a) Sfera de reglementare a Codului muncii
Sfera de reglementare a Legii nr. 53 din 2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare se referă la totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, la modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă precum și la jurisdicţia muncii în România.
Dispoziţiile cuprinse în Codul muncii se aplică:
· cetățenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează munca în România;
· cetățenilor români încadraţi cu contract individual de muncă ăi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;
· cetățenilor străini sau apatrizi încadrați cu contract individual de muncă, care prestează munca pentru un angajator român pe teritoriul României;
· persoanelor care au dobândit statutul de refugiat și se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
· ucenicilor care prestează munca în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
· angajatorilor, persoane fizice si juridice;
· organizaţiilor sindicale si patronale.
b) Raporturile de muncă
Raporturile de muncă sunt definite ca acele relaţii sociale reglementate de lege ce iau naştere între o persoană fizică, pe de o parte şi o persoană juridică sau fizică pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acestei munci.
c) Contractul individual de muncă
In conformitate cu art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul in temeiul căruia o persoană fizică, denumita salariat, se obligă să presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.
Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicție judecătorească este interzisă.
Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
În sensul actualului Cod al muncii, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.
Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.
Este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
d) Trasaturile contractului individual de muncă
Contractul individual de muncă este:
• un act juridic, adică are drept scop stabilirea drepturilor si obligaţiilor reciproce și corelative ce alcătuiesc conţinutul unui raport juridic de muncă;
• un act juridic si bilateral deoarece se încheie între 2 părţi: salariatul, pe de o parte și angajatorul;
• un contract sinalagmatic deoarece părțile se obligă reciproc una fata de cealaltă (salariatul - să presteze o anumita muncă, angajatorul - să plătească aceasta muncă), ceea ce dă naştere la drepturi și obligaţii reciproce între părţi; cauza obligaţiei uneia dintre ele o constituie executarea obligaţiei celeilalte;
• contract consensual deoarece se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, prin manifestarea lor de voinţă. Legea limitează acest caracter, impunând încheierea contractului numai în forma scrisă;
• un contract cu titlu personal deoarece este încheiat în considerarea pregătirii, aptitudinilor și calităţii salariatului; nu este posibilă transmiterea contractului prin moştenire, iar cel încadrat nu-și poate efectua atribuţiile prin alte persoane sau cu ajutorul lor;
• contract oneros (fiecare parte doreşte a-și procura un avantaj) și comutativ (adică obligaţiile unei părţi dau naştere la obligaţiile celeilalte părți); părţile realizează reciproc o contraprestație în schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o efectueze în favoarea celeilalte, ambele prestaţii fiind cunoscute la încheierea contractului, iar executarea lor depinde de un eveniment incert;
• contract cu executare succesivă deoarece prestaţiile sunt posibile de executat numai în timp și sunt plătite tot în timp (lunar/bilunar).
e) Reglementarea legală a contractului individual de muncă
Contractul individual de muncă este reglementat de către:
• Ordinul nr. 64 din 28 februarie 2003 pentru aprobarea modelului-cadru al Contractului individual de muncă;
• Ordinul nr. 1616 din 2 iunie 2011 privind modificarea si completarea Contractului individual de muncă.
f) Modificarea contractului individual de muncă
Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
· durata contractului;
· locul muncii;
· felul muncii;
· condiţiile de muncă;
· salariul;
· timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Forma modificării contractului individual de muncă este actul adiţional.
g) Cuprinsul contractului individual de muncă
Contractul individual de muncă trebuie să cuprindă următoarele elemente:
A. Părţile contractului - Angajatorul şi salariatul
B. Obiectul contractului
C. Durata contractului
D. Locul de muncă
E. Felul muncii
F. Atribuţiile postului
F¹ Criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului
G. Condiţiile de muncă
H. Durata muncii
I. Concediul
J. Salarizarea
K. Drepturile şi obligaţiile ale părţilor privind sănătatea şi securitatea în muncă
L. Alte clauze
M. Drepturile şi obligaţiile generale ale părţilor
N. Dispoziţii finale
O. Instanţa judecătorească competentă material şi teritorial pentru soluţionarea conflictelor în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă
Angajator, ______ Salariat, ______
h) Timpul de muncă
Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu