Grupul „Academia cetățeanului”

Asociația este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, constituită cu scopul de a contribui la formarea unor cetățeni  informați, activi, implicați în viața socială, culturală, spirituală  și  economică a  țării, folosind mijloace adecvate.

Gupul „Academia cetățeanului”, parte a  Asociației „Academia Cetățeanului” 

este o  comunitate de persoane interesate de  noutățile din domeniul juridic și management și numără  peste 500 de  membrii.

Pentru a  vă  include în grup,  trimite un e-mail la adresa academiacetateanului@gmail.com   cu mesajul ABONARE.

Prevederi practice si legale privind circulatia in sensul giratoriu

 

     1.      Prevederi practice privind  intersectiile cu sens giratoriu

Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în Ordonanta de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare (republicată).

  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002 şi ulterior adoptării a mai fost modificată şi completată prin:

  - Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 31 ianuarie 2003;

  - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2004  pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 1 iulie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 520/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004.

Ordonanţa de urgenţă  a fost republicată în temeiul art. III din Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 15 iunie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.

De curând, Ordonanţa  de urgenţă nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost  modificată și completată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 96 din 9 noiembrie 2018.

Dispozițiile prevăzute în  această ordonanță de urgență privind circulaţia pe drumurile publice au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Prevederile ordonanței de urgență se aplică tuturor participanților la trafic, precum și autorităților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței pe drumurile publice și în domeniul protecției mediului.

În acest  articol vom aborda circulația în intersectiile cu sens giratoriu deoarece în majoritatea oraşelor din România   au fost realizate în ultimii ani mai multe giratorii. 

Circulația în aceste sensuri giratorii reprezintă o  noutate  chiar și pentru șoferii  cu permis de conducere de peste 20 de ani! Așadar, traversarea unui sens giratoriu reprezintă pentru mulţi şoferi un adevărat coșmar.  Situaţia este vizibilă.  Puţine  sensuri giratorii au rămas „neatinse” în urma accidentelor rutiere.  Şoferii s-au ,,înfipt” cu autoturismele în acestea, au trecut pur şi simplu peste ele sau au lovit alte autovehicule care circulau regulamentar.  Alții, au  pătruns chiar  și  pe  sens  contrar în    aceste  giratorii. În  alte cazuri, până la sosirea echipajului de Poliție, își  fac  singuri ,,dreptate”.

Care sunt  de  fapt  regulile de  bază  care  guvernează  circulația în intersecţiile cu sens giratoriu?

În intersecţiile cu sens giratoriu semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie.

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în situaţia când urmează să pătrundă într-o intersecţie cu circulaţie în sens giratoriu faţă de cel care circulă în interiorul acesteia.

Intersecţiile cu sens giratoriu sunt intersecţii cu circulaţia dirijată unde se aplică regula "priorităţii de stânga" (in limbaj comun, expresie neregasita  niciunde in legislatie).

Prin urmare, vehiculele care circulă în sensul giratoriu au prioritate faţă de cele care pătrund într-o astfel de intersecţie.

În intersecţiile cu sens giratoriu singurul indicator care îl găsim instalat este indicatorul cu aceeaşi semnificaţie „Intersecţie cu sens giratoriu”.

În situaţia când apar indicatoare de reglementare a priorităţii „Cedează trecerea”, „Oprire”, „Drum cu prioritate”, intersecţia respectivă se transformă în intersecţie cu circulaţia dirijată de piaţă gen sens giratoriu. 

  

       2.      Prevederi legale  privind  intersectiile cu sens giratoriu

      A.    Ordonanta de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002, republicată:

  Art. 45 (1) Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial.

  (2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depăşire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră.

   

         Art. 54   alin. (1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

         Art. 57 alin.   (4) In intersectiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circula in interiorul acestora au prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie.

B.  Hotararea nr. 1.391 din 4 octombrie 2006  pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată

ART. 114 (1) Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi să folosească instalaţiile de iluminare şi/sau semnalizare a acestora, după cum urmează:

  g) luminile indicatoare de direcţie pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, inclusiv la punerea în mişcare a vehiculului de pe loc.

Art. 135  Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii:

    d) cand urmeaza sa patrunda intr-o intersectie cu circulatie in sens giratoriu fata de cel care circula in interiorul acesteia;

Art. 142  Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor:

    f) in intersectii, inclusiv cele cu circulatie in sens giratoriu, precum si in zona de preselectie unde sunt aplicate marcaje continue, iar in lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersectiei;

  

3. Speță:  Cine  are prioritate de trecere?

Rezolvare:

În  situaţia de faţă, autocamionul şi motociclistul beneficiază de prioritate de trecere. 

Dacă ne apropiem de o astfel de intersecţie şi dorim să virăm pe prima stradă la dreapta (poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de acostament, semnalizăm dreapta, acordăm prioritate vehiculelor care circulă din partea stângă (motociclistului) după care executăm virajul la dreapta. 

Dacă dorim să virăm pe cea de-a doua stradă (din poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de axul drumului, semnalizăm stânga, acordăm prioritate vehiculelor care circulă prin intersecţie din partea stânga şi ocolim prin dreapta insula, menţinând în funcţiune semnalul stânga(traseul marcat cu albastru). 

După ce am trecut de axa penultimului drum unde dorim să virăm, semnalizăm dreapta (traseul marcat cu roşu) şi ne încadrăm pe banda de lângă axul drumului. 

Dacă semnalizăm dreapta înainte de a trece de axul penultimului drum, cel care circulă pe drumul respectiv subînţelege că dorim să virăm la dreapta pe drumul care circulă şi poate să-şi continue deplasarea creând astfel premiza unui accident. 

Chestionar:

      1.      Care maşină are prioritate?

      2.      Într-o intersecţie unde circulaţia se desfăşoară în sens giratoriu, conducătorilor auto le este interzis:

A. să reducă viteza, întrucât se creează pericolul de blocare;

B. să oprească autovehiculele, în afara situaţiilor impuse de trafic;

C. să întoarcă, prin ocolirea sensului giratoriu.

5. Adrese utile,  pe aceasta tema:

- http://beranger.org/giratorii/
- https://www.facebook.com/AMADriverEducation/videos/961410487227225/
- https://www.youtube.com/watch?v=NlMUAT6vL1s  
- https://www.youtube.com/watch?v=rJJpAHwYUrE
- http://www.romaniatv.net/cum-se-semnalizeaza-corect-in-sensul-giratoriu-vezi-de-ce-gresesti-in-fiecare-zi-video_174413.html
- http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_410219/Legislatie-iesirea-dintr-un-sens-giratoriu.html
- http://www.incepator.ro/practice/sens_giratoriu.asp
- http://www.festina-lente.ro/circulatia-in-intersectia-cu-sens-giratoriu
- https://www.pdc.ro/tv/circulatia-in-sensul-giratoriu-31
- http://www.scoaladesoferitimisoara.ro/lectii/03_prioritatea.pdf
- http://www.florianchiriches.3x.ro/sensul-giratoriu.html
- http://www.trafictube.ro/invatam-circulatia-sensul-giratoriu/
- http://www.codulrutier.ro/codul_rutier_reguli_de_circulatie_2.php
- http://www.politisti.ro/topic/8889-reguli-intrare-in-sens-giratoriu/
- http://www.politisti.ro/topic/347-cum-se-circula-intr-un-sens-giratoriu-reguli-privind-sensul-giratoriu/
- http://www.lavirgil.ro/2009/08/cum-se-circula-in-sensul-giratoriu/
- http://www.circulatiarutiera.ro/pregatire-examen/cursuri-legislatia-rutiera/4ro.htm
- http://www.gds.ro/Local/2012-09-10/Totul+despre+giratorii/
- http://chestionare.auto.ro/scoala_de_soferi_online/probe-la-examenul-auto/intersectie-cu-sens-giratoriu/
- http://forum.softpedia.com/topic/391934-cum-se-circula-corect-in-sensul-giratoriu/

Autor:  Ion Nistor-consilier juridic

Relațiile sexuale între persoane de același sex – trecut și prezent, în legea penală a României

      Ordonanţa de Urgenţă nr. 89 din 21 iunie 2001

      ART. 200   din  Codul Penal din 1969-Abrogat.

  Art. 200 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 21 iunie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal.

Art. 200. -Relațiile sexuale între persoane de același sex, săvârșite în public sau dacă au produs scandal public, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta majorului de a avea relații sexuale cu un minor de același sex se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Relațiile sexuale cu o persoană de același sex în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 și 3 are ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării de relații sexuale între persoane de același sex, precum și propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism săvârșite în același scop se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani."

Codul Penal din 1969

ART. 200   Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex
  
  Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
  Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrşită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a se apăra, ori de a-şi exprima voinţa, sau prin constrîngere, se pedepseşte cu închisoare de 2 la 7 ani.
  Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
  Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Codul Penal din 1936

Art. 431. -Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională dela 6 luni la 2 ani.

Dacă actul s'a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 19 ani, pedeapsa este închisoarea corecțională dela unu la 3 ani.

Art. 432. -Actele sexuale săvârșite între oameni și animale, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de bestialitate și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 3 luni la un an.

Codul penal din 1864

În Codul penal din 1864, infracţiunile contra vieţii sexuale erau cuprinse în Titlul IV intitulat „Crime şi delicte în contra particularilor”, secţiunea V denumită „Atentate contra bunelor moravuri”. Infracţiunile contra vieţii sexuale erau cuprinse de la art. 263-268 iar infracţiunea de viol era denumită „atentat contra pudorii cu violenţă” (art. 264), incluzând în cuprinsul său atât acte sexuale normale săvârşite cu violenţă cât şi acte de homosexualitate precum şi acte de perversiune sexuală săvârşite cu violenţă.

Art. 263. -

Ori-ce atentat în contra pudorei, îndeplinit sau cercat, fără violență asupra persoanei unui copil, de sex bărbătesc sau femeesc, de vârstă mai mică de 14 ani, se va pedepsi cu închisoare dela doui până la trei ani.

Art. 264. -

Ori-cine va comite un atentat în contra pudoarei, îndeplinit sau cercat, cu violență, în contra unui individ de sex bărbătesc sau femeesc, se va pedepsi cu maximul închisorei.

Dacă crima s'a comis în contra persoanei unui copil mai mic de 15 ani împliniți, culpabilul se va pedepsi cu maximul recluziunei.

Art. 265. -

Dacă culpabilii sunt ascendenții persoanei asupra căreia s'a comis siluirea, sau dacă sunt dintr'acei cari au o autoritate asupră-i, dacă sunt institutorii sau servitorii săi, sau ai persoanelor mai sus însemnate, dacă acești culpabili sunt funcționari ai unui cult, sau preoți ori călugări, sau dacă culpabilul, ori-care ar fi, a fost ajutat în crima sa de către una sau mai multe persoane, pedeapsa va fi pentru cazul prevăzut de art. 263 și 264, maximul recluziunei.

Când siluirea se va fi comis de către persoanele menționate în acest articol asupra unui copil, de sex bărbătesc sau femeesc, în vârstă mai mic de 15 ani, pedeapsa va fi maximul muncei silnice pe timp mărginit¹).

Art. 266. -

Dacă din crimele prevăzute la art. 263, 264 și 265 va rezulta moartea, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe viață.

Art. 267. -

Ori-cine va fi atentat la bunele moravuri ațâțând, favorizând sau înlesnind obișnuit desfrânarea sau corupțiunea tinerilor de ambe-sexe, mai mici de 21 ani, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doui ani și cu amendă dela 100 până la 3000 lei²).

Dacă îndemnătorii, ajutătorii sau înlesnitorii desfrânărei au fost tatăl sau mama, epitropii sau alte persoane însărcinate cu privigherea lor, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doui ani și amendă dela 100 până la 1000 lei²).

Art. 268. -

Cei căzuți în delictul menționat în cel din urmă articol, se vor mai condamna și la interdicțiunea dreptului de a fi tutori, curatori și părtași la consiliele de familie, dela un an până la doui ani, pentru indivizii cărora se aplică întâiul paragraf al acelui articol; dela doui ani până la patru ani, pentru cei de cari se vorbește în paragraful al doilea al aceluiaș articol.

Dacă delictul s'a comis de către tată sau mamă, culpabilul va fi încă lipsit de drepturile ce i se acordă de codicele civile asupra persoanei copilului, în virtutea puterei sale părintești¹).

LegisTM-program de legislaţie

Distribuitor autorizat software C.T.C.E. Piatra Neamt

  

legis@legistm.ro

LegisTM-program de legislaţie 
românească şi europeană

Informatii telefonice 0720 528 028

Lu-Vi: 09-17

Aici http://www.legistm.ro 

Argumente privind neconstitutionalitatea OUG nr. 57/2015 si a OUG nr. 59/2017

Sunt cunoscute protestele și încercările de a se face auziți ale militarilor, prin asociațiile lor, și sunt  cazuri când au fost împiedicați  să asiste chiar la lucrările Parlamentului.  Aproape jumătate din pensionarii militari, grupați în Forumul Structurilor Asociative, au trimis scrisori către toți factorii de decizie de partid și guvernamentali cerând să li se respecte drepturile și să fie eliminate nedreptățile cuprinse în OUG 59/2017.

Mai mult decât atât, în data de 06.02.2018, Tribunalul Suceava, ”în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 din OUG nr. 59 din data de 04.08.2017  privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul pensiilor de serviciu, excepţie invocată de contestatorul Pascari Emanuel Cătălin.” Cauza a fost înregistrată la CCR cu numărul 236D/2018.

            Argumente  privind neconstitutionalitatea OUG nr.  57/2015 si a OUG nr.  59/2017:

DECIZIA NR. 20/02.02.2000 A CCR

(in dosarul 5A/2000)

"Curtea Constitutionala retine ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii.

Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor si magistraţilor obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au.

Intr-adevar acestora le sunt interzise activitati ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care sa le asigure posibilitatea efectiva de a-si crea o situatie materiala de natura sa le ofere dupa pensionare mentinerea unui nivel de viata cat mai apropiat de cel avut in timpul activitatii.

(...)

Un alt element comun care justifica in mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic asemanator al magistratilor si al cadrelor militare, inclusiv in ceea ce priveste regimul de pensionare, il reprezinta riscul pe care il implica exercitarea profesiilor respective, ambele avand un rol esential in apararea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept. In considerarea riscurilor la care se expun in exercitarea atributiilor lor militarii si magistratii.

(...)

Curtea Constitutionala constata, pe de alta parte, ca reglementarea in vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca si cea a pensiei de serviciu pentru magistrati, cu diferentele pe care aceasta pensie le prezinta fata de pensia comuna de asigurari sociale, nu constituie o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta constatare se bazeaza pe specificul comun al activitatii militarilor si magistratilor, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioara a dispozitiilor constitutionale si legale aplicabile, impune celor doua categorii profesionale obligatii si interdictii severe, precum si riscuri sporite, ceea ce justifica in mod obiectiv si rezonabil o diferentiere a regimului juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri.

(...)

Curtea Constitutionala constata ca, fata de asemanarile subliniate anterior intre situatia cadrelor militare si cea a magistratilor, avandu-se in vedere si caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii profesionale, care au determinat in mod obiectiv reglementarea prin lege, in mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o ratiune suficienta care sa justifice aplicarea unui tratament diferit magistratilor fata de cadrele militare permanente, astfel cum s-a procedat prin art. 198 din noua lege a pensiilor, care abroga reglementarea privind pensia de serviciu a magistratilor.

(...)

diferenta de regim juridic ce se creeaza intre pensia magistratilor si pensia militarilor constituie, in conditiile infatisate prin considerentele anterioare, o incalcare de catre legiuitor a egalitatii de tratament juridic, ceea ce, in absenta unei determinari obiective, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, in intelesul conferit acestui text constitutional prin dispozitiile actelor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte. Intre acestea figureaza si prevederile referitoare la nediscrimieste ale art. E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite, al caror cuprins, conturat prin dispozitiile corespunzatoare ale anexei, cuprinde si dispozitia conform careia "O diferenta de tratament pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata ca discriminatorie".

            

Decizia nr. 29/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

-     Fragmente –

(...)

3    34. Aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv şi constituiau o compensaţie parţială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, poliţişti, funcţionari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic şi consular, funcţionari parlamentari, senatori şi deputaţi, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă, personalul Curţii de Conturi.
Acelaşi legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităţilor din sistem şi având în vedere situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât şi bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000.

3    35. Aplicarea acestui act normativ (Legea nr. 119/2010) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situaţie în care cei vizaţi au promovat cereri în justiţie prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare şi menţinerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul Convenţiei europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adiţional.

      36. Ca atare, jurisdicţiile naţionale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (sau art. 14 din Convenţie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie).

3    37.  În mod corect instanţele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizaţi le încasau, reprezintă un „interes patrimonial“ ce intră în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât sub aspectul părţii contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât şi sub aspectul părţii necontributive (care se suporta de la bugetul de stat).

În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stecş.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

3   38. Totodată, instanţele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecinţa diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părţii necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „ingerinţă“ din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanţilor, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ş.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 şi 40).

3     39. Pentru ca ingerinţa să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim şi să respecte un rezonabil raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit a fi realizat.

4     40. Din perspectiva acestor condiţii, Înalta Curte constată că în mod unanim instanţele au reţinut că ingerinţa este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, şi urmăreşte un „scop legitim“, de utilitate publică, în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel de asigurări sociale.
Înalta Curte constată însă că analiza cerinţei privind existenţa„raportului rezonabil de proporţionalitate“ a fost sursa practicii neunitare ce a condus la iniţierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanţele nu au aplicat testul justului echilibru în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „ingerinţa“ nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor“ (regula generală şi, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „privării de proprietate“ (cea de-a doua normă din acelaşi text).

4     41.  Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizaţi şi-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% şi 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiaşi categorii, de la o persoană la alta, potrivit condiţiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte şi calificarea fiecărui beneficiar pentru obţinerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenţei ataşate recursului în interesul legii se constată însă că instanţele judecătoreşti nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanţă importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporţionalitate, fiind util a se observa proporţia reducerii beneficiului social în discuţie pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de Legea nr. 119/2010.
Or, instanţa europeană însăşi, în aplicarea acestui test de proporţionalitate, analizează situaţia reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanţe particulare în plângerile pe care le soluţionează, se raportează în mod necesar la situaţia de fapt pe care ea însăşi a reţinut-o în legătură cu respectiva plângere şi, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporţionalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „ingerinţă“, în afara statutului de „victimă“ (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulţi reclamanţi - de exemplu, Aizpurua Ortiz ş.a. împotriva Spaniei).

       Apoi, se reţine că raportul de proporţionalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă,care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistenţă.

(...)

Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croaţiei – decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britaniişi Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilităţii, Cauza Maggio ş.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reiese că stabilirea raportului de proporţionalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale particulare.

Ca atare, pe calea recursului în interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabilă de natură a asigura unificarea practicii judiciare, având aptitudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instanţelor, de vreme ce stabilirea raportului de proporţionalitate este rezultatul aprecierii materialului probator şi a circumstanţelor proprii fiecărei pricini sau a situaţiei de fapt reţinute, fiind aşadar exclusiv o chestiune de aplicare a legii (Convenţia şi jurisprudenţa Curţii Europene, în acest caz).

Pentru a fi legală o soluţie asupra unei sesizări (cum este cea cu recurs în interesul legii), ea trebuie în mod necesar să antreneze efecte legale şi în cazul admiterii şi în cel al respingerii.
Or, dacă s-ar admite ca posibilă soluţionarea printr-o concluzie cu caracter general asupra raportului de proporţionalitate în acest gen de cauze şi astfel s-ar stabili că justul echilibru este afectat sau compromis în toate situaţiile, efectul indirect ar fi similar celui al abrogării legii.
Simetric, dacă s-ar stabili, pe calea recursului în interesul legii, că raportul de proporţionalitate a fost unul rezonabil, just, ar însemna negarea dreptului de acces la instanţă (garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) pentru fiecare dintre persoanele ce se pretind afectate în mod individual prin adoptarea şi aplicarea Legii nr. 119/2010.
În concluzie, analiza în concret a acestui raport de proporţionalitate nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar excede obiectului acestuia şi competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul în interesul legii nefiind un recurs naţional în convenţionalitate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:
Respinge recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 14 din Convenţie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
Obligatorie, potrivit art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2011.

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE,

Rodica Aida Popa

Magistrat-asistent-şef,
Bogdan Georgescu

Președintele Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială din Camera Deputaților, domnul Adrian Solomon, după ce   o delegație a militarilor  i-au expus  punctele de  vedere ale rezerviștilor pensionari,  a reușit să facă tot posibilul încât  să treacă Raportul asupra proiectului de lege privind aprobarea OUG 59/2017 prin Comisia pentru Muncă şi Protecţie Socială, adăugând unele amendamente despre care a pretins că aparțin militarilor cu care a discutat domnia sa. Raportul respectiv nu a fost discutat ci doar votat în Comisie, fiind anunțat de domnul Solomon, ca fiind aprobat.

De fapt OUG nr. 59/2017, prin articolul VII, este plină de ilegalități:

1. Încalcă prevederile Deciziei nr. 20 din 2000 a CCR, decizie care prevede egalitatea de tratament în ceea ce privește pensiile magistraților și cele ale militarilor. Ori această OUG 59/2017 îngheață pensiile militarilor, dar nu și pe ale magistraților. Este de altfel ciudat că actualul guvern, care cere președintelui să respecte deciziile Curții Constituționale a României, încălcă o astfel de decizie fără nici o apăsare și nici nu își cere propria suspendare;
2. Modifică o lege organică, ceea ce este interzis;
3. Este emisă cu încălcarea art 5 și 40 din legea nr. 346/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care specifică faptul că doar ministrul apărării are dreptul să emită legi în domeniul apărării, încălcându-se totodată și principiul Autonomiei prevăzut de art 2 din legea 223, principiu ”bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale”;
4. Nu există în această ordonanță avizul și nici punctul de vedere al M.Ap.N.
5. Militarii sunt discriminați față de civili, prin faptul că lor nu li se mai actualizează pensiile. În mod samavolnic, termenul ”ACTUALIZARE” din conținutul original al legii 223/2015, a fost schimbat, înlocuit, interpretat, distorsionat, dar menţinut în conţinutul art. 59 unde, de fapt, inlocuieşte termenul ”INDEXARE”, deși sunt termeni diferiți iar legea 263, ca și legea 223 fac distincție clară între aceste noțiuni. Practic militarii nu mai au nici actualizare nici indexare;
6. Militarii sunt discriminați față de civili și prin faptul că indexarea cu rata inflației, (transformată abuziv în actualizare), la militari se face ”cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea” în vreme ce la civili, pe legea 263, indexarea se face la ”Valoarea punctului de pensie, care se majorează anual cu 100% din rata medie anuala a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reala a câstigului salarial mediu brut realizat.”
7. Se încalcă principiul egalității stipulat în legea 223/2015, pentru că prin anularea actualizării pensiilor la creșterea salariilor activilor, se mențin diferențele dintre pensii, funcție de anul ieșirii la pensie, ajungându-se la inechități crase, pe care actualizarea le-ar fi nivelat în timp. Asta în condițiile în care legea 223/2015 are la bază principiul egalității, ” prin care se asigură tuturor participanților la sistemul de pensii militare de stat un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege”;
8. Se încalcă însuși principiul sacru al ”recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei” prevăzut la art 2 al Legii 223/2015 și care a stat la baza emiterii acestei legi;
9. Încălcând toate aceste legi, prevederi, Constituția însăși, care consfințește egalitatea de șanse și dreptul asupra proprietății, căci pensia este un drept fundamental al omului, se încalcă și principiul predictibilității normelor juridice pentru că se emit legi care astăzi sunt date iar mâine încălcate, modificate, zdrobite, desfigurate de chiar cei care le-au emis.
10. Chiar dacă a fost retrimisă la comisii pentru un nou raport, OUG 59/2017, nu poate fi supusă votului Parlamentului, deoarece se află pe masa Curții Constituționale.