buna ziua, intrebarea mea este: cum se poate face o inscriere pentru o persoana care doreste sa voteze la Deva (persoana nu a mai votat pana acum in orasul Deva)!? unde trebuie sa se prezinte pentru inscriere? pana in ce data? cu ce acte? multumesc!
Doar cu multa munca, sudoare, implicare, pasiune, crez, constiinciozitate, se poate, cu dorinta si vointa, orice se poate!
Si mai important, dupa reusita de a accede la consiliu, este de a va implica mai mult, fara odihna, caci ce se face pentru comunitate, se face implicit si pentru executant!
Am citit cu atenție documentul intitulat: ”Motivele care m-au determinat să mă înscriu în cursă”, prezentarea pe care o faceți situției din țara noastră, diagnosticul pe care l-ați pus și care se pare că v-a determinat să acționați. Fapul că unul ”de-al nostru” candidează pentru un astfel de post nu poate fi decât un motiv de bucurie, iată însă câteva din nelămuririle și nemulțumirile mele privitoare, nu la persoana și activitatea pe care o desfășurați, căci nu vă cunosc, ci cu referire strict la cele scrise pe blog!
În primul rând, am citit undeva că modul în care priveşti la probleme e mai mult o reflectare a ceea ce este în interiorul tău, decât a ceea ce este în exterior. Vedeţi dezastru, şi e de înţeles, dar ar fi altceva dacă în schimb aţi vedea oportunităţi. Doar în felul acesta aţi putea produce o diferenţă!
Ceea ce scrieţi aici e o poezie veche repetată în prostie pe canalele mogulilor. Dar aţi auzit oare de sate în care oameni care nu au de lucru sunt foarte săraci, dar dacă vrei să plăteşti pe cineva să-ţi taie lemnele nu ai pe cine, nimeni nu vrea sa vină? Aţi văzut cartierele săracilor pe străzile cărora copiii umblă cu role şi vorbesc de jocuri de calculator? Eu cred că problema nu e doar sărăcia (pe care nu o neg, cum aş putea?), ci în primul rând e una morală, e o criză a valorilor şi reperelor de trăire. Nu am citit despre felul în care aţi putea veni în întâmpinarea lor, sau ajuta pe cei care au soluţii şi propuneri concrete! Dana Sisoev
Dihotomia între „incompetenţi” (termen folosit prea des) şi „trădători” (termen a cărei alegere e foarte neinspirată, prin asocierea lui cu anumite discursuri a căror vreme a trecut), cei de la conducere, şi restul (oameni săraci şi cinstiţi?) e una artificială. Chiar dacă putem vorbi de corupţie într-un grad mai mare la nivelul clasei politice, noi restul oare nu suntem complici prin atitudine şi acţiuni, prin aceeaşi lipsă de verticalitate? Poate că doar sumele sunt altele, ispitele de alt gen...
Vreau să vă intreb, pentru că aminteaţi despre asta, dacă aţi dat vreodată „şpagă” la personalul medical? Eu nu am dat, niciodată, pentru că sunt convinsă că trebuie să ne arătăm credincioşia începând cu lucrurile mici. Procedând altfel, perpetuăm şi încurajăm un comportament şi un obicei care s-a întors deja împotriva noastră! Cum îi ajutăm pe oameni să fim cinstiţi? Să nu-mi spuneţi că nu se poate trăi cinstit în România, am auzit-o de prea multe ori, mi-am propus să arăt contrariul! Nu, nu spre politicieni m-aş indrepta, nici măcar pentru a-i arăta cu degetul, apelul meu e către creştinul de rând, schimbarea se produce prin cei destinaţi a fi „sare şi lumină”, căci ei au o putere trasformatoare în societate!
Aş fi vrut să citesc nu despre starea naţiunii noastre, ci să întrezăresc în drumul trasat, în direcţia conturată, speranţa. Nu, nu mi-o pot pune în „independenţi”, de unde să am siguranţa că aceştia sunt de alt soi decât cei din clasa politică, sau că se vor comporta altfel atunci când vor avea puterea, când vor ajunge în posesia „inelului” care nu a găsit un Bilbo în ţara noastră? De ce aş crede că cineva care a stat pe banca de rezervă până acum se va descurca mai bine în teren? Care e logica, eu nu prea înteleg!
Şi a trecut vremea, cred eu, a aşteptărilor mesianice. Aş fi vrut să citesc de angajamente concrete, realizabile, verificabile, pentru a căror neîndeplinire omul de rând să-l poată amenda pe cel ales. E riscant?
Da, dar de un mare ajutor pentru a nu devia de la datoria şi responsabilitatea asumată, de a nu te crede superman-ul care, diferit de toţi cei care s-au perindat înaintea lui timp de 22 de ani, ar veni cu o soluţie miraculoasă pe care încă nu o ştie!
Aţi scris că v-aţi propus „cultivarea spiritului civic şi a sacralităţii vieţii din perspective creştine”. Aţi fost la Marşul pentru Viaţă? Nu întreb dacă aţi participat la organizarea lui, ci doar dacă aţi susţinut pe cei care au luat iniţiativă, prin simpla participare!
Care sunt modalităţile prin care vreţi să vă afirmaţi convingerile, care sunt implicaţiile a ceea ce credeţi? Vrem să ştim cum aţi promovat până acum valorile despre care am citit, ca să avem oarecum o idee despre felul în care o veţi face şi în viitor!
Cele scrise sunt doar în speranţa unui dialog, şi sper să fie un câştig de toate părţile, în special pentru ţara în care Dumnezeu ne-a aşezat cu un scop: de a reflecta gloria Lui!
Dana Sisoev 10 mai 11:48 Multumesc, Nistor Ionut, pentru postare, asta dovedeste deschidere, apreciez! De asemenea, ma bucur de implicarea in miscarea pro-life! Blessings!
Elena Reinerth 8 mai 10:59 Amin. Am postat comentariul dincolo inainte sa citesc articolul tau, in care articulezi bine totul. Sunt multe de accentuat si din partea mea, care am trecut prin 2 operatii la limita intre viata si moarte si nu am dat niciodata spaga nimanui, chiar am un articol pe pagina mea despre medici care isi merita numele de medici. Atata timp cat intre crestinii declarati "crestini" si cei "din lume" nu mai este nici o diferenta, nu este de mirare ca oamenii nu mai au modele si se multumesc sa rosteasca cuvinte pompoase dar goale de continut. Nu ma refer aici la subiectul articolului tau, ci in general la crestinii zilelor noastre. A sustine vorbele cu fapte nu mai este o prioritate a timpului sau bisericilor noastre, in ultimul an, alaturi de prieteni dragi pe care-i stii, am "despicat" firul in 20, cautand sa aflam cauzele esecului crestinatatii contemporane si o parte am aflat: suntem cat se poate de lumesti. In loc sa "iesim din mijlocul lor" ne facem una cu ei ca sa "supravietuim". Compromisul este leitmotivul existentei si navigarii noastre prin lume, am invata sa "ne facem frate cu dracu' " pana trecem puntea si asta nu este nimanui de folos. Am pierdut dragostea dintai si nici nu ne mai pasa. Ei, dar ce tot spun eu aici? Nu ne-ai chemat la analiza bisericii, ci ne-ai lansat o alta provocare la care nu am putut sa raspund facand abstractie de ceea ce am scris. Pentru mine e tot una. Albul a alb si negrul e negru. Tonuri de gri nu au ce cauta in viata noastra. Da-ul ar trebui sa fie da si nu-ul nu dar in politica nu ai cum sa-ti respecti cuvantul dat pentru ca nu depinde de tine. Inca un argumnet contra. So, ma las pagubasa. Pentru ca nu-mi plac certurile de vorbe dar tocmai asta fac. Poop you.
Multumesc Danei si Elenei in primul rand ca v-ati facut timp sa cititi cele scrise de mine.
Cele mentionate ca motive sunt doar o parte din nemultumirile mele si cred totul se rezuma la o sungura expresie: ... m-am saturat sa stau pe locul mortului...
Doresc actiune, implicare, chiar daca va trebui sa platesc un pret.
Domnul mi- ofetit mult har si mai presus de toate m-a facut o lumina si doresc decat sa luminez in intuneric, nu sa stau sub obroc.
Daca voi ajunge cu voia Domnului in Consiliul Local, nu voi putea face decat ce este dat prin lege Consiliului sa faca( vezi postarea Atributiile Consiliului Local.
Insa ca cetatean, ca si crestin cred ca pot face ceea ce trebuie sa faca orice om: sa dau slava lui Dumnezeu in orice lucru facut.
Nu sunt adeptul spagii si nu promovez aceasta practica nici in familie. Trebuie insa facuta distinctia intre mita si apreciere: mita se ofera inainte si aprecierea dupa...
A oferi unui medic un pachet de carti crestine dupa o operatie nu este mita. Cred ca sunteti de acord cu mine.
Rog ca urmatoarele postari sa le faceti aici. Sunt deschis pt dialog.
10 comentarii:
Dupa cum arata Romania in ansablu si Deva in particular, independentii au mari sanse sa se impuna in fata politicienilor.
Independentii suntem noi, oamenii simpli care s-au saturat de anonimat.
Este vremea independentilor
buna ziua, intrebarea mea este: cum se poate face o inscriere pentru o persoana care doreste sa voteze la Deva (persoana nu a mai votat pana acum in orasul Deva)!? unde trebuie sa se prezinte pentru inscriere? pana in ce data? cu ce acte? multumesc!
Sunati sau mergeti aici:
Biroul Electoral de Circumscriptie Municipală nr.1 Deva
Sediul: Deva, Piata Unirii, nr.4, etaj I, sala de sedinte
Telefon: 0254 / 220032, 0737 / 734425
Preşedinte: D-na Badistru Ella Cristina
Locţiitor: D-na Roncioiu Cristina Roberta
Program: zilnic între orele 10:00 - 16:00
Vă doresc succes,celor declarați independenți, dar parcă mă îndoiesc de șansele de reușită. Dreptatea pare tot mai greu de câștigat în țara noastră.
Doar cu multa munca, sudoare, implicare, pasiune, crez, constiinciozitate, se poate, cu dorinta si vointa, orice se poate!
Si mai important, dupa reusita de a accede la consiliu, este de a va implica mai mult, fara odihna, caci ce se face pentru comunitate, se face implicit si pentru executant!
Succes!
Am citit cu atenție documentul intitulat: ”Motivele care m-au determinat să mă înscriu în cursă”, prezentarea pe care o faceți situției din țara noastră, diagnosticul pe care l-ați pus și care se pare că v-a determinat să acționați. Fapul că unul ”de-al nostru” candidează pentru un astfel de post nu poate fi decât un motiv de bucurie, iată însă câteva din nelămuririle și nemulțumirile mele privitoare, nu la persoana și activitatea pe care o desfășurați, căci nu vă cunosc, ci cu referire strict la cele scrise pe blog!
În primul rând, am citit undeva că modul în care priveşti la probleme e mai mult o reflectare a ceea ce este în interiorul tău, decât a ceea ce este în exterior. Vedeţi dezastru, şi e de înţeles, dar ar fi altceva dacă în schimb aţi vedea oportunităţi. Doar în felul acesta aţi putea produce o diferenţă!
Ceea ce scrieţi aici e o poezie veche repetată în prostie pe canalele mogulilor. Dar aţi auzit oare de sate în care oameni care nu au de lucru sunt foarte săraci, dar dacă vrei să plăteşti pe cineva să-ţi taie lemnele nu ai pe cine, nimeni nu vrea sa vină? Aţi văzut cartierele săracilor pe străzile cărora copiii umblă cu role şi vorbesc de jocuri de calculator? Eu cred că problema nu e doar sărăcia (pe care nu o neg, cum aş putea?), ci în primul rând e una morală, e o criză a valorilor şi reperelor de trăire. Nu am citit despre felul în care aţi putea veni în întâmpinarea lor, sau ajuta pe cei care au soluţii şi propuneri concrete!
Dana Sisoev
...continuare
Dihotomia între „incompetenţi” (termen folosit prea des) şi „trădători” (termen a cărei alegere e foarte neinspirată, prin asocierea lui cu anumite discursuri a căror vreme a trecut), cei de la conducere, şi restul (oameni săraci şi cinstiţi?) e una artificială. Chiar dacă putem vorbi de corupţie într-un grad mai mare la nivelul clasei politice, noi restul oare nu suntem complici prin atitudine şi acţiuni, prin aceeaşi lipsă de verticalitate? Poate că doar sumele sunt altele, ispitele de alt gen...
Vreau să vă intreb, pentru că aminteaţi despre asta, dacă aţi dat vreodată „şpagă” la personalul medical? Eu nu am dat, niciodată, pentru că sunt convinsă că trebuie să ne arătăm credincioşia începând cu lucrurile mici. Procedând altfel, perpetuăm şi încurajăm un comportament şi un obicei care s-a întors deja împotriva noastră! Cum îi ajutăm pe oameni să fim cinstiţi? Să nu-mi spuneţi că nu se poate trăi cinstit în România, am auzit-o de prea multe ori, mi-am propus să arăt contrariul! Nu, nu spre politicieni m-aş indrepta, nici măcar pentru a-i arăta cu degetul, apelul meu e către creştinul de rând, schimbarea se produce prin cei destinaţi a fi „sare şi lumină”, căci ei au o putere trasformatoare în societate!
Aş fi vrut să citesc nu despre starea naţiunii noastre, ci să întrezăresc în drumul trasat, în direcţia conturată, speranţa. Nu, nu mi-o pot pune în „independenţi”, de unde să am siguranţa că aceştia sunt de alt soi decât cei din clasa politică, sau că se vor comporta altfel atunci când vor avea puterea, când vor ajunge în posesia „inelului” care nu a găsit un Bilbo în ţara noastră? De ce aş crede că cineva care a stat pe banca de rezervă până acum se va descurca mai bine în teren? Care e logica, eu nu prea înteleg!
Şi a trecut vremea, cred eu, a aşteptărilor mesianice. Aş fi vrut să citesc de angajamente concrete, realizabile, verificabile, pentru a căror neîndeplinire omul de rând să-l poată amenda pe cel ales. E riscant?
Da, dar de un mare ajutor pentru a nu devia de la datoria şi responsabilitatea asumată, de a nu te crede superman-ul care, diferit de toţi cei care s-au perindat înaintea lui timp de 22 de ani, ar veni cu o soluţie miraculoasă pe care încă nu o ştie!
Aţi scris că v-aţi propus „cultivarea spiritului civic şi a sacralităţii vieţii din perspective creştine”. Aţi fost la Marşul pentru Viaţă? Nu întreb dacă aţi participat la organizarea lui, ci doar dacă aţi susţinut pe cei care au luat iniţiativă, prin simpla participare!
Care sunt modalităţile prin care vreţi să vă afirmaţi convingerile, care sunt implicaţiile a ceea ce credeţi?
Vrem să ştim cum aţi promovat până acum valorile despre care am citit, ca să avem oarecum o idee despre felul în care o veţi face şi în viitor!
Cele scrise sunt doar în speranţa unui dialog, şi sper să fie un câştig de toate părţile, în special pentru ţara în care Dumnezeu ne-a aşezat cu un scop: de a reflecta gloria Lui!
Dana Sisoev 10 mai 11:48
Multumesc, Nistor Ionut, pentru postare, asta dovedeste deschidere, apreciez! De asemenea, ma bucur de implicarea in miscarea pro-life! Blessings!
Elena Reinerth 8 mai 10:59
Amin. Am postat comentariul dincolo inainte sa citesc articolul tau, in care articulezi bine totul. Sunt multe de accentuat si din partea mea, care am trecut prin 2 operatii la limita intre viata si moarte si nu am dat niciodata spaga nimanui, chiar am un articol pe pagina mea despre medici care isi merita numele de medici. Atata timp cat intre crestinii declarati "crestini" si cei "din lume" nu mai este nici o diferenta, nu este de mirare ca oamenii nu mai au modele si se multumesc sa rosteasca cuvinte pompoase dar goale de continut. Nu ma refer aici la subiectul articolului tau, ci in general la crestinii zilelor noastre. A sustine vorbele cu fapte nu mai este o prioritate a timpului sau bisericilor noastre, in ultimul an, alaturi de prieteni dragi pe care-i stii, am "despicat" firul in 20, cautand sa aflam cauzele esecului crestinatatii contemporane si o parte am aflat: suntem cat se poate de lumesti. In loc sa "iesim din mijlocul lor" ne facem una cu ei ca sa "supravietuim". Compromisul este leitmotivul existentei si navigarii noastre prin lume, am invata sa "ne facem frate cu dracu' " pana trecem puntea si asta nu este nimanui de folos. Am pierdut dragostea dintai si nici nu ne mai pasa. Ei, dar ce tot spun eu aici? Nu ne-ai chemat la analiza bisericii, ci ne-ai lansat o alta provocare la care nu am putut sa raspund facand abstractie de ceea ce am scris. Pentru mine e tot una. Albul a alb si negrul e negru. Tonuri de gri nu au ce cauta in viata noastra. Da-ul ar trebui sa fie da si nu-ul nu dar in politica nu ai cum sa-ti respecti cuvantul dat pentru ca nu depinde de tine. Inca un argumnet contra. So, ma las pagubasa. Pentru ca nu-mi plac certurile de vorbe dar tocmai asta fac. Poop you.
Multumesc Danei si Elenei in primul rand ca v-ati facut timp sa cititi cele scrise de mine.
Cele mentionate ca motive sunt doar o parte din nemultumirile mele si cred totul se rezuma la o sungura expresie: ... m-am saturat sa stau pe locul mortului...
Doresc actiune, implicare, chiar daca va trebui sa platesc un pret.
Domnul mi- ofetit mult har si mai presus de toate m-a facut o lumina si doresc decat sa luminez in intuneric, nu sa stau sub obroc.
Daca voi ajunge cu voia Domnului in Consiliul Local, nu voi putea face decat ce este dat prin lege Consiliului sa faca( vezi postarea Atributiile Consiliului Local.
Insa ca cetatean, ca si crestin cred ca pot face ceea ce trebuie sa faca orice om: sa dau slava lui Dumnezeu in orice lucru facut.
Nu sunt adeptul spagii si nu promovez aceasta practica nici in familie. Trebuie insa facuta distinctia intre mita si apreciere: mita se ofera inainte si aprecierea dupa...
A oferi unui medic un pachet de carti crestine dupa o operatie nu este mita. Cred ca sunteti de acord cu mine.
Rog ca urmatoarele postari sa le faceti aici. Sunt deschis pt dialog.
Ionut
Trimiteți un comentariu