, spre a le întregi înainte de comunicare (art. 114 alin. 2 C. proc. civ.); în afara excepţiilor prevăzute de lege, dovezile care nu au fost cerute în condiţile art. 112 C. proc. civ., nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii; sub sancţiunea decăderii, partea este obligată, în cazul amânării judecăţii, ca înainte cu cel puţin cinci zile de termenul fixat pentru judecată să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate (art. 138 C. proc. civ.); dacă partea refuză să răspundă la interogatoriu sau dacă refuză să înfăţişeze înscrisul, instanţa va putea considera ca dovedite pretenţiile formulate (art. 174 şi art. 225 C. proc. civ.) etc.

7. Semnătura (art. 82 alin. 1 şi art. 112 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.). Acest element este indiscutabil necesar, deoarece tocmai semnătura constituie certificarea manifestării de voinţă a reclamantului. De altfel, art. 133 C. proc. civ. – într-o formulare paradoxală îsă – precizează că cererea de chemare în judecată nesemnată va fi declarată nulă.

8. Data cererii de chemare în judecată nu este menţionată ca element necesar al acesteia, nici de art. 82 C. proc. civ., nici de art. 112 C. proc. civ. Totuşi, datarea trebuie considerată ca necesară. Cu totul adecărat că cele mai multe şî mai semnificative consecinţe sunt corelate datei de introducere a cererii de chemare în judecată, dar şi data cererii poate atrage unele indicaţii (de exemplu, cât priveşte capacitatea procesuală a părţii).

Art. 133 alin. 1 C. proc. civ. sancţionează cu nulitate cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura. Textul art. 133 C. proc. civ. rămâne vulnerabil sub mai multe aspecte:

a) Ar rezulta, fiind vorba de sancţionarea “nulităţii”, că dispoziţiile privitoare la elementele cererii de chemare în judecată au caracter imperativ, deşi, în realitate, ele au caracter dispozitiv;

b) Ar rezulta, de asemenea, că lipsurile cererii pot fi invocate de oricare parte şi oricând, cu toate că numai pârâtul poate invoca excepţia având ca obiect viciile cererii, şi nu pentru prima dată în dezbateri de fond, în apel sau în recurs;

c) Termenul “nulitate” poate evoca ideea imposibilităţii acoperirii ulterioare a lipsurilor cererii de chemare în judecată, ceea ce contrazice chiar art. 133 alin. 2 C. proc. civ., cu privire la lipsa semnăturii;

d) În fine, s-ar putea deduce, greşit îsă, că nulitatea nu operează atunci când lipsesc alte elemente din cererea de chemare în judecată decât numele, obiectul sau semnătura. Textul trebuie deci interpretat circumspect.

Potrivit cu natura unor cereri de chemare în judecată, acestea trebuie să îndeplinească unele condiţii complementare.

Măsuri pentru sprijinirea firmelor care angajează şomeri, tineri sau persoane vulnerabile

Ce masuri există  pentru sprijinirea firmelor care angajează şomeri, tineri sau persoane vulnerabile?


1. Subvenţii acordate angajatorilor care încadrează în muncă şomeri în vârstă de peste 45 ani sau şomeri care îşi cresc singuri copiii.

 Angajatorii sunt scutiţi pe o perioadă de 1 an de la plata contribuţiilor sociale pentru şomaj aferente persoanelor respective, angajate pe o perioadă nedeterminată.

 Subvenţia acordată angajatorilor: 500 lei/lună/ persoană angajată, nu mai mult de 12 luni.

 Angajatorii au obligaţia de a menţine şomerii în activitate timp de cel puţin 2 ani.


2. Subvenţii acordate angajatorilor care încadrează în muncă şomeri care mai au 3 ani până la pensionare.

 Angajatorii beneficiază lunar, timp de maximum 3 ani, de o subvenţie egală cu 500 RON.


3. Firmele care angajează persoane cu handicap pentru o perioadă de cel puţin 2 ani beneficiază lunar de 500 lei.


4. Subvenţii acordate angajatorilor care încadrează în muncă tinerii absolvenţi.

 Se acordă timp de 12 luni

 Diferenţiate în funcţie de nivelul studiilor:

       500 lei pentru nivelul de pregătire primar şi gimnazial;

      600 lei pentru nivelul de pregătire liceu şi post-liceal;

      750 lei pentru nivelul universitar.

 Angajatorul este obligat să menţină în activitate angajatul încă 2 ani după finalizarea subvenţiei.


5. Încurajarea uceniciei şi angajarea tinerilor pe perioada vacanţelor.


• 250 lei/lună pentru angajatori şi contravaloarea lunară a serviciilor de instruire teoretică a ucenicului, fără a depăşi 100 lei lunar.

• 250 lei/lună pe student/elev angajat pe perioada vacanţelor, pentru cel mult 60 zile.