Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România

1.Hotărârea nr. 58 privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008

În temeiul art. 29 alin. (3) şi al 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se recunoaşte Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 1.203/1950 pentru aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română, nepublicat, cu modificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează
Ministrul Culturii şi Cultelor
Adrian Iorgulescu

Bucureşti, 16 ianuarie 2008.
Nr. 58. Anexă

Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea
Bisericilor Creştine Baptiste din România

PREAMBUL

I. Baptiştii reprezintă în tradiţia creştină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea şi se consideră continuatori ai tradiţiei evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creştină. În Anglia, ana-baptiştii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiţi baptişti începând cu anul 1569.
Prima congregaţie care a purtat numele de biserică baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam şi a fost formată din emigranţi englezi. Persecutaţi în Anglia, mulţi baptişti au emigrat în America, unde au înfiinţat biserici baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri.
În România, prima biserică baptistă a luat fiinţă în anul 1856 în Bucureşti, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. Între cele două războaie mondiale, prezenţa şi influenţa spirituală a baptiştilor s-au făcut simţite în special în Transilvania, Bihor şi Banat. În perioada comunistă, baptiştii au fost persecutaţi şi consideraţi sectanţi de către regimul totalitar ateu. În prezent, în România există peste 1.700 biserici baptiste, cu aproximativ 150.000 de membri şi aparţinători. Pe plan naţional, bisericile baptiste sunt organizate în Uniunea Bisericilor Baptiste, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti.
II. Baptiştii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei fiinţe umane. Filosoful englez John Locke scria: "Baptiştii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată şi dreaptă, libertatea egală şi imparţială."
În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I:
"Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supuşilor săi... Religia este o problemă între om şi Dumnezeu. Lăsaţi-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu şi om."
Baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă.
Pentru baptişti, libertatea religioasă înseamnă:
-libertatea de a crede şi de a mărturisi credinţa;
-libertatea de închinare publică şi privată;
-libertatea de asociere în comunităţi religioase;
-libertatea de practicare a credinţei;
-libertatea de slujire prin fapte de caritate;
-libertatea de interpretare a Scripturii;
-libertatea de schimbare a apartenenţei religioase. Baptiştii cred şi militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.
Baptiştii din Romania nu acceptă subvenţii de la stat pentru activitatea religioasă şi pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimţită a fiecărui credincios să contribuie la susţinerea spirituală şi materială a bisericii de care aparţine.
III. Baptiştii mărturisesc credinţa într-un singur Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Baptiştii cred că Dumnezeu există etern în trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, fiecare Persoană fiind pe deplin Dumnezeu, cu toate că există un singur Dumnezeu.
Baptiştii cred şi mărturisesc dumnezeirea şi umanitatea Domnului Isus Hristos, naşterea Sa din Fecioara Maria, moartea Sa ispăşitoare pe cruce pentru întreaga omenire, învierea Sa din morţi a treia zi în trup glorificat, înălţarea Sa în slavă la dreapta Tatălui.
De asemenea, baptiştii mărturisesc şi aşteaptă venirea în slavă a Domnului Isus Hristos, învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi şi manifestarea glorioasă a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Baptiştii cred că Duhul Sfânt este cea de a treia Persoană dumnezeiască, că Duhul Sfânt iluminează şi convinge omul de păcat şi neprihănire, că Duhul Sfânt înfăptuieşte naşterea din nou (regenerarea) prin Cuvântul Scripturii şi transformarea (sfinţirea) continuă, după chipul Fiului lui Dumnezeu, a celui ce se încrede în Hristos.
Prin învăţăturile biblice fundamentale, baptiştii aparţin creştinismului istoric. Baptiştii susţin principiile Reformei: Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fidae, Soli Deo Gloria. În practica religioasă, baptiştii promovează simplitatea tradiţiei Bisericii din veacul apostolic (Faptele Apostolilor 2:41-47). Baptiştii cred şi mărturisesc că prin Isus Hristos fiecare om are acces direct la Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este singurul Mântuitor şi singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Baptiştii nu practică cultul icoanelor, al moaştelor şi al sfinţilor, considerându-le tradiţii ulterioare veacului apostolic.
IV. Baptiştii îşi trag numele de la practica botezului nou-testamentar. Cuvântul "baptist" vine de la grecescul "baptizo" care înseamnă "afundare". În crezul şi practica bisericii baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin afundare în apă, şi este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptişti, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile şi în bisericile baptiste, copiii cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii şi rugăciune.
Baptiştii au ca învăţătură specifică siguranţa mântuirii. Aceasta înseamnă că cel născut din nou are viaţă veşnică din momentul întoarcerii la Dumnezeu. Cei ce sunt cu adevărat născuţi din nou, prin puterea lui Dumnezeu, vor persevera în har până la sfârşitul vieţii. Din pricina cercetării şi lucrării Duhului lui Dumnezeu, cel mântuit nu poate stărui în păcat şi neascultare. Numai cei ce perseverează până la sfârşit au fost cu adevărat născuţi din nou. "Cine are pe Fiul are viaţa, cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa." (1 Ioan 5:12)
Baptiştii cred că mântuirea este darul lui Dumnezeu, oferit ca har tuturor celor ce se întorc la El cu pocăinţă şi credinţă. Creştinul face fapte bune nu ca să fie mântuit, ci pentru că a fost mântuit prin Isus Hristos. "Fiindcă suntem socotiţi îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." (Romani 5:1) Credinţa reprezintă rădăcinile noii vieţi în Hristos, în timp ce faptele bune reprezintă roada care Îl glorifică pe Dumnezeu.
V. Baptiştii practică închinarea faţă de Dumnezeu în duh şi adevăr. Închinarea publică se realizează prin participarea tuturor credincioşilor, de regulă, prin cântare, rugăciune, citirea şi propovăduirea Sfintelor Scripturi. Zidirea duhovnicească se face şi în grupuri mici, în case particulare sau în lăcaşul de închinare, prin studiul Bibliei şi rugăciune. Prin Cina Domnului biserica comemorează jertfa unică a Noului Legământ, adusă o dată pentru totdeauna prin moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos. Cina Domnului exprimă atât unirea credinciosului cu Isus Hristos, cât şi unitatea bisericii, ca trup al lui Hristos, prin Duhul Sfânt.
Baptiştii sărbătoresc Duminica - ziua Învierii Domnului ca zi de închinare săptămânală. De asemenea, baptiştii celebrează sărbătorile anuale legate de evenimentele principale ale mântuirii: Naşterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Moartea şi Învierea Domnului Isus Hristos, Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Bisericile baptiste au, de asemenea, şi servicii divine speciale. Serviciul divin de cununie are un caracter solemn şi consfinţeşte legământul celor doi, bărbat şi femeie, ce se unesc înaintea lui Dumnezeu pentru a forma o familie. Binecuvântarea nou-născuţilor se face, de regulă, în cadrul serviciului divin, prin rugăciunea bisericii. Serviciul divin de înmormântare reafirmă credinţa în înviere şi constituie un act de solidaritate a comunităţii cu cei îndureraţi din pricina despărţirii.
VI. Baptiştii cred şi mărturisesc că toţi cei mântuiţi, din toate generaţiile, din orice popor şi din orice etnie, alcătuiesc trupul cosmic al lui Hristos, în cer şi pe pământ, Biserica Universală, care se manifestă local prin comunităţi de credinţă, speranţă şi iubire creştină. Biserica locală reprezintă comunitatea credincioşilor născuţi din nou, prin care Hristos se manifestă în fiecare generaţie şi în fiecare loc şi prin care Dumnezeu extinde harul Său în lume. Baptiştii cred că biserica se zideşte numai într-un climat de dragoste şi autenticitate şi creşte spiritual numai în dependenţă de Hristos şi doar în măsura cultivării relaţiilor interpersonale şi a implicării credincioşilor în slujire.
Baptiştii consideră că menirea fiecărei biserici locale este aceea de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină. Baptiştii cred că biserica locală Îl glorifică pe Dumnezeu în măsura în care fiecare credincios şi întreaga comunitate este o mărturie a suveranităţii, sfinţeniei şi bunătăţii dragostei lui Dumnezeu în lume. Pentru baptişti, biserica locală ca familie duhovnicească reprezintă dovada că iubirea, speranţa şi încrederea sunt posibile într-o lume materialistă şi individualistă.
VII. Baptiştii sunt promotorii pe plan mondial ai misiunii creştine moderne, începând cu William Carrey (1761-1834), părintele misiunii moderne. Baptiştii consideră că fiecare credincios este un misionar şi că întreaga biserică este trimisă în lume să răspândească Evanghelia, astfel încât cei ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu să devină, prin credinţă şi pocăinţă, ucenici devotaţi ai Domnului Isus Hristos.
Baptiştii împărtăşesc convingerea că Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât orice biserică sau confesiune creştină. Baptiştii resping prozelitismul ca mijloc de manipulare a persoanei. Ei cred în responsabilitatea şi dreptul inalienabil al fiecărei persoane de a-şi alege singură credinţa. Misiunea se adresează persoanei şi societăţii în întregul ei, atât prin Evanghelie, cât şi prin acţiuni de caritate şi de identificare în dragoste creştină cu cei marginalizaţi şi nedreptăţiţi.
Baptiştii sunt cetăţeni responsabili şi loiali şi în ascultare de Dumnezeu participă alături de toţi ceilalţi cetăţeni la pacea şi prosperitatea ţării lor. În mod special, baptiştii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei mijlocesc înaintea Tatălui ceresc pentru toate autorităţile şi persoanele din instituţiile statului, pentru ca astfel să putem trăi cu demnitate şi în pace.



CAPITOLUL I
Principii şi dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Principii

Art. 1. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează potrivit următoarelor principii:
a) Principiul autorităţii spirituale
Bisericile baptiste din România se întemeiază pe învăţătura Sfintelor Scripturi. Sfânta Scriptură (Biblia) este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi reprezintă autoritatea supremă în materie de credinţă şi practică religioasă a bisericilor baptiste din România.
b) Principiul asocierii
Bisericile baptiste din România sunt biserici surori. Ele se asociază cu scopul de a se sprijini reciproc, de a susţine împreună mărturia creştină, de a veghea la păstrarea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi, de a colabora în misiune şi de a-şi apăra libertatea religioasă.
c) Principiul autonomiei
Bisericile baptiste se organizează şi funcţionează în mod autonom. Celelalte entităţi ale Cultului Creştin Baptist din România au rolul de a sprijini bisericile baptiste locale să îşi îndeplinească menirea.
d) Principiul apostoliei
Fiecare biserică baptistă are mandatul apostolic încredinţat de Hristos de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a mărturisi Evanghelia şi pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină tuturor oamenilor.
e) Principiul preoţiei universale
Fiecare credincios are acces liber la Dumnezeu, prin mijlocirea Domnului Isus. Ca preoţi ai lui Dumnezeu, credincioşii baptişti au dreptul şi responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia, de a sluji potrivit înzestrării duhovniceşti şi de a mijloci în rugăciune pentru mântuirea semenilor lor.
f) Principiul libertăţii religioase
Credincioşii baptişti împărtăşesc convingerea potrivit căreia fiecare persoană şi fiecare biserică trebuie să se bucure de libertatea de a-şi alege modul de închinare şi slujire a lui Dumnezeu, fără îngrădiri sau amestec din afară.
Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat. Baptiştii susţin principiul separării bisericii faţă de stat, potrivit dictonului "o biserică liberă într-un stat liber".
g) Principiul egalităţii cultelor
Cultul Creştin Baptist este egal cu celelalte culte în faţa legii şi a autorităţilor statului. Statul român va păstra poziţia de neutralitate faţă de Cultul Creştin Baptist şi nu va încuraja acordarea de privilegii sau discriminarea Cultului Creştin Baptist faţă de alte culte.
Credincioşii baptişti şi aparţinătorii sunt protejaţi de statul român împotriva oricăror comportamente care au ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare ori a unei stări de inferioritate, legate de apartenenţa acestora la credinţa baptistă.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii generale

Art. 2. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului statut. Denumirea acestuia este: Cultul Creştin Baptist din România - Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
Art. 3. - (1) Cultul Creştin Baptist din România formează o unitate atât din punct de vedere doctrinar, cât şi organizatoric.
(2) Mărturisirea de credinţă baptistă conţine nucleul fundamental al învăţăturilor biblice pe baza cărora se realizează unitatea doctrinară a bisericilor creştine baptiste din România.
(3) Structura organizatorică a Cultului Creştin Baptist din România este următoarea: a) bisericile locale; b) comunităţile teritoriale; c) Convenţia Baptistă Maghiară şi d) Uniunea Baptistă, fiecare având personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate.
(4) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente sunt persoane juridice de utilitate publică.
Art. 4. - Cultul Creştin Baptist din România are sistem propriu de salarizare şi sistem propriu de asigurări sociale, denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului (C.P.A.). Casa de Pensii are personalitate juridică şi se organizează şi funcţionează conform regulamentului propriu, aprobat de organele de conducere ale cultului.
Art. 5. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat, independent faţă de orice altă persoană fizică sau juridică de drept public ori privat.
(2) Libertatea şi autonomia Cultului Creştin Baptist se manifestă şi prin dreptul său exclusiv de a-şi stabili doctrina şi preceptele religioase proprii, normele interne de organizare şi funcţionare; dreptul exclusiv de a înfiinţa/desfiinţa unităţi de cult; dreptul de a-şi alege reprezentanţii în conducerea structurilor din cadrul cultului, fără amestec din partea statului; dreptul de a avea o jurisdicţie duhovnicească proprie.
(3) Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa.
(4) În acord cu prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statul român promovează sprijinul acordat Cultului Creştin Baptist din România de către membrii şi aparţinătorii săi, prin deduceri din impozitul pe venit pentru sumele contribuite, şi încurajează sponsorizările către cult, potrivit legii.
Art. 6. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este independent faţă de bisericile şi organizaţiile baptiste din străinătate, păstrând legături frăţeşti şi de colaborare cu acestea. El poate intra în alianţe cu organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu biserici şi organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate.
(2) La Cultul Creştin Baptist din România se pot afilia biserici baptiste şi asociaţii de biserici baptiste române şi maghiare din diaspora.

CAPITOLUL II
Biserica baptista locală

SECŢIUNEA 1
Definirea şi constituirea bisericii

Art. 7. - (1) Biserica baptistă locală reprezintă comunitatea biblică întemeiată pe legământul în jertfa Domnului Isus a credincioşilor născuţi din nou, care au primit botezul credinţei şi acceptă din proprie convingere Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România şi prevederile prezentului statut.
(2) Biserica baptistă locală este de sine stătătoare şi are ca autoritate supremă în materie de credinţă şi practică religioasă învăţăturile Sfintelor Scripturi.
(3) Fiecare biserică baptistă face parte din comunitatea bisericilor pe raza căreia se află sau din Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, precum şi din Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
(4) Bisericile baptiste pot stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
(5) Bisericile baptiste pot încheia parteneriate cu biserici şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate.
Art. 8. - (1) Biserica se constituie ca persoană juridică prin hotărârea adunării generale a unui număr de cel puţin 20 de membri majori, consideraţi membri fondatori.
(2) Actul de constituire întocmit în 3 exemplare, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va exprima voinţa colectivă de constituire, va conţine denumirea şi sediul bisericii, precum şi lista membrilor comitetului de conducere. Două exemplare ale actului de constituire, împreună cu actele doveditoare privind sediul şi patrimoniul iniţial, vor fi înaintate comunităţii de care aparţine sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Comunitatea sau Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de constituire, precum şi a celor doctrinare, şi va înainta Uniunii Baptiste actele respective împreună cu avizul său, care va cuprinde confirmarea îndeplinirii condiţiilor de legalitate şi a celor doctrinare.
Art. 9. - (1) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare se va face de către Uniunea Baptistă, în urma constatării îndeplinirii condiţiilor legale, şi va fi urmată de înscrierea bisericii în Registrul persoanelor juridice al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Un eventual refuz de avizare din partea comunităţii sau de autorizare din partea Uniunii Baptiste trebuie să fie motivat şi comunicat în scris grupului de credincioşi care a solicitat autorizarea.
(3) Grupul de credincioşi care a solicitat autorizarea bisericii respective poate contesta refuzul la Consiliul Uniunii, care va lua o decizie în prima sa şedinţă.
(4) Biserica se consideră definitiv constituită, fără nicio altă formalitate, după eliberarea autorizaţiei de funcţionare de către Uniunea Baptistă din România. Biserica astfel constituită este persoană juridică de la data hotărârii de constituire.
Art. 10. - (1) Grupul de credincioşi format din cel puţin 3 membri majori se poate constitui în "biserică filială", fără a avea personalitate juridică. Biserica filială îşi exercită cultul în mod liber şi independent în localitatea respectivă.
(2) Biserica filială se constituie prin hotărârea grupului respectiv, cu acordul bisericii la care se afiliază. Actul de constituire se va întocmi în 4 exemplare, va exprima voinţa colectivă de constituire a membrilor fondatori, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va cuprinde denumirea bisericii filiale şi adresa sediului.
(3) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru biserica filială urmează procedura prevăzută în cazul bisericii cu personalitate juridică şi va fi înregistrată în Registrul bisericilor filiale al Cultului Creştin Baptist din România.

SECŢIUNEA a 2-a
Membri şi aparţinători

Art. 11. - (1) Este membru al bisericii creştine baptiste persoana, fără deosebire de sex, naţionalitate, etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit credinţa şi botezul, acceptă Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist, prevederile prezentului statut şi este înscrisă în registrul de membri al bisericii locale.
(2) Calitatea de membru al bisericii baptiste este personală şi netransmisibilă şi poate fi dovedită după registrul de membri ţinut de biserica locală.
(3) Datele personale ale credincioşilor nu pot fi folosite în alt scop decât în cel al evidenţierii în cadrul Cultului Creştin Baptist din România.
(4) Fiecare credincios baptist trebuie să aparţină unei biserici locale. Un credincios baptist poate fi membru numai într-o singură biserică în acelaşi timp.
(5) Membrii bisericii nu pot face parte din organizaţii a căror ideologie, învăţătură sau practică sunt împotriva învăţăturii Sfintelor Scripturi.
(6) Primirea unui membru în biserică se face prin aprobarea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală.
(7) În cazul transferului unui membru dintr-o altă biserică baptistă, biserica în care acesta se transferă va solicita adeverinţa de membru de la biserica din care acesta pleacă.
Art. 12. - (1) Membrii bisericii au dreptul de a beneficia de consiliere şi asistenţă religioasă, de a participa activ la adunările generale, de a alege şi de a fi aleşi în conformitate cu Mărturisirea de credinţă şi cu prevederile prezentului statut. Dreptul de a alege şi de a fi ales se exercită în conformitate cu prevederile legale în materie.
(2) Membrii bisericii au datoria de a contribui financiar şi/sau material la susţinerea activităţii şi misiunii bisericii.
Art. 13. - (1) Biserica locală exercită disciplinarea spirituală asupra membrilor săi care s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplinarea constă în:
a) mustrarea în comitet şi/sau în adunarea generală;
b) suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ce decurg din calitatea de membru;
c) excluderea.
(2) Măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăţie, impactul asupra mărturiei bisericii şi atitudinea persoanei în cauză. Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii.
(3) Excluderea duce la încetarea calităţii de membru al bisericii şi se aplică celor ce se fac vinovaţi de cădere gravă sau persistenţă în păcat, precum şi celor ce stăruiesc în răspândirea învăţăturilor eretice.
Art. 14. - (1) Retragerea din biserică prin nefrecventarea serviciilor divine, din cauza lipsei de interes, duce la încetarea calităţii de membru. Retragerea constatată de comitetul bisericii va fi consemnată în registrul bisericii şi va fi comunicată în scris celui în cauză.
(2) În situaţia în care un membru al bisericii îşi exprimă în scris hotărârea de retragere, biserica va lua act de această hotărâre şi o va consemna în registrul de membri.
(3) Membrii excluşi sau retraşi pot fi consideraţi aparţinători.
Art. 15. - (1) Cei excluşi sau retraşi vor putea fi reprimiţi ca membri, la cererea acestora, după ce vor dovedi sinceră îndreptare.
(2) Excluderea şi reprimirea se vor face prin hotărârea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală, şi vor fi consemnate în registrul bisericii.
(3) Reprimirea unui credincios exclus într-o altă biserică baptistă se va face după consultarea bisericii care l-a exclus.
(4) Foştii membri, retraşi sau excluşi, nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice formă în patrimoniul bisericii, bunurile şi valorile respective rămânând proprietate exclusiv cultică.
Art. 16. - (1) Copiii nebotezaţi ai credincioşilor baptişti sunt aparţinători ai bisericii baptiste. Sunt aparţinătoare şi persoanele care şi-au exprimat în scris dorinţa de a aparţine bisericii baptiste locale.
(2) Biserica poate acorda aparţinătorilor ei consiliere spirituală şi asistenţă religioasă, la cererea acestora sau a familiilor lor.
(3) Membrii şi aparţinătorii bisericii filiale sunt înscrişi în registrele bisericii la care s-au afiliat.

SECŢIUNEA a 3-a
Activitatea şi funcţionarea bisericii

Art. 17. - (1) Biserica baptistă locală are menirea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin închinare publică, părtăşie frăţească, mărturie creştină, slujire şi misiune.
(2) Activitatea bisericii se realizează prin comuniunea spirituală a credincioşilor în cadrul serviciilor divine şi al grupurilor mici, precum şi prin programe de evanghelizare, studiu biblic, cateheză, caritate şi misiune (Fapte 2:42-47; 5:42; 19:9; 20:20; Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 1-2).
(3) Bisericile locale îşi pot desfăşura serviciile divine şi activitatea spirituală a grupurilor mici în lăcaşuri de cult, în spaţii publice închiriate, în case particulare, în spaţii amenajate în acest scop, precum şi, ocazional, în aer liber.
Art. 18. - (1) Biserica locală îşi organizează liber şi autonom serviciile divine, grupurile mici, modul de închinare publică, evanghelizarea, catehizarea, studiile biblice, slujirea, misiunea şi orice alte activităţi.
(2) Biserica poate organiza seminarii, conferinţe, concerte şi alte activităţi cultural-religioase, după nevoi. Educaţia biblică a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor se face în familie, în şcoala biblică, în grupurile mici, precum şi în seminarii şi tabere special organizate de biserică.
(3) Fiecare biserică baptistă are libertatea de a desfăşura misiune creştină în ţară şi în străinătate, prin implicarea membrilor săi: în evanghelizare publică şi personală, în rugăciune, studiu biblic şi predicare, în acţiuni sociale şi de caritate, precum şi în "plantare" de biserici.
(4) Membrii bisericii au dreptul şi responsabilitatea de a se implica în slujirea bisericii potrivit cu chemarea divină, înzestrarea duhovnicească, maturitatea spirituală şi mărturia creştină pe care aceştia o au în familie şi în societate.
Art. 19. - (1) În bisericile baptiste din România există două categorii de slujire specială: slujirea duhovnicească şi diaconia.
(2) Slujirea duhovnicească asigură creşterea spirituală şi pregătirea credincioşilor în vederea implicării lor în slujire. Aceasta se realizează prin: misiune, predicare, evanghelizare, păstorire şi educaţie biblică.
(3) Misiunea reprezintă lucrarea bisericii de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu prin trimitere de misionari pentru propovăduirea Evangheliei şi înfiinţarea de noi biserici în ţară şi în străinătate.
(4) Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin inspiraţia Duhului Sfânt are menirea profetică de a descoperi voia lui Dumnezeu în cugetele oamenilor şi de a-i conduce la pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Isus Hristos.
(5) Evanghelizarea reprezintă chemarea harului divin adresată celor ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu, pentru a deveni ucenici ai Domnului Isus Hristos, şi se realizează prin mărturisirea personală şi propovăduirea învăţăturilor de bază ale Sfintelor Scripturi.
(6) Păstorirea bisericii se realizează prin rugăciune, consiliere, catehizare, educaţie biblică, predicare, supraveghere şi cârmuire duhovnicească, pentru creşterea spirituală a credincioşilor şi pregătirea lor în vederea lucrării de slujire.
(7) Educaţia biblică se realizează prin propovăduire şi studiu biblic, pentru consolidarea în credinţă şi maturizarea credincioşilor, prin cunoaşterea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, în vederea lucrării de învăţare şi sfătuire a altora.
(8) Diaconia reprezintă slujirea bisericii prin manifestarea iubirii creştine şi ajutorarea celor în nevoi.
Art. 20. - (1) Potrivit învăţăturii şi practicii bisericilor baptiste, evanghelizarea personală şi publică, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, conducerea grupurilor mici, acţiunile de caritate, precum şi alte activităţi cultural-religioase reprezintă atribuţii ale preoţiei universale, calitate pe care o are fiecare credincios baptist.
(2) În cadrul Cultului Creştin Baptist din România atribuţiile similare slujbei de preot în sensul Legii nr. 489/2006 sunt considerate numai actele de cult: botezul, administrarea Cinei Domnului în cadrul serviciului divin public, cununia religioasă şi ordinarea slujitorilor duhovniceşti.

SECŢIUNEA a 4-a
Slujitorii bisericii

Art. 21. - (1) Biserica poate alege şi consacra în slujire ca slujitori duhovniceşti pe acei credincioşi care dovedesc prin roadele slujirii lor chemare divină, maturitate spirituală, înzestrare duhovnicească, viziune şi dedicare pentru lucrarea lui Dumnezeu şi care îndeplinesc calităţile prevăzute în Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).
(2) Consacrarea în slujire pentru întreaga viaţă se face prin ordinare (hirotonie). Consacrarea în slujire pentru nevoile specifice ale bisericii se face prin serviciul special de rugăciune.
Art. 22. - (1) Ordinarea se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. În vederea ordinării, biserica va solicita cercetarea şi examinarea doctrinară a candidatului de către comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. În situaţia în care comunitatea refuză ordinarea, biserica se poate adresa Consiliului Uniunii Baptiste. În situaţia bisericilor baptiste maghiare, acestea se pot adresa Consiliului Convenţiei.
(2) Ordinarea se face în cadrul serviciului divin, prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare (1 Timotei 4:14) stabilită de comitetul bisericii împreună cu comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor baptiste din ţară şi din străinătate.
Art. 23. - (1) Slujitoriii duhovniceşti ordinaţi pot fi supuşi evaluării în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă atunci când adunarea generală solicită expres acest lucru prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(2) În situaţia în care slujitorul duhovnicesc ordinat supus evaluării nu obţine trei pătrimi din voturile exprimate, acesta îşi încetează slujirea în biserica respectivă.
(3) Slujitorul duhovnicesc ordinat poate fi ales şi angajat în altă biserică sau slujire duhovnicească în cadrul comunităţii bisericilor sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(4) Dacă nicio altă biserică sau entitate din cadrul cultului nu îl solicită să slujească în această calitate, exercitarea atribuţiilor ce decurg din calitatea de slujitor duhovnicesc ordinat se suspendă până la solicitarea expresă din partea unei biserici baptiste, a unei comunităţi a bisericilor baptiste ori a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, sau a Uniunii Baptiste.
(5) Pierderea calităţii de slujitor ordinat se face în situaţia excluderii din biserică pentru cădere în păcat sau răspândire de învăţături eretice, prin hotărârea comitetului comunităţii sau a Comitetului executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
Art. 24. - (1) Alegerea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor cu drept de vot. Biserica stabileşte domeniul de slujire şi perioada slujirii, prin hotărârea adunării generale.
(2) Consacrarea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se face prin rugăciune cu punerea mâinilor, în cadrul serviciului divin.
(3) Actul consacrării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(4) Slujitorii duhovniceşti care au fost consacraţi la nivelul bisericii locale pot fi supuşi evaluării, în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă ori când adunarea generală solicită expres acest lucru, prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Calitatea de slujitor duhovnicesc încetează dacă acesta nu întruneşte numărul a trei pătrimi din voturile exprimate.
Art. 25. - (1) Fiecare biserică baptistă îşi va alege cu precădere păstorul bisericii. Un păstor poate sluji mai multe biserici cu acordul primei biserici care l-a angajat şi în care este membru. O biserică poate angaja şi alţi slujitori duhovniceşti ordinaţi sau consacraţi la nivelul bisericii locale respective.
(2) Angajarea păstorului bisericii şi a celorlalţi slujitori duhovniceşti se face prin hotărârea adunării generale, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(3) Încetarea statutului de angajat al păstorului bisericii şi al celorlalţi slujitori duhovniceşti are loc în situaţia în care persoana în cauză nu obţine votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi. Contractul lui de muncă încetează după o perioadă de 3 luni de la data adunării generale care a luat hotărârea.
(4) Biserica locală care nu are păstor poate solicita comunităţii teritoriale sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, să fie girată temporar de un păstor. Acceptarea păstorului girant se face cu votul a două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
Art. 26. - (1) Slujitorii duhovniceşti au obligaţia de a păstra taina mărturisirii. Ei nu pot fi obligaţi să dezvăluie faptele încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(2) Slujitorii bisericii şi membrii comitetului de conducere nu pot fi agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Păstorii bisericii nu pot fi membri ai partidelor politice.
Art. 27. - (1) Biserica poate alege, după nevoi, unul sau mai mulţi diaconi, care ajută păstorul sau consiliul presbiterilor în administrarea acţiunilor de caritate şi în desfăşurarea activităţilor duhovniceşti (Fapte 6:1-6; Romani 16:1-2;1 Timotei 3:11).
(2) Alegerea şi consacrarea în slujire a diaconilor se face după normele proprii ale fiecărei biserici şi reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor al bisericii la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(3) Diaconii trebuie să aibă calităţile prevăzute de Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:8-13).

SECŢIUNEA a 5-a
Organizarea şi conducerea bisericii

Art. 28. - (1) Bisericile locale se organizează potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi contextului specific al acestora. Organele de conducere ale bisericii sunt adunarea generală, comitetul bisericii şi păstorul bisericii, care îndeplineşte rolul de presbiter (bătrân), denumit şi episcop (supraveghetor).
(2) Bisericile care au mai mulţi păstori angajaţi sau care au încredinţat responsabilitatea de presbiter şi altor slujitori duhovniceşti pot organiza consiliul păstorilor (presbiterilor). Biserica stabileşte prin hotărârea adunării generale atribuţiile consiliului păstorilor (presbiterilor) şi responsabilităţile fiecărui păstor sau slujitor duhovnicesc cu rol de presbiter.
(3) Conducerea bisericii locale presupune îmbinarea creativă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a responsabilităţilor şi atribuţiilor adunării generale, comitetului şi păstorului bisericii sau consiliului presbiterilor, după caz.
Art. 29. - (1) Adunarea generală reprezintă organul suprem de conducere şi control al bisericii locale. Autoritatea ei se exercită cu respectarea învăţăturii Sfintelor Scripturi şi în concordanţă cu Mărturisirea de credinţă şi cu prezentul statut.
(2) Adunarea generală are loc o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Adunarea generală se convoacă de păstorul bisericii în baza hotărârii comitetului. În situaţia în care păstorul refuză convocarea, aceasta se va face de persoana desemnată de comitet. În situaţii speciale, adunarea generală poate fi convocată de păstorul bisericii din proprie iniţiativă sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al membrilor cu drept de vot ai bisericii. Convocarea se va face cu cel puţin 14 zile înainte şi va cuprinde: data, ora, locul şi scopul.
(4) Dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot, adunarea generală se va ţine peste o săptămână, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră, fără nicio altă convocare, când se vor putea lua hotărâri valabile, indiferent de numărul membrilor prezenţi.
(5) La stabilirea numărului necesar de membri prezenţi cu drept de vot nu vor fi luaţi în considerare membrii care nu sunt prezenţi şi care în ultimele 6 luni nu au participat la serviciile divine ale bisericii.
(6) Adunarea generală este prezidată de păstorul bisericii (păstorul coordonator) sau de un delegat al acestuia, asistat de secretarul bisericii. La solicitarea adunării generale, prezidarea se va face de un preşedinte de zi asistat de un secretar de zi, aleşi din mijlocul ei. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot sau cu votul calificat, după caz. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează. Procesul-verbal va fi semnat de persoanele care au prezidat adunarea generală.
Art. 30. - (1) Adunarea generală alege numărătorii de voturi şi aprobă ordinea de zi cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Pe ordinea de zi propusă de comitet pot fi adăugate subiecte de interes major ale bisericii, cu aprobarea a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi cu drept de vot.
(2) La adunările generale ale bisericii pot participa, cu vot consultativ, din oficiu sau ca urmare a invitării, 1-3 delegaţi ai comunităţii bisericilor sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, precum şi 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
(3) În situaţie de criză, păstorul bisericii, comitetul bisericii sau o treime din membrii cu drepturi depline ai bisericii pot solicita sprijinul comunităţii sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Dacă în termen de 30 de zile comunitatea nu a răspuns solicitării, sprijinul poate fi cerut Uniunii Baptiste.
(4) În situaţie de criză, adunarea generală poate fi convocată de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz, cu respectarea procedurii statutare. Adunarea generală va fi condusă de un moderator cu drept de vot consultativ, delegat de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz.
Art. 31. - (1) Adunarea generală hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale bisericii şi poate delega o parte dintre atribuţiile ei comitetului bisericii, păstorului bisericii sau consiliului păstorilor (presbiterilor), după caz.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) adoptarea normelor proprii care definesc rânduiala bisericii;
b) alegerea, consacrarea în slujire şi angajarea slujitorilor duhovniceşti;
c) reconfirmarea sau eliberarea din slujbă a slujitorilor duhovniceşti;
d) disciplinarea slujitorilor duhovniceşti;
e) alegerea comitetului, cenzorilor şi delegaţilor bisericii;
f) aprobarea bugetului şi a execuţiei bugetare;
g) achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile;
h) construirea şi demolarea clădirilor care sunt proprietăţi ale bisericii;
i) angajarea de împrumuturi;
j) desfiinţarea bisericii.
Art. 32. - (1) Adunarea generală alege dintre membrii ei, pe o perioadă de 4 ani, comitetul bisericii, cenzorii şi delegaţii la adunarea generală a comunităţii, la Conferinţa naţională şi la Congresul cultului.
(2) Numărul membrilor comitetului va fi stabilit de fiecare biserică în următoarele limite:
a) bisericile cu până la 100 membri vor alege 3-7 membri în comitet;
b) bisericile cu 101-300 membri vor alege 5-11 membri în comitet;
c) bisericile cu 301-700 membri vor alege 7-15 membri în comitet;
d) bisericile cu 701-1.000 membri vor alege 9-19 membri în comitet;
e) bisericile cu 1.001-2.000 membri vor alege 11-23 membri în comitet;
f) bisericile cu 2.001-3.000 membri vor alege 15-27 membri în comitet;
g) bisericile cu peste 3.000 membri vor alege 17-31 membri în comitet.
(3) Fiecare biserică stabileşte procedura de propunere prin normele sale proprii. Adunarea generală stabileşte structura comitetului în conformitate cu nevoile bisericii locale respective.
(4) Fiecare biserică va avea în componenţa comitetului cel puţin un păstor (presbiter), un secretar şi un membru care poate fi casier.
(5) Păstorul bisericii sau păstorul girant, după caz, este membru de drept în comitetul bisericii pe care o păstoreşte, pe toată perioada activităţii sale. Sunt membri de drept în comitet şi păstorii sau ceilalţi slujitori duhovniceşti care fac parte din consiliul păstorilor (presbiterilor) bisericii, în situaţia în care biserica a înfiinţat acest consiliu.
(6) Cel puţin două treimi dintre membrii comitetului vor fi aleşi dintre membrii bisericii care nu sunt angajaţii bisericii sau ai organizaţiilor care funcţionează sub îndrumarea acesteia.
(7) Biserica locală care nu are păstor poate încredinţa unuia dintre slujitorii duhovniceşti rolul de presbiter al bisericii cu votul a trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(8) Ceilalţi membri ai comitetului sunt aleşi cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
Art. 33. - (1) Adunarea generală a bisericii desemnează prin vot delegaţii pentru adunarea generală a comunităţii, Conferinţa naţională şi Congresul cultului. Delegaţii bisericii pentru adunarea generală a comunităţii vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(2) Delegaţii bisericii pentru Congresul cultului vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 100 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 100 de membri are dreptul la un delegat.
(3) Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 200 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 200 de membri are dreptul la un delegat. Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi dintre delegaţii la Congres.
(4) Delegaţii bisericilor baptiste maghiare pentru Congresul Convenţiei vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(5) Membrii comitetului, cenzorii şi delegaţii pot fi revocaţi de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-au făcut vinovaţi de cădere în păcat, abateri de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau dacă nu şi-au îndeplinit sarcinile încredinţate.
(6) În locul unui membru sau al unui delegat revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va putea coopta un alt membru al bisericii, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea ori să aleagă o altă persoană.
Art. 34. - (1) Comitetul bisericii reprezintă organul colectiv de conducere şi administrare a activităţii bisericii între adunările generale. Comitetul duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi ajută păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor) în activitatea de cârmuire spirituală a bisericii.
(2) Comitetul se convoacă de păstor ori de către delegatul acestuia. În cazul în care păstorul refuză, convocarea se poate face din iniţiativa a jumătate plus unu din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile trebuie să participe la întâlnire cel puţin două treimi din numărul membrilor comitetului. Biserica poate hotărî, prin norme proprii, pentru cazuri de urgenţă, şi alte modalităţi de ţinere a şedinţelor de comitet decât participarea.
(3) Şedinţele comitetului sunt prezidate de către păstor ori de delegatul acestuia. În cazul în care comitetul este convocat de majoritatea membrilor, prezidarea se face de către un membru desemnat de comitet. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul participanţilor. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează.
Art. 35. - (1) Comitetul administrează întregul patrimoniu, inclusiv fondurile financiare ale bisericii, în conformitate cu bugetul aprobat de adunarea generală şi cu hotărârile acesteia.
(2) Alte atribuţii ale comitetului:
a) asigură implementarea viziunii bisericii;
b) stabileşte, la propunerea păstorului (consiliului presbiterilor), strategia bisericii;
c) convoacă adunarea generală şi pregăteşte lucrările acesteia;
d) organizează departamente şi stabileşte proiectele bisericii de interes general pentru evanghelizare, misiune, caritate şi altele asemenea;
e) propune adunării generale alegerea şi/sau angajarea personalului duhovnicesc;
f) hotărăşte angajarea personalului administrativ şi auxiliar;
g) cu mandatul adunării generale şi la propunerea păstorului bisericii, poate decide angajarea pe durată determinată a altor slujitori duhovniceşti;
h) aprobă schema de funcţiuni a bisericii şi decide în probleme de salarii şi personal;
i) evaluează activitatea personalului ales sau angajat al bisericii;
j) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile;
k) aprobă primirea de noi membri în biserică;
l) aplică măsurile statutare de disciplină, conform mandatului încredinţat de adunarea generală;
m) hotărăşte asupra altor probleme de interes pentru biserică, precum şi asupra celor care i-au fost delegate de adunarea generală.
Art. 36. - (1) Păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor), după caz, asigură cârmuirea spirituală şi hrana spirituală a bisericii. Astfel, păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor):
a) promovează viziunea şi strategia bisericii;
b) motivează şi îndrumă biserica spre împlinirea menirii şi misiunii ei în lume;
c) organizează activitatea spirituală a bisericii şi a serviciilor divine;
d) coordonează păstorirea şi consilierea membrilor şi aparţinătorilor;
e) asigură pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori ai bisericii;
f) asigură îndeplinirea actelor de cult;
g) întreprinde alte acţiuni necesare cârmuirii eficiente a bisericii.
(2) Păstorul bisericii sau consiliul presbiterilor răspunde în faţa adunării generale a bisericii de cârmuirea, păstorirea şi hrănirea spirituală a acesteia.
Art. 37. - (1) Biserica este reprezentată de păstorul bisericii sau de păstorul coordonator, după caz, împreună cu secretarul bisericii. Biserica este valabil angajată prin semnătura păstorului bisericii sau a păstorului coordonator împreună cu semnătura secretarului. Aceştia pot delega unui alt membru din comitet sau din consiliul presbiterilor dreptul de semnătură pentru anumite acte ori documente.
(2) Biserica locală poate încredinţa responsabilitatea organizării şi conducerii activităţii administrativ-financiare unui diacon administrativ ales în comitet cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
(3) În acest caz şi în limitele mandatului dat de adunarea generală, biserica va fi reprezentată de diaconul administrativ împreună cu secretarul bisericii în problemele administrativ-financiare.
(4) Diaconul administrativ al bisericii, în situaţia în care aceasta îl alege, va duce la îndeplinire hotărârile comitetului de gestionare a patrimoniului bisericii şi va veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul administrativ-financiar. El are răspunderea gospodăririi, conservării şi evidenţierii patrimoniului bisericii.
(5) Secretarul bisericii întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet, urmăreşte evidenţierea corectă făcută în registrele de membri şi aparţinători ai bisericii şi răspunde de corespondenţa, actele şi documentele bisericii.
(6) Actele, documentele, registrele, ştampila, autorizaţia şi alte înscrisuri ale bisericii se păstrează în condiţii de siguranţă la sediul bisericii.
(7) Casierul păstrează şi gestionează banii şi alte valori. El efectuează plăţile în conformitate cu hotărârile adunării generale sau ale comitetului de conducere, cu semnătura păstorului (păstorului coordonator) ori a diaconului administrativ, după caz. Casierul poate fi ales în comitet sau poate îndeplini această slujbă prin contract de voluntariat ori în calitate de angajat.
Art. 38. - (1) Cenzorii reprezintă organul de control financiar al bisericii. Ei sunt aleşi de adunarea generală în număr de 1-3, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(2) Cenzorii verifică respectarea hotărârilor adunării generale şi a prevederilor legale în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului bisericii. Cenzorii au obligaţia să întocmească şi să prezinte anual adunării generale raportul de control financiar privind execuţia bugetară, în vederea descărcării de gestiune.

SECŢIUNEA a 6-a
Organizarea şi cârmuirea bisericii filiale

Art. 39. - (1) Biserica filială îşi desfăşoară activitatea şi funcţionează după modelul şi principiile stabilite pentru biserica locală cu personalitate juridică.
(2) Membrii bisericii filiale se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii precum membrii unei biserici cu personalitate juridică şi le exercită în îndeplinirea menirii bisericii filiale.
(3) Biserica filială este cârmuită spiritual de slujitorul desemnat de biserica de care aceasta aparţine, cu acordul membrilor bisericii filiale.
(4) Bunurile destinate activităţii bisericii filiale fac parte din patrimoniul bisericii la care s-a afiliat, al comunităţii sau al Uniunii Baptiste. Biserica locală cu personalitate juridică va folosi bunurile băneşti şi materiale destinate bisericii filiale numai în acest scop.
Art. 40. - (1) Cu acordul bisericii la care s-a afiliat, biserica filială poate avea drept de administrare asupra bunurilor destinate activităţii ei, precum şi cod fiscal şi cont în bancă.
(2) În cazul bisericilor filiale care au drept de administrare, cod fiscal şi cont în bancă, administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face cu acordul şi sub coordonarea şi controlul bisericii de care filiala aparţine.
(3) Administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face de către o comisie formată din delegatul bisericii la care s-a afiliat, împreună cu 2 membri aparţinând bisericii filiale.
(4) Activitatea financiar-contabilă este supusă controlului de legalitate exercitat de cenzorii bisericii de care aparţine biserica filială.
Art. 41. - (1) Membrii bisericii filiale se pot întruni în adunare administrativă o dată pe an, pentru evaluarea lucrării şi pentru stabilirea propriei viziuni, la propunerea slujitorului care o conduce.
(2) Convocarea adunării administrative se face de către slujitorul bisericii filiale şi va fi adusă la cunoştinţa comitetului bisericii de care aparţine. Acesta poate desemna unul sau 2 delegaţi care vor avea drept de vot consultativ.
(3) Adunarea administrativă va fi condusă de slujitorul bisericii filiale şi va putea lua decizii pentru bunul mers al lucrării filialei şi pentru administrarea bunurilor şi fondurilor financiare destinate bisericii filiale, în limitele mandatului primit de la biserica de care aparţin.
(4) Procesul-verbal al adunării administrative va fi întocmit în două exemplare, va fi semnat de persoana care a prezidat întâlnirea, iar un exemplar va fi trimis comitetului bisericii de care aparţine.
(5) În situaţia în care membrii bisericii filiale care se autoadministrează nu doresc să participe la adunarea generală a bisericii de care aparţin, vor înştiinţa biserica în timp util. În această situaţie, membrii bisericii filiale nu vor fi luaţi în considerare la stabilirea numărului de membri necesar pentru ţinerea adunării generale a bisericii de care aparţin.

SECŢIUNEA a 7-a
Alte dispoziţii

Art. 42. - (1) Biserica poate angaja slujitori duhovniceşti, personal administrativ, tehnico-economic şi de altă specialitate, după nevoi, dintre credincioşii baptişti, cu respectarea prevederilor statutare.
(2) Excluderea din biserică determină încetarea calităţii de angajat al bisericii.
Art. 43. - (1) Biserica stabileşte prin adunarea generală sau prin comitet, după caz, susţinerea financiară a proiectelor de misiune în ţară şi în străinătate, a misionarilor trimişi de aceasta, precum şi sponsorizarea altor misionari.
(2) Biserica va susţine financiar comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, şi Uniunea Baptistă, conform hotărârilor organelor statutare competente ale acestora.
(3) Biserica va susţine misiunea din cadrul cultului baptist şi şcolile teologice, potrivit hotărârilor organelor de conducere ale bisericii.
(4) Donaţiile făcute bisericii cu destinaţie certă şi colectele speciale anunţate pentru un anumit obiectiv nu vor putea fi folosite în alt scop.
Art. 44. - (1) Biserica poate acorda asistenţă spiritual-religioasă persoanelor aflate în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele şi poate acorda ajutor financiar şi material persoanelor aflate în nevoi.
(2) Biserica asigură educaţia religioasă a copiilor credincioşilor baptişti, membri sau aparţinători, a copiilor aflaţi în plasament în familii baptiste, precum şi a celor ce solicită educaţie religioasă din partea bisericii baptiste.
(3) În situaţia în care conducerea unei şcoli la care studiază copii aparţinând bisericilor baptiste nu poate asigura profesori de religie aparţinând Cultului Creştin Baptist, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii, cu atestat din partea bisericii baptiste căreia îi aparţin.
(4) Biserica poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte biserici şi organizaţii creştine: grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, farmacii, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(5) Cu acordul adunării generale se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (4).
Art. 45. - (1) Două sau mai multe biserici pot constitui împreună un cerc pastoral, fără a avea personalitate juridică. Cercul pastoral exprimă unitatea de viziune a bisericilor componente şi contribuie la: dezvoltarea spirituală a acestora, pregătirea şi instruirea slujitorilor duhovniceşti, realizarea proiectelor de misiune, precum şi a altor obiective stabilite de către aceste biserici.
(2) Cercul pastoral este coordonat de un consiliu format din păstorii şi delegaţii desemnaţi de comitetele bisericilor componente. Consiliul de coordonare al cercului pastoral este condus de un păstor coordonator.
(3) Consiliul de coordonare al cercului pastoral veghează asupra stării spirituale şi a învăţăturii doctrinare şi îndrumă bisericile în realizarea viziunii misionare.
(4) Consiliul de coordonare al cercului pastoral are autoritate spirituală în soluţionarea eventualelor situaţii de criză ce pot apărea în oricare dintre bisericile ce compun cercul pastoral.
Art. 46. - (1) Biserica poate avea şi dobândi în proprietate sau în administrare bunuri mobile şi imobile asupra cărora poate dispune în mod liber şi autonom.
(2) Biserica este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi dobândite sau obţinute prin orice moduri ori mijloace licite.
(3) Patrimoniul bisericii este distinct şi autonom de patrimoniul individual al fiecărui membru al bisericii şi se realizează prin: contribuţii, donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(4) Valorile materiale şi băneşti, bunurile mobile şi imobile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni şi altele -, intrate în patrimoniul bisericii, nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare, acestea rămânând în patrimoniul exclusiv cultic.
Art. 47. -
(1) Bunurile sacre ale bisericii sunt: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult şi instituţiilor cultice de învăţământ, cimitirele confesionale.
(2) Bunurile sacre ale bisericii se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile.
(3) Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul membrilor bisericii locale. Lăcaşurile de cult considerate de Cultul Creştin Baptist din România ca fiind de valoare istorică nu pot fi demolate sau înstrăinate fără acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
Art. 48. - (1) O biserică baptistă încetează a fiinţa fie din proprie iniţiativă, prin hotărârea adunării generale luată cu nouă zecimi din numărul total al membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(2) Biserica filială se poate transforma în biserică cu personalitate juridică, potrivit procedurii stabilite în prezentul statut pentru biserica persoană juridică.
(3) Desfiinţarea bisericii filială poate fi hotărâtă fie de către grupul de credincioşi care o compun, cu votul a cel puţin nouă zecimi din numărul membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(4) În caz de desfiinţare a bisericii, patrimoniul acesteia trece în proprietatea altei biserici, potrivit hotărârii adunării generale, sau în patrimoniul comunităţii de care a aparţinut ori al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(5) În situaţia în care membrii unei biserici părăsesc Cultul Creştin Baptist, patrimoniul bisericii rămâne în proprietatea acesteia sau a comunităţii bisericilor baptiste de care aceasta a aparţinut ori a Convenţiei Baptiste Maghiare din România, după caz.

CAPITOLUL III
Comunitatea bisericilor baptiste

SECŢIUNEA 1
Constituire, organizare şi funcţionare

Art. 49. - (1) Comunitatea bisericilor baptiste (comunitatea baptistă) reprezintă asocierea unui număr minim de 50 de biserici baptiste cu personalitate juridică.
(2) Comunitatea bisericilor baptiste este organul zonal de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor de pe raza sa de competenţă, de coordonare spiritual-administrativă a activităţilor comune ale acestora, de susţinere a activităţilor bisericilor, la solicitarea acestora.
(3) Comunitatea bisericilor baptiste se poate organiza pe raza unui judeţ, a mai multor judeţe sau pe raza municipiului Bucureşti. Delimitarea teritorială a unei comunităţi va fi stabilită cu acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
(4) Fiecare comunitate a bisericilor baptiste trebuie să facă parte din Uniunea Baptistă. Comunităţile existente la data adoptării prezentului statut rămân în funcţiune.
(5) Sediul şi denumirea comunităţii vor fi stabilite de adunarea generală a acesteia.
Art. 50. - (1) Comunitatea bisericilor se constituie prin hotărârea delegaţilor bisericilor din zona respectivă, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
(2) Convocarea adunării generale de constituire a comunităţii se face de un comitet de iniţiativă, format din cel puţin o treime din numărul păstorilor bisericilor respective, şi va fi comunicată în scris tuturor bisericilor din zona respectivă, cu cel puţin 60 de zile înainte. Convocarea va cuprinde scopul, data, ora şi locul întrunirii.
(3) Bisericile invitate pentru constituire vor hotărî în cadrul adunărilor generale oportunitatea înfiinţării comunităţii, situaţie în care vor desemna delegaţii la această adunare generală, în proporţie de un delegat la fiecare 50 de membri. Bisericile mai mici de 50 de membri au drept la un delegat.
(4) Adunarea generală constitutivă va fi formată din delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor din zona respectivă şi va fi prezidată de un birou de zi, care este compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi 3 numărători de voturi. Hotărârea de constituire se ia cu votul a trei pătrimi din numărul total al delegaţilor prezenţi.
(5) Actul de constituire, întocmit în două exemplare, va purta semnătura fiecărui delegat şi va menţiona voinţa colectivă de constituire, denumirea şi sediul comunităţii, precum şi membrii comitetului de conducere. Un exemplar din actul de constituire împreună cu actele doveditoare privind sediul comunităţii şi patrimoniul iniţial vor fi trimise Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(6) În situaţia în care comunitatea cuprinde biserici din mai multe judeţe, autorizarea va avea loc după aprobarea delimitării teritoriale de către Consiliul Uniunii, în prima şedinţă a acestuia.
(7) Uniunea Baptistă va înregistra comunitatea nou-înfiinţată în Registrul persoanelor juridice al cultului şi va elibera autorizaţia de funcţionare a comunităţii.
(8) Comunitatea bisericilor astfel constituită este persoană juridică, cu drepturile şi obligaţiile ce derivă din această calitate.
Art. 51. - Comunitatea bisericilor baptiste are următoarele atribuţii:
a) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor baptiste care fac parte din comunitatea respectivă;
b) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
c) păstrarea nealterată a învăţăturilor biblice cuprinse în Mărturisirea de credinţă baptistă a cultului;
d) asistarea bisericilor pentru ordinarea slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
e) asistarea bisericii locale în rezolvarea problemelor legate de litigii interne, atunci când biserica respectivă se află în situaţie de criză;
f) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
g) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în asigurarea educaţiei religioase a copiilor credincioşilor baptişti în şcoli;
h) exercitarea activităţii de îndrumare a bisericilor în probleme financiar-contabile, juridice şi altele;
i) administrarea fondurilor necesare pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la lit. a)-h) şi j);
j) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului comunităţii bisericilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale comunităţii

Art. 52. - Organele de conducere ale comunităţii bisericilor sunt adunarea generală şi comitetul de conducere. Comisia cenzorilor reprezintă organul de control financiar al comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 53. - (1) Adunarea generală a comunităţii se ţine o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală se convoacă de preşedinte, în baza hotărârii comitetului de conducere sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al delegaţilor bisericilor.
(2) Convocarea adunării generale se va face în scris, cu cel puţin 21 de zile înainte, şi va cuprinde scopul, data, ora şi locul, precum şi menţiunea că, dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul delegaţilor, adunarea generală se va ţine peste o oră, în acelaşi loc, fără nicio altă convocare, şi se vor lua hotărâri valabile indiferent de numărul de delegaţi.
(3) Adunarea generală este prezidată de preşedintele comunităţii, asistat de secretar. În cazul în care membrii prezenţi o cer, prezidarea se face de un birou de zi, ales de adunarea generală şi compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi cel puţin 3 numărători de voturi. Persoanele care au prezidat adunarea generală semnează procesul-verbal al acesteia.
(4) Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor delegaţilor prezenţi; în caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează. La adunările generale ale comunităţii pot participa cu vot consultativ 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
Art. 54. - (1) Adunarea generală a comunităţii alege dintre delegaţii bisericilor comitetul de conducere şi cenzorii, pentru o perioadă de 4 ani. Oricare membru ales poate fi revocat de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-a făcut vinovat de cădere în păcat, de abateri grave de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau de neîndeplinirea îndatoririlor ce îi revin.
(2) În locul unui membru revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va coopta un alt delegat, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea sau să aleagă altă persoană.
(3) Adunarea generală desemnează reprezentanţii comunităţii în Consiliul Uniunii, în proporţie de un reprezentant la fiecare 3.000 de membri. Pentru numărul membrilor care depăşeşte multiplul de 3.000 se va desemna un reprezentant, dacă numărul membrilor este mai mare de 1.500. Comunităţile cu un număr mai mic de 3.000 de membri au dreptul la un reprezentant. De asemenea, adunarea generală face propuneri pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste.
Art. 55. - (1) Adunarea generală analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor de pe raza ei de competenţă, hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale comunităţii şi poate delega o parte din atribuţii comitetului de conducere.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) alegerea comitetului de conducere şi a comisiei de cenzori;
b) desemnarea reprezentanţilor comunităţii în Consiliul Uniunii Baptiste şi stabilirea propunerilor pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste;
c) aprobarea bugetului şi descărcarea de gestiune;
d) stabilirea contribuţiei bisericilor pentru comunitate;
e) angajarea şi revocarea slujitorilor duhovniceşti ai comunităţii;
f) achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor imobile;
g) angajarea de împrumuturi;
h) stabilirea localităţii în care comunitatea bisericilor îşi are sediul;
i) propunerea de retragere a autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie ca biserică a fost compromisă deosebit de grav;
j) desfiinţarea comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 56. - (1) Comitetul de conducere al comunităţii are următoarea componenţă: un preşedinte, 1-3 vicepreşedinţi, un secretar şi 3-11 membri. Preşedintele şi secretarul comunităţii pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive.
(2) Comitetul de conducere se convoacă de preşedinte sau de delegatul acestuia ori la iniţiativa unei treimi din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile, trebuie să participe la şedinţă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Şedinţele comitetului sunt prezidate de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează.
Art. 57. - (1) Comitetul comunităţii conduce activitatea comunităţii între adunările generale.
(2) Comitetul comunităţii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările adunării generale;
b) duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi rezolvă sarcinile ce i-au fost încredinţate de aceasta;
c) aprobă structura de personal a comunităţii;
d) hotărăşte angajarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului administrativ şi de specialitate al comunităţii;
e) decide în probleme de salarizare şi în alte probleme de personal al comunităţii;
f) verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor;
g) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
h) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi a mijloacelor fixe;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii încredinţate de adunarea generală.
Art. 58. - (1) Preşedintele reprezintă comunitatea bisericilor în relaţiile cu autorităţile statului şi cu terţii. El organizează şi conduce activitatea curentă a comunităţii.
(2) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile hotărâte de adunarea generală a comunităţii sau de comitetul de conducere al acesteia. Vicepreşedinţii pot coordona cercurile misionare sau departamentele înfiinţate în cadrul comunităţii.
(3) Secretarul are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi a actelor către Uniunea Baptistă, biserici şi terţi. El răspunde de comunicarea la termen a scrisorilor adresate prin comunitate de către Uniunea Baptistă sau de către Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului către biserici sau către angajaţii acestora.
(4) Secretarul întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet. Secretarul comunităţii răspunde de evidenţa şi păstrarea actelor comunităţii. De asemenea, acesta îndeplineşte atribuţiile ce i-au fost delegate de către preşedinte referitoare la conducerea operativă a comunităţii.
(5) Comunitatea bisericilor este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui delegat de acesta, împreună cu semnătura secretarului sau a unui membru din comitet delegat în acest scop.
(6) Reprezentarea comunităţii în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 59. - Cenzorii comunităţii teritoriale, în număr de 3, sunt aleşi de adunarea generală pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea comitetului de conducere, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta adunării generale anuale, în vederea descărcării de gestiune.

SECŢIUNEA a 3-a
Alte dispoziţii

Art. 60. - (1) În cadrul comunităţii bisericilor se pot organiza cercuri misionare teritoriale, fără personalitate juridică. Acestea pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii.
(2) Cercul misionar teritorial este coordonat de un consiliu format din slujitorii duhovniceşti, aleşi de liderii spirituali ai bisericilor care îl compun. Consiliul poate fi condus de un vicepreşedinte al comunităţii desemnat de comitetul acesteia, cu acordul membrilor consiliului de coordonare a cercului misionar teritorial.
Art. 61. - (1) În cadrul comunităţii pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea comitetului comunităţii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(2) Comunitatea bisericilor poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(3) Cu acordul adunării generale, se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 62. - (1) Comunitatea bisericilor poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii misiunii şi obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor şi bisericilor-filiale.
(2) Comunitatea bisericilor este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Comunitatea bisericilor se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de adunarea generală a comunităţii, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 63. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, cimitirele confesionale, aflate în proprietatea comunităţii bisericilor şi atribuite în folosinţă unor biserici.
(2) Bunurile sacre ale comunităţii bisericilor se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi în adunarea generală a comunităţii.
Art. 64. - (1) Desfiinţarea comunităţii bisericilor se poate face de către adunarea generală întrunind delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor baptiste care o compun. Convocarea se face cu 30 de zile înainte, prin adresă oficială trimisă bisericilor aparţinătoare, şi va cuprinde data, ora, locul şi scopul convocării. Hotărârea de desfiinţare trebuie să întrunească votul a cel puţin trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
(2) În cazul desfiinţării comunităţii, patrimoniul acesteia, cu activul şi pasivul său, va trece în proprietatea Uniunii Baptiste, a unei alte comunităţi sau a unei biserici baptiste, în funcţie de hotărârea luată în acest sens de adunarea generală care a hotărât desfiinţarea.

CAPITOLUL IV
Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare

Art. 65. - (1) Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare din România se organizează şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România potrivit prezentului statut şi este formată din toate bisericile baptiste maghiare din România. Denumirea prescurtată este "Convenţia Baptistă Maghiară".
(2) Convenţia Baptistă Maghiară din România poate păstra în nume propriu legături frăţeşti şi de colaborare cu organizaţiile baptiste de peste hotare şi poate intra în alianţe cu biserici evanghelice din ţară şi de peste hotare.
(3) Convenţia Baptistă Maghiară poate stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea statutului şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 66. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este organul de reprezentare al bisericilor baptiste maghiare din România în faţa organelor locale şi zonale ale statului. Ea asigură coordonarea spiritual-administrativă a bisericilor creştine baptiste maghiare din întreaga ţară.
(2) Numărul reprezentanţilor Convenţiei în Consiliul Uniunii se stabileşte conform prevederilor art. 54 din prezentul statut.
(3) Reprezentarea intereselor bisericilor creştine baptiste maghiare în faţa organelor centrale ale statului se face de către Uniunea Bisericilor Baptiste din România împreună cu delegatul Convenţiei.
Art. 67. - Atribuţiile Convenţiei Baptiste Maghiare sunt:
a) organizarea şi coordonarea activităţilor spirituale, educativ-religioase şi de caritate în interesul bisericilor din cadrul Convenţiei;
b) supravegherea respectării învăţăturii cuprinse în Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România;
c) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor care fac parte din Convenţie;
d) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
e) asistarea bisericilor în activitatea de ordinare a slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
f) rezolvarea problemelor de litigiu şi disciplină bisericească în situaţii de criză;
g) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
h) exercitarea activităţii de îndrumare şi control de legalitate în probleme financiar-contabile şi juridice ale bisericilor;
i) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă şi reprezentare spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în activitatea acestora privind educaţia religioasă în şcoli a copiilor credincioşilor baptişti;
j) administrarea fondurilor necesare pentru atingerea scopurilor Convenţiei;
k) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului Convenţiei.
Art. 68. - (1) Organele de conducere ale Convenţiei sunt: Congresul Convenţiei, Consiliul Convenţiei şi Comitetul executiv.
(2) Organul de control financiar al Convenţiei este format din 3 cenzori.
Art. 69. - (1) Congresul Convenţiei este organul de îndrumare şi control al Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare. El este format din delegaţii bisericilor creştine baptiste maghiare.
(2) Congresul Convenţiei cu caracter electiv se convoacă din 4 în 4 ani, iar congresele de lucru se convoacă o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Convocarea Congresului Convenţiei se face de către preşedintele şi secretarul general ai Convenţiei, pe baza hotărârii Consiliului Convenţiei sau la cererea unei treimi din numărul delegaţilor la Congres. Convocarea către biserici se face în scris, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii Congresului, şi va cuprinde locul, data şi ordinea de zi a acestuia.
(4) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul Convenţiei se va ţine peste două ore, fără nicio altă convocare.
(5) Congresul este condus de preşedintele Convenţiei, asistat de secretarul general sau de un prezidiu ales la cererea Congresului. Congresul va alege cel puţin 3 numărători de voturi.
(6) Hotărârile Congresului se vor lua cu majoritatea simplă a celor prezenţi. Hotărârile Congresului Convenţiei sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Convenţiei. Procesul-verbal va fi întocmit de secretarul general sau de un secretar de zi şi va purta semnătura preşedintelui de zi şi a secretarului de zi.
Art. 70. - Congresul electiv îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) aprobă membrii Consiliului Convenţiei, alege Comitetul executiv al Convenţiei şi cenzorii;
b) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale Convenţiei pentru următoarea perioadă de 4 ani;
c) modifică prevederile cuprinse în prezentul capitol, cu votul a trei pătrimi din numărul celor prezenţi;
d) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Convenţiei, pe baza raportului cenzorilor;
e) aprobă bugetul Convenţiei pentru anul în curs şi stabileşte contribuţia anuală a membrilor;
f) hotărăşte asupra oricăror alte probleme ale Convenţiei.
Art. 71. - (1) Congresul de lucru coordonează activitatea Convenţiei între congresele elective şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează anual situaţia generală a bisericilor şi activitatea Convenţiei şi asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului electiv;
b) analizează şi îndrumă, între congresele elective, activitatea şcolilor şi instituţiilor de învăţământ teologic ale Convenţiei, a secţiunilor de studiu biblic, muzică, istorie baptistă, a departamentelor pentru familii, femei, tineret şi copii şi altele asemenea;
c) aprobă proiectele propuse de Consiliul Convenţiei pentru anul următor;
d) hotărăşte încheierea de parteneriate între Convenţia Baptistă Maghiară şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate;
e) aprobă descărcarea anuală de gestiune a Consiliului şi a Comitetului executiv ale Convenţiei;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Convenţiei pentru anul următor;
g) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor;
h) aprobă modificarea şi completarea prevederilor secţiunii referitoare la Convenţie din prezentul statut, cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi;
i) stabileşte sediul Convenţiei;
j) aprobă membrii Consiliului Convenţiei şi ai Comitetului executiv în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi.
(2) La congresele Convenţiei pot participa 1-3 delegaţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.
Art. 72. - Consiliul Convenţiei este ales pe o durată de 4 ani şi este format din 15 membri. Consiliul Convenţiei este convocat de preşedinte, de delegatul acestuia sau la cererea scrisă a unei treimi din numărul membrilor. Acesta se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie şi este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general. Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 73. - Consiliul Convenţiei are următoarele atribuţii:
a) conduce, între congrese, activitatea Convenţiei şi duce la îndeplinire hotărârile acestora;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările congreselor Convenţiei;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Convenţiei;
d) desemnează reprezentanţii Convenţiei în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste, precum şi reprezentantul acesteia în Comitetul de conducere al Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului;
e) ia decizii cu privire la publicaţiile Convenţiei şi la orientarea tematică a acestora;
f) decide înfiinţarea, în condiţiile legii, a Institutului Teologic Baptist Maghiar şi a altor instituţii de învăţământ, în cadrul Convenţiei;
g) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual-doctrinară a instituţiilor de învăţământ din cadrul Convenţiei;
h) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul instituţiilor de învăţământ ale Convenţiei;
i) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. h), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
j) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
k) propune Conferinţei Naţionale a Uniunii Baptiste retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericilor baptiste maghiare care se abat grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a căror mărturie a fost compromisă foarte grav;
l) stabileşte structura de personal a Convenţiei şi face propuneri pentru sistemul de salarizare în cadrul cultului;
m) avizează proiectul de buget întocmit de Comitetul executiv şi îl supune aprobării Congresului;
n) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Convenţiei;
o) decide contractarea de împrumuturi;
p) aprobă în funcţie conducătorii departamentelor de teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie, aleşi de aceste departamente;
q) desemnează directorii taberelor de tineret;
r) hotărăşte asupra oricăror altor probleme de interes major în cadrul Convenţiei.
Art. 74. - (1) Comitetul executiv al Convenţiei este organul de conducere al Convenţiei între sesiunile Consiliului Convenţiei şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de preşedinte sau vicepreşedintele delegat de acesta, cu cel puţin 7 zile înainte de data ţinerii şedinţei. Hotărârile Comitetului executiv se iau cu majoritatea simplă, în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii acestuia.
Art. 75. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce Convenţia între sesiunile Consiliului acesteia;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele Consiliului Convenţiei;
c) hotărăşte angajarea şi salarizarea angajaţilor Convenţiei;
d) decide asupra achiziţionării şi înstrăinării de bunuri mobile şi mijloace fixe ce intră în competenţa sa;
e) întocmeşte proiectul de buget al Convenţiei şi îl prezintă spre avizare Consiliului Convenţiei;
f) eliberează adeverinţe pentru organizaţiile şi persoanele care funcţionează în cadrul Convenţiei;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Convenţiei.
Art. 76. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau a secretarului general adjunct.
(2) Reprezentarea Convenţiei în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 77. - (1) Preşedintele poate fi ales pentru cel mult două mandate consecutive. Secretarul general poate fi reales ori de câte ori este nevoie. Preşedintele Convenţiei reprezintă Convenţia în faţa autorităţilor locale şi zonale ale statului, conduce operativ Convenţia, putând delega o parte din atribuţiile sale secretarului general.
(2) Secretarul general reprezintă Convenţia în Comitetul executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste şi faţă de Federaţia Baptistă Europeană (E.B.F.) şi Alianţa Baptistă Mondială (B.W.A.).
(3) Secretarul general răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Convenţiei, de orice alte evidenţe necesare activităţii Convenţiei, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Convenţiei şi ale congreselor acesteia. El are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi actelor către Uniune, biserici şi terţi. De asemenea, el îndeplineşte atribuţiile referitoare la conducerea operativă a Convenţiei ce i-au fost delegate de către preşedinte.
(4) Vicepreşedinţii Convenţiei coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul Convenţiei, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Convenţiei.
Art. 78. - Cenzorii Convenţiei, în număr de 3, sunt aleşi de Congresul Convenţiei pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea Comitetului executiv şi a Consiliului Convenţiei, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta Congresului Convenţiei, în vederea descărcării de gestiune.
Art. 79. - (1) În cadrul Convenţiei Baptiste Maghiare din România se pot înfiinţa, cu acordul Congresului Convenţiei, comunităţi teritoriale cu personalitate juridică. Pentru înfiinţarea unei comunităţi teritoriale este nevoie de asocierea unui număr minim de 15 biserici baptiste maghiare cu personalitate juridică.
(2) Constituirea comunităţii bisericilor baptiste maghiare se va face potrivit procedurii de constituire a comunităţii bisericilor baptiste române, cu următoarele amendamente: actul de constituire se va întocmi în 3 exemplare, din care unul rămâne la Convenţia Baptistă Maghiară, care va înainta dosarul împreună cu avizul său Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(3) Comunităţile bisericilor baptiste maghiare se vor organiza şi vor funcţiona potrivit prevederilor referitoare la comunităţile baptiste române, cu delegările de competenţă stabilite prin norme interne aprobate de Congresul Convenţiei.
(4) Fiecare comunitate baptistă maghiară trebuie să facă parte din Convenţia Baptistă Maghiară din România. Adunarea generală a comunităţii bisericilor baptiste maghiare alege reprezentanţii săi în Consiliul Convenţiei.
Art. 80. - (1) În Convenţia Baptistă Maghiară pot funcţiona cercuri misionare, fără personalitate juridică, care pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii. Cercul misionar este coordonat de un comitet format din păstori şi misionari aleşi de delegaţii bisericilor care îl compun.
(2) Convenţia poate avea departamente fără personalitate juridică pentru: teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie şi altele asemenea.
(3) Activităţile de secretariat, administrative, de arhivă, protocol sau de altă natură se organizează în funcţie de nevoi şi după posibilităţile financiare ale Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare.
Art. 81. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară poate înfiinţa sub autoritatea sa, în condiţiile legii, Institutul Teologic Baptist Maghiar, cu personalitate juridică distinctă. Bisericile baptiste maghiare din România vor sprijini financiar, material şi spiritual această instituţie.
(2) Convenţia poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(3) Cu avizul Convenţiei se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 82. - (1) Convenţia se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul Convenţiei, precum şi din donaţii, sponsorizări, subscripţii, legate, liberalităţi de orice fel de valori materiale sau băneşti, de la persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(2) Convenţia este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Convenţia poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale ori pentru a le atribui în folosinţă bisericilor.
Art. 83. - (1) Bunurile sacre ale Convenţiei şi ale comunităţilor din cadrul acesteia sunt următoarele: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Convenţiei Baptiste Maghiare şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul Convenţiei.
(2) Bunurile sacre se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu aprobarea Congresului Convenţiei sau a adunării generale a comunităţii, după caz, decisă cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
Art. 84. - Convenţia contribuie financiar la susţinerea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cu o sumă proporţională cu numărul de membri ai bisericilor creştine baptiste maghiare. Contribuţia va fi stabilită anual de Congresul Convenţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 85. - Dispoziţiile referitoare la biserica locală din prezentul statut se aplică în mod corespunzător şi bisericilor baptiste maghiare din România.

CAPITOLUL V
Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România

SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare

Art. 86. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România (Uniunea Baptistă) este organul naţional de reprezentare a Cultului Creştin Baptist din România. Uniunea Baptistă are scopul de a exprima unitatea spirituală şi doctrinară a credincioşilor baptişti din România şi de a reprezenta interesele generale ale bisericilor baptiste şi ale celorlalte părţi componente ale Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Bisericile baptiste, comunităţile bisericilor baptiste şi Convenţia Baptistă Maghiară din România au obligaţia să trimită Uniunii Baptiste rapoarte şi orice acte cerute de aceasta privind problemele de interes general ale Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Sediul Uniunii Baptiste se află în Bucureşti şi reprezintă sediul central al Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 87. - (1) În cadrul Uniunii Baptiste funcţionează: Comisia pastorală, Comisia de educaţie biblică şi Departamentul de misiune. Acestea sunt conduse de câte un vicepreşedinte al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) În cadrul Uniunii Baptiste pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea Consiliului Uniunii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(3) Activitatea Uniunii Baptiste în domeniile administrativ, financiar-contabil, secretariat, protocol, juridic, mass-media, relaţii publice şi altele asemenea va fi organizată sub formă de birouri şi compartimente.
Art. 88. - (1) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti funcţionează sub autoritatea spiritual-doctrinară a Consiliului Uniunii Baptiste şi în acord cu legislaţia în domeniu.
(2) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Uniunii Baptiste şi prezintă periodic rapoarte financiare Consiliului Uniunii, Conferinţei Naţionale şi Congresului.
Art. 89. - (1) Uniunea Baptistă poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(2) Cu avizul Consiliului Uniunii se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1).

SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale Uniunii Bisericilor Baptiste

Art. 90. - Organele de conducere ale Uniunii Bisericilor Baptiste sunt Consiliul Uniunii şi Comitetul executiv. Organul de control financiar este Comisia de cenzori, formată din 3-5 cenzori.
Art. 91. - (1) Consiliul Uniunii este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Baptiste între conferinţele naţionale. Acesta este ales pe o durată de 4 ani şi este format din: membrii Comitetului executiv, aleşi de Congres, reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, validaţi de Congres, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul Casei de Pensii a Cultului, validaţi de Congres.
(2) La întâlnirile Consiliului Uniunii vor participa, cu vot consultativ, directorii de departamente ai Uniunii Baptiste, precum şi directorul executiv, consilierul financiar şi consilierul juridic ai Uniunii Baptiste.
Art. 92. - (1) Consiliul Uniunii este convocat de preşedintele Uniunii Baptiste în urma hotărârii Comitetului executiv sau, când acesta refuză, Consiliul poate fi convocat din iniţiativa unei treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Consiliul Uniunii se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie. Consiliul Uniunii este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general.
(2) Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 93. - (1) Consiliul Uniunii coordonează activitatea Uniunii Baptiste între conferinţele naţionale şi duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale.
(2) Consiliul Uniunii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) convoacă Conferinţa naţională, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările acesteia;
b) stabileşte strategia şi obiectivele pentru activitatea Uniunii Baptiste, pe care le supune aprobării Conferinţei naţionale;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune şi a celorlalte departamente;
d) coordonează modul de administrare a fondurilor Casei de Pensii şi Ajutoare, cu respectarea scopului pentru care acestea au fost constituite;
e) analizează periodic activitatea comunităţilor bisericilor şi rezolvă problemele ridicate de acestea;
f) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual doctrinară a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti;
g) numeşte directorul şi membrii Comitetului de conducere al C.P.A.;
h) numeşte membrii Comisiei pastorale, ai Comisiei de educaţie biblică, ai Departamentului de misiune, precum şi ai celorlalte departamente;
i) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, al Universităţii "Emanuel" din Oradea şi al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti;
j) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. i), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
k) propune sistemul de salarizare din cadrul cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
l) hotărăşte indexarea periodică a salariilor din cadrul cultului şi stabileşte structura de personal a Uniunii Baptiste;
m) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune, a Bordului de coordonare a I.T.B. Bucureşti, precum şi a celorlalte departamente din cadrul Uniunii Baptiste;
n) avizează regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.A. a cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
o) avizează regulamentele de ordine internă şi alte norme proprii în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
p) avizează proiectele de buget ale Uniunii Baptiste şi C.P.A. şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
q) încheie parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate şi le supune ratificării Conferinţei naţionale;
r) propune Congresului afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe, cu respectarea principiilor Mărturisirii de credinţă a cultului;
s) analizează concluziile Comisiei pastorale şi decide măsurile ce se impun în situaţiile cercetate de Comisia pastorală, la propunerea acesteia;
ş) soluţionează contestaţiile grupurilor de credincioşi formulate împotriva refuzului de autorizare;
t) soluţionează contestaţiile personalului angajat al Uniunii Bapiste şi al C.P.A. în probleme privind raporturile de muncă faţă de deciziile Comitetului executiv sau ale Comitetului de conducere al C.P.A., după caz;
ţ) soluţionează contestaţiile persoanelor cărora li s-a retras ordinarea de către comunitatea bisericilor sau de către Consiliul Convenţiei Baptiste Maghiare;
u) analizează propunerea comunităţii privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav şi supune aprobării Conferinţei naţionale retragerea autorizaţiei respective;
v) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Uniunii;
w) avizează demolarea lăcaşurilor de cult sau a altor edificii baptiste considerate de importanţă istorică;
x) hotărăşte în alte probleme de interes general, în acord cu direcţiile stabilite de Congres şi de Conferinţa naţională.
Art. 94. - (1) Comitetul executiv este organul de conducere al Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv este ales de Congresul cultului pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele şi secretarul general pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive. Unul dintre cei 4 vicepreşedinţi va fi secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu majoritate simplă, prin exprimarea votului unui număr de cel puţin 5 membri ai Comitetului executiv.
Art. 95. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce activitatea Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii;
b) convoacă Consiliul Uniunii, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;
c) hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Baptiste;
d) întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Baptiste şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;
e) stabileşte publicaţiile Uniunii Baptiste şi orientarea acestora;
f) aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Baptistă;
g) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniunii.
Art. 96. - (1) Preşedintele cultului reprezintă Cultul Creştin Baptist din România în faţa autorităţilor statului, precum şi în faţa oricăror organizaţii şi instituţii, pe plan naţional şi internaţional.
(2) Problemele de interes general ale bisericilor baptiste române sunt reprezentate de preşedintele cultului împreună cu secretarul general al Uniunii Baptiste, iar cele ale bisericilor baptiste maghiare, împreună cu secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Preşedintele cultului împreună cu secretarul general conduc operativ Uniunea Baptistă. Preşedintele poate emite decizii în îndeplinirea atribuţiilor sale operative.
(4) Secretarul general asigură legătura Uniunii Baptiste cu părţile componente ale cultului. El răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Uniunii Baptiste, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Uniunii şi ale Conferinţei naţionale.
(5) Vicepreşedinţii cultului coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul cultului, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Uniunii.
(6) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau, în lipsa acestuia, a secretarului general adjunct.
Art. 97. - (1) Cenzorii verifică activitatea financiar-contabilă a Uniunii Baptiste, a Casei de Pensii, a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Cenzorii pot efectua verificări financiar-contabile şi la Universitatea "Emanuel" din Oradea. Comisia de cenzori prezintă rapoarte Conferinţei naţionale şi Congresului cultului.
(2) Drepturile şi obligaţiile cenzorilor sunt prevăzute în regulamentul Comisiei de cenzori, aprobat de Conferinţa naţională.
Art. 98. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(2) Uniunea Baptistă poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor, comunităţilor şi celorlalte persoane juridice din cadrul cultului.
(3) Uniunea se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul cultului sau de Conferinţa naţională, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile sau imobile, de valori materiale ori băneşti de la persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 99. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Uniunii Baptiste şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul cultului.
(2) Bunurile sacre ale Uniunii Baptiste se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul Conferinţei naţionale stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.

CAPITOLUL VI
Organele supreme de îndrumare şi control ale Cultului Creştin Baptist
din România

SECŢIUNEA 1
Congresul Cultului Creştin Baptist din România

Art. 100. - (1) Congresul cultului este organul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) El se compune din delegaţii bisericilor baptiste conform prevederilor prezentului statut şi se ţine o dată la 4 ani, de preferinţă în cursul lunii mai.
(3) Convocarea Congresului cu caracter electiv se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii luate de către membrii în exerciţiu ai Consiliului Uniunii împreună cu reprezentanţii nou-aleşi ai comunităţilor, întruniţi în şedinţă comună.
(4) În şedinţa comună se vor stabili: tema Congresului, ordinea de zi şi componenţa nominală a biroului de conducere al Congresului.
(5) Convocarea Congresului se comunică în scris tuturor bisericilor baptiste cu personalitate juridică, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii acestuia. Convocarea va cuprinde: data, ora şi locul ţinerii Congresului, precum şi tema şi ordinea de zi a Congresului.
Art. 101. - (1) Congresul cultului va fi condus de preşedintele Congresului, însoţit de doi vicepreşedinţi şi doi secretari. Congresul alege numărătorii de voturi din rândul delegaţilor cu drept de vot.
(2) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot ai bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul cultului se va ţine după două ore în acelaşi loc, indiferent de numărul delegaţilor prezenţi.
(3) Hotărârile Congresului se vor lua cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot sau cu majoritatea calificată, potrivit prevederilor prezentului statut. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
(4) Procesul-verbal va fi întocmit de secretarii de zi şi va purta semnătura tuturor membrilor biroului de conducere al Congresului.
(5) Hotărârile Congresului sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 102. - (1) Congresul cultului poate fi convocat în sesiune extraordinară pentru aprobarea sau modificarea statutului cultului şi a Mărturisirii de credinţă, precum şi în situaţii de importanţă deosebită pentru organizarea, funcţionarea şi viaţa spirituală a cultului.
(2) Convocarea Congresului se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii Consiliului Uniunii.
(3) Congresul extraordinar este condus de preşedintele cultului, însoţit de secretarul general şi secretarul general adjunct. În situaţia în care Congresul cere, cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor prezenţi, conducerea Congresului va fi făcută de un birou de zi format din preşedinte de zi şi 2 secretari de zi.
Art. 103. - Congresul cultului îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
c) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii şi, respectiv, a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de Conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
d) alege Comitetul executiv al Uniunii şi confirmă secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii;
e) aprobă în Consiliul Uniunii; reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul C.P.A a cultului;
f) alege cenzorii Uniunii Bisericilor Baptiste, în număr de 3-5 persoane;
g) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale cultului pentru următoarea perioadă de 4 ani;
h) aprobă modificări şi completări aduse Mărturisirii de credinţă a cultului, cu trei pătrimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
i) aprobă Statutul Cultului Creştin Baptist din România, precum şi eventualele modificări şi completări ale statutului, cu două treimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
j) hotărăşte în probleme confesionale de principiu şi în orice alte probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România;
k) hotărăşte afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute în art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe;
Art. 104. - (1) Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Baptiste vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.
(2) În cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.
(3) C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.
(4) Adunarea generală a comunităţii are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.

SECŢIUNEA a 2-a
Conferinţa naţională a cultului

Art. 105. - (1) Conferinţa naţională este organul de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România între congresele cultului.
(2) Conferinţa naţională este formată din delegaţii bisericilor desemnaţi în condiţiile prezentului statut şi are loc, de regulă, în cursul lunii martie a fiecărui an.
(3) Convocarea Conferinţei naţionale se va face de către preşedintele cultului, în urma hotărârii Consiliului Uniunii, cu minimum 30 de zile înainte de ţinerea acesteia, şi va cuprinde data, ora, locul şi ordinea de zi.
(4) Conferinţa naţională este valabil întrunită cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar al delegaţilor, Conferinţa naţională se va ţine după o oră, în acelaşi loc, indiferent de numărul celor prezenţi.
Art. 106. - Conferinţa naţională are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) stabileşte măsuri pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului cultului;
c) aprobă viziunea, strategia şi obiectivele propuse de Consiliul Uniunii pentru activitatea Uniunii Baptiste;
d) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
e) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii, la propunerea cenzorilor;
f) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
g) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii Baptiste pentru anul următor;
h) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al C.P.A. pentru anul următor;
i) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor pentru Uniunea Baptistă;
j) ratifică încheierea de parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate;
k) hotărăşte în probleme legate de afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale şi în probleme legate de alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut;
l) aprobă noii membri în Consiliul Uniunii în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi;
m) decide retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav;
n) aprobă regulamentele de ordine internă ale Uniunii Baptiste şi alte norme proprii cu caracter general în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea;
o) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al C.P.A. a cultului;
p) aprobă sistemul de salarizare din cadrul cultului;
q) hotărăşte asupra altor probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România.

CAPITOLUL VII
Alte entităţi în cadrul Cultului Creştin Baptist din România

Art. 107. - (1) În cadrul cultului funcţionează ca persoană juridică distinctă Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, denumită în continuare Casa de Pensii.
(2) Casa de Pensii are personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate, şi se organizează şi funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Conferinţa naţională a cultului.
(3) Comitetul de conducere al Casei de Pensii este format din: preşedinte, care este secretarul general în exerciţiu al cultului, directorul Casei de Pensii, 6 reprezentanţi ai Uniunii Baptiste, 2 reprezentanţi ai Convenţiei Baptiste Maghiare şi un reprezentant al Universităţii "Emanuel" din Oradea, având calitatea de asiguraţi ai acesteia.
(4) Persoanele juridice care funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România şi sunt prevăzute în prezentul statut sunt afiliate de drept la Casa de Pensii. Acestea împreună cu asiguraţii din cadrul cultului au obligaţia să contribuie la constituirea fondului de asigurări sociale al Casei de Pensii.
(5) Regulamentul Casei de Pensii va cuprinde şi reglementări distincte referitoare la pensionarea personalului duhovnicesc angajat în această calitate în cadrul cultului.
(6) Este interzisă utilizarea fondurilor Casei de Pensii în alte scopuri decât cele pentru care au fost constituite.
Art. 108. - (1) Universitatea "Emanuel" din Oradea funcţionează ca persoană juridică distinctă, sub îndrumarea spiritual-doctrinară a Bisericii Baptiste "Emanuel" din Oradea.
(2) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului spiritual-doctrinar al Consiliului Uniunii Baptiste.
(3) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Universităţii. Comisia de cenzori a Uniunii Baptiste poate efectua controale financiare la Universitatea "Emanuel" din Oradea.
Art. 109. - (1) Cultul Creştin Baptist şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze instituţii de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie şi a altor specialişti necesari activităţii cultului, în condiţiile legii.
(2) Instituţiile de învăţământ din cadrul cultului, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, vor avea şi autorizaţie de funcţionare din partea Uniunii Baptiste. În caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a cultului, la propunerea Consiliului Uniunii, Conferinţa naţională poate hotărî retragerea autorizaţiei eliberate de Uniunea Baptistă. Retragerea autorizaţiei de către cult reprezintă încetarea calităţii de instituţie de învăţământ a Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze programe şi instituţii de pregătire a personalului propriu, altele decât cele prevăzute în paragrafele anterioare ale acestui articol, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a cultului.
Art. 110. - (1) Bisericile care împărtăşesc aceeaşi viziune misionară se pot organiza în cercuri misionare naţionale, fără personalitate juridică.
(2) Cercul misionar naţional este coordonat de un consiliu format din liderii spirituali aleşi de slujitorii duhovniceşti ai bisericilor care îl compun. Consiliul de coordonare este condus de un păstor coordonator, ales de membrii consiliului cercului respectiv.

CAPITOLUL VIII
Dipoziţii finale

Art. 111. - Limba oficială în raport cu autorităţile statului este limba română. Credincioşii baptişti aparţinând altor naţionalităţi pot folosi pentru exercitarea cultului şi pentru administrarea internă limba maternă. În acest caz, evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
Art. 112. - Fiecare parte componentă a cultului va folosi ca antet în toate actele oficiale titulatura: "Cultul Creştin Baptist din România", la care va adăuga denumirea entităţii respective. Poate fi folosită şi denumirea prescurtată a entităţii respective.
Art. 113. - (1) Ştampilele folosite în cadrul Cultului Creştin Baptist din România vor fi rotunde, cu un diametru de 3,5 cm, constând din două cercuri concentrice aflate la distanţă de 5 mm unul de altul, între care se vor înscrie iniţialele "C.C.B.R." şi denumirea prescurtată a entităţii cultice respective.
(2) Periferia cercului exterior este compusă din două linii paralele, dintre care cea exterioară este mai groasă, iar cea interioară, mai subţire; periferia cercului este simplă.
(3) În interiorul cercului mic se vor reda literele simbolice X şi P suprapuse ("chi" şi "ro", de la Hristos), iar peste litere, o carte deschisă de la care pornesc raze în toate direcţiile până la periferia cercului interior. În interiorul cărţii se află scris: "Un Domn, o Credinţă, un Botez."
Art. 114. - (1) Comisia pastorală este organul de cercetare a neînţelegerilor sau eventualelor conflicte interne, a cazurilor litigioase din cadrul cultului, care nu au fost soluţionate la nivel de biserică locală sau comunitate.
(2) Comisia pastorală funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 115. - (1) În cadrul Cultului Creştin Baptist funcţionează două categorii de personal: personalul duhovnicesc şi personalul tehnico-administrativ sau de specialitate.
(2) Personalul Cultului Creştin Baptist este obligat să respecte prevederile normelor interne ale cultului şi Mărturisirea de credinţă baptistă.
(3) Cultul îşi alege, numeşte, angajează sau revocă personalul potrivit Regulamentului privind Raporturile de Muncă (R.R.M.) din cadrul Cultului Creştin Baptist. Acest regulament va fi adaptat prevederilor prezentului statut în termen de un an de la aprobarea prezentului statut prin hotărâre a Guvernului.
(4) Personalul din cadrul cultului poate fi încadrat cu contract individual de muncă cu timp integral sau cu timp parţial, cu funcţia de bază ori prin cumul de funcţii/posturi, precum şi prin convenţii civile.
(5) Modalitatea de organizare şi conducere a contabilităţii va fi stabilită prin regulamente interioare aprobate în conformitate cu prevederile prezentului statut şi ale legislaţiei generale în materie.
Art. 116. - (1) Persoanele care au colaborat cu securitatea comunistă nu pot face parte din organele de conducere ale Cultului Creştin Baptist din România şi nici din organele de conducere ale instituţiilor acestuia.
(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale cultului şi din organele de conducere ale instituţiilor acestuia nici persoanele care sunt agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Nu pot ocupa funcţii de reprezentare sau de conducere în cult membrii partidelor politice.
Art. 117. - În localităţile în care Cultul Creştin Baptist nu are cimitir propriu şi nu există nici cimitire comunale, înmormântările credincioşilor baptişti se vor face în unul dintre cimitirele confesionale sau particulare existente în acea localitate, conform Legii nr. 489/2006.
Art. 118. - (1) Hotărârile luate şi actele încheiate în cadrul cultului cu încălcarea prevederilor prezentului statut sunt nule.
(2) Modificările şi completările prevederilor prezentului statut se vor face prin hotărârea Congresului cultului.
(3) Statutul cultului şi Mărturisirea de credinţă, precum şi modificările aduse acestora vor fi semnate de către preşedintele care a condus Congresul în care acestea au fost aprobate.
Art. 119. - (1) Prezentul statut a fost aprobat de către Congresul al XXXIV-lea al Cultului Creştin Baptist din România din 17-18 mai 2007, care a avut loc la Cluj-Napoca.
(2) Prezentul statut intră în vigoare în urma recunoaşterii lui prin hotărâre a Guvernului. Statutul cultului se aplică în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu actele normative în vigoare, ce privesc activitatea religioasă din România, fiind armonizat dispoziţiilor Legii nr. 489/2006.

***************************************************************************

Răspunsuri la câteva întrebări frecvente privind infiintarea/functionarea ONG-urilor

1. Este obligatorie dobândirea personalităţii juridice pentru ca o organizaţie non-guvernamentală să existe?

Conform cu art. 5, alin. 2 din OG nr. 26/2000 cu modificările ulterioare, în temeiul dreptului constituţional la asociere prevăzut de art. 40 al Constituţiei României, persoanele fizice se pot asocia şi fără a constitui o persoană juridică, "atunci când realizarea scopului propus permite aceasta". Însă asocierea fără personalitate juridică nu poate beneficia de fonduri (donaţii, sponsorizări) şi nu poate desfăşura activităţi de auto-finanţare.

1@. Pot primi un sediu pentru organizaţie, de la Primăria oraşului?
Teoretic da, însă nu vă puneţi prea mari speranţe. Nu există o prevedere legală care să impună o asemenea obligaţie autorităţilor locale, ci doar recomandarea "punerea la dispoziţie, în funcţie de posibilităţi, a unor spaţii pentru sedii, în condiţiile legii". Pentru amănunte vedeti OG 26/2000 în Anexa 8 a ghidului. Dacă aţi reuşit să faceţi rost de un astfel de sediu, în ce priveşte cuantumul chiriei, acesta rămâne să fie decis de Consiliul Local.

2. Care este vârsta minimă pentru înfiinţarea unui ONG, pentru a face parte din comitetul de conducere al unui ONG sau pentru a fi membru într-un ONG?

Pentru calitatea de membru simplu, fondator sau membru în Consiliul Director se aplică prevederile generale ale dreptului civil. Întrucât aderarea la o organizaţie non-profit poate implica responsabilitatea juridică, civilă, penală, este necesară existenţa capacităţii de exerciţiu a drepturilor civile, care apare o dată cu împlinirea vârstei de 14 ani. Aşadar minorii sub 14 ani nu pot fi membri într-un ONG şi nici fondatori de asociaţii şi fundaţii; minorii între 14 şi 18 ani pot fi membri simpli sau fondatori ai unor asociaţii şi fundaţii numai cu acordul reprezentanţilor lor legali (părinţi, tutore, etc.) care le dau acordul scris în acest sens. Împlinirea vârstei de 18 ani atrage deplina capacitate de exerciţiu şi deci persoanele care au 18 ani împliniţi îşi pot exercita liber drepturile privind fondarea unui ONG, dreptul la alegere (dreptul de vot) şi dreptul de a fi ales. Interdicţia exercitării calităţii de membru (simplu sau fondator) al unei asociaţii/fundaţii apare doar în cazul persoanelor peste 18 ani care nu sunt titulare de drepturi subiective şi obligaţii civile (au interdicţie judecătorească de exercitare a unor drepturi în urma unei condamnări definitive). În acelaşi timp, minorii nu pot fi aleşi în organe de conducere şi control, nici numiţi în funcţii în care ar avea putere de decizie şi răspunderi materiale cu implicaţii juridice, pentru că nu au capacitate deplină de exerciţiu şi, deci, fără acordul reprezentanţilor legali nu pot semna, decide, etc. Eventual minorii de peste 16 ani ar putea avea funcţii / roluri de răspundere comparabile cu cele ale unui salariat pentru că legislaţia le recunoaşte de la 16 ani anumite drepturi de exerciţiu în materie de încheiere de contracte de muncă şi alte asemenea şi, deci, prin asimilare, s-ar putea pune problema în mod similar şi în ceea ce priveşte asocierea lor la o organizaţie neguvernamentală. (aid-ong.ro)

3. Ce este cenzorul? Este obligatorie numirea unui cenzor al unei organizaţii non-profit?

Cenzorul controlează din punct de vedere financiar activitatea oricărei persoane juridice. El nu poate ocupa nici o altă funcţie în organizaţie şi nu poate încheia acte de gestiune/contabile; deci, evident, cenzorul nu poate fi acelaşi cu contabilul organizaţiei. Este obligatoriu să numiţi (şi să menţionaţi acest lucru în statut), un cenzor doar dacă organizaţia are mai mult de 15 asociaţi. Dacă numărul asociaţilor este mai mare de 100, trebuie numită o comisie de cenzori. Este obligatoriu ca cenzorul să fie contabil sau economist? Numai dacă asociaţia are minim 100 membri unul din membrii comisiei de cenzori (vezi mai sus) trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. Cu ce frecvenţă trebuie întocmit raportul cenzorului? Raportul cenzorului este obligatoriu o dată pe an şi trebuie încheiat înaintea depunerii bilanţului anual.

4. Cenzorul trebuie obligatoriu să fie plătit pentru activitatea sa?

Nu, poate să lucreze şi benevol/ca voluntar. Nu cunoaştem nici un contabil, dar avem nevoie de unul. Contactaţi CECCAR (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România) - www.ceccar.ro, încercaţi prin rubricile de mică publicitate sau, pur şi simplu, cereţi recomandarea altor organizaţii. Cum îmi plătesc contabilul? În cazul în care şi cenzorul trebuie plătit, cum se va face plata? Se vor încheia convenţii civile de prestări servicii; întrebaţi-vă contabilul, asta este treaba lui. Doresc să realizez proiecte de sprijinire a societăţii civile; avem ideile, dar nu suntem membri în nici o organizaţie pe care să o reprezentăm. Întrebarea mea este ce înseamnă un grup informal, cum se contituie el, care este reglementarea legală în acest domeniu şi dacă el poate fi format în cadrul unei facultăţi? “Grupul informal” se numeste aşa tocmai pentru că nu este alcătuit pe baza unor reglementări stricte, legale, ci pe baza unor activităţi şi afinităţi comune, printr-o înţelegere verbală - şi aici aveţi libertate deplină. Desigur că îl puteţi forma şi în facultate. Însă, aşa cum am scris şi în ghidul nostru, sunt acţiuni care nu se pot face decât într-un cadru instituţional, aşa că vă recomandăm să luaţi în considerare constituirea unui ONG.

5. Cum se face aderarea unor noi membri? Adeziunile unor noi membri şi excluderea/retragerea altora trebuie înregistrate la judecătorie prin act adiţional la Statut sau Actul Constitutiv?

Pentru primirea de noi membri şi retragerea calităţii de membru se respectă procedura prevăzuta în Statut – aceste chestiuni nu sunt supuse nici unei proceduri reglementate de lege. De obicei evidenţa asociaţilor (membrilor) se ţine de către Consiliul Director într-un registru al asociaţilor, document intern, netipizat. Acesta nu face parte din statut, nu se comunică la Judecătorie şi nu se înregistrează în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor. Pe măsură ce se înregistrează adeziuni, retrageri sau excluderi, acestea se trec în registrul asociaţilor. Rostul acestui registru este ca în orice moment conducerea să cunoască exact numărul de membri cu drept de vot în adunarea generală. Cum procedăm dacă dorim ca dintre membrii fondatori să facă parte şi o persoană juridică? Respectiva persoana juridică trebuie să ţină o Adunare generală a asociaţilor care să decidă aderarea la cealaltă structură şi totodată să desemneze o persoană fizică (asociat) care să o reprezinte în Adunarea generală a noii structuri. Procedura este similară cu cea descrisă la înfiinţarea federaţiilor de organizaţii neguvernamentale, vezi detalii în acest ghid.

6. Filialele unui ONG pot să înfiinţeze la rândul lor alte filiale?!
Nu.

7. Am dori să ştim dacă între membrii fondatori pot figura cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate. În acest caz cum se procedează cu cazierul fiscal care trebuie prezentat la judecătorie?

Da, pot. Cât priveşte cazierul, OG nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal. Cazierul Fiscal menţionează, la art. 8, "(2) Persoanele fizice şi juridice străine care nu sunt înregistrate fiscal în România [...] nu au obligaţia să prezinte certificatul de cazier fiscal, fiind suficientă declaraţia autentică pe propria răspundere a persoanei fizice sau a reprezentantului persoanei juridice, după caz, din care să rezulte că nu au datorii fiscale. " Această declaraţie trebuie să fie autentificată în ţara unde are domiciliul asociatul. În ce priveşte cetăţenii străini cu domiciliul fiscal în România, acestora li se aplică aceleaşi obligaţii ca şi cetăţenilor români cu domiciliul în România

8. O asociaţie sportivă poate participa în calitate de asociat la constituirea unui club sportiv (ambele sunt de fotbal)?

Dacă amândouă sunt organizaţii fără scop patrimonial, întrebarea mai corectă ar fi fost dacă o asociaţie poate participa la fondarea alteia. Răspunsul este da, membrii asociaţi/fondatori pot fi persoane fizice sau juridice, fără restricţii.

9. Reprezint un ONG înfiinţat în urmă cu mai mulţi ani de către un număr mare de asociaţi (aprox. 40) dintre care la ora actuală mai este activ implicat doar unul dintre ei şi anume preşedintele de la data înfiinţării. Ceilalţi asociaţi fie nu mai sunt în ţară, fie au decedat fie nu îi mai interesează această asociaţie, inutil să mai zic că nici nu s-au achitat cotizaţiile. Din anul 2000 dl. preşedinte a implicat o mână de tineri sufletişti, printre care mă numar şi eu, şi care au realizat multe programe de succes. Momentan dorim să modificăm statutul Asociaţiei dar din Adunarea Generală veche nu mai este decât un singur asociat. Credeţi că vom avea probleme în modificarea statutului?

Conform art. 55 din OG 26/2000, “(1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:
[...] b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a constituirii consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia constituit;
d) reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost împlinit timp de 3 luni.” Din ce ne-aţi spus, nu putem deduce dacă asociaţia dvs. se încadrează PRACTIC în situaţiile prevăzute de lege (adică, inactivitate!); asta numai dvs. puteţi şti, însă dacă s-a ajuns la starea de fapt în care organizaţia n-a mai ţinut adunări generale de alegeri de pe vremea vechilor asociaţi înseamnă că asociaţia este, de drept, dizolvată. Pentru reînfiinţare trebuie mai întâi să se constate de către instanţă această stare de fapt, după care puteţi începe procedurile de reînfiinţare. O altă problemă este (conform aceluiaşi paragraf de lege) că asociaţia se dizolvă „de drept” ŞI prin reducerea numărului de asociaţi sub limita de 3; or, dacă de la dvs. numai preşedintele mai activează, înseamnă că din nou suntem în faţa unei dizolvări de drept. Nu am înţeles clar dacă membrii fondatori trebuie să depună fiecare sume egale, la constituirea patrimoniului iniţial. Ca şi în cazul capitalului la societăţile comerciale, modul în care se împarte patrimoniul la ONG-uri rămâne la latitudinea fondatorilor. Important este să se ajungă la cuantumul minim legal pentru patrimoniu.

10. În Statut trebuie să folosim denumirile standard ale funcţiilor şi forurilor de organizare ale asociaţiei (e.g. vicepreşedinte, Adunare Generală, Consiliu Director, secretar) sau le putem denumi noi în Statut după cum dorim? Spre exemplu: în loc de denumirea "Consiliul Director" să menţionăm în Statut că denumirea uzată va fi "Administraţia Editorială". Şi tot aşa pentru unele funcţii de conducere.

OG 26/2000 menţionează la Cap. 3, „Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi a fundaţiilor”, Secţiunea 1 - Organizarea şi funcţionarea asociaţiei, art. 20, urmmătoarele: „Organele asociaţiei sunt: a) adunarea generală; b) consiliul director; c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.” Aşadar, trebuie să folosiţi denumirile consacrate, cel puţin pentru organele asociaţiei.

11. Cum alegem în actul constitutiv durata de funcţionare a ONG-ului, Asociaţiei, Fundaţiei, etc.? Care sunt situaţiile şi circumstanţele în care îşi pot incheia activitatea? Ce anume poate determina încetarea activităţii? Există situaţii când ONG-urile se pot auto-desfiinţa? Care sunt motivele sau factorii care conduc la această situaţie?

Durata de funcţionare poate fi nedeterminată sau determinată, cu precizarea perioadei de timp. Opţiunea este la alegerea fondatorilor şi trebuie menţionată obligatoriu în actele constitutive, conform legii. Privind modalităţile de încetare a activităţii (dizolvarea şi lichidarea) acestea sunt descrise în Cap. 9 al OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile.

Sursa:
Asociaţia "Altermedia" | OP 1 - CP 705, Bucureşti | tel. 0722 190 685, fax 031 815 27 80 contact@altermedia.ro, http://www.altermedia.ro/

Forme juridice de organizare a comunităților religioase în România

În România, orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.

Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă. Formele sub care pot funcționa acestea pot fi:

- culte,
- asociaţii religioase,
- grupări religioase.

Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de lege sunt:

- cultele,
- asociaţiile religioase.

Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa şi regimul general al cultelor, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le sprijine.

La această dată, în România funcționează 17 culte, o organizație religioasă (http://www.culte.gov.ro/biserici-culte) și numeroase asociații religioase ( http://www.culte.gov.ro/asociatii-religioase ).

În conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa şi regimul general al cultelor, art. 40-48, a apărut o nouă structură religioasă cu personalitate juridică, „asociaţia religioasă”.

Asociaţia religioasă este o persoană juridică alcătuită din cel puţin 300 de membri, cetăţeni români cu domiciliul în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase. Pentru înfiinţarea unei asociaţii religioase, prin decizia instanţei de judecată, este necesar avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor.

O asociaţie religioasă poate deveni cult, în condiţiile legii. Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:

a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.

Structurile religioase fără personalitate juridică sunt grupările religioase.

Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.

În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

Concluziile scrise pentru anularea HG 735 pe 23.11.2010.

C ă t r e
CURTEA DE APEL CLUJ
- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -



Dosar nr.1510/33/2010
T.pronunțare: 23.11.2010


Subsemnații reclamanți: Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ștefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Șerban Mircea-Matei și Vanea Vasile, prin avocat Iepure Viorel, formulăm următoarele

CONCLUZII:

Hotărârea Guvernului României nr.735/2010 a fost adoptată în baza art.3 al.3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Conform art.4 al.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ar fi trebuit ca actul elaborat de Guvern să fie emis în limitele și potrivit normelor care îl ordonă.
Cu toate că Legea nr.119/2010 nu ne implică în niciun fel în procesul de recalculare a pensiilor, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă Guvernul a inclus în H.G. nr.735/2010, prin exces de putere, mai multe dispoziții care adaugă la lege. Prin aceste dispoziții suntem obligați să ne procurăm documente doveditoare privind veniturile realizate de-a lungul întregii cariere și apoi, pe baza acestor documente, să solicităm noi înșine recalcularea (în fapt, diminuarea) pensiilor, sub sancțiunea recalculării acestora pe baza salariului mediu brut pe economie.
Dispozițiile din actul normativ atacat a căror legalitate o contestăm sunt cuprinse în articolele 2, 6 și 10 iar anularea acestora o solicităm pentru motivele pe care le vom detalia în continuare.

1. În art.2 al.2-4 se dispune că:
”(2) Documentele doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale în vederea recalculării pensiilor sunt prevăzute în anexele nr. 1a, 1b şi 2.
(3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în Ministerul Apărării Naţionale, documentele doveditoare se solicită de către aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unităţile militare din care au făcut parte, după caz.
(4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicită de către aceştia de la ultima unitate din care au făcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unităţi au fost desfiinţate”.
Motive de nelegalitate:
a) În Legea nr.119/2010 (art.4 al.1) se dispune doar că ”recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare…”, fără a se institui vreo obligație în acest sens în sarcina pensionarilor militari.
b) Nimeni nu poate fi obligat să contribuie în vreun fel la diminuarea unui drept al său, dobândit în mod legal.
c) Pe lângă obligarea de a solicita documentele doveditoare, al.2 impune și conținutul cererilor, nelăsând solicitanților posibilitatea de a le formula așa cum doresc, de a-și exprima dezacordul față de eventualitatea (în fapt, în cazul cvasitotalității pensionarilor militari, certitudinea) diminuării pensiei.

2. În art.2 al.6 și 7 se dispune că:
”(6) Documentele doveditoare obţinute în condiţiile alin. (3) şi (4) se depun de către beneficiari la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii de la care primesc drepturile de pensie.
(7) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează în ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie.”
Motive de nelegalitate:
a) Legea nr.119/2010 nu prevede obligarea pensionarilor militari de a-și depune documentele doveditoare la structurile de pensii.
b) Pe lângă faptul că instituirea acestei obligații este nelegală, ea este și inutilă din punct de vedere al operativității procesului de recalculare, întrucât organele însărcinate cu centralizarea datelor din statele de plată pot trimite aceste date direct la structurile de pensii. Din moment ce organele statului au hotărât diminuarea unui drept, tot ele trebuie să-și asume întreaga răspundere pentru operativitatea și corectitudinea activităților necesare punerii în aplicare a acestei măsuri.
c) Dispoziția din art.2 al.7 (ca și cele din art.2 al.3 și 4) are și un profund caracter nedrept, imoral și lipsit de respect, în special față de pensionarii militari aflați la vârsta senectuții. Aceștia (mulți dintre ei bolnavi și în imposibilitatea fizică de a se deplasa) și-au sacrificat cea mai mare parte din viață (inclusiv tinerețea și familia) pentru a-și servi și apăra țara chiar cu riscul pierderii vieții (jurământul militar este singurul care impune acest risc !), iar acum sunt chemați la o adevărată ”competiție” de stat la cozi la porți, la uși și la ghișee. Și aceasta pentru a-și face ei înșiși rost de actele pe baza cărora să ”beneficieze” (cât dispreț!!!) de o pensie mai mică decât cea dobândită în mod legal despre care știau, încă de la intrarea în liceul militar sau în școala militară, că, în conformitate cu sacrificiile și cu statutul lor special, va fi stabilită astfel încât să compenseze parțial aceste sacrificii și să le asigure un trai decent la bătrânețe.



3. În art.6 al.1, 2 și 4 se dispune că:
”(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
(2) În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4).
………………………………………………………………………………………………………...
(4) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.”
Motive de nelegalitate:
a) În conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, în dosarele noastre de pensie nu se regăsesc decât veniturile realizate în ultimele 6 luni de activitate (baza de calcul a pensiei). Aceasta înseamnă că suntem obligați să solicităm documente doveditoare pentru aproape întreaga perioadă de activitate (mai puțin pentru ultimele 6 luni).
b) Raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru acele perioade pentru care nu se pot dovedi veniturile realizate lunar este de principiu netemeinică. Aceasta deoarece un salariat din economie muncește 8 ore pe zi, 5 zile (înainte de 1989-6 zile) pe săptămână, are libertate de deplasare fără a cere consimțământul șefului (angajatorului), în timp ce militarul este la datorie 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână și are o multitudine de restricții și îngrădiri ale drepturilor și libertăților. Prin urmare, impunerea acestei reguli și pentru pensionarii militari ar însemna stabilirea unei ”egalități” injuste, netemeinice și lipsite de orice suport moral.
c) Legea nr.119/2010 impune raportarea la salariul mediu brut pe economie doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială (art.5 al.4). De asemenea, din art.4 al Legii și din interpretarea sistematică a acesteia rezultă că instituțiile abilitate cu aplicarea ei sunt singurele obligate să efectueze recalcularea. În mod firesc și logic, tot ele răspund și de corectitudinea recalculării.
Prin urmare, dispoziția din art.6 al.4 conform căreia la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie și în ipoteza în care documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul de recalculare, constituie o adăugare la lege și o încălcare a drepturilor și intereselor noastre.
d) Oricât ne-am strădui noi, pensionarii militari, să ne procurăm în timp util (până la 31.12.2010) toate actele necesare dovedirii veniturilor lunare din întreaga perioadă de activitate, cea mai mare parte dintre noi nu vom reuși acest lucru pentru că:
- militarii nu au avut niciodată cărți (carnete) de muncă;
- dintotdeauna pensiile militare au fost stabilite pe baza unei legi speciale (în prezent Legea nr.164/2001), avându-se în vedere soldele lunare din ultima perioadă de activitate (în prezent 6 luni);
- în dosarele (memoriile) personale nu sunt menționate veniturile realizate.
În consecință, pentru recalcularea corectă a pensiei, pe baza veniturilor realizate în întreaga perioadă de activitate, este necesară consultarea, pentru fiecare pensionar militar, a statelor de plată din fiecare lună. Chiar pornind de la premisa că aceste state s-ar afla într-o singură unitate militară sau într-un singur punct arhivistic (în realitate acestea sunt răspândite prin mai multe unități militare sau puncte arhivistice), timpul necesar consultării acestora și eliberării adeverințelor pentru toți pensionarii militari ar fi unul foarte lung și ar necesita un număr foarte mare de operatori.
Față de această stare de fapt, invocarea de către pârât prin întâmpinare (pag.4), pentru comparație, a dispozițiilor art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 care prevăd că:
”În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă”, este greșită deoarece:
- dispozițiile invocate sunt cuprinse într-o lege și nu într-un act de aplicare a acesteia;
- prezentarea de către asigurat a unor acte doveditoare este o facultate, o posibilitate și nu o obligație a acestuia (”…asiguratul poate prezenta…”);
- prezentarea unor acte doveditoare constituie o situație de excepție în cazul pensionarilor care au avut carnet de muncă (având în vedere că acest document conține cvasitotalitatea datelor privind veniturile), în timp ce art.6 al.2 din H.G. nr.735/2010 instituie pentru pensionarii militari o regulă (având în vedere că în dosarele de pensie sunt înscrise doar veniturile din ultimele luni de activitate);
- în cazul recalculărilor efectuate doar în baza Legii nr.19/2000), pensionarii care depuneau acte doveditoare pentru perioadele în care în carnetele de muncă nu erau înregistrate drepturile salariale, nu riscau diminuarea pensiilor deoarece art.180 al.7 din această lege prevede că: ”În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. 6 (adică pe baza punctajului mediu annual - n.n.), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”; în schimb, în Legea nr.119/2010 nu a mai fost reiterată o astfel de dispoziție (scopul fiind acela de diminuare a pensiilor), situație în care este logic și normal ca pensionarii militari să nu dorească să-și procure și să depună acte doveditoare și să nu fie obligați în acest sens.
e) Prin adăugarea la lege din art.6 al.4 dreptul la pensie nu ne este garantat nici măcar în cuantumul recalculat prin stabilirea punctajului mediu anual pe baza veniturilor realizate lunar.

4. În art.10 al.2 se dispune că:
”(2) Drepturile de pensii recalculate potrivit alin. (1) se acordă astfel:
a) de la data de întâi a lunii următoare expirării procesului de recalculare, dacă cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă în termenul general de prescripţie;
b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii, după termenul prevăzut la lit. a).”
Motive de nelegalitate:
a) Legea nr.119/2010 nu conține nicio dispoziție care să ne oblige să depunem cereri de recalculare a pensiei.
b) Nimeni nu poate fi obligat să solicite acordarea, extinderea și, cu atât mai puțin, diminuarea unui drept.


Este evident că, în litera și spiritul ei, Legea nr.119/2010 a vizat recalcularea pensiilor fără implicarea noastră în vreun fel în acest proces. De altfel, este firesc și logic să fie așa atâta timp cât această lege nu reiterează dispoziția art.180 al.7 din Legea 19/2000, citată mai sus.
Pe de altă parte, implicarea noastră în procesul de recalculare prin dispozițiile H.G. nr.735/2010 nu simplifică în nici un fel acest proces și nu scurtează timpul de recalculare a pensiilor (dimpotrivă, îl prelungesc!). Aceasta deoarece documentele privind veniturile realizate de noi (statele de plată) se află în unitățile și arhivele Ministerului Apărării Naționale iar recalcularea pensiilor este în sarcina unei structuri din cadrul aceluiași minister (Secția Pensii Militare din cadrul Direcției Financiar-Contabile a M.Ap.N.). Prin urmare, dispozițiile nelegale din H.G. nr.735/2010 ne impun să solicităm documente doveditoare de la o instituție și să le predăm aceleiași instituții, dar însoțite de o cerere !!!
În schimb, dispozițiile care ne obligă să ne implicăm în procesul de recalculare a pensiilor ne cauzează o vătămare a drepturilor și intereselor noastre, sub două aspecte:
1. Se transferă în sarcina noastră riscul imposibilității recalculării corecte și la timp a tuturor pensiilor, prin aceea că dacă nu vom depune în termen documentele doveditoare ni se vor calcula pensiile pe baza salariului mediu brut pe economie invocându-se prevederile art.6 al.4 din H.G. nr.735/2010. Or, este cert că o mare parte dintre pensionarii militari nu vor putea obține în timp util documentele doveditoare (copii sau adeverințe conforme cu statele lunare de plată) având în vedere volumul imens de muncă necesar pentru eliberarea acestora.
Evident că tot noi ar urma să suportăm și riscurile decurgând din: lipsa din arhive a statelor de plată; caracterul ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate; efectuarea (probabil în premieră absolută!!!), în baza art.15 din H.G. nr.735/2010, a operațiunilor de colectare a datelor și de recalculare a pensiilor de către persoane neautorizate, nespecializate, chemate în mod intempestiv să pună urgent și cu orice preț (inclusiv cu mari cheltuieli materiale și financiare) în aplicare o dispoziție legală profund imorală și nedreaptă; etc.
De altfel, cu privire la art. 15 din H.G. nr.735/2010, la punctul 6 din Avizul Consiliului Legislativ nr.927/19.07.2010 referitor la proiectul acestui act al Guvernului s-a arătat că ”în legătură cu încheierea de contracte de prestări servicii/convenții civile pentru recalcularea pensiilor, opinăm că această ipoteză juridică nu este suficient de clar fundamentată și formulată. Astfel, pe lângă faptul că această operațiune presupune alocarea unor fonduri bănești, nu sunt precizate condițiile în care entitățile implicateîn acest proces ar putea recurge la aceste contracte (de exemplu, lipsa personalului calificat pentru realizarea acestor recalculări, dacă este o regulă sau o excepție, cu ce categorie de prestatori de servicii ar urma să se încheie aceste contracte, etc); în orice caz, considerăm că recurgerea la asemenea contracte ar trebui făcută numai în subsidiar, în cazuri temeinic motivate”. La redactarea formei finale nu s-a ținut însă cont de acest aviz, Guvernul autorizând entitățile implicate în acest proces, din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională (secțiile de pensii), să decidă cu cine încheie aceste contracte și ce condiții de calificare trebuie să îndeplinească persoanele care vor contribui la stabilirea unui drept fundamental al unei importante categorii sociale!!!
2. Prin depunerea cererilor de recalculare a pensiilor precum și a documentelor pe baza cărora să se efectueze această operațiune, ne-am diminua substanțial posibilitățile ulterioare de contestare a deciziilor ce se vor emite în urma recalculării pensiilor. Ne-ar fi mult mai greu să contestăm o astfel de decizie invocând ”post factum” nelegalitatea normelor care ne-au viciat consimțământul determinându-ne să ne depunem cereri de recalculare (diminuare) a pensiilor și ”documente doveditoare” care să stea la baza acestei recalculări.
Considerăm că Guvernul caută să ”acopere legal” nelegalitatea micșorării pensiilor noastre, diminuându-ne astfel și posibilitățile ulterioare de a contesta recalcularea.
Această încercare s-a făcut și se face prin vicierea consimțământului nostru atât prin violență cât și prin mijloace dolosive (prin dol), așa cum vom arăta în continuare.
În ce privește violența, dispoziția din art.6 al.4 conform căreia, dacă nu au fost depuse documente doveditoare (bineînțeles însoțite și de cererea de recalculare impusă de art.10 al.2), la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie, constituie o evidentă amenințare cu un rău ce privește integritatea fizică a bunurilor noastre, în concret fiind vorba de stabilirea unui punctaj mediu anual mai mic întrucât salariile noastre au fost, în general, mai mari decât salariul mediu brut pe economie.
În ce privește dolul, chiar dacă acesta nu rezultă din conținutul H.G. nr.735/2010, este deja de notorietate că:
- Membri ai Guvernului României, inclusiv Primul-ministru, au afirmat de mai multe ori în mass-media că pensiile militare mai mici de 3000 lei nu vor scădea (a se vedea, spre exemplu, următoarele pagini web: http://militar.infomondo.ro/ actualitate/boc-zice-ca-nu-scade-pensiile-militare-sub-3000-de-lei-sa-l-credem.html; http://www.capitalul.ro/finante-banci/mihai-seitan-pensiile-militare-sub-3.000-de-lei-nu-vor-scadea.html; http://www.agentia.org/pensiile-celor-din-armata-si-servicii-secrete-nu-scad-sub-3000-de-lei-5167.html.).
Această afirmație nu are nici o acoperire legală, nu se prevede nicăieri acest lucru.
- Pentru a justifica legalitatea scăderii pensiilor mai mari de 3000 lei, Primul-ministru a făcut referire de mai multe ori la Cazul ”Andrejeva vs. Letonia” judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocându-l ca fiind un caz în care această instanță ar fi reținut că legea garantează dreptul la pensie și nu întinderea acestui drept, adică cuantumul ei (a se vedea, spre exemplu, următoarele pagini web: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/86645/Boc-invoca-o-decizie-CEDO-Legea-garanteaza-dreptul-la-pensie-nu-si-cuantumul-ei.html; http://www.infolegal.ro/emil-boc-invoca-hotarari-ale-cedo-ca-sa-taie-pensiile-deciziile-cedo-sunt-insa-fix-invers/2010/06/01/; http://www.gandul.info/news/boc-invoca-hotarari-ale-cedo-ca-sa-taie-pensiile-deciziile-sunt-insa-fix-invers-6239334).
În realitate, în cauza ”Andrejeva vs. Letonia” (cererea nr.55.707/2000) nu este vorba de justificarea scăderii pensiilor ci de refuzul Statului pârât de a acorda o pensie unei persoane care a lucrat în Uniunea Sovietică, pe motiv că nu are cetățenia lituaniană. C.E.D.O. arată că legislația privind sistemul de asigurări sociale dă naștere unui interes pecuniar în beneficiul persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite de lege și cade sub imperiul art.1 din Protocolul 1 privind protecția proprietății, dar și sub imperiul art.14 din Convenție privind interzicerea discriminării. În niciun caz, nu se motivează în vreun fel că legea ar putea retroactiva.
Afirmațiile prezentate mai sus sunt apte - având în vedere că au fost făcute în public, de membri ai guvernului - să inducă în eroare pensionarii militari și să-i determine să-și caute actele și să-și depună cereri de recalculare a pensiei, crezând fie că pensia nu le va scădea, fie că această scădere are o acoperire legală și nu mai poate fi contestată în nicio instanță.

Cu privire la ”Nota de fundamentare” a H.G. nr.735/2010, anexată la întâmpinarea depusă de pârât, vă rugăm să observați că:
La Secțiunea a 2-a, punctul 2 (Schimbări preconizate):
Determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie s-a prevăzut doar pentru situația în care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială (așa cum se stipulează în Legea nr.119/2010), nu și pentru situația în care nu se depun documente doveditoare, adăugată nelegal în art.6 al.4 din H.G. nr.735/2010.
La Secțiunea a 4-a(Impactul financiar…):
Din faptul că nu s-au menționat nici un fel de date rezultă că nu s-a făcut nici un fel de studiu de impact.
La Secțiunea a 5-a, punctul 2 (Compatibilitatea proiectului de act normativ cu legislația comunitară în materie):
S-a menționat ”Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect”. Rezultă că nici măcar nu a fost analizată această compatibilitate!
La Secțiunea a 6-a:
S-a menționat că proiectul a fost elaborat cu consultarea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Nu rezultă că ar fi fost consultate și casele sectoriale de pensii ale M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I., adică tocmai cele chemate să pună în aplicare actul normativ.

*
* *

Cu privire la cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, solicităm respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Încercând să-și justifice solicitarea de respingere a acțiunii noastre, M.A.I. a motivat, între altele, că ”printr-o simplă parcurgere a Legii nr.164/2001 (art.49) și a Legii nr.179/2004 (art.49) apare evident faptul că normele legale incidente stabilesc obligativitatea depunerii unei cereri, de către persoanele îndreptățite, pentru ca acestea să beneficieze de pensie de stat” și că ”în aceste condiții, apar ca evident neîntemeiate susținerile reclamanților potrivit cărora ”hotărârea de guvern adaugă la lege” și ”nimeni nu poate fi obligat să solicite acordarea, extinderea și, cu atât mai puțin, diminuarea unui drept”.
Este evident că se face o confuzie (voită?) între depunerea unei cereri în vederea exercitării unui drept și libertatea de a exercita sau nu acel drept.
Intervenientul a mai motivat, referitor la sancțiunea nedepunerii documentelor doveditoare, că ”în opinia noastră, prin normele legislative contestate, legiuitorul a înțeles să asigure persoanei pensionate o pensie minimă de care acesta să beneficieze, indiferent de documentele depuse în dosarul de pensionare”.
Față de această motivare, arătăm mai întâi că în discuție nu este subiectul pensionării ci cel al recalculării pensiei. În al doilea rând, nu legiuitorul este cel care caută să ne oblige să depunem documente doveditoare, ci Guvernul. În al treilea rând, prima grijă a Guvernului ar trebui să fie nu aceea de a ne asigura un drept minim ci aceea de a ne acorda dreptul legal.

*
* *

Cu privire la compatibilitatea actului atacat cu prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (CEDO)

Actul normativ atacat încalcă atât dreptul la respectarea bunurilor protejat de Articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, cât și Articolul 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, combinat cu Art. 1 din Protocolul 1.

I. Cu privire la încălcarea Art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor

I.1. Cu privire la existența unui bun
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat pe cale de jurisprudență că noțiunea de “bun” are un sens autonom, nefiind limitată la proprietatea asupra bunurilor corporale; unele drepturi și interese cu valoare patrimonială constituie “bunuri” si intră sub protecția Art. 1 din Protocolul 1 (Gasus Dosier und Fordertechnik GmbH c. Olanda, Hotărârea din 15 februarie 2005, paragraful 53).
In privința dreptului la pensie ca drept social, Curtea a decis in mai multe rânduri că acesta constituie un bun în sensul Art. 1 din Protocolul 1 (în acest sens menționăm, spre exemplu, cauza Gaygusuz c. Austria, hotărârea din 16 septembrie 1996). Într-o decizie aplicabilă în speța de față (cauza Stec c. Regatului Unit) Marea Cameră a statuat, în Decizia din 5 septembrie 2005, că într-un stat modern si democratic anumiți indivizi sunt, pentru o parte din viață sau pentru toată viața, complet dependenți de o prestație socială pentru a supraviețui. Acestor indivizi statele le recunosc nevoia unui anumit grad de certitudine si stabilitate, oferindu-le dreptul la prestații sociale atâta timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de legea națională pentru a beneficia de ele. Tototdată, în aplicarea art. 1 din Protocolul 1, prin această decizie instanța de la Strasbourg a abandonat diferențierea între sistemele de pensii contributive si cele necontributive, statuând că atunci când un stat alege să implementeze o schema de pensii, drepturile si interesele persoanelor beneficiare sunt protejate de Art. 1 din Protocolul 1 indiferent de faptul că au plătit sau nu contribuții la acel sistem si indiferent de modalitatea de finanțare a acestuia. Curtea a mai hotărât că toate principiile aplicabile în general în cazuri care implică drepturi protejate de Art. 1 din Protocolul 1, sunt aplicabile în egală măsură și în cazul drepturilor de protecție socială. Prin urmare subsemnatii reclamanti beneficiem de un bun in sensul Art. 1 din Protocolul 1 la Conventie.

I.2. Cu privire la existența unei ingerințe în dreptul la respectarea bunurilor

Ingerința în dreptul la respectarea bunurilor constă în privarea totală sau parțială a individului de dreptul de a beneficia de acel bun. In cauza de față, actul normativ atacat ne obligă să contribuim la diminuarea unui drept pe care îl avem, prin depunerea cererilor de recalculare a pensiei și ne penalizează cu o diminuare și mai drastică a drepturilor noastre patrimoniale în cazul în care nu ne conformăm acestei obligații.

I.3. Cu privire la justificarea ingerinței
Pentru a fi justificată, deci compatibilă cu prevederile Art. 1 din Protocolul 1 primul paragraf, o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să respecte trei cerințe: a) trebuie realizată in condițiile prevăzute de lege; b) trebuie să urmarească un scop de interes general; c) trebuie să fie necesară într-o societate democratică (să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat)
Curtea de la Strasbourg a decis că aceste trei cerințe trebuie întrunite cumulativ, fiind suficient ca una dintre ele să nu fie îndeplinită pentru ca ingerința să fie contrară dreptului la respectarea bunurilor prevăzut de Art. 1 din Protocolul 1.

În cauză sunt încalcate atât cerința legalității cât și cea a proporționalității, așa după cum vom arăta în continuare.

a) Încălcarea cerinței legalității
Cu privire la această cerință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza James c. Regatul Unit, Hotărârea din 21 februarie 1986, că nu este suficient ca ingerința să fie autorizată de o prevedere normativă, ci trebuie respectate anumite cerințe privind calitatea acestor prevederi, pentru ca persoanele vizate să fie protejate împotriva unor acțiuni arbitrare, exercitate sub protecția unei aparențe de legalitate. Prevederea internă în temeiul căreia se produce o ingerință în dreptul justitiabilului la ocrotirea bunurilor trebuie să respecte principiul preeminenței dreptului. În acest sens, Curtea a stabilit că prevederea națională trebuie să fie suficient de precisă și de accesibilă pentru a permite persoanelor vizate să îi prevadă consecințele, într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele cauzei, și să își regleze conduita în mod corespunzător. Acest lucru implică un nivel de previzibilitate care variază în funcție de natura prevederii în cauză, de domeniul vizat, precum si de numărul si statutul persoanelor vizate. Curtea a mai stabilit că, deși statele trebuie să dispună de o largă marjă de apreciere în privința implementării politicilor sociale și economice, modul în care statul a implementat o prevedere normativă poate fi cenzurat în temeiul Convenției dacă această conduită se dovedește în mod manifest lipsită de orice bază rezonabilă (James c. Regatul Unit precizată anterior, paragraful 46).
Totodată, prevederea în temeiul căreia se produce ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Winterwerp c. Olanda, Hotărârea din 27 noiembrie 1981; Hentrich c. Franța, Hotărârea din 22 septembrie 1994).
Actul atacat încalcă toate cerințele de previzibilitate si de accesibilitate, deoarece a apărut pur și simplu în Monitorul Oficial, fără ca proiectul acestuia să fi fost adus la cunoștința publicului și fără desfășurarea unui proces de consultare cu organele însărcinate cu aplicarea dispozițiilor actului, cu cetăţenii interesați și cu asociaţiile legal constituite, așa cum dispun normele legale (art.6 din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și art.15 din ”Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009), precum si fara a se evalua impactul din punct de vedere social, financiar sau al sănătății, asupra persoanelor obligate să facă demersuri pe lângă diverse autorități pentru a-și procura documentele referitoare la veniturile obținute pe perioade de zeci de ani de activitate. Nu s-a avut in vedere un aspect esential, și anume acela că nu există o evidență centralizată a veniturilor obținute de către fiecare militar, consecința fiind accea că riscul recalculării incorecte a pensiilor este transferat de la instituțiile statului asupra particularilor.
Mai mult, așa cum am arătat mai sus, actul atacat a fost emis cu exces de putere, deoarece adaugă la lege. Actul atacat contrazice atât litera cât și spiritul legii, conform cărora recalcularea se va face din oficiu, fiind în totalitate o răspundere a instituțiilor statului. Este un exemplu clar de abuz exercitat sub protecția unei aparențe de legalitate, în totală contradicție cu principiul supremației legii și al preeminenței dreptului.

Pentru aceste motive, ingerința în dreptul nostru la respectarea bunurilor nu îndeplinește cerința de legalitate.

b) Încălcarea cerinței de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat
Instanța de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că dacă prima cerință, cea a legalității, nu este respectată, este inutil de a mai analiza legitimitatea scopului urmărit sau proporționalitatea ingerinței (de exemplu, cauza Iatridis c. Greciei, Hotărârea din 25 martie 1999, paragraful 58). Cu toate acestea ne vom referi și la respectarea acestei cerințe a proporționalității.
Curtea a stabilit necesitatea unui just echilibru între satisfacerea interesului general și cerința respectării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru se rupe în momentul în care individul este obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată (Sporrong și Lonnroth c. Suediei, Hotarârea din 23 septembrie 1982, paragraful 50).
O întreagă categorie de persoane în vârstă, având o stare de sănătate precară – multe dintre ele fiind nedeplasabile – este obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp total insuficient, niște eforturi considerabile, aproape imposibile, pentru a-și procura documentele doveditoare necesare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună, împotriva voinței lor, o cerere de diminuare a unui drept. Vă solicităm, de asemenea, să observați că penalizarea persoanelor vizate pentru nedepunerea documentelor dovaditoare constă în recalcularea pensiei în funcție de salariul mediu brut pe economie din perioadele respective, un criteriu total neadecvat raportat la munca depusă și la obligațiile asumate în calitate de militari. Cu alte cuvinte, noi reclamanții si celelalte persoane vizate vom suporta riscul unei diminuări considerabile a pensiei, dacă nu vom reuși să îndeplinim în termenul prevăzut obligațiile stabilite prin actul atacat.

Pentru motivele expuse, considerăm că nici cerința proporționalității nu a fost respectată.

II. Cu privire la încălcarea Art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării combinat cu Art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim (Willis c. Marii Britanii, Hotărârea din 11 iunie 2002, paragraf 48). Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ şi nu limitativ (Engel şi alţii c. Ţărilor de Jos, Hotărârea din 8 iunie 1976, paragraf 72 şi Rasmussen contra Danemarcei, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, paragraf 34).
În cauza de față, se instituie o diferență de tratament între persoanele care își depun cererile de recalculare însoțite de actele doveditoare de venit în termenul prevăzut, persoane care vor beneficia de o recalculare a pensiei într-un anumit fel, și, pe de altă parte, persoanele care nu depun aceste acte din diferite motive (fie că nu doresc să contribuie la diminuarea unui drept, fie că nu au posibilitatea de a procura actele privind venitul realizat), cu consecința că vor fi penalizate prin recalcularea pensiei după alte criterii, și mai dezavantajoase. Consecința este că persoane aflate în situații identice sau similare, din aceeași categorie și cu același statut și aceleasi drepturi la pensie prevăzute de lege, vor suferi discriminări în dreptul lor la respectarea bunurilor pe singurul criteriu al depunerii sau nedepunerii cererii și a documentelor prevăzute în actul atacat. Nu se ține seama de situația personală a persoanelor vizate, dacă sunt sau nu capabile să se deplaseze pentru a solicita de la diverse entități actele doveditoare privind veniturile realizate.
Nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă a acestei diferențe de tratament.

În consecință este încălcat și principiul intezicerii discriminării prevazut de Art. 14 din Convenție.

Art.11 al.1 și 2 și art.20 din Constituție, referitoare la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, prevăd că tratatele internaționale privind drepturile omului au prioritate față de dreptul intern.
Art.11 al.1 și 2 din Constituție prevede următoarele:
“(1)Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Art.20 din Constituție prevede urmatoarele:
“(1)Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”

Prin urmare, în virtutea acestor prevederi constituționale instanța este obligată să acorde prioritate dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului menționate mai sus și să dispună anularea actului atacat.

În concluzie, având în vedere că actul atacat a fost emis cu exces de putere, vă solicităm să dispuneți anularea dispozițiilor menționate, care ne încalcă drepturile și interesele noastre legitime.



18.11.2010 RECLAMANȚI:
Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ștefan,
Patca Iulian, Bob Ioan, Șerban Mircea-Matei și
Vanea Vasile,
prin avocat Iepure Viorel

Ordine Acreditare Grădiniţa "Samuel" si Şcoala Primară "Samuel" din Deva

Ordin nr. 4380 din 17/06/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel" din Deva

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 01/07/2009



Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare,
ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,
luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,
având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,
luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 5 din 25 mai 2009 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar particular evaluate în perioada ianuarie - aprilie 2009,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării,


ministrul educaţiei, cercetării şi inovării emite prezentul ordin.


Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel", cu sediul în municipiul Deva, str. Mihail Kogălniceanu nr. 14, judeţul Hunedoara, pentru nivelul de învăţământ "preşcolar", limba de predare "română", program "normal".
Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel" din Deva, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2009-2010.
Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel" din Deva dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.
(2) În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel" din Deva revine fondatorilor.
Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa "Samuel" din Deva.
Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa "Samuel" din Deva este monitorizată şi controlată periodic de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.
Art. 6. - Biserica Creştină Baptistă "Sf. Treime" din Deva, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa "Samuel" din Deva, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Ministrul educaţiei, cercetării şi inovării,
Ecaterina Andronescu


Bucureşti, 17 iunie 2009.
Nr. 4.380.


*********************************************************************************

Ordin nr. 4381 din 17/06/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel" din Deva

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 01/07/2009


Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare,
ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,
luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,
având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,
luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 5 din 25 mai 2009 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar particular evaluate în perioada ianuarie-aprilie 2009,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării,


ministrul educaţiei, cercetării şi inovării emite prezentul ordin.


Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel", cu sediul în municipiul Deva, str. Mihail Kogălniceanu nr. 14, judeţul Hunedoara, pentru nivelul de învăţământ "primar", limba de predare "română".
Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel" din Deva, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2009-2010.
Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel" din Deva dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.
(2) În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel" din Deva revine fondatorilor.
Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară "Samuel" din Deva.
Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară "Samuel" din Deva este monitorizată şi controlată periodic de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.
Art. 6. - Biserica Creştină Baptistă "Sf. Treime" din Deva, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară "Samuel" din Deva, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Ministrul educaţiei, cercetării şi inovării,
Ecaterina Andronescu


Bucureşti, 17 iunie 2009.
Nr. 4.381.

Punct de vedere subventii asociatii si fundatii

Cu privire la dreptul de asociere al cetăţenilor din România, în Constituţia revizuită în anul 2003, la art.40 alin. (1) se precizează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

În acest sens, o parte a cadrelor militare în activitate, in rezervă şi retragere s-a constituit în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii aprobată prin Legea nr. 246/2005 în asociaţii şi fundaţii, unora dintre acestea le-a fost recunoscut dreptul de utilitate publică.

Ordonanţa Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată, precizează la art. 41 drepturile şi obligaţiile conferite de statutul ,,de utilitate publică”: dreptul de a i se atribui în folosinţă gratuită bunurile proprietate publică, dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică, obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea, obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale, autoritatea administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată, obligaţia de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Începând cu anul 2005, ca urmare a abrogării art. 41 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 în baza art. I pct. 31 din Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care iniţial prevedea dreptul preferenţial la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale, asociaţiile de utilitate publică nu mai beneficiază de dreptul la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale.

Interpretarea care a stat la baza abrogării art. 41 lit. b) este următoarea: în condiţiile în care recunoaşterea statutului de utilitate publică este de competenţa exclusivă a Guvernului, există riscul ca acest statut să fie acordat unei clientele de organizaţii neguvernamentale, foarte probabil pe criterii politice, în funcţie de partidul aflat la guvernare.

Ordonanţa Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată ulterior precizează sursele de venit ale unei asociaţii, astfel: cotizaţiile membrilor, dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale, dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii, venituri realizate din activităţi economice directe, donaţii, sponsorizări sau legate, resurse obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, alte venituri prevăzute de lege.

De asemenea este prezăvut faptul că asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute de asociaţii, fundaţii şi federaţii din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi comerciale, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei.

Cu privire la resursele obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială precizează la art. 1 alin.(1): „Asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, pot primi subvenţii alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, care vor fi utilizate, în exclusivitate, pentru serviciile de asistenţă socială acordate persoanelor care, potrivit dispoziţiilor legale, au dreptul să beneficieze de acestea.”

În acest sens, prin Hotărârea Guvernului nr. 1153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială a fost aprobată Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială .

Norma precizează că „pot primi subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale asociaţiile şi fundaţiile care îndeplinesc următoarele condiţii: sunt persoane juridice române de drept privat fără scop patrimonial, constituite potrivit legii, acordă de cel puţin 12 luni servicii de asistenţă socială într-un cadru organizat, denumit în continuare unitate de asistenţă socială, serviciile de asistenţă socială sunt acordate persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru a se integra social, denumite în continuare persoane asistate. ”

Serviciile de asistenţă socială acordate de asociaţii şi fundaţii sunt subvenţionate dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: exercită activitate în interesul persoanelor asistate şi cu respectarea demnităţii acestora, prin personal calificat, activitatea de asistenţă socială se desfăşoară într-un spaţiu adecvat sau la domiciliul persoanelor asistate, există un proiect de sprijin şi integrare socială, sunt utilizate şi alte resurse.

Un caz aparte privind obţinerea de fonduri nerambursabile este reglentat de Legea nr. 350 din 02/12/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general.

Legea are ca scop stabilirea principiilor, cadrului general şi a procedurii pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, precum şi căile de atac al actului sau deciziei autorităţilor finanţatoare care aplică procedura de atribuire a contractelor de finanţare nerambursabilă.

Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii.

Prin urmare, nu există cadru legal pentru ca asociaţiile de utilitate publică să mai beneficieze de dreptul la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale decât pentru pentru serviciile de asistenţă socială sau proiecte, în baza unor contracte de finanţare.