Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 privind
cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare
Publicată în: Monitorul Oficial nr.
520 din 11 iulie 2014
Data intrarii in vigoare: 09 Octombrie 2014
Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 se
completează cu dispoziţiile legale referitoare la cimitire, cuprinse în Legea
nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
republicată.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 102 din 8 iulie 2014, orice
dispoziţie contrară se abrogă.
Scopul, obiectul legii:
Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 stabileşte
drepturile şi obligaţiile în legătură cu activităţi funerare, cimitire şi
crematorii umane.
Prevederile Legii nr. 102 din 8 iulie 2014 se aplică:
a) cultelor,
bisericilor şi comunităţilor religioase, denumite în continuare culte,
autorităţilor administraţiei publice locale, operatorilor economici,
fundaţiilor şi asociaţiilor, care deţin în proprietate, în administrare sau în
întreţinere cimitire în funcţiune sau închise, opere comemorative sau
crematorii umane;
b) persoanelor
fizice şi/sau juridice care prestează servicii funerare, precum şi activităţi
legate de întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau
a crematoriilor umane.
În cazul
mormintelor şi/sau al operelor comemorative de război, prevăzute în Lista
monumentelor istorice, dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere
prevederilor Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor
comemorative de război, cu modificările ulterioare.
În cazul
înhumării fătului născut mort ori a unor părţi sau organe umane se aplică
prevederile prezentei legi, în măsura în care nu există prevederi legale
contrare.
Dispoziții preliminare:
Oricine are
dreptul la o înmormântare decentă şi la aducerea ultimului omagiu la locul de
veci al decedatului.
La stabilirea
locului de veci şi organizarea serviciilor funerare, persoanele în drept şi
prestatorii serviciilor funerare sunt obligaţi să colaboreze între ei, să ţină
cont de voinţa exprimată pe timpul vieţii de către defunct sau, în lipsa
acesteia, vor ţine seama de apartenenţa religioasă a defunctului.
Înmormântarea poate fi religioasă sau laică.
Înmormântarea religioasă are loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor
locului, tradiţiilor şi regulamentelor cultului respectiv. În cazul
înmormântării laice, organizatorii stabilesc modul de desfăşurare a procesiunii
funebre.
Definiții:
a) cimitir -
spaţiul situat în intravilanul sau extravilanul localităţii, care a fost, este
sau va fi destinat înhumării;
b) opere
comemorative de război - edificiile, monumentele de artă, plăcile şi altarele
comemorative, troiţele, crucile, cenotafurile sau orice alte construcţii ori
lucrări, astfel cum sunt definite aceste opere la art. 5 din Legea nr.
379/2003, cu modificările ulterioare;
c) lucrări
funerare supraterane - însemnele, bordurile, împrejmuirile, lespezile,
obeliscurile sau orice alte lucrări de artă pentru înhumare;
d) lucrări
funerare subterane - criptele pentru locuri de înhumare;
e) zone protejate - zonele de locuit, zonele
balneoclimaterice, zonele de odihnă şi recreere, instituţiile social-culturale,
unităţile sanitare şi unităţile de învăţământ.
Cimitirul
Cimitirul se
poate afla în proprietatea publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, a cultelor religioase legal recunoscute sau a
unităţilor locale de cult/biserici în situaţia cimitirelor confesionale, în
proprietatea operatorilor economici, asociaţiilor sau fundaţiilor, precum şi în
proprietatea unui alt stat, cu respectarea tratatelor la care România este
parte.
Administratorul
cimitirului este proprietarul acestuia sau cel care deţine dreptul de
administrare.
Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire publice în
fiecare localitate şi de a le organiza astfel încât să aibă sectoare
corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor sau a
unităţilor locale de cult ce funcţionează în localitatea respectivă.
În localităţile
în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu dispun de cimitir
propriu, persoanele decedate care au aparţinut respectivelor culte vor fi
înhumate potrivit ritului propriu în cimitirele existente în funcţiune,
excepţie făcând cimitirele existente în funcţiune ce aparţin cultelor mozaic şi
musulman.
De prevederile articolului
mai sus mentionat beneficiază şi persoanele fără apartenenţă religioasă.
Realizarea
infrastructurii şi a zonelor verzi din interiorul cimitirului, parcelarea,
împrejmuirea şi dotarea acestuia reprezintă obligaţii ale proprietarului.
Proprietarul
cimitirului are obligaţia întreţinerii şi menţinerii în funcţiune a
cimitirului. Această obligaţie a proprietarului poate fi îndeplinită, pe bază
de contract, şi de un operator economic.
Proprietarul cimitirului este obligat să elaboreze
regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirului.
În
documentaţiile de urbanism sunt cuprinse condiţiile referitoare la înfiinţarea
cimitirului.
Realizarea şi
extinderea oricăror construcţii sau a infrastructurii cimitirului se fac după obţinerea
autorizaţiei de construire eliberate în condiţiile legii.
Nu este necesară
obţinerea autorizaţiei de construire pentru executarea însemnelor, a bordurilor
sau a împrejmuirilor locurilor de înhumare, pentru realizarea de obeliscuri sau
a altor lucrări de artă plastică din cimitir.
Pentru
desfiinţarea cimitirului este necesară obţinerea autorizaţiei de desfiinţare,
potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
În cazul
cimitirelor înfiinţate după intrarea în vigoare a prezentei legi, distanţa
minimă admisă între zonele protejate şi gardul care delimitează cimitirul este
de 100 m.
Cimitirele se
împrejmuiesc cu gard. La cimitirele înfiinţate după intrarea în vigoare a
prezentei legi gardul se dublează cu o perdea de arbori. Între morminte şi
gardul cimitirului se va asigura o zonă liberă de 3 m.
La înfiinţarea cimitirului, proprietarul
este obligat să asigure:
a) drumurile
interioare şi aleile;
b) sala de
ceremonii funerare;
c) spaţiul
tehnic care să asigure temperatura de până la 15°C, premergător ceremoniei
funerare;
d) existenţa
unei surse de apă utilizabile;
e) WC-uri;
f) spaţiul
amenajat corespunzător pentru depozitarea gunoiului;
g) spaţii
verzi, arbuşti, copaci pe marginea drumurilor şi aleilor.
În cazul
cimitirelor închise, în care nu se mai fac înmormântări, proprietarul este
obligat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la lit. e)-g).
Dacă toate
locurile de veci din cimitir ori dintr-o parte a acestuia au fost ocupate, iar
acest lucru este stabilit printr-o expertiză de specialitate, administratorul
cimitirului, după ce în prealabil aduce la cunoştinţă publică prin mijloacele
de informare în masă această situaţie, poate declara cimitirul sau partea
corespunzătoare din acesta închisă.
Orice persoană
care justifică un interes legitim poate contesta măsura de închidere a
cimitirului la instanţele competente, în situaţia în care cimitirul aparţine
statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
În situaţia în
care cimitirul este cimitir confesional şi proprietatea asupra acestuia a fost
dobândită prin cumpărare sau prin donaţie, contestaţia va fi soluţionată de
către cultul deţinător, conform regulamentului propriu.
Exhumarea
cadavrelor în vederea constatării cauzelor morţii se face numai cu
încuviinţarea procurorului sau a instanţei judecătoreşti.
Osemintele pot
fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul autorităţilor de sănătate
publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, după 7 ani de la deces.
La extinderea şi
redeschiderea cimitirului care a fost închis se aplică regulile stabilite
pentru înfiinţarea cimitirelor.
Desfiinţarea şi
schimbarea destinaţiei unui cimitir se poate face numai după 30 de ani de la
ultima înhumare şi după strămutarea tuturor osemintelor, pentru motive temeinic
justificate şi cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte şi al cultului
respectiv. Desfiinţarea cimitirelor înainte de acest termen se face cu avizul
autorităţilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
În cazul falimentului operatorului economic, dizolvării
asociaţiei sau fundaţiei, cimitirul se transmite în proprietatea comunei sau
oraşului pe teritoriul căruia se află, cu respectarea prevederilor legale în
vigoare.
Întreţinerea
şi funcţionarea cimitirelor
Administratorul
cimitirului este obligat să asigure, atunci când este nevoie, renovarea
clădirilor, întreţinerea şi menţinerea în funcţiune a infrastructurii din
cimitir, precum şi întreţinerea zonelor verzi a căror suprafaţă iniţial
stabilită nu poate fi micşorată pentru crearea de noi locuri de înhumare.
Organizarea şi
funcţionarea cimitirelor şi a crematoriilor se realizează în condiţiile
prezentei legi, în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului adoptate
potrivit prevederilor art. 40 şi ale regulamentului de organizare şi
funcţionare aprobat prin hotărâre a consiliului local, precum şi a
regulamentelor de organizare şi funcţionare proprii cultelor, prin care se
instituie reguli generale pentru serviciile de înhumare şi de incinerare.
Administratorul cimitirului are următoarele
obligaţii:
a) să respecte
regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirului;
b) să
stabilească regulile privind prestarea serviciilor de înhumare şi de
incinerare, precum şi regulile privind prestarea altor servicii de către
operatori economici sau de persoane fizice autorizate;
c) să asigure
corectitudinea concesionărilor şi a atribuirii locurilor de înhumare, cu
respectarea condiţiei ca locul să fie îngrijit;
d) să
stabilească regulile de acces în cimitir şi orarul de funcţionare;
e) să asigure
funcţionarea şi întreţinerea sălii de ceremonii funerare, a spaţiului prevăzut
la art. 8 alin. (1) lit. c) şi a întregii infrastructuri;
f) să
organizeze preluarea persoanelor decedate, deschiderea şi închiderea
cimitirului;
g) să
întocmească şi să păstreze registrele de evidenţă şi arhivă;
h) să asigure
efectuarea şi păstrarea curăţeniei, întreţinerea drumurilor şi a aleilor,
deszăpezirea acestora, colectarea şi transportul gunoaielor;
i) să asigure
paza şi ordinea în perimetrul cimitirului sau al crematoriului, întreţinerea
împrejmuirilor;
j) să asigure
servicii de relaţii cu publicul şi informarea vizitatorilor.
Administratorul
asigură întocmirea şi păstrarea unui registru de evidenţă în care se înscriu în
mod obligatoriu următoarele date: numărul curent, ziua, luna, anul înhumării
sau al aşezării în nişă a urnei cu cenuşă, datele de identificare a
defunctului, adresa de la ultimul domiciliu, data decesului, numărul parcelei,
al rândului şi al locului de înhumare, numele şi adresa persoanei care a
comandat înhumarea şi observaţii cu privire la tipul şi lucrările locului de
înhumare.
În cazul
înhumării unei persoane decedate neidentificate, în registrul de evidenţă se
menţionează denumirea autorităţii care a dispus înhumarea şi numărul dosarului
cazului.
Persoana care a
solicitat înhumarea şi concesionarul locului de înhumare au acces la registrul
de evidenţă.
Administratorul este obligat ca, în timpul orelor de
program, să ofere informaţii persoanelor care se interesează despre locul de
înhumare a persoanei decedate.
Înmormântarea
Locul şi
modalitatea înmormântării vor fi conforme voinţei exprimate în timpul vieţii de
persoana decedată, fără nicio modificare a ultimei voinţe a acesteia.
Dacă pe timpul
vieţii persoana decedată nu şi-a exprimat dorinţa referitoare la înmormântare,
locul şi modalitatea înmormântării se hotărăsc de persoana, familia sau de
autoritatea care se îngrijeşte de înmormântare.
a) persoana
care s-a angajat prin contract că se va îngriji de înmormântare;
b) persoana
stabilită prin testamentul defunctului;
c) în lipsa
testamentului, soţul/soţia persoanei decedate, care a trăit în aceeaşi locuinţă
cu persoana decedată în ultima parte a vieţii;
d) altă rudă
apropiată a decedatului, până la gradul al IV-lea inclusiv.
Dacă nu există
nicio persoană obligată să dispună în legătură cu înmormântarea sau persoana
obligată se găseşte într-un loc necunoscut ori nu îşi îndeplineşte obligaţia,
primarul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia a avut loc decesul
dispune cu privire la înmormântare.
La expirarea
termenului de folosinţă a locului de înhumare, concesionarul are drept de
preempţiune, iar în caz de deces al concesionarului, are drept de preempţiune
moştenitorul legal sau, după caz, testamentar.
Dacă cimitirele
au locuri amenajate pentru cultele recunoscute de lege, la acordarea dreptului
de preempţiune se va ţine cont şi de specificul cultului respectiv.
Administratorul
cimitirului retrage dreptul de folosinţă a locurilor de înhumare şi îi
înştiinţează în scris pe titularii dreptului de folosinţă în următoarele
cazuri:
a) titularului
i se atribuie un alt loc de înhumare;
b) părăsirea
sau menţinerea în stare de neîngrijire pe o perioadă mai mare de 2 ani a
locurilor de înhumare şi a lucrărilor funerare, după o notificare prealabilă;
c) neplata
taxelor în condiţiile prevăzute de contract.
Înhumarea sau incinerarea persoanelor decedate se
face numai pe baza certificatului de deces, eliberat de ofiţerul stării civile
care a înregistrat decesul. Certificatul de deces se prezintă administraţiei
cimitirului, care păstrează o copie de pe acesta.
Servicii
funerare
Serviciile
funerare constau în: primirea comenzii pentru înmormântare, transportul
persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, aşezarea pe catafalc şi
organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, coborârea sicriului în mormânt,
deschiderea şi închiderea mormântului, exhumarea şi reînhumarea, incinerarea,
preluarea urnei şi aşezarea acesteia în nişa specială, predarea urnei.
Exhumările şi
reînhumările se fac de administraţiile cimitirelor, în prezenţa familiei
persoanei decedate sau a unui reprezentant al acesteia şi a administratorului
cimitirului, cu respectarea normelor sanitare antiepidemice.
Unele dintre
serviciile funerare pot fi realizate şi separat.
Serviciul
religios oficiat de reprezentanţii cultelor cu ocazia înmormântării nu se
consideră prestare de servicii funerare.
Prestarea
serviciilor funerare se face potrivit prezentei legi, hotărârii Guvernului
adoptate potrivit prevederilor art. 40 şi normelor tehnice sanitare emise de
către Ministerul Sănătăţii.
Prestarea
serviciilor funerare se poate face numai în spaţii autorizate.
În instituţiile
de sănătate publică se interzic înfiinţarea şi funcţionarea spaţiilor pentru
prestări de servicii funerare, cu excepţia spaţiilor necesare derulării
formalităţilor, în cazul decesului produs în instituţia respectivă. Se
interzice personalului instituţiei de sănătate publică să influenţeze rudele
persoanei decedate în alegerea prestatorului de servicii funerare.
Se interzice
orice formă de publicitate pentru firmele prestatoare de servicii funerare în
incinta instituţiilor de sănătate. La biroul de întocmire a formalităţilor,
pentru persoanele decedate în instituţia respectivă se poate afişa lista
alfabetică a firmelor furnizoare de servicii funerare, cu adresa şi numărul de
telefon.
Pe teritoriul
cimitirului, cu excepţia locului destinat acestui scop, publicitatea serviciilor
funerare este interzisă.
Pe timpul desfăşurării activităţilor sale specifice,
prestatorul de servicii funerare este obligat să respecte dispoziţiile
solicitantului înmormântării referitoare la procesul funerar sau, în cazul
înmormântării religioase, canoanele bisericeşti.
Prestatorul de
servicii funerare
Pot
presta servicii funerare operatorii care îndeplinesc criteriile prevăzute de
prezenta lege şi de hotărârea Guvernului adoptată potrivit prevederilor art. 40
şi care obţin avizul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în
care îşi desfăşoară activitatea.
Consiliul local eliberează avizul operatorului
care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are
capacitatea financiară şi profesională necesară;
b) nu are
datorii restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetul local;
c) dispune de
spaţiul corespunzător pentru desfăşurarea obiectului de activitate în condiţii
decente.
Criteriile
profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorul de servicii
funerare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului .
Transportul persoanelor decedate
Transportul persoanelor decedate în vederea
înhumării în aceeaşi sau în altă localitate se face în sicrie cu capac, cu
autovehicule special amenajate în acest scop, care respectă prevederile
normelor sanitare şi antiepidemice.
Transportul
persoanelor decedate din cauza unor boli contagioase se poate face numai pe
baza certificatului eliberat de un medic specialist în medicină legală sau
anatomie patologică şi a adeverinţei de înhumare eliberate de autoritatea
administraţiei publice locale.
Pentru
transportul persoanelor decedate în străinătate sunt necesare acordul
autorităţilor din ţara respectivă, precum şi aprobarea instituţiei de sănătate
publică competente din unitatea administrativ-teritorială în care a avut loc
decesul.
Pentru aducerea
în România a persoanelor decedate sunt necesare aprobarea oficiului consular al
României din ţara respectivă, aprobarea autorităţilor de sănătate publică din
ţara respectivă, precum şi declaraţia de primire din partea administraţiei
cimitirului în care are loc înhumarea.
În cazurile de
deces datorat bolilor transmisibile, carantinabile, se iau măsurile de
prevenire a răspândirii infecţiei impuse de inspecţiile sanitare de stat
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Transportul persoanelor decedate
în acest mod se face numai cu avizul sanitar de transport eliberat de
autorităţile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Transportul
persoanei decedate în afara localităţii în care s-a produs decesul se face după
îmbălsămare, într-un sicriu impermeabil şi închis etanş, al cărui fund este
acoperit cu materii absorbante.
Transportul
internaţional al corpurilor persoanelor decedate din ţară în străinătate se
face pe baza unui paşaport de transport mortuar, eliberat de către autorităţile
de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de
locul unde s-a produs decesul sau exhumarea.
Transportul internaţional al corpurilor persoanelor
decedate se face în sicriu impermeabilizat, închis etanş, al cărui fund este
acoperit cu un strat de 5 cm grosime din materiale absorbante (rumeguş, turbă),
îmbibate într-o soluţie dezinfectantă. Sicriul se depune într-o ladă din lemn,
bine etanşeizată.
Incinerarea
Înfiinţarea,
transformarea şi reînnoirea crematoriilor se fac în conformitate cu prevederile
documentaţiilor de urbanism, pe baza autorizaţiei de construcţie.
Dacă, în
conformitate cu menţiunea din certificatul de deces, persoana decedată poate fi
incinerată, incinerarea poate avea loc în oricare crematoriu uman în funcţiune
din ţară. Administraţia crematoriului păstrează o copie a certificatului de
deces.
Pentru
incinerarea unei persoane străine decedate în România sau în cazul unei
persoane străine decedate în altă ţară şi transportate în România este nevoie
de aprobarea oficiului consular din România al ţării al cărei cetăţean a fost
defunctul sau, în lipsa acestuia, de aprobarea autorităţilor competente de la
ultimul domiciliu al defunctului.
Persoanele decedate neidentificate nu pot fi
incinerate.
Întreţinerea
cimitirului
Pentru menţinerea
în funcţiune şi întreţinerea cimitirului, autoritatea administraţiei publice
locale poate încheia contract de prestări de servicii publice cu operatorul
economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de
hotărârea Guvernului.
Contractul de
prestări de servicii publice cuprinde următoarele clauze obligatorii:
a) părţile
contractante;
b) enumerarea
serviciilor prestate;
c) modalitatea
şi perioada de realizare a serviciilor;
d) parametrii
cantitativi şi calitativi de îndeplinit;
e) durata
contractului, care nu poate fi mai mică de 5 ani şi mai mare de 15 ani, cu
posibilitate de prelungire;
f) modalitatea
de finanţare a serviciului;
g)
contravaloarea serviciilor prestate şi modalitatea de plată;
h) locul
desfăşurării activităţii;
i) regulile de
utilizare, întreţinere, reînnoire şi înlocuire a mijloacelor fixe din
patrimoniul autorităţii publice, puse la dispoziţie;
j) cantitatea
şi calitatea dotărilor necesare prestării serviciilor.
Contravaloarea
concesiunii locurilor de înhumare pe teritoriul cimitirului, precum şi taxa
pentru alte activităţi desfăşurate de operatorii economici se stabilesc de
proprietarul cimitirului. Tariful pentru întreţinerea cimitirului şi a
locurilor de veci nu poate fi modificat pe parcursul concesionării decât în
funcţie de rata inflaţiei sau dacă modificările legislative impun cheltuieli
suplimentare.
Accesul vizitatorilor în cimitir este gratuit.
Sancţiuni
Constatarea
săvârşirii contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Dispoziţii finale
În cazul
mormintelor şi/sau al operelor comemorative de război sunt aplicabile
prevederile Legii nr. 379/2003, cu modificările ulterioare.
În termen de
90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii
nr. 102 din 8 iulie 2014, prin hotărâre a Guvernului se stabilesc:
a) criteriile
profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii
funerare, precum şi normele tehnice şi sanitare ale acestor servicii;
b) normele şi
regulile detaliate privind înfiinţarea, extinderea, închiderea, desfiinţarea,
redeschiderea cimitirelor, precum şi cele privind înhumarea, incinerarea,
deshumarea şi reînhumarea;
c) normele
tehnice şi sanitare pentru crematoriile umane;
d) nivelul
fondului de garantare.
La adresa http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_102_2014_cimitirele_crematoriile_umane_serviciile_funerare.php
urmariti Legea 102/2014 privind
cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu